Я вас любил: любовь еще, быть может,

В душе моей угасла не совсем;

Но пусть она вас больше не тревожит;
Я не хочу печалить вас ничем.
Я вас любил безмолвно, безнадежно,
То робостью, то ревностью томим;
Я вас любил так искренно, так нежно,
Как дай вам бог любимой быть другим.
Eu te-am iubit si poate ca iubirea
In suflet inca nu s-a stins de tot,
Dar nici neliniste si nici tristete
Ea nu iti va mai da, asa socot.
Fara cuvinte te-am iubit, fara nadejde,
De gelozie, de sfiala chinuit.
Dea Domnul sa mai fii candva iubita
Asa adanc, asa gingas cum te-am iubit.”
(A.S. Puskin - Eu te-am iubit…)

Eu nu regret,
c-am adunat în suflet și noroi –
dar mă gândesc la tine.
cu gheare de lumină
o dimineață-ți va ucide-odată visul,
că sufletul mi-așa curat,
cum gândul tău îl vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
(Lucian Blaga – Vei plânge mult ori vei ierta?)

În fața ușii stă progresul

și tot se uită cu mirare ce se-ntâmplă.
Păi nu se-ntâmplă-n fond nimica
și-așa se pregătește de schimbare,
își pune salopeta,
ia lopata,
mai doarme câte-o noapte,
mai mănâncă
și-așteaptă anii
ca să treacă pragul
ce nu-i încă făcut
și-așa de zori
se chinuiește-ntruna,
ba cu schimbatul,
ba cu una, alta,
dar tot mai stă ca la-nceput
în fașa ușii
că n-are prag
și nu poate intra.

Renunță la smacuri
îmbracă-te-n saci
înăsprește-te
fă-te o lege împotriva mea
fă-ți casă cu mine
la casa de amanet
în duba poliției
la urgențe
pe acoperișuri
printre gunoaie căzute din cer
goi cu gurile
cu găurile
larg deschise
s-așteptăm vântul turbat
care să ne curețe
mațele
culcă-te lângă mine în betonieră
doi avortoni găsiți în container
două hoituri îmbrățișate-n portbagaj
nu mișca
ceva în noi
încă respiră
sub tonele de ciment
scârba de dragoste vrea s-o ia de la capăt
ce să le zicem noi ăstora
despre noi
ce să ne mai zicem
sub tavanu luminat de urlete
ne scuipăm
cu gurile uscate de ură.
(Dan Sociu – Cu gura uscată de ură)