Citim mai puțin pentru că suntem înconjurați de date, evenimente, curiozități, știri,

distracție, șoc, dramă, surpriză; avem acces la ele fără niciun efort.

Până învață alfabetul, un copil își va fi luat deja doza lui de poveste din mediul vizual
imediat – reclame stradale, emisiuni radio și tv, gadget-uri etc. O doză obținută fără
mare efort și un prag de comoditate modelat deja cu setări minime.

Cititul va veni pentru el cu efort suplimentar față de generațiile părinților lui. Se vor
apropia din ce în ce mai puțini copii de cărți, pentru că apetitul minții lor pentru
cunoaștere este deja din ce în ce mai clar modelat pentru receptări instante și gratificări
imediate.

Ca să introducem cititul în viața copiilor noștri sau chiar în rutina zilnică a adultului va
trebui, deci, să facem un efort suplimentar conștient.

Puțini copii se îndrăgostesc natural de citit – probabil cam 10%. De restul – și, deci, de
deprinderile lor de lectură îndependentă - trebuie să ne ocupăm programatic, în aceea și
măsură în care ne ocupăm de sănătatea lor fizică și mentală.

Cel mai probabil, pentru generațiile de astăzi – din ce în ce mai predispuse la

analfabetism funcțional (citire mecanică, fără înțelegere și deducții critice) și deficit de
atenție dobândit, lectura independentă trebuie să devină rutină impusă până când mintea
învață să găsească satisfacție reală în ea.

Ce e de făcut și ce funcționează? Sugestiile de mai jos includ, aparent, și exerciții în

afara cititului. Chiar dacă nu se referă exact la partea de lectură, ele o susțin și o
condiționează necesar.

8 luni - 2 ani
 Jocul cu diverse cărți cu pagini texturate; cititul tactil: pagini care foșnesc,
pagini moi, pagini aspre, pagini din material textil, pagini lucioase, pagini cu butoane
incorporate, cu sunete etc;

2 – 4 ani
 Contactul cu diverse cărți cu imagini mari și clare; povești scurte, cu structuri
semantice repetitive, cu secvențe narative previzibile, anticipabile;

 10 minute/zi de citit din partea adultului, cu angajarea ascultării active:

întreruperi în poveste pentru a lăsa timp copilului să anticipeze, să completeze povestea;
întreruperi exprese pentru întrebări și explicații suplimentare;

 Desenarea (din partea adultului) a personajelor poveștii; alcătuirea de marionete

și jocuri cu păpuși pe marginea firului poveștii;

 Poezii narative cu versuri scurte și rime împerecheate, simple și anticipabile;

 Lectura după imagini (maxim 3 jetoane cu povestea desenată secvențial)

 Cântece cu mișcări ilustrate în pagină sau fragmente muzicale atașate, prin

butoane, cărții.

 Existența bibliotecilor în grădinițe și a activităților destinate expres bibliotecilor,

ludotecilor;

4 - 6 ani
 Audierea poveștilor citite de adulți sau suport audio – 20 min/zi, cu sau fără
suport vizual;

 Povestirea după imagini (3-7 secvențe desenate în înlănțuire logică) și

reconstituirea secvențelor povestirii;

 Desenarea poveștilor și organizarea dramatizărilor și a jocurilor de rol pe

marginea unei cărți citite;

 Lectura după enciclopedii adresate copiilor;

 Exerciții de construcție a propozițiilor cu cuvinte sau expresii date;

 Jocuri de recunoaștere a unor litere și asocierea lor, în joc, cu sunetul

corespunzător;

 Exerciții de despărțire în silabe; de reprezentare grafică a numărului de cuvinte

în propoziție și a numărului de silabe în cuvânt;

 Activități de confecționare a unor cărticele cu ilustrații realizate de copii;

 Jocuri de recunoaștere a unor personaje sau secvențe din povești, povestiri etc;

 Memorizări de versuri/poezii și lecturi după imagini;

 Jocuri cu ghicitori, limbaj umoristic sau ironic;

 Existența unui colț al cărților în clasă și acasă;

 Prezența unui adult în casă care reușește să se retragă zilnic în carte, cel puțin 20
min., lângă copil;

6 – 8 ani
 Citit acasă, în fiecare zi, în familie – lecția zilei – de câteva ori, până la obținerea
cursivității și a expresivității (de 3-4 ori lecția de zi la Abecedar, în prezența părinților);

 Citit în fiecare zi, în clasă, cu voce tare, în prezența celorlalți copii (lecția din
manual);

 Cel puțin o oră de lectură/săptămână în orarul învățătoarei, când li se citește

copiilor și când sunt invitați să rezume pasajele anterioare;

 Citirea în lanț, în clasă; citirea selectivă pe același text; citirea explicativă – cu

formulare de întrebări și răspunsuri pe marginea textului;

 Exerciții de transcriere și copiere pe marginea textului parcurs în clasă;

redactarea unor propoziții pornind de la cuvinte din text;

 Îmbogățirea zilnică a vocabularului cu activități exprese de reținere a unor

cuvinte noi și utilizare a lor în contexte logice;

 Jocuri de rol, dramatizări;

 Memorizări;

 30 min de lectură suplimentară/săptămână, în 2 reprize.

8 - 12 ani
 Integrarea momentelor de lectură independentă în programul școlii: cel puțin un
profesor/zi va invita clasa la 20 de minute de lectură independentă pe marginea unui text
discutabil apoi cu toată lumea. Textul – din registre diferite și stiluri distincte ale limbii;

 Lectură independentă zilnic, sub supraveghere și monitorizare parentală: 30-60

min/zi.

 Monitorizarea, la școală, a lecturii suplimentare obligatorii, cu termen-limită

pentru prezentarea/recenzia unei cărți, conform unei planificări semestriale fixe și
constant monitorizate de învățător/profesor;

 Alcătuirea a cel puțin 2 fișe de lectură/lună;

 Alcătuirea în clasă și acasă a unui sistem de monitorizare vizuală a volumelor

citite (ex: grafice, cotoare confecționate de cărți, lipite pe rafturi desenate etc;)

 Lectură explicativă pe texte din mai multe registre ale limbii;

 Realizarea de rezumate de film, recomandări de film pe baza acestor rezumate;

 12 – 18 ani
 Participarea la redactarea revistei școlii;

 Cursuri de vorbire publică;

 Participarea la cenacluri literare sau cluburi de lectură;

 Înscrierea la cursuri de teatru;

 Vizionarea unor piese de teatru;

 Monitorizarea, la școală, a lecturii obligatorii;

 Asigurarea unui model de om/literat/publicist/scriitor/actor în viața

adolescentului;

 Vizita la case memoriale ale scriitorilor etc; întâlniri cu scriitori contemporani;

 Asigurarea lecturii pe baza enciclopediilor la celelalte discipline școlare;

 Proiecte care presupun muncă de cercetare și documentare, conform vârstei;

 Exerciții de citire și triere a știrilor din spațiul public;

 Exerciții de redactare a recenziilor de carte;

 Exerciții de realizare a comentariilor literare;

Fără ritmul activităților de mai sus, integrate în viața copilului, șansa acestuia de a se
apropia de carte rămâne mică în ziua de astăzi. Un anumit univers de idei întreținut de
părinți, o stare anume de bucurie și curiozitate modelată direct și de aceștia, o minimă
rutină obligatorie acasă, un anumit mod al școlii de a sărbători, institui și monitoriza
lectura independentă – toate împreună vor asigura o minimă sănătate cognitivă a
copilului, un echilibru fundamental pentru nivelul lui de înțelegere a lumii și pentru
pragul lui de maturizare socio-emoțională.

Nu funcționează deloc judecata, condiționarea, cicăleala dezamăgită a familiilor sau

notele punitive la școala. Funcționează însă măsurile treptate, luate din partea unor
adulți conștienți și consecvenți, care înțeleg, de la cele mai mici vârste ale copilului, că
cititul este mai puțin o chestiune de alegere, cât de ritm și obișnuință existențială, așa
cum sunt plimbările, spălatul pe dinți, organizarea domestică a lucrurilor în casă.