Introducere

Regatul Roman (latină: Regnum Romanum) a fost organizarea de stat a Romei și a teritoriilor sale de
la fondarea orașului în anul 753 î.Hr. de către Romulus până la expulzarea lui Lucius Tarquinius
Superbus în 509 î.Hr. și formarea Republicii Romane.

În legenda romană, când grecii au dus războiul împotriva orașului Troia, prințul troian Aeneas a
navigat peste Marea Mediterană către Italia și a fondat Lavinium. Fiul său Iulus a mers mai departe,
fondând orașul Alba Longa. Din familia regală a Albei Longa au venit cei doi gemeni Romulus și
Remus, care au purces în fondarea orașului Roma în 753 î.Hr.

Romulus

Romulus nu a fost doar primul rege al Romei, dar şi fondatorul ei. În 753 î.Hr., Romulus a început
construirea oraşului pe dealul Palatin. După fondarea Romei, el a invitat criminali, slavi fugari, exilaţi
şi alte astfel de populaţii indezirabile, oferindu-le azil. În această manieră, Romulus a populat cinci
dintre cele şapte dealuri ale Romei. Pentru a oferi cetăţenilor săi neveste, Romulus a invitat tribul
vecin , sabinii, la un festival unde a răpit femeile sabine şi le-a adus înapoi în Roma. După războiul
dus împotriva sabinilor, Romulus a adus atât romanii, dar şi adversarii lor sub acelaşi conducător.

După fondarea oraşului, Romulus a divizat oamenii Romei între cei pregătiţi şi cei inapţi pentru luptă.
Luptătorii au format Legiunea Romană, constituită din 6000 infanterie şi 600 cavalerie. Restul a
format poporul roman, iar din acest rest Romulus a selectat 100 dintre cei mai nobili pentru a-i servi
drept senatori într-un consiliu consultativ al regelui, Senatul Roman. Pe aceşti oameni i-a numit
patricieni şi aveau să devină nobilii şi elita oraşului în timpul Republicii.

După 38 de ani petrecuţi ca rege al Romei, Romulus a luptat în mai multe războaie în care a
învins, mărind controlul Romei în tot Latiumul şi în multe dintre zonele înconjurătoare. De asemenea,
Romulus a instituit colegiul Augurilor ca parte a religiei romane. Romulus avea să fie amintit de
timpuriu drept cel mai mare cuceritor al Romei şi unul dintre cei mai religioşi oameni din istoria
romană. După moartea sa la vârsta de 54 de ani, Romulus a fost zeificat ca zeul războiului Quirinus şi
a servit nu doar ca unul dintre cei trei zei importanţi ai Romei, dar şi ca zeitatea asemănată oraşului
Roma.

Domnia lui Numa Pompilius

După strania şi misterioasa moarte a lui Romulus, domnia a căzut în mâinile lui Numa Pompilius.
Lăudat pentru înţelepciunea sa naturală, domnia lui Numa a fost marcată de pace şi prosperitate. La
numirea ca rege, fiind sabin la naştere, a mărit Senatul pentru a include 100 de nobili sabini care
veniseră la Roma în timpul domniei lui Romulus. Aceşti oameni erau numiţi, de asemenea, patricieni,
în timp ce descendenţii lor aveau să devină elita Republicii.

Numa a reformat Calendarul roman ajustându-l pentru anul solar, instituind la fel de bine mai multe
ritualuri religioase ale Romei. El a organizat zona din afara Romei în districte pentru un management
mai uşor. El este, de asemenea, creditat pentru organizarea primelor bresle profesionale ale Romei.

Numa este amintit ca cel mai religios dintre regi (surclasându-l chiar pe Romulus), iar în timpul
domniei sale, a introdus Flamenii, Virginele vestale ale Romei, Pontifii şi Colegiul Pontifilor. De
asemenea, în timpul domniei sale se spune că un scut din partea lui Jupiter ar fi căzut din cer cu
soarta Romei scris pe el. Numa a ordonat copierea scutului în unsprezece exemplare, acestea
devenind sacre romanilor.

Domnia sa avea să dureze 41 de ani şi avea să aibă o moarte naturală, uşoară.

Domnia lui Tullus Hostilius

Tullus Hostilius se asemăna bine lui Romulus în atitudinea sa războinică şi, complet diferit de
Numa în lipsa de respect faţă de zei. Tullus a purtat război împotriva cetăţilor Alba Longa, Fidenae şi
Veii, crescând astfel teritoriul şi puterea Romei . În timpul domniei lui Tullus oraşul Alba Longa a fost
complet distrus, iar Tullus a însclavit populaţia, trimiţând-o apoi înapoi la Roma.

Tullus dorea război atât de mult încât a mai purtat unul împotriva sabinilor. Odată cu venirea
domniei lui Tullus, romanii şi-au pierdut dorinţa de pace. Tullus a dus atât de multe războaie încât
neglijase complet venerarea zeilor. Legenda spune că din această cauză o ciumă a infectat oraşul,
Tullus însuşi aflându-se printre cei infectaţi. Când acesta a implorat ajutorul lui Jupiter, Jupiter i-a
răspuns cu un fulger ce l-a ars pe rege şi a transformat casa sa în cenuşă.

În ciuda naturii sale războinice, Tullus Hostilius a selectat şi reprezentat al treilea grup de
persoane care formau clasa patriciană a Romei, constând dintre cei care veniseră la Roma pentru a
căuta azil şi o nouă viaţă. De asemenea, el a mai construit o nouă casă pentru Senat, Curia, care a
supravieţuit peste 500 de ani după moartea sa. Domnia sa a durat 31 de ani.

Domnia lui Ancus Marcius

În urma misterioasei morţi a lui Tullus, romanii au ales un rege religios şi pacifist în locul său.
Acesta era nepotul lui Numa,A ncus Marcius. Mult precum bunicul său, Ancus a făcut puţine pentru a
mări graniţele Romei şi a dus războaie doar atunci când teritoriile sale aveau nevoie să fie apărate.
De asemenea, el a construit un apeduct, Aqua Marcia şi a construit prima închisoare romană pe
Dealul Capitoliului.
În timpul domniei sale, Dealul Janiculum aflat pe malul de vest a fost fortificat pentru a proteja
Roma. Tot el a construit şi primul pod peste Tibru. De asemenea, el a fondat portul Romei , Ostia, pe
Marea Tireniană . În timpul domniei sale, mărimea Romei a crescut din cauză că Ancus folosea
diplomaţia pentru a alătura pe calea paşnică oraşele mai mici din înconjurul Romei, într-o alianţă.
Folosind această metodă, a completat cucerirea latinilor şi restabilirea aşezării lor pe Dealul Aventin,
formând astfel clasa de plebei a Romei.

Avea să moară din cauze naturale, la fel ca şi bunicul său înaintea sa, după 37 de ani ca rege şi avea
să fie amintit ca cel mai mare Pontif al Romei.

Domnia lui Tarquinius Priscus

Tarquinius Priscus nu era doar al cincilea rege al Romei, dar şi primul născut etrusc. După
imigrarea în Roma, l-a simpatizat pe Ancus, care l-a adoptat mai târziu ca pe fiul său. La urcarea la
tron, a condus războaie împotriva sabinilor şi etruscilor, ceea ce a dublat mărimea Romei şi a adus
mari bogăţii oraşului. Printre primele sale reforme se numără adăugarea a 100 de scaune noi
Senatului, aducând persoane din rândurile triburilor etrusce cucerite şi ridicând numărul senatorilor
la 300. A folosit prada de război din cuceririle sale pentru a construi mari monumente pentru Roma.
Printre acestea se număra marele sistem de canalizare al Romei, folosit pentru secarea zonei de
mlaştină dintre cele şapte dealuri ale Romei. În locul acesteia, a început să se construiască ceea ce
avea să devină Forul Roman. Tot el a instituit fondarea Jocurilor Romane.

Cel mai faimos proiect de construcţii al său este Circus Maximus, un imens stadion folosit pentru
întrecerile de care, rămânând până în zilele noastre cel mai mare stadion din lume. Priscus a urmat
terminarea Circus Maximus cu începerea construcţiilor pentru o fortăreaţă-templu zeului Jupiter pe
Dealul Capitoliului. Din păcate, a fost ucis după 38 de ani ca rege de mâinile fiilor lui Ancus Marcius
înainte ca acel proiect să fie terminat. Domnia sa este cel mai bine amintită din prisma introducerii
simbolurilor militare şi oficiilor civile, dar şi introducerea Triumfului roman, fiind primul roman
sărbătorit.

Domnia lui Servius Tullius

În urma morţii lui Priscus, ginerele său Servius Tullius i-a succedat la tron, al doilea rege născut
etrusc aflat la conducerea Romei. Precum socrul său, Servius a câştigat războaie împotriva etruscilor.
A folosit comoara venită din campanii pentru a construi primele ziduri ce înconjurau complet cele
şapte dealuri ale Romei; construcţia este cunoscută sub numele de Pomerium. A adus şi reforme în
armata romană.

Este faimos pentru implementarea unei noi constituţii pentru romani, constinuând procesul de
dezvoltare al claselor oraşului. A instituit primul recensământ din lume, care diviza poporul Romei în
cinci clase economice şi a format Adunarea secolului. El a folosit acest recensământ şi pentru a diviza
poporul din interiorul Romei întru patru triburi urbane bazate pe locaţia lor în oraş, stabilind
Adunarea tribală. Domniei sale îi este atribuită şi construirea templului Dianei de pe Dealul Aventin.
 Reformele lui Servius au adus o schimbare majoră în viaţa romană: drepturile de vot erau
acum bazate pe bogăţia economică, transferând multă putere în mâinile elitei romane. Odată cu
trecerea timpului, însă, Servius a favorizat în mod susţinut pe cei mai sărăciţi oameni pentru a obţine
favoruri din partea plebeilor. Legislaţia sa a fost una extrem de penibilă ordinului patrician. Domnia
sa de 44 de ani a fost terminată cu asasinarea sa într-o conspiraţie condusă de propria sa fiică, Tullia,
alături de soţul său, Tarquinius Superbus.

Domnia lui Tarquinius Superbus

Al şaptelea şi ultimul rege al Romei a fost Tarquinius Superbus. Ca fiul lui Priscus şi ginerele lui
Servius, Tarquinius era, de asemenea, de origine etruscă. În timpul domniei sale etruscii şi-au atins
apogeul puterii . Spre deosebire de toţi ceilalţi regi de dinaintea sa, Tarquinius a folosit violenţa,
uciderea şi terorismul pentru a menţine controlul asupra Romei. A abrogat multe dintre reformele
constituţionale create de către predecesorii săi. Singurul lucru penefic Romei a fost completarea
templului lui Jupiter început de tatăl său Priscus. Tarquinius a înlăturat şi distrus toate raclele sabine
de pe Piatra tarpeiană, înfuriind oamenii Romei. Oamenii nu mai puteau tolera domnia sa tiranică
atunci când a permis violul Lucreţiei, o patriciană romană, de mâinile propriului său fiu. Rudă a
Lucreţiei, Lucius Junius Brutus (strămoş al lui Marcus Brutus), a convocat Senatul şi l-a expulzat pe
Tarquinius şi monarhia sa din Roma în 510 î.Hr.

După înlăturarea lui Tarquinius, Senatul a votat ca niciodată să nu mai fie permisă domnia unui rege
şi a reformat Roma într-un guvern republican în 509 î.Hr.. Lucius Junius Brutus şi Lucius Tarquinius
Collatinus, un membru al familiei Tarquin şi văduvul Lucreţiei, au procedat în a deveni primii consuli
ai noului guvern al Romei. Acest nou guvern îi va conduce pe romani în cucerirea majorităţii lumii
mediterane şi va supravieţui pentru următorii cinci sute de ani, până la domnia lui Iulius Cezar şi
Augustus.