Sistemul osos

 Informaţii uimitoare…
 Încă din viaţa uterină, fiinţa umană este dotată de Creator cu necesitatea reflexă a mişcării, care se face simţită chiar de la sfârşitul
primei jumătăţi a sarcinii.
 Organismul uman are aproximativ 350 de oase la naştere, dar unele din acestea se unesc, rămânând cu aproximativ 206 oase la
adult (cap - 29, membre superioare – 64, trunchi – 51, membre inferioare 62).
 Oasele conţin celule înconjurate de o masă compactă (formată 35% din proteine, în special colagen, ce le conferă densitate şi
flexibilitate, şi în jur de 65% săruri minerale, mai ales calciu şi fosfaţi, ce le conferă duritatea). Această combinaţie conferă osului o
rezistenţă la compresie similară unui beton armat (cu fibrele de colagen în rolul barelor de metal şi matricea minerală ca ciment). În
acest sens, osul este dur, dar uşor; necesită o forţă de încovoiere similară stejarului şi, respectiv, de tensionară, ca cea a fierului turnat.
Astfel, oasele sunt de 5 ori mai puternice decât oţelul!
 Smalţul de pe dinţi este cea mai tare substanţă din întregul organism.
 Femurul (osul coapsei) este cel mai mare os din corp. Osul cel mai mic este scăriţa, situat în urechea internă.

 Funcţii:
 Oasele contribuie la determinarea formei corpului şi reprezintă suportul părţilor moi (funcţie de susţinere).
 Formează cavităţile de protecţie, în care sunt adăpostite organele. De exemplu:
 Cutia craniană
 Canalul vertebral
 Cutia toracică
 Bazinul osos
 Sunt organe ale mişcării, pentru că iau parte la formarea articulaţiilor şi dau inserţii muşchilor.
 Osul este un organ hematopoetic (formarea elementelor figurate ale sângelui) prin măduva roşie din oasele lungi şi late.
 Prin componenţa lor minerală, oasele constituie un depozit de substanţe fosfocalcice, pe care organismul le poate mobiliza la
nevoie.

 Formarea şi creşterea oaselor

Creşterea osului este influenţată de factori endocrini şi vitamine:
 Hormonul de creştere hipofizar creşte sinteza de ADN şi colagen, şi în acelaşi timp stimulează oxidarea glucozei, transportul de
oxigen şi sinteza proteinelor. Hormonul de creştere stimulează predominant osteoformarea, cu creşterea osului în lungime şi grosime.
Deficitul la copil întârzie creşterea (nanismul hipofizar) iar excesul antrenează la pubertate gigantismul, iar postpubertar, acromegalia.
 Hormonii paratiroidieni – parathormonul stimulează resorbţia osoasă.
 Hormonii tiroidieni sunt indispensabili creşterii osoase: deficitul său perturbă creşterea şi maturaţia scheletului, prin întârzierea
osificării (mixedemul infantil).
 Insulina operează prin numeroase enzime crescând direct sinteza de colagen în osteoblaste.
 Cortizonul şi glucocorticoterapia prelungită, tiroxina şi parathormonul favorizează resorbţia osteolitică. Cortizonul reduce
osteoformarea prin inhibarea sintezei de colagen cu creşterea tranzitorie a calciuriei, reducând astfel masa osoasă (osteoporoză indusă
de cortizol) şi întârzierea creşterii (boala Cushing, hipercorticism terapeutic etc.).
 Hormonii sexuali (estrogeni, androgeni) favorizează cu precădere osteoformarea.
 Timusul are o acţiune de stimulare a mineralizării osoase.
 Vitaminele A, B, C şi, în special, D, ce favorizează depunerea calciului în oase.

 Relaţionarea sistemului osteo-musculo-articular cu alte sisteme

 Sistem osteo-musculo-articular – sistem nervos
 Sistemul osos scheletic primeşte o importantă reţea de fibre nervoase, senzitive şi vegetative, care
pătrund în os împreună cu reţeaua vasculară. Ţesuturile periarticulare şi periostul sunt prevăzute cu o inervaţie senzitivă bine
reprezentată, ceea ce explică sindroamele algice din anumite afecţiuni ale aparatului locomotor (reumatoide, traumatice,
neoplazice). pentru realizarea funcţiei de locomoţie, sistemul osos este dependent de sistemul nervos.
 Mişcarea (exerciţiul fizic) realizată cu ajutorul sistemului ostea-musculo-articular ajută
funcţionare optimă a sistemului nervos.
 Cutia craniană protejează creierul şi oasele coloanei vertebrale conferă protecţie măduvei spinării.
 În cazuri de nevoie, când sistemul digestiv nu oferă calciu suficient, „depozitele” sistemului osos
poate furniza acest element atât de necesar transmiterii impulsurilor nervoase (menţinând ritmul cardiac).

 Sistem osteo-musculo-articular – sistem cardiocirculator

 Osul este un organ bogat vascularizat (aproximativ 10% din debitul cardiac). Osul primeşte
substanţele nutritive necesare (proteine, substanţe minerale, vitamine, etc.), hormonii şi oxigenul prin intermediul sistemului
cardiocirculator.
 La rândul lui, sistemul osos, prin intermediul oaselor lungi şi late (măduva roşie) ajută la formarea
elementelor figurate ale sângelui (hematii, leucocite, trombocite).
 Cutia toracică protejează inima.
 Mişcarea tonifică muşchiul cardiac, asigură o bună funcţionare a sistemului circulator (aproape
toate capilarele devin funcţionabile) în întregul organism.
 Atunci când sistemul digestiv nu oferă calciu şi magneziu în cantităţi suficiente, „depozitele”
sistemului osos pot furniza aceste elemente atât de necesare susţinerii funcţiei inimii (a ritmului cardiac), funcţiei de coagulare a
sângelui ,acţiunii vasodilatatoare şi mai ales reglând echilibrul acido-bazic al sângelui.

 Sistem osteo-musculo-articular – sistem respirator

 Prin intermediul sângelui, oasele şi muşchii primesc oxigenul (necesar pentru toate procesele de
oxidare şi producerea energiei).
 Sistemul muscular este un mare consumator de energie, necesar pentru contracţia musculară. Fără
oxigen suficient în cazul efortului intens sau de durată, oxidarea glucozei se realizează anaerob, conducând la acumularea de acid
lactic, care este toxic pentru muşchi.
 Prin intermediul funcţiei de locomoţie, la rândul său, sistemul respirator este ajutat enorm.
Exerciţiul fizic ajută la creşterea eficienţei sistemului respirator.
 Realizarea unei oxigenări eficiente este favorizată de creşterea capacităţii de difuziune a O 2 de
aproape 3 ori în timpului exerciţiului muscular. Aceasta se realizează prin deschiderea unui număr mare de capilare pulmonare,
dilatarea tuturor şi alveolelor, care are ca urmare diminuarea grosimii membranei alveolare.
 Debitul respirator are o valoare de 6-8 litri pe minut, în condiţii de repaus. În funcţie de
intensitatea şi durata efortului, debitul respirator poate creşte până la 30-40 litri pe minut, sau chiar mai mult!
 Exerciţiul fizic realizat prin participarea sistemului locomotor conduce la relaxarea musculaturii
netede a bronhiolelor (prin producţia de catecolamine – adrenalină şi noradrenalină ce produc bronhodilataţie şi inhibă secreţia
de histamine, prostglandine – substanţe ce sunt bronhoconstrictoare), asigurând ventilaţia unor volume crescute de aer.
 Cutia toracică protejează plămânii şi o parte din căile respiratorii.
„Exerciţiul de dimineaţă, plimbarea în aerul liber şi înviorător al cerului este cea mai sigură protecţie împotriva răcelilor, tusei,
congestiilor creierului şi plămânilor…şi o sută de alte boli.” E.White - Vieţuirea sănătoasă

 Sistem osos – sistem endocrin

 Procesul de formare şi creştere a oaselor este dependent şi controlat de hormonii eliberaţi de
glandele endocrine (amintiţi mai sus). Spre exemplu, dacă, dacă glanda tiroidă este epuizată, organismul îşi va pierde capacitatea
de utilizare a calciului.
 Prin funcţia de locomoţie, sistemul osos ajută sistemul endocrin la o bună funcţionare,
determinând chiar secreţia optimă de hormoni.

 Sistem osos – sistem digestiv

„Exerciţiul fizic îl ajută pe dispeptic, dând organelor digestive un tonus sănătos. Angajarea în studiu adânc sau exerciţiu fizic
violent imediat după ce am mâncat împiedică procesul digestiv; căci forţa vitală de care este nevoie pentru continuarea lucrării de
digestie este solicitată în alte părţi. Însă o scurtă plimbare pe jos după masă, cu capul sus şi umerii traşi înapoi, este un mare
câştig.” E.White – Dietă şi hrană, p.104
 Sistemul osteo-muscular primeşte din partea sistemului digestiv elementele vitale pentru clădirea
ţesutului osos (calciu, fosfor, magneziu şi sodiu, proteine, substanţe minerale, vitamine, etc.) şi glucoza - necesară producerii de
energie la nivelul acestui sistem. De asemenea, ţesutul conjunctiv , care intră în componenţa muşchilor are nevoie de proteine şi
calciu.
 Produsele de soia, mai ales laptele si făina, sunt un excelent ajutor pentru stoparea procesului de
pierdere a substanţei osoase. Soia are o acţiune estrogenă, estrogenul fiind hormonul care determină asimilarea calciului şi
consolidarea oaselor.
 Alimente bogate în calciu sunt: seminţele de susan şi floarea soarelui, migdalele, soia, alunele,
meiul, hrişca, ovăzul, napii etc.
 Glucoza din fructe şi miere reprezintă un combustibil ideal pentru funcţionarea muşchilor.
 Consumul de zahăr subminează sistemul osos „furând” pentru metabolizarea lui calciul din
organism. De asemenea, produce carii dentare (prin consumarea de dulciuri aciditatea creşte de 100 de ori; acidul determină o
pierdere de minerale de pe suprafaţa dinţilor).
 Consumul masiv de carne conduce la producerea de acid uric – un produs nefast pentru sistemul
osos.
 În Japonia, incidenţa gutei a crescut odată cu creştere cantităţii de proteine consumate, proteina
animală este, după toate estimările, extrem de vătămătoare.
 De asemenea, consumul masiv de proteină animală, de cafea, zahăr, alimente rafinate conduce la
acidificarea sângelui. Acest lucru ce va determina epuizarea rezervelor de calciu din oase, organismul încercând să echilibreze
situaţia cu acest element bazic preluat din depozitul osos.
 Margarina polinesaturată duce, aparent, la un anumit grad de demineralizare a oaselor la
şobolanii în creştere. (Proceedings of the Nutition Society, 1979)
 Dr. Charles Lucas, de la Şcoala Medicală de la universitatea Statului Wayne, susţine că durerile
puternice şi umflarea severă a încheieturilor (în artrita reumatismală) sunt eliminate practic printr-o dietă săracă în grăsimi, ţinută
cu stricteţe. Când pacienţii au părăsit dieta prescrisă, simptomele au reapărut. (The Palm Beach Post, Feb. 1982)
 Prin intermediul funcţiei de locomoţie, organele şi funcţia digestivă sunt ajutate de sistemul osteo-
muscular.
 În cazuri de nevoie, depozitele de minerale din oase pot compensa un deficit de producţie al
sistemului digestiv.
 „Exerciţiul adecvat va împinge sângele spre suprafaţă, uşurând astfel organele interne. Exerciţiul vioi, dar nu violent, în aer liber,
cu bună dispoziţie sufletească, va promova circulaţia, dând pielii o strălucire sănătoasă şi trimiţând sângele, vitalizat prin aer curat,
spre extremităţi. Stomacul bolnav va găsi uşurare prin exerciţiu. Adesea, medicii îi sfătuiesc pe cei bolnavi să viziteze ţări străine, să
meargă la izvoare, să călătorească pe ocean, spre a-şi redobândi sănătatea, când în nouă cazuri din zece, dacă ar mânca moderat şi
s-ar angaja în exerciţiu sănătos cu bună dispoziţie sufletească, ei şi-ar recăpăta sănătatea şi ar economisi timp şi bani..” E.White –
Mărturii vol.2, p.531

 Sistem osos – sistem excretor

 La nivelul sistemului excretor se elimină substanţele rezultate din procesele metabolice, printre
care şi acidul uric. În cazul unei disfuncţii renale, acidul uric se depune pe articulaţii (guta).
 Vitamina D, atât de necesară consolidării osului, îşi găseşte forma finală, activă, la nivelul
rinichiului.
 La rândul lui, bazinul osos protejează aparatul urinar şi organele pelvice.

 Sistem osos – sistem muscular – sistem articular

 Toate aceste sisteme împreună, realizează un tot unitar, fiind legate vital şi având ca rol principal
locomoţia.