Chirilă Ștefania

Grupa 2 CRP,an III

Argumentarea alegerii temei lucrării de licență

Comunicarea de risc

Ne întrebăm care este rolul relaţiilor publice în situaţii precum

conflictele între companii şi diverse grupuri de activişti sau între
companii şi stakeholderi, ei bine multe dintre conflictele societale
intră sub sfera de competenţă a relaţiilor publice.
Tema lucrarii mele de licenta se intituleaza ”Comunicarea de risc” si
este rezultatul unei curiozităţi intelectuale şi al unei provocări.
Motivul alegerii acestei teme derivǎ din dorinta de documentare cu
privire la crizele gestionate corespunzător atât pe plan național cât și
internațional.
Consider că orice organizatie, oricât de bine gestionata ar fi se poate
confrunta la un moment dat cu o situatie de risc, care, în scurt timp
poate degenera într-o criza de proportii. Lipsa dialogului sau
comunicarea defectuoasă a unei organizaţii pot transforma un
conflict într-o criză de comunicare cu diferite consecinţe asupra
organizaţiei, de aceea am ales această temă , pentru a-mi îmbunătăți
cunoștințele în ceea ce privește comunicarea ineficientă.
Într-o societate în care tehnologia permite controlarea a numeroase
fenomene naturale, oferind o securitatea existențială superioară
oricărei alte epoci, realizările tehnologice devin ele însele surse de
noi riscuri (medicamentele moderne ne apără de numeroase boli
cândva fatale, dar generează , la rândul lor, diferite riscuri de
dereglare a echilibrului organismului ; utilizarea surselor
neregenarabile de energie ne asigură confort și protecție în fața
intemperiilor, dar generează riscuri legate de poluare, încălzirea
planetară etc. ; tehnicile moderne din agricultură și industria
Chirilă Ștefania
Grupa 2 CRP,an III

alimentară permit producerea de alimente în cantități îndestulătoare,

la prețuri accesibile , eliminând spectrul foametei,dar ele generează
riscuri legate de contaminarea alimentelor sau de prezența unor
substanțe chimice absolut necesare în procesul de prelucrare, dar
care produc dereglări ale organismului).
Așadar,o situatie de risc se naste în momentul aparitiei a cel putin
doua puncte de vedere diferite care pot duce la solutionari
particulare, fapt ce genereaza instabilitate si dubii în sânul opiniei
publice. Altfel spus, o situatie de risc emergenta se concretizeaza în
discrepante între interesele unei organizatii si a unuia sau mai
multora dintre publicurile sale (ca de exemplu un grup de presiune),
care în timp poate avea efecte considerabile asupra functionarii sau
randamentului organizatiei.
Deseori, situatiile de risc sunt ignorate, fapt care duce inevitabil la
declansarea crizei.
”În societatea modernă, tot mai multe riscuri sunt asociate
elementelor generatoare de prosperitate și caracteristice pentru
civilizația bunăstării: este vorba despre poluarea mediului de
exploatările petroliere, despre accidentele declanșate la sediile
unor întreprinderi industriale, despre îmbolnăviri în masă din cauza
consumării unor produse alterate , etichetate greșit sau
contaminate, despre dereglările și bolile generate de o alimentație
savuroasă , ieftină, dar nesănătoasă , despre deteriorări ale
mediului produse de acumularea de deșeuri etc.” ( Cristina
Coman,Comunicarea de criză,2009)
În România, marea majoritate a crizelor sunt abordate în mod reactiv,
de cele mai multe ori cu întârziere și panică. Acest lucru se datorează
în primul rând lipsei de pregătire și exercițiu în comunicarea de criză,
dar și lipsei de înțelegere a rolului comunicării în prevenirea și
gestionarea crizei. În plus, de multe ori echipa de comunicarea este
chemată să intervină și să rezolve probleme care nu pot fi rezolvate
prin comunicare-să acopere minciuni și exagerări din trecut sau pur și
simplu specialistul de PR este implicat numai ca să se asigure că presa
nu preia tema și că nu apar nicăieri știri negative sau că jurnaliștii nu
pun întrebări supărătoare –o premisă păguboasă și total nerealistă.În
Chirilă Ștefania
Grupa 2 CRP,an III

România începe să existe o preocupare pentru comunicarea de risc,

dar, până în clipa de față, această preocupare se desfășoară numai în
sânul marilor companii- de regulă, companii internaționale care
aplică sau adaptează local modele aduse de la companiile-mamă și
care înțeleg foarte bine avantajele comunicării profesioniste și
riscurile comunicării deficiente sau ale lipsei de comunicare.
Studiile asupra riscului și percepției riscului arată că oamenii au
tendința să judece aceste probleme din perspectiva a două sisteme
de referință:beneificiile estimate și gradul de probabilitate al unui
eveniment nefast.
”Primul se referă la relația dintre riscul perceput și beneficiile care
derivă din asumarea acelui risc:oamenii acceptă riscuri maria dacă
acele activități generatoare de risc sunt sursa unor beneficii
consistente, legate cu satisfacerea nevoilor personale sau a unor
aspirații importante. Diferitele grupuri de persoane au perspective
diferite asupra beneficiilor, deci și asupra riscurilor.În acest caz,
comunicarea de risc trebuie să se bazeze pe onestitate,recunoscând
și arătând că unele grupuri au parte de mai multe beneficii decât
altele.” (Cristina Coman,Comunicarea de criză,2009).
Comunicarea ineficientă într-o criză poate transforma o situație
dificilă, dar controlabilă, într-un dezastru, așa cum s-a întâmplat în
cazul corporației Exxon în 1989.După ce tancul petrolier Exxon-Valdez
a eșuat pe reciful Bligh din strâmtoarea Prințul William,lângă Alaska,
mulți speciliști din industria petrolieră și din relațiile publice erau
convinși că Exxon are destul personal și suficientă expertiză legată de
crize pentru a trata accidentul în mod profesionist.Totuși,aceste
presupuneri s-au dovedit nefondotate,deoarece o mare parte din
infrasctructura de comunicare,din Alaska și de la sediul Exxon, pentru
confruntarea cu crizele a fost lăsată să se deterioreze în timp, după
ce a fost conceput planul inițial de criză.
Așadar, dezvăluirea tainelor comunicării de risc reprezintă un
adevărat interes personal, analizând fiecare criză fie la nivel național
sau internațional, fie un caz eșuat sau fericit.