INTRODUCERE

Din cele mai vechi timpuri se cunoaște ca grădinile dar și spațiile verzi în ansamblu au
un scop practic deoarece plantele serveau drept hrana pentru supraviețuierea oamenilor. Cu timpul
omul a observat că creștere roadei depinde de anumiți factori naturali a ajuns la concluzia ca cel
mai bine este ca spațiul verde să fie un loc de meditație religioasă. Iar odată cu evoluția omenirii
grădinile au fost transformate în lpocuri de odihnă si recreere.
Un studiu de caz privind spațiile verzi din trei capitale ale Europei și una din Asia.Care
arată cum sunt spațiile verzi din aceste patru orașe. Din acest studiu de caz se poate spune că
Lisabona este cea mai promițătoare și plauzibilă stradegie de dezvoltare a spațiilor iar Copenhaga
conține cel mai complet sistem de spațiu verde.
Viena este capitala Austriei. Orașul este situat la intersecția mai multor tipuri de climă,
având o topografie relativ variată. Are o suprafață de 415 km2 dintre care 49 % sunt spații verzi
care se clasifică după cum urmează :
 5% parcuri
 11% lunci și pajiști
 25% tern agricol
 37% păduri
La momentul dat în regiunea Vienei există câteva arii naturale (unele protejate) care au, în
relație cu clima specială, effect de facilitare a biodiversității.Pe lângă aceste zone din afara
orașului, există și zone interioare – parcuri, zone industriale abandonate etc. care ajută la păstrarea
biodiversității, deși aceasta este amenințată. Pădurile au un rol important în politica de mediu a
orașului; managementul acestora este bazat pe cinci principii, printre care păstrarea caracterului
natural al acestora. Pentruca să întrețină și să planifice spațiile verzi au fost formate parteneriate
între municipalitate, directorii de district, asociații locale și ONG-uri, managementul fiind
caracterizat de descentralizare.
Lisabona este capitala Portugaliei,cu o populație a orașului de aproximativ 500,000 de
locuitori, și cu o suprafață de 85 km2 . Din suprafața totală a Lisabonei 16% (1,349 ha) sunt spații
verzi, de unde rezultă 27 m2 /loc. Lisabona este stăpînită de prezența Parque Florestal de Monsanto
cu o suprafață de 900 ha, 11% din totalul orașului, iar o treime din parcuri au fost realizate înainte
de anul 1900. La momentul dat,există un singur departament al municipalității care se ocupă în
același timp de managementul spațiilor verzi dar și de calitatea mediului și educația ecologică.
Deși în ultimii 10 ani suprafața spațiilor verzi a crescut, cei 27 m2 /loc. sunt cu 18,6% sub media
europeană. În 2006 a fost Planul verde (port. Plano Verde),care conține combinarea valorilor
naturale cu cele culturale,și a avut loc revitalizarea biodiversității și a obiectelor istorice din oraș.
Sistemul verde propus este format din arii care au funcții diverse cum ar fi de recreație, producție,
protecție și mobilitate.
Orașul Nanjing este amplasat în estul Chinei, are o populație de 2,47 mil. loc., o densitate
de 12,700 loc./km2 și o suprafață de 194 km2 . Sistemul de spații verzi din acest oraș reprezintă
de fapt o propunere făcută de Jim și Chen în anul 2003,care este bazată pe caracteristici și elemente
existente cum ar fi, o ordonanță națională care prevede faptul că 25% din ariile urbane din China
trebuie să fie spații verzi. Rezumând, acest sistem ar trebui să cuprindă trei trepte: 1. nivelul
metropolitan 2. nivelul orașului: trei 3. nivelul local. Există 142 de elemente protejate de
importanță națională sau municipală, printre care și zidul de protecție al orașului. Datând din
perioada dinastiei Ming, acesta este propus pentru integrare și înverzire, deși este un element liniar
care riscă să fie fragmentat de prea multe circulații auto din cauza lungimii sale – 21 km.
Copenhaga este capitala Danemarcei, cu o populație de 502,000 loc. (1,8 mil. în aria
metropolitană) și o suprafață de 89,7 km2 . Densitatea populației este de 6,300 loc./km2 (639
loc./km2 în aria metropolitană). Există 2490 ha de parcuri în tot orașul, din care rezultă 4,9 m2 de
parcuri pe locuitor . Primele elemente ale rețelei verzi din Copenhaga au apărut în sec. XIX.
Acestea au fost realizate în spațiul fostelor șanțuri de apărare, rezultând, treptat, două inele verzi
În prezent, situația spațiilor verzi din Copenhaga este stabilă. Nu există zone care să nu beneficieze
de parcuri, iar distanțele până la acestea sunt rezonabile. Cele mai mari probleme sunt însă legate
de detaliile de proiectare ale CV[1].