MIŞCAREA MIGRATORIE A

US 9
POPULAŢIEI

STRUCTURA UNITĂȚII DE STUDIU 9

9.1 Elemente conceptuale

9.2 Factori determinanţi ai migraţiei
9.3 Forme ale migraţiei
9.4 Indicatori ai mişcării migratorii a populaţiei
9.5 Metode de analiză a migraţiei
9.6 Migraţia internă şi internaţională a României

Obiective specifice US 9
 Definirea migraţiei
 Descrierea formelor migraţiei
 Calcularea indicatorilor migraţiei

9.1 Elemente conceptuale

Modificarea efectivului şi structurii populaţiei (populaţia ca sistem deschis)

este rezultatul mişcării naturale şi al mişcării migratorii. În acest capitol sunt
prezentate elemente conceptuale şi forme ale migraţiei, precum şi factori determinanţi
şi indicatori ai mişcării migratorii a populaţiei.
Mobilitatea populaţiei este procesul prin care persoanele îşi schimbă statutul
rezidenţial, profesional sau social, prin trecerea la alt statut1.
Mobilitatea spaţială (teritorială) a populaţiei este procesul care cuprinde
suma deplasărilor populaţiei în spaţiu. În majoritatea cazurilor, mobilitatea teritorială
este însoţită de sau generează o mobilitate socială (schimbarea statutului social al
persoanei migrante)2.
Mişcarea migratorie (migraţie) a populaţiei este o formă a mobilităţii spaţiale
a populaţiei, definită ca deplasarea populaţiei dintr-o localitate în alta sau dintr-o ţară
în alta, însoţită de schimbarea statutului rezidenţial3. Migraţia este definită prin
raportarea la un spaţiu de referinţă. Migraţia are o condiţionare socială şi generează
consecinţe sociale.

1
Trebici, V., 1979, Demografia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, p. 329.
2
Zamfir, C., Vlăsceanu, L., 1998, Dicţionar de sociologie, Editura Babel, p. 351.
3
Sora, V., Hristache, I., Mihăescu, C., 1996, Demografie şi statistică socială, Editura Economică,
Bucureşti, p. 201.
 6. Mişcarea migratorie a populaţiei

Imigraţia este definită ca ansamblul intrărilor, iar emigraţia, ca ansamblul

ieşirilor. În fapt, orice act migratoriu este, în acelaşi timp, o imigraţie şi o emigraţie.
Migrant este persoana care a migrat. Orice persoană migrantă apare în dublă
ipostază: cea de emigrant, din perspectiva localităţii sau a ţării de unde pleacă (zonă
emitentă) şi cea de imigrant din perspectiva localităţii sau a ţării unde îşi stabileşte
noul domiciliu (zonă acceptoare).
Totalitatea persoanelor care îşi stabilesc domiciliul într-o localitate/ţară, pe
parcursul unei perioade, de obicei, un an, formează, din punctul de vedere al
localităţii/ţării respective, cohorta imigranţilor. Totalitatea persoanelor care pleacă
dintr-o localitate/ţară, stabilindu-şi domiciliul în altă localitate/ţară, pe parcursul unei
perioade, de obicei, un an, formează, din punctul de vedere al localităţii/ţării
respective, cohorta emigranţilor.
Migraţia brută (MB) caracterizează masa imigranţilor şi a emigranţilor.

MB = I + E

I = numărul persoanelor imigrante într-o localitate/ţară, într-un an

E = numărul persoanelor emigrante dintr-o localitate/ţară, într-un an
Migraţia netă (MN) sau soldul migrator este balanţa dintre numărul
persoanelor sosite (imigrante) şi numărul persoanelor plecate (emigrante).

MN = I – E

Imigraţia netă reprezintă migraţia în care numărul persoanelor sosite

(imigrante) depăşeşte pe cel al persoanelor plecate (emigrante).

I>E

Emigraţie netă reprezintă migraţia în care numărul persoanelor plecate

(emigrante) depăşeşte pe cel al persoanelor sosite (imigrante).

I<E

Migraţia de întoarcere cuprinde persoanele migrate care, după o perioadă de

şedere în ţara de destinaţie, se întorc în ţara de origine.
Mobilitatea teritorială a populaţiei implică existenţa unei zone de origine şi a
unei zone obiectiv.
Zona (localitatea) de origine (plecare) este zona (localitatea) din care pleacă
persoana migrantă, din care începe deplasarea.
Zona (localitatea) de destinaţie (sosire) este zona (localitatea) în care ia sfârşit
deplasarea persoanei migrante.
Fluxul migrator este numărul total al deplasărilor efectuate într-o perioadă, de
la o zonă de origine către o zonă de destinaţie4.

4
Trebici, V., 1975, Mică enciclopedie de demografie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedi-că, Bucureşti,
p. 292.

155
 6. Mişcarea migratorie a populaţiei

9.2 Factori care determină migraţia populaţiei

Primele analize economice privind determinanţii migraţiei au pornit de la

ideea forţelor de atracţie (zona de destinaţie) şi de respingere (zona de plecare),
încercând să identifice variabilele explicative ale deplasărilor.
Migraţia populaţiei este determinată de o serie de factori economici, sociali,
politici, demografici, rasiali-naţionali-confesionali, sanitari, educaţionali, naturali.
Este dificil să se disocieze cauzele migraţiei, iar deseori, acelaşi tip de migraţie poate
fi determinat de mai mulţi factori. De asemenea, migraţiile internaţionale pot fi
determinate de factori diferiţi de cei care influenţează migraţiile interne.
Factorul cel mai important al declanşării mobilităţii populaţiei este factorul
economic, manifestat prin încercarea individului de a-şi asigura condiţii mai bune de
viaţă.
Factorul social se combină cu factorul economic, uneori cu cel etno-
confesional sau demografic, şi se manifestă prin privarea de drepturi a anumitor
categorii sociale, starea socială inferioară etc.
Factorul demografic, împreună cu factorul economic pot determina
mobilitatea teritorială a populaţiei. Astfel, marea migraţie europeană din sec. 18 şi 19
a fost şi un efect, printre altele, al exploziei demografice din ţările Europei Central-
Nord-Vestice5.
Un rol important l-a avut factorul politic (persecuţii politice, regim totalitar).
Un exemplu în acest sens îl constituie instaurarea (1959), în Cuba, a regimului
prosovietic al lui Fidel Castro, ceea ce a determinat refugierea a numeroşi cubanezi în
Statele Unite ale Americii.
Migrarea unor minorităţi a fost determinată de factori rasiali-naţionali-
confesionali, cum a fost cazul multor emigranţi greci din Turcia, sau a emigranţilor
turci din Bulgaria.
Factorii sanitari şi educaţionali determină, de cele mai multe ori, plecarea
temporară, de regulă, cu scopul de a beneficia de servicii de calitate superioară celor
din localitatea de reşedinţă.
Factorul natural (oscilaţii climatice sau fenomene naturale pulsatorii, cu
ciclu scurt şi caracter catastrofal - mari inundaţii, erupţii vulcanice) determină aşa-
numitele migraţii ecologice6.

9.3 Forme ale migraţiei

Migraţia se caracterizează printr-o varietate de forme, grupate după diferite

criterii, precum: stabilitatea finală, graniţa administrativ-teritoriale depăşite prin
migraţie sau scopul deplasării.
A. După stabilitatea finală, migraţiile se împart în:
 Migraţii definitive
 Migraţii temporare
În cazul migraţiilor definitive, individul doreşte stabilirea în zona de destinaţie,
chiar dacă, după o perioadă, are loc o nouă deplasare, care nu a fost intenţionată
iniţial7. Migraţia definitivă implică schimbarea domiciliului legal.

5
Ungureanu, A., Muntele, I., 2006, op. cit., p. 251.
6
Ungureanu, A., Muntele, I., 2006, op. cit., pp. 255-256.
7
Ungureanu, A., Muntele, I., 2006, op. cit., p. 257.

156
 6. Mişcarea migratorie a populaţiei

În cazul migraţiilor temporare, deplasarea se efectuează pentru o perioadă

determinată de timp. Migraţiile temporare se împart în migraţii alternante şi migraţii
ocazionale.
Migraţiile alternante (pendulatorii) constau în deplasările periodice (cu o
anumită regularitate) între doua zone (arii administrativ-teritoriale); între
zona/localitatea unde se afla domiciliul legal şi zona/localitatea unde este locul de
muncă. Astfel de migraţii pot fi sezoniere, săptămânale sau zilnice. Cea mai frecvent
întâlnită migraţie pendulatorie este migraţia pentru muncă, dar se întâlnesc şi migraţii
alternante pentru studii.
Migraţiile ocazionale sunt deplasări temporare care nu implică o pendulare.
Acestea sunt migraţiile turistice sau de afaceri.
Între migraţia definitivă şi cea temporară nu se poate face întotdeauna o
distincţie clară deoarece, ceea ce se intenţionează a fi migraţie definitivă poate deveni
migraţie temporară. Astfel, migraţia iniţială poate fi urmată de revenirea în zona de
origine sau migraţia ce s-a intenţionat a fi temporară se poate transforma în migraţie
definitivă.

B. După criteriul graniţei administrativ-teritoriale depăşite prin migraţie, se

disting:
 Migraţii interne
 Migraţii internaţionale (externe)
Migraţiile interne reprezintă totalitatea deplasărilor însoţite de schimbarea
definitivă (permanentă) a domiciliului în cadrul unei ţări (în limitele graniţelor
naţionale) şi presupune o redistribuire a populaţiei pe teritoriul naţional. Migraţia
internă poate fi: migraţie interjudeţeană, migraţie rural – urbană sau urban – rurală.
Migraţia internaţională (externă) reprezintă totalitatea deplasărilor însoţite de
schimbarea definitivă (permanentă) a domiciliului între două ţări8. Migraţiile
internaţionale presupun depăşirea unor graniţe naţionale şi au ca principale destinaţii
ţările dezvoltate. Migraţia externă are efecte asupra numărului şi structurii pe vârste şi
pe sexe a populaţiei naţionale. Migraţia externa se poate subdivide în migraţie
intracontinentala, migraţie intercontinentală şi migraţie trans-continentală. De
asemenea, migraţia externă poate fi legală sau ilegală.
Dacă în secolele trecute migraţia internaţională reprezenta principala formă de
circulaţie externă, în prezent a pierdut din intensitate, devenind predominantă migraţia
temporară pentru muncă.

C. Conform criteriului modul în care se recurge la migraţie, se disting:

migraţia voluntară;
migraţia forţată.
Migraţia voluntară este cea la care se recurge ca rezultat al deciziei libere a
celui sau celor implicaţi.
Migratia forţată este migraţia impusă sau la care se recurge ca rezultat al
acţiunii unor factori de respingere din aria de origine. Forma extremă a migraţiei
forţate o reprezintă deportarea sau expulzarea.
Trebuie făcută precizarea că nici o migraţie nu este strict voluntară,
întotdeauna decizia de migrare are o anumită determinare. In mod similar, dar în mai
mică măsură, exceptând formele extreme, nici migraţia forţată nu e obligatorie,

8
Begu, L.S., 1999, op. cit., p. 29.

157
 6. Mişcarea migratorie a populaţiei

inevitabilă, în sensul, că în ultimă instanţă, decizia de migrare este luată, într-o

anumită măsură, de cei implicaţi.

D. După numărul de persoane implicate in migratie se disting:

 migraţia individuală
 migraţia colectivă (de grup) în care este implicat un număr relativ redus de
persoane: familii, grupuri de prieteni sau rude.
 migraţia de masă îmbracă formele exodului de populaţie sau a
“hemoragiei” demografice. Acestea sunt deplasări masive de oameni, realizate ca
urmare a unor pericole reale sau iminente.

9.4 Indicatori ai mişcării migratorii

Măsurarea intensităţii migraţiei pentru o anumită arie administrative-teritorială

se poate face prin calcularea următorilor indicatori:
 rata migraţiei brute evidenţiază amploarea mişcării migratorii produse în
cadrul unei unităţi teritoriale, într-o perioadă.

M
RMB   1000 ; M=I+E
P

unde,
M – efectivul populaţiei care se deplasează;
P - efectivul mediu al populaţiei.

 rata migraţiei nete evidenţiază forţa de atracţie pe care o anumită zonă/ţară

o exercită asupra populaţiilor din alte zone/ţări.

I E
RMN   1000
P
unde,
I – numărul de imigranţi;
E – numărul de emigranţi;
(I-E) reprezintă migraţia netă sau soldul migrator.

 rata de imigrare

I
RI   1000
P

 rata de emigrare

E
RE   1000
P

Un sold migrator pozitiv (situaţia în care numărul imigranţilor este mai mare
decât cel al emigranţilor) semnifică faptul că zona receptoare exercită atracţie pentru
populaţiile altor zone. Cu cât acest sold e mai mare, cu atât forţa de atracţie este mai
ridicată.

158
 6. Mişcarea migratorie a populaţiei

Un sold migrator negativ (numărul emigranţilor îl depăşeşte pe cel al

imigranţilor) evidenţiază lipsa de atractivitate a unei zone, cu atât mai accentuată cu
cât acest sold migrator negativ este mai mare.

9.5 Metode de analiză a migraţiei

Migraţia se poate studia cu ajutorul următoarelor metode:

a) metoda regresiei
b) metoda ratei creşterii naţionale;
c) metoda mişcării naturale.

a) Metoda regresiei se foloseşte când migraţia se poate exprima ca o funcţie

de mai mulţi factori (regresia multiplă). Analiza migraţiei din zona Calcutta a fost
realizată prin metoda regresiei, folosindu-se următoarele variabile independente:
numărul locurilor de muncă în zona metropolitană şi gradul de ocupare a populaţiei în
agricultură în zonele vecine9. Utilizarea metodei regresiei în studiul migraţiei se poate
realiza fie pe baza datelor unei serii de timp, fie pe baza datelor unei serii de spaţiu.

b) Metoda ratei creşterii naţionale este folosită la studiul migraţiei interne, cu

ajutorul relaţiei:
M i  Pi 0  Rmi

Rata migraţiei pentru zona i se determină astfel:

Pi1  Pi o Pt1  Pt o
Rmi  
Pi 0 Pt 0

unde,
Rmi reprezintă rata estimată a migraţiei pentru zona i;
Pi o reprezintă populaţia regiunilor (judeţelor) la începutul perioadei (de
exemplu, la recensământul din 1992);
Pi1 reprezintă populaţia regiunilor (judeţelor) la sfârşitul perioadei (de
exemplu, la recensământul din 2002);
Pt 0 reprezintă populaţia totală la începutul perioadei;
Pt1 reprezintă populaţia totală la sfârşitul perioadei.

c) Prin metoda mişcării naturale (statisticii stării civile) migraţia se determină

pe baza ecuaţiei fundamentale în Demografie10, astfel:

 
M i  P1  P 0   N  M 
unde,

(N-M) reprezintă sporul natural.

9
Begu, S. L.,1999, op. cit., p. 40.
10
Pt = P0 + (N - M) + (I - E)

159
 6. Mişcarea migratorie a populaţiei

9.6 Migraţia internă şi internaţională a României după 1990

Declinul economic, în special în industrie, a generat intensificarea migraţiei

din mediul urban către mediul rural. Creşterea numărului persoanelor care au migrat
din mediul urban spre mediul rural a fost favorizată de evoluţia şomajului urban,
creşterea costului vieţii în oraşele mari, restituirea terenurilor agricole.
În perioada de după 1990, procentul migranţilor din mediul urban în mediul
rural a crescut de aproximativ 3 ori comparativ cu perioada anilor ‘80. De asemenea,
pe termen lung, se remarcă o tendinţă de îmbătrânire a populaţiei migrante. Astfel,
tendinţa spre migraţie a tinerilor de 15-19 ani s-a redus de la 22‰, în 1968, la 6,4‰,
în 1998. La sfârşitul anilor ‘80, cele două segmentele de populaţie tânără (20-24 ani şi
25-29 ani) ajung să aibă valori relativ egale ale ratelor de migraţie11. Migraţia internă
din România, în perioada 1990-2000, se caracterizează prin intensitate redusă şi un
relativ echilibru între fluxurile de migraţie urban-rural, în ultimii ani, cu accent pe
fluxul urban-rural 12
În România, migraţia internă a fost şi este în continuare determinată
preponderent de factorii economici. Până în 1994, direcţia principală de migraţie
internă a fost rural-urban, iar apoi, sensul s-a schimbat, dinspre urban spre rural.
Fluxurile migraţiei interne au un rol important în configuraţia tipologiilor demografice
regionale. Reducerea migraţiei pe distanţe mari în favoarea celei pe distanţe mici, în
creştere, a făcut ca migraţia intra-judeţeană să depăşească semnificativ migraţia
interjudeţeană13. Migraţia interregională a prezentat particularităţi determinate de
specificul evoluţiilor economice regionale.
Migraţia internaţională a României a fost unul dintre factorii care au contribuit
la scăderea efectivului populaţiei României, după 1990. După un flux masiv, de peste
96 000 de persoane, în 1990, numărul emigranţilor a scăzut treptat, ajungând la peste
8000, în 2002, în 2007 şi 2008 (tabelul 9.1). În prezent, fenomenul migraţiei externe
definitive, de la începutul anilor `90 a fost înlocuit cu o migraţie externă temporară.

Tabelul 9.1 Evoluţia numărului de emigranţi din România, în

perioada 1990-2008
Anul Emigranţi Anul Emigranţi
1990 96929 2000 14753
1991 44160 2001 9921
1992 31152 2002 8154
1993 18446 2003 10673
1994 17146 2004 13082
1995 25675 2005 10938
1996 21526 2006 14197
1997 19945 2007 8830
1998 17536 2008 8739
1999 12594
Sursa: Anuarul Statistic al României 2009, INS, Bucureşti, 2010

11
Sandu, D., 1999, Spaţiul social al tranziţiei, Editura Polirom, Iaşi, p. 162.
12
Rotariu, T., 2000, „Starea demografică a României, în context european”, în Starea societăţii
româneşti după 10 ani de tranziţie, Editura Expert, p. 198.
13
Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013, p. 17.

160
 6. Mişcarea migratorie a populaţiei

În timp ce, pentru România, emigranţii reprezintă o pierdere netă, atestând

capacitatea încă redusă a economiei şi societăţii de a genera oportunităţi de muncă şi
remunerare corespunzătoare pentru ţările primitoare constituie o forţă de muncă
capabilă încă multă vreme de performanţe ridicate, o forţă de muncă competitivă.

Formule

 Migraţia brută
MB = I + E

 Migraţia netă
MN = I – E

 Rata migraţiei brute

M
RMB   1000
P

 Rata migraţiei nete

I E
RMN   1000
P

 Rata de imigrare
I
RI   1000
P

 Rata de emigrare
E
RE   1000
P

 Metoda ratei creşterii naţionale

M i  Pi 0  Rmi

 Migraţia (metoda mişcării naturale)

 
M i  P1  P 0   N  M 

Bibliografie

1. Asandului, L., 2007, Elemente de demografie, Editura Universităţii „Al. I. Cu-

za”, Iaşi.
2. Asandului, L., 2006, L’étude de la migration de la force de travail en utilisant
des méthodes statistiques, în La dynamique des ressources humaines – facteur

161
 6. Mişcarea migratorie a populaţiei

potentiel d’intégration dans l’Europe élargie, Editura Universităţii de Vest,

Timişoara.
3. Asandului, L., Baciu, L., 2005, The analysis of emigration ofRomania by country of
destination, în vol. The impact of European integration on the national economy,
Editura Risoprint, Cluj-Napoca.
4. Rotariu, T., 2003, Demografie şi sociologia populaţi. Fenomene demografice,
Editura Polirom, Iaşi.
5. Rotariu, T., 2009, Studii demografice, Editura Polirom, Iaşi.
6. Rowland, D., 2006, Demographic Methods and Concepts, Oxford University Press.
7. Sandu, D., 2006, „Explorarea Europei prin migraţii pentru muncă: 1990-2006”,
http://www.osf.ro/ro/publicaţii/.
8. Trebici, V, 1979, Demografia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
9. Ungureanu, A., Muntele, I., 2006, Geografia populaţiei,Editura Sedcom Libris, Iaşi.
10. *** Anuarul Statistic al României 2009, INS, Bucureşti, 2010.

Întrebări

1. Ce presupune emigraţia?
2. Care sunt indicatorii prin care se poate caracteriza migraţia dintr-o regiune/ţară?
3. Caracterizaţi migraţia dintr-o regiune din România.

Teste grilă

1. Migraţia populaţiei este determinată de:

a. Factori economici
b. Factori sociali
c. Factori demografici

2. Un sold migrator negativ exprimă situaţia în care:

a. Numărul imigranţilor este mai mare decât cel al emigranţilor
b. Numărul imigranţilor este mai mic decât cel al emigranţilor
c. Numărul imigranţilor este egal cu cel al emigranților

162