hibernare și devin active.

Moartea insectelor, la temperaturi scăzute, survine datorită

înghețării apei libere, care iese din celule și pătrunde în spațiile intercelulare.
Rezistența insectelor la temperaturi scăzute variază după specie. De exemplu, cotarul verde
(Operophtera brumata), în stadiul de adult zboară toamna prin lunile octombrie-noięmbrie, iar
femelele depun ouăle la o temperatură cuprinsă între 5 0C și -80C, în timp ce alți fluturi la aceste
temperaturi sunt în diapauză hiemală. Adesea, pe stratul de zăpadă se întâlnesc specii de
chrysomelide, cantaride, colembole etc. Moartea prin îngheț survine atunci când temperatura
scade sub o anumită limită, denumită prag termic critic, la care toată apa din corpul insectei
îngheață. Până la atingerea acestei limite procesele vitale încetinesc treptat și intervine starea de
anabioză din care, în condițiile creșterii treptate a temperaturii mediului înconjurător, insecta
poate fi readusă la viață. Iarna, în timpul hibernării, unele insecte pot suporta temperaturi de până
la —200 C (unele specii chiar mai scăzute). În același timp, la una și aceeași specie, ea este
deosebită în diferiți ani, în funcție de particularitățile fiziologice și biochimice ale populației
respective. Rezistența la frig depinde de cantitatea de apă din organism și de rezerva de grăsimi
acumulate. Organismele cu un conținut mai ridicat în grăsimi și sărac în apă liberă rezistă mult
mai bine la frig decât cele cu un conținut sărac în grăsimi și bogat în apă. Rezistența insectelor la
frig depinde și de modul cum survine frigul. Astfel, când răcirea corpului insectelor are loc treptat
(fără salturi termice), așa cum se întâmplă obișnuit în toamnă, ele rezistă la frig un timp mai
îndelungat, în schimb atunci când acesta survine în mod brusc (la salturi termice brusce), ele mor
într-un timp scurt.
La temperaturi ridicate, peste pragul superior, activitatea insectelor se reduce treptat datorită
coagulării substanțelor albuminoide; dacă temperatura continuă să crească, ele mor. Coagularea
substanțelor proteice