Prin hibernare și devin active.

Moartea insectelor, la temperaturi scăzute, survine datorită

înghețării apei libere, care iese din celule și pătrunde în spațiile intercelulare.
Rezistența insectelor la temperaturi scăzute variază după specie. De exemplu, cotarul verde
(Operophtera brumata), în stadiul de adult zboară toamna prin lunile octombrie-noięmbrie, iar femelele
depun ouăle la o temperatură cuprinsă între 5 0C și -80C, în timp ce alți fluturi la aceste temperaturi sunt
în diapauză hiemală. Adesea, pe stratul de zăpadă se întâlnesc specii de chrysomelide, cantaride,
colembole etc. Moartea prin îngheț survine atunci când temperatura scade sub o anumită limită,
denumită prag termic critic, la care toată apa din corpul insectei îngheață. Până la atingerea acestei
limite procesele vitale încetinesc treptat și intervine starea de anabioză din care, în condițiile creșterii
treptate a temperaturii mediului înconjurător, insecta poate fi readusă la viață. Iarna, în timpul hibernării,
unele insecte pot suporta temperaturi de până la —200 C (unele specii chiar mai scăzute). În același
timp, la una și aceeași specie, ea este deosebită în diferiți ani, în funcție de particularitățile fiziologice și
biochimice ale populației respective. Rezistența la frig depinde de cantitatea de apă din organism și de
rezerva de grăsimi acumulate. Organismele cu un conținut mai ridicat în grăsimi și sărac în apă liberă
rezistă mult mai bine la frig decât cele cu un conținut sărac în grăsimi și bogat în apă. Rezistența
insectelor la frig depinde și de modul cum survine frigul. Astfel, când răcirea corpului insectelor are loc
treptat (fără salturi termice), așa cum se întâmplă obișnuit în toamnă, ele rezistă la frig un timp mai
îndelungat, în schimb atunci când acesta survine în mod brusc (la salturi termice brusce), ele mor într-un
timp scurt.
La temperaturi ridicate, peste pragul superior, activitatea insectelor se reduce treptat datorită
coagulării substanțelor albuminoide; dacă temperatura continuă să crească, ele mor. Coagularea
substanțelor proteice