Copilărie

1. Toată ştiinţa de mai târziu vine din copilăria

neştiutoare. De ce? Primul sărut al mamei, primul
răsărit de soare spre care mama - o mamă înţeleaptă,
desigur! - atrage atenţia pruncului.

2. El, pruncul, e fericit oriunde şi oricând, nu are

termeni de comparaţie.

3. Eu, însă, am fost un copil al războiului, nu am avut

scrânciob... Am avut noroc, în schimb, de cei şapte ani
de-acasă...

4. Cu regret, astăzi copiii sunt - sau par - indiferenţi faţă

de ce se petrece în jur; copleşiţi de produsele
tehnologiilor digitale, oare îşi dau ei seama că au
copilărie?

5. Toţi cred că scriu muzica acum, dar eu am scris-o, de

fapt, în copilărie... E cea mai importantă etapă şi dacă
se petrece în mod sănătos, cuviincios din punct de
vedere al moralei, întreaga viaţă e sănătoasă. Am
crescut cu o filosofie de viaţă care-mi este scumpă,
chiar dacă astăzi s-ar putea considera... exploatare:
fiecare membru al familiei contribuie cum poate,
potrivit vârstei, la muncile de zi cu zi, copiii pasc
cârlani şi gâşte, aduc cu găleata apă de la fântână.

6. Aş vrea ca oamenii să-şi asume maturitatea cât mai

târziu: uluirea copilărească este o sursă benefică, este
energia sublimă ce te ajută să creezi, să semeni
bucurie.
 DESTIN

ABCDOGA... o carte cu şi desprte personalitate. O lectură

palpitantă, cu vibraţii lirice, uneori uşor nostalgice. Gânduri,
amintiri, mărturisiri. Oameni frumoşi la chip şi la suflet, care au
înrămat frumos un destin şi nu unul oarecare, ci unul în Do MAJOR.
Atmosfera cărţii îşi cuprinde atent cititorul şi îl poartă pe aripile
timpului, ba în Basarabia postbelică, ba în contemporanietate, ba în
copilăria lui Eugen Doga, ba departe de hotarele acestui mult pătimit
pământ...
Destinul protagonistului e destinul unei întregi naţiuni, trecută
prin război, foamete, sărăcie, colectivizare, dezrădăcinare forţată a
tradiţiilor seculare. Dar cu toate acestea, uimitor, oamenii au
supravieţuit, s-au îndrăgostit şi... au creat. I-a ajutat forţa lăuntrică,
puterea spiritului, cei şapte ani de-acasă, dragostea şi sprijinul tacit
al mamei.
Ea, mama, l-a crescut în cultul datoriei şi al muncii oneste.
Îndemnul biblic „Fiţi buni” a fost şi i-a rămas poruncă de căpătâi, în
rest a rămas obsedat de creaţie şi de găsirea adevărului, exprimat în
note muzicale.
Eugen Doga crede cu fermitate că destinul şi-l face omul singur,
nu vine de-a gata, ţi-l edifici şi-l modelezi asemenea unui pictor, care
creează un tablou în diferite nuanţe, proslăvind armonia şi libertatea
spiritului.

Dna Larisa Turea a reuşit cu măiestria unui bijutier să

transpună pe foaie o viaţă de om, o concepţie de viaţă, un destin de
artist. La mulţi ani, maiestre!