Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
PROIECT LA DISCIPLINA
MANAGEMENTUL PRODUCȚIILOR
LA OVINE ȘI CAPRINE
Coordonator științific,
Prof.univ.dr. Constantin Pascal Student,
Ramona-Grațiela Brăișteanu
2018
1
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ ”ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI
FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
SPECIALIZAREA MANAGEMENTL PRODUCȚIILOR
ANIMALE
Coordonator științific,
Prof. Univ. Dr. Constantin Pascal Student,
Ramona-Grațiela Brăișteanu
IAȘI
2018
2
CUPRINS
Lista figurilor.................................................................................................................. 4
Lista tabelelor.................................................................................................................... 4
INTRODUCERE.............................................................................................................. 5
CONCLUZII.................................................................................................................... 22
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................ 24
3
Lista figurilor
Lista tabelelor
4
INTRODUCERE
5
CAPITOLUL 1. IMPORTANȚA ZOOTEHNICĂ ȘI ECONOMICĂ A
CREȘTERII CAPRINELOR
6
mierea de albine, elimină vânătăile. În aplicaţii externe sub formă de comprese, zerul din lapte de
capră ajută la vindecarea exemelor şi degerăturilor (Eremia N., 2013)
8
dezvoltare care dispun de 34% şi 15,9% din efectivul total de caprine de pe glob produc numai
21,5 şi 7,2% din producţia globală de lapte.
În perioada anilor 1995-2009, producţia de lapte a sporit în ţările în curs de dezvoltare cu
82,6%, în ţările economic dezvoltate – cu 52,1%, pe continental Asiatic – cu 40,9% şi în
ansamblu pe toate ţările lumii – cu 31,5%.
În acelaşi timp, producţia totală de lapte a rămas, practic, la acelaşi nivel în ţările
Europene şi ale Americii de Sud. Producţia cărnii de caprine, de asemenea, a fost influenţată de
nivelul de ameliorare a raselor de caprine crescute atât pentru carne, cât şi pentru lapte, având în
vedere că pentru a obţine această producţie se creşte tineretul mascul al tuturor raselor de
caprine. Producerea cărnii de caprine pe plan mondial şi în majoritatea continentelor, are o
evoluţie ascendentă. În ansamblu, pe plan mondial, în ţările din Africa şi Asia producţia cărnii de
caprine în perioada anilor 1995-2009 s-a majorat de 1,5 ori, în America de Nord şi ţările
economic dezvoltate de 2 ori.
Din ţările Europene, mari cantităţi de carne de caprine produc: Grecia – 54,2 mii tone,
Spania – 8,8 mii tone, respectiv, Franţa şi România – 6,5 şi 4,4 mii tone. Nu există date statistice
referitor la producerea cărnii de caprine, iar producerea laptelui, din 1995 până în 2009, a crescut
de 4 ori (Eremia N., 2013).
10
CAPITOLUL 2. PRODUCȚIA DE LAPTE
13
plante. Folosirea lui este benefică pentru combaterea rahitismului şi poate fi folosit de oamenii
care suferă de balonare sau au suferit din cauza unui atac de cord.
Laptele de capră este mai sănătos decât cel de vacă. Încă din vechime a fost cunoscut
acest leac cu acţiune lentă, dar sigur pentru multe suferinţe. Este întăritor şi hrănitor. Prin
compoziţia lui mai bogată în substanţe benefice decât cel de vacă, laptele de capră are şi rolul de
a preveni multe boli grave, totodată, opreşte evoluţia cancerului (Eremia N., 2013).
Din datele cercetătorilor francezi de animale se cunoaşte că o capră cu greutatea
corporală de 45 kg poate produce 1200 l de lapte în 270-300 de zile de lactaţie, ceea ce se poate
compara cu o vacă de 600 kg de la care se obţine 9000 l de lapte în 330 de zile de lactaţie, dar cu
aproximativ acelaşi conţinut de grăsime de 3,6- 3,8% (Leroy, citat de Pascal C., 2015). La
fiecare 100 kg a greutăţii corporale, capra produce, în perioada unei lactaţii, peste 6 l de lapte, iar
vaca numai 3,0-3,5 l (Pascal C., 2015).
Producţia medie anuală de lapte a caprelor constituie 450-550 l, în cele mai bune ferme
până la 1000 l. Conţinutul de grăsime în lapte este de 3,8- 4,5%. Producţii record de lapte,
obţinute de la caprine în SUA, au provenit de la rasele Toggenburg – 2610 l/lactație, Saanen –
2495 l/lactație, Alpină – 2215 l/lactație, Lamancea – 2047 l/lactație, Nubiană – 2007 l/lactație
(Eremia N., 2013).
14
secretor concomitent cu creșterea țesutului lax, conjunctiv și adipos, având loc și reduceri cu
peste 30% la nivelul diametrului alveolar.
Prolificitatea- favorizează secretarea unei producții suplimentare de lapte cu peste 30%
mai mare în cazul caprelor care produc doi sau mai mulți iezi la o fătare.
Factorii de mediu extern
Sezonul de fătare poate contribui la o creștere a producției cu până la 30% dacă este
programat timpuriu, deoarece se poate prelungi perioada de lactație și se poate folosi eficient
vegetația abundentă specifică lunilor de primăvară, perioadă în care și curba de lactație
înregistrează valori maxime.
Durata lactației este dependentă de rasă, individ, nivel de selecție și tip de alimentație.
Între producția totală de lapte și durata lactației există o corelație pozitivă și relativ constantă pe
durata vieții animalului.
Numărul și intervalul dintre mulsori- sunt dependente de faza lactației și pot influența
producția cantitativă de lapte. De regulă, la începutul lactației, caprele sunt mulse de trei ori pe
zi, apoi de două ori și spre finalul lactației o ată pe zi, considerându-se că secreția lactogenă
crește în raport cu numărul mulsorilor.
Clima- temperatura optimă la care se consideră că procesul de secrețiese defășoară
normal variază între +7 °C și +20 °C.
Alimentația- secreția lactată este sensibilă la administrarea unei alimentații îmbunătățite.
Caprele aflate în lactație reacționează imediat în funcție de sortimentele de fuaje, valoarea
nutritivă și modul de distribuire.(Pacal C., 1999).
15
Culoarea laptelui de capră este este albă, datorită unor cantități reduse de pigment, cu
nuanțe ușor gălbui datorită prezenței particulelor de grăsime (Pascal Constantin, 2015).
Aspectul laptelui oferă indicii asupra prospețimii și igienei. Laptele crud integral se
prezintă ca un lichid omogen, opalescent, fără corpuri străine sau sedimente vizibile (Georgescu
Gh, 2000).
Consistența reprezintă gradul de densitate, tărie și vâscuozitate a laptelui. Laptele crud
integral prezintă o consistență fluidă, fără a fi vâscoasă, filantă sau mucilaginoasă. Consistența
laptelui oferă indicii asupra stării de sănătate a ugerului caprelor exploatate pentru lapte și
calitatea igienică a laptelui (Georgescu Gh, 2000).
Mirosul și gustul trebuie să fie plăcute și specifice speciei. Gustul este dat de lactoză, iar
aroma de proporția diferiților componenți ai laptelui, în special de grăsime și proteine. Laptele de
capră are un gust mai pronunțat determinat de concentrația ridicată a unor acizi grași volatili
(belieric, caprinic, caprilic, caprionic) (Georgescu Gh, 2000).
Aprecierea gradului de impurificare se realizează prin filtrarea probei cu ajutorul
lactofiltrului și în funcție de cantitatea de impurități reținută, se apreciază puritatea laptelui.
Normele standard în vigoare încadrează laptele în trei categorii și anume:
Clasa 1 – lapte foarte curat cu urme de impurități foarte fine pe rondela lacto-filtrului, în
cantitate maximă de 0,2 mg/l și sub 50.000germeni/ ml lapte;
Clasa a2a- lapte curat cu sedimente vizibile de impurități în concentrație de 0,2-0,3 mg/l
și 50000-500000 germeni/ml lapte;
Clasa a3a – lapte impur, cu cu sedimente și corpi străini în concentrație de peste 0,5 mg/l
și cu peste 500000 germeni/ml lapte (Georgescu Gh, 2000).
Determinarea acidității- se poate realiza prin metode calitative (proba fierberii cu
indicatori și alcooli) și cantitative (metoda titrării). PH-ul indică concentrația laptelui în ioni de
hidrogen, adică aciditatea activă a mediului respectiv. Laptele de capră prezintă un pH de 6,3-
6,5.
Datorită conținutului în substanțe proteice, și a sărurilor minerale (citrați, fosfați), laptele
de capră prezintă proprietăți amfotere. Aceste proprietăți împiedică variația bruscă a pH-ului atât
în prezența bazelor, cât și a acizilor, tamponând mediul. Astfel, dezvoltarea bacteriilor lactice nu
este influențată de aciditatea titrabilă ridicată. Aciditatea maximă admisă prin normele standard
în cazul laptelui de capră este de 19 ° T (Pascal Constantin, 2015).
Compoziția chimică a laptelui de capră este este influențată de o serie de factori precum luna de
lactație și individul, la care se adaugă rasa, zona de creștere, vârsta, natura și nivelul
alimentației, faza de lactație, frecvența și durata mulsului și starea de sănătate.
Tabelul 2.2.
Conținutul în substanțe nutritive a laptelui de capră, de vacă și de femeie (/100g)
Sursa: Pascal C., 2015
Specificare Lapte de capră Lapte de vacă Lapte de femeie
Grăsimi (g) 3,8 3,6 4,0
Proteine (g) 3,5 3,3 1,2
Calorii (kcal) 70 69 68
17
Laptele de capră conține mai puțină cazeină totală, dar mai mult azot neproteic decât
laptele de vacă și de 3-4 ori mai multe proteine și minerale, dar mai puțină lactoză comparativ cu
laptele de femeie. În schimb, substanța uscată și conținutul caloric sunt asemănătoare la cele trei
specii (tab. 2.2).
Apa este mediul în care sunt dizolvate sau se găsesc în suspensie componentele
substanței uscate și reprezintă aproximativ 87,8% din greutatea laptelui, restul fiind reprezentat
de substanța uscată a laptelui, alcătuită din proteine, glucide, lipide, minerale și vitamine.
Conţinutul de grăsime în laptele de capră variază în funcție de anotimp și rasă și se
încadrează între 2,4% și 7,8%, iar diametrul globulelor de grăsime în laptele de capră este de 3,5
μm, fapt ce-i oferă o bună dispersie, o omogenizare naturală a acestora în lapte și sunt uşor
asimilate de organismul uman (Pascal C., 2015).
Grăsimile din laptele de capră au un conținut mai mare cu 42% de acizi grași cu lanț scurt
și mediu față de laptele de vacă sau sau cel uman, fapt pentru care este utilizat în tratarea
sindromului de malabsorbție. (Babayan, 1981, citat de Pascal, 2015)
Grăsimile din laptele de capră conțin 98% lipide libere (97% trigliceride) și 1-3% lipide
plasmatice care se găsesc sub formă de fosfolipide, asociate cu globule de grăsime.
În componenţa grăsimii se găsesc şi vitamine solubile în grăsime. Digestibilitatea
grăsimii constituie o problemă atât pentru maturi, cât şi pentru copii, în special pentru cei
crescuţi fără laptele matern, iar în acest caz laptele de capră este cea mai bună soluţie. (Eremia
N., 2013)
Proteina laptelui conţine circa 82% de cazeină şi 18% de albumină de zer. Laptele de
capră conține cinci proteine principale: α –cazeina, β- cazeina, k- cazeina, β- lactoglobulina și α-
lactalbumina. β- cazeina este fracțiunea cazeinică principală din laptele de capră.
Proteinele din laptele de capră sunt mai ușor digerate față de cele din laptele de vacă, ca
urmare a formațiunilor filamentare mai mici, mai moi și mult mai friabile, care se formează în
timpul acidifierii acestuia în stomac, oferind proteazelor o acțiune digestivă mult mai facilă.
Datorită conținutului scăzut în α –cazeină, laptele de capră este utilizat ca substituent alimentar
hipoalergenic în tratamentul pacienților alergici la laptele de vacă.
La înăcrire, cazeina precipită, iar albumina rămâne în partea lichidă. Cazeina reţine
calciul şi fosforul, din care cauză brânza din laptele de capră are un conţinut sporit de aceste
elemente.
Aminoacizii care se găsesc în cele mai mari cantități în laptele multor specii sunt
glutamatul (plus glutamina, 20%), prolina (10%) și leucina (10 %) (Pascal Constantin, 2015).
Carbohidratul principal din laptele de capră este reprezentat de lactoză, un dizaharid
format din molecule de glucoză și galactoză, sintetizat în glanda mamară.
18
Laptele de capră are un conținut în lactoză de cu 0,4% mai mic decât cel de vacă, dar are
de aproape 10 ori mai multe oligozaharide decât laptele de vacă, apropiindu-se din acest punct de
vedere de laptele de femeie.
Laptele de capră are o varietate mai mare de oligozaharide acide și neutre decât cel de
vacă sau oaie.
Mineralele principale din laptele de capră indispensabile alimentației umane sunt calciul
și fosforul. (tab.2.3)
Tabelul 2.3.
Conținutul de minerale din laptele provenit de la specii diferite/100g
Sursa: Pascal C., 2015
Specificare Lapte de capră Lapte de vacă Lapte uman
Ca (mg) 134 122 33
P (mg) 141 119 43
Mg 16 12 4
K (mg) 181 152 55
Na (mg) 41 58 15
Cl (mg) 150 100 60
S (mg) 2,89 - -
Fe (mg) 0,07 0,08 0,2
Cu (mg) 0,05 0,06 0,06
Mn (mg) 0,032 0,02 0,07
Zn (mg) 0,56 0,53 0,38
I (mg) 0,022 0,021 0,007
Se (ug) 1,33 0,96 1,52
Laptele de capră are mai mult calciu, fosfor, potasiu, magneziu și clor, dar mai puțin
sodiu și sulf decât cel de vacă. Conținutul laptelui în macroelemente nu depinde de alimentație,
dar poate varia în funcție de rasă, individ și stadiul de lactație.
Conținutul în microelemente poate fi influențat atât de dietă, cât și de alți factori.
Laptele de capră asigură cantități adecvate de vitamine, precum: vitamina A (retinol) și
vitamina PP (niacină), precum și un exces de tiamină (B1), riboflavină (B2) și pantotenat (B3).
Laptele de capră este deficitar în acid folic și vitamina B12, comparativ cu laptele de
vacă, acesta din urmă conținând de cinci ori mai mult acid folic și vitamina B12. Acidul folic
19
este necesar pentru sinteza hemoglobinei. Laptele de capră este, de asemenea, deficitar în
piridoxină (B6), vitamina C (acid ascorbic) și D (Pascal C., 2015).
Enzimele sunt biomolecule de natură proteică ce se pot clasifica după origine conform fig. 2.7.
Hormonii din lapte sunt reprezentați de estrogeni și prolactine, a căror concentrație scade
pe măsură ce lactația progresează. De asemenea în lapte se găsește și progesteron, a cărui
conținut este proporțional cu cel de lipide. Activitatea biologică a hormonilor naturali din lapte
asupra organismului uman este nulă (Usturoi M., 2007).
Pigmenții din lapte sunt de două tipuri: endogeni și exogeni.
Pigmenții endogeni sunt produși de organismul animal, cei mai importanți fiind lactocromul
(culoare albăstruie-verzuie) și riboflavina (culoare crem-gălbui).
Pigmenții exogeni provin din furaje, ca urmare a contaminării laptelui cu microorganisme
producătoare de pigmenți. Cel mai important pigment exogen este carotenul, care conferă
culoarea galben-portocalie, la care se adaugă xantofila și clorofila (Usturoi M., 2007).
20
Gazele reprezintă 3-8% din volumul laptelui proaspăt muls. Ponderea principală este
deținută de bioxidul de carbon, azot și oxigen, iar în cantități foarte mici se mai întâlnește
amoniacul și hidrogenul (Usturoi M., 2007).
21
CONCLUZII
23
BIBLIOGRAFIE
24