Angina ulceromembranara Plaut-Vincet. Etiopat. Simptom. Diag.

Trat
Angina ulceromembranoasă Boala a fost descrisă de N. P. Simanovski în anul 1890 şi a numit-o faringită ulceroasă
acută. Dar în 1898 Plaut şi Vincent au stabilit că boala este determinată de simbioza B. fusiformis şi SpirocHe-tae
bucalis, care deseori se găsesc în cavitatea bucală. Boala se manifestă prin : afecţiune unilaterală, debut insidios cu
oboseală, stare subfebrilă, disfagie moderată, sialoree şi halenă fetidă. Examenul obiectiv pune în evidenţă paloarea
tegumentelor, adeno-patie subangulomandibulară discretă şi leziunile amigdaliene caracteristice : la polul superior al
uneia din amigdale, care este uşor mărită ca volum, apare o falsă membrană cenuşie, aderentă, fetidă, care în câ teva
zile se elimină, lăsând de cele mai multe ori o ulceraţie neregulată, cu marginile dezlipite.
Evoluţia bolii durează 7—12 zile, dar poate fi recurentă în cazurile prezenţei focarelor septice care au generat-o:
cariile dentare, gingivita, amigdalita cronică.
Tratamentul anginei fusospirilare poate fi local sau general şi constă din gargarisme alcaline ; pensulaţii cu peroxid de
hidrogen 3% ; vitaminoterapie etc. Pentru prevenirea recidivelor, se recomandă tratamentul cariilor şi abceselor
dentare şi asanarea focarului amigdalian.