Câini

Generalități

Câinele (Canis lupus familiaris) este una dintre subspeciile lupului

cenușiu, fiind un mamifercarnivor din familia canidelor. Câinele este
posibil să fie primul animal domesticit și cel mai folosit pentru muncă,
vânătoare și companie din istoria oamenilor. Cuvântul „câine” denumește
masculul speciei, iar termenul „cățea” este folosit pentru femelă.

Stare de conservare
Domesticit
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Familie: Canidae
Gen: Canis
Specie: C. lupus
Subspecie: familiaris

Linia prezentă de câini a fost domesticită din lupii cenușii cu aproximativ

15.000 ani în urmă. Deși au fost găsite în Siberia și Belgia rămășițe de
câini domesticiți în urmă cu aproximativ 33.000 de ani, niciuna dintre
aceste specii nu pare să fi supraviețuit după ultima era glaciară.
Testarea ADN-uluisugerează o scindare evoluționară între câini și lupi în
urmă cu circa 100.000 ani, dar nu au fost găsite specimene mai vechi de
33.000 ani care să fie în mod clar, morfologic, câini domestici.
În diversele cercuri științifice s-a trecut de la considera câinele
o specie distinctă, descendentă a lupului, la o subspecie a lupului. Prin
studii genetice s-au adus dovezi certe ce au condus la
reconsiderarea taxonomică a lui „Canis familaris”, astfel din
1993, Smithsonian Institute și American Society of Mammalogists
au reclasificatcâinele ca subspecie a lupului. Astfel, după mulți ani de
controverse, câinele a fost numit Canis lupus familiaris.
Istoric
Câinii descind dintr-un animal foarte mic numit Miacis care era un animal
cățărător în copaci, creatura care a existat acum aproximativ 40 de milioane
de ani. Câinii, așa cum sunt cunoscuți astăzi au apărut pentru prima oară
în Eurasia, acum aproape 13.000 de ani, și cel mai probabil sunt urmașii
unui lup de talie mică. Câinele Dingo nu este nativ din Australia, ci a fost
dus acolo de primii emigranți. Câinii au fost pentru prima oară domesticiți
de oamenii cavernelor în Paleolitic. Cei mai înalți câini sunt Dog
Germanii și Irish Wolfhound. Cel mai înalt Dog German cunoscut a atins
înălțimea de 103 cm, iar cel mai înalt Irish Wolfhound a atins înălțimea
de 100 cm. Cel mai greu și de asemenea cel mai lung câine cunoscut
este un Mastiff Englez. În 1989, măsura 250 cm și 125 de kg. Cei mai
mici câini sunt Chihuahua, Yorkshire Terrier și Toy Terrier; a fost
înregistrat un Yorks care cântărea doar 283 g.
Câinii au fost și sunt încă folosiți la cele mai diverse activități: de pază,
de vânătoare, de companie, îndrumători pentru oamenii orbi, etc.
În Roma antică, câinii cei mai des întâlniți erau cei din rasa Mastiff; ei
purtau arumuri și participau alături de războinici în lupte. În cel de-al
doilea război mondial, armata rusăantrena câini „sinucigași” care alergau
printre tancurile germane cu mine care explodau pe spatele lor.
Auzul câinelui este foarte ascuțit. Ei pot înregistra 35.000 de vibrații pe
secundă comparativ cu oamenii care înregistrează 20.000. În mod
natural câinii au un simț olfactiv foarte dezvoltat. Dacă oamenii au
5.000.000 de senzori care miros, câinii ajung până la 220.000.000.
 Rasa si talie
Rasele de câini sunt împărțite în mai multe grupe în funcție de caracteristici și
utilitate:

 standardul AKC (American Kennel Club) le catalogează în 8 grupe (Sportivi, Vânătoare, De lucru,
Terrieri, Agrement, Non-sportivi, Ciobănești, Diverse);
 standardul UKC (United Kennel Club) le catalogează în 8 grupe (Companie, Pază și apărare,
Vânătoare, Ciobănești, Rase nordice, De urmă, Ogari, Terrieri);
 standardul FCI (Fédération Cynologique Internationale) le cataloghează în 10 grupe

În mod convențional, câinii sunt clasificați după talie (înălțimea de la sol până
la greabăn) în următoarele categorii:[2]
 talie mare (peste 65 cm); exemple: Dog german, Saint-Bernard etc.
 talie medie (50–65 cm); exemple: Labrador Retriever, Brac german etc.
 talie mică (35–50 cm); exemple: Ciobănesc de Shetland, Border Collie etc.
 talie pitică (sub 35 cm); exemple: Chihuahua, Bichon Maltez etc.