Imnografie - Sfintii Romani - Avva Ghelasie PDF

Prima ediție (2000) a fost tipărită cu
Binecuvântarea Înalt Preasfințitului SERAFIM,

Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei,
Austriei și Luxemburgului și
Mitropolitul Europei Centrale și de Nord
2
Ieromonah Ghelasie Gheorghe
IMNOGRAFIE
I
ediţie îngrijită şi adăugită de

Ierom. Ghelasie şi Ierom. Valerian
Editura Platytera
Colecţia Isihasm
3
Design copertă: Editura Anastasia
Ediţie îngrijită de Florin Caragiu
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

GHELASIE DE LA FRĂSINEI, IEROMONAH
Imnografie / Ieromonah Ghelasie Gheorghe. - Bucureşti : Platytera,
2016
ISBN 978-973-1873-55-8
245
4
Antologie Aghiografică Românească1
Existenţa Sfinţilor este Mărturia puterii Sfinţeniei Domnului

Iisus Hristos asupra umanului şi asupra umanităţii, prin Lucrarea
Duhului Sfânt. Mântuitorul Hristos a dat „Măsura” Sfinţeniei
Dumnezeieşti în viaţa omenească.
Existenţa Sfinţilor demonstrează că Sfinţenia Dumnezeiască nu
s-a întrerupt, nu a rămas doar obiect al adorării, ci pentru a
fructifica omenirea, Rodind Sfinţi.
Strădaniile pentru dobândirea Sfinţeniei, prin asceză, ca disci-
plinarea riguroasă a gândului, conştiinţei, a întregii fiinţe, culmi-
nează cu realizarea Desăvârşirii prin IUBIRE, care adevereşte
câştigarea tuturor Virtuţilor.
Sfinţenia este IUBIREA desăvârşită de Dumnezeu şi de
Făptura Sa.
Sfântul este „Eroul şi Creştinul desăvârşit”.
Sfinţii au fost mai întâi cinstiţi „local”, apoi s-au recunoscut de
toţi şi „canonizaţi-asumaţi de Biserică” (o zisă oficializare).
Şi PĂMÂNTUL ROMÂNESC a fost Sfinţit de multe „VIEŢI
de SFINŢI ai Neamului”, ca o „MĂRTURISIRE a Credinţei
STRĂBUNE şi a PĂSTRĂRII Ortodoxiei Creştine”.
Şi pe acest Pământ Românesc au fost ROMÂNI Cuvioşi,
Oameni iluştri prin ştiinţă şi pietate, asemenea Sfinţilor Mari ai
Bisericii, în general.
„Tu, ROMÂNIE, ţi-ai ascuns cu smerenie pe SFINŢII tăi”, se
spune într-un Acatist, dar Taina Sfinţeniei nu a lipsit niciodată şi
LUCRAREA ei s-a dovedit şi se arată necontenit.
1
Redăm extrase din „Introducerea la Antologia Aghiografică Românească”,
de Nestor, Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei, ed. Mitropoliei
Olteniei, Craiova, 1994.
5
ICOANA, Viaţa şi Cinstirea Sfinţilor dă Sufletului îndemn spre
Urmarea celor Sfinte, mintea se va lumina, se va da de la
Dumnezeu Putere spre Lucrarea faptelor celor Bune, şi aşa veţi
cunoaşte ce înseamnă „VIAŢA SFINŢENIEI”.
„Tot PĂMÂNTUL ROMÂNESC este PLIN de SFINTE
MOAŞTE”, zice un cronicar. Cinstirea SFINŢENIEI STRĂBUNE
este astfel însăşi INIMA NEAMULUI ROMÂNESC.
Cinstirea în mod special a SFINŢILOR ROMÂNI înseamnă
„Religiozitate de CARACTER Autohton”, prin care apoi se pot
deschide toate porţile Valorilor Spirituale şi morale ale Umanităţii,
în general.
Sfiinţii sunt mai „ACTUALI” decât credem, că ei sunt cei ce
prin DARUL Dumnezeiesc ajută şi ne Ocrotesc de restrişile de la
„RĂSCRUCILE de Vremi”, şi chiar mai mult, în toate nevoile
noastre proprii şi de momente speciale.
„SFINŢII NOŞTRI de-aproape” sunt Ocrotitorii Bisericii noastre,
Ajutătorii noştri în toate strădaniile noastre Bune.
6
PREFAŢĂ
„Sfinţii Români”!
Noi îi considerăm Români pe toţi care au trăit pe locurile
Româneşti, care au fost Ctitori de cele Sfinte şi s-au făcut „Fii şi
Părinţi” ai „MOŞTENIRII Neamului”.
Un Neam este atât câtă MOŞTENIRE Sfântă are, şi cât de mult
este preţuită şi folosită.
Neamul nostru Românesc este în Chipul Sfintei sale MOŞTE-
NIRI; este VIU în ICOANELE Sfinţilor săi şi în RELICVELE
acestui Pământ, el însuşi ICOANĂ şi ALTAR ale LITURGHIEI
Veşnice.
Sunt mulţi Sfinţi mai puţin cunoscuţi sau ascunşi, dar care cu
DARURILE lor Sfinte ocrotesc şi apără acest Neam de vrăjmăşiile şi
răutăţile vremurilor. Cei mai cunoscuţi sunt cei mai „JERTFELNICI”,
preţ ce se cere de lumea noastră tot mai stricăcioasă şi mai ucigaşă.
Dacă am şti că tot răul şi păcatul mai întâi trec ca o „sabie”
prin Inima Sfinţilor!...
Trebuie şi noi să ne UNIM cu o „frântură de RUGĂ”, cu
RUGILE Sfinţilor prea Iubitori de Neam şi Pământ Strămoşesc. Să
cinstim pe Sfinţi şi să le aducem puţina noastră Cântare, ca
„mulţumirea şi recunoştinţa” ce li se cuvin.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor, ALTARELE şi ÎNCHINAREA de Neam şi

Pământ Românesc!
*
Deocamdată ne sunt la îndemână doar câteva Acatiste, dar
sperăm ca pe parcurs să le înmulţim tot mai mult. Ne silim să nu fie
prea greoaie.
7
*
Omul este „CHIPUL CUVÂNTULUI-FIULUI DUMNE-
ZEIESC”, de unde Taina EXPRIMĂRII.
EXPRIMAREA să nu se confunde cu „manifestarea”, ce este
„propria desfăşurare din sine”. EXPRIMAREA este „peste” mani-
festare, este „DAR, PRINOS, IUBIRE, SACRALITATE”.
COMUNICAREA SFÂNTĂ este EXPRIMAREA. Simpla
Comunicare, de relaţii şi legături, nu este adevărata EXPRIMARE.
De aceea EXPRIMAREA este SACRALITATEA FIINŢEI, ce
se face ALTAR, DĂRUIRE, ÎNTÂLNIRE şi ÎMPĂRTĂŞIRE.
Doar în Integralitatea acestora este adevărata EXPRIMARE.
Încă o dată menţionăm, să nu se confunde EXPRIMAREA cu
relaţiile de zisă Comunicare, ca „între-desfăşurările propriilor mani-
festări de sine”. În contextul general de mediu şi Viaţă, Comu-
nicările sunt multiple şi relaţiile sunt inerente. EXPRIMAREA este
„RODUL ultim al ÎMPLINIRII” tuturor relaţiilor şi Comunicărilor
de desfăşurare. Toate au „Orientarea” spre acest ROD, care se
concretizează tot mai mult în Viaţa fiecăruia.
Păcatul a distrus în mare EXPRIMAREA şi a făcut-o
„relaţionismul dintre părţi şi manifestări contrare”.
LIMBAJUL este Taina EXPRIMĂRII Chipului de Om.
Se face caz de „cugetarea” din Spiritualitatea din interior a
Omului. Cugetarea este o „auto-exprimare”. Noi insistăm pe EXPRI-
MAREA Ultimă, de Integralitate Fiinţială. Copilul are în sine
„potenţa” Comunicării, dar numai LIMBAJUL îl Creşte ca Om. Sunt
date în care Copiii lipsiţi de Limbaj se dezvoltă „animalic”.
Omul modern este în pericol să se „rupă” tot mai mult tocmai
de Taina Chipului de Om, ce este LIMBAJUL. Excesul de
„informaţie mentală”, şi aceasta „artificială-mecanică”, de „maşini
memorative”, limitează LIMBAJUL la „semne şi acţiuni meca-
nice”, ce nu mai cuprind Integralitatea Fiinţială.
LIMBAJUL nu este din „semne şi simboluri”, ci este EXPRI-
MAREA VIE şi Integrală, peste acestea.
Omul fără Taina LIMBAJULUI se degenerează tot mai mult.
8
Modern se încearcă nişte compensări, ca „muzica şi dansul”.
Muzica nu este LIMBAJ, ca şi mişcarea. Omul modern caută
prin „muzică şi sport” Memorialul LIMBAJULUI tot mai uitat.
Muzica şi Mişcarea sunt doar ca nişte „ecouri de Memorial de
LIMBAJ”.
La Om, întâi este LIMBAJUL, şi din acesta urmează Memo-
rialul şi Comunicarea. Părerea că „informaţia” este „originea şi
esenţa” este falsă. Taina „CUVÂNTULUI PECETLUIT” este
„baza” oricărei „informaţii genetice”. Noi „psihologic şi biologic”
suntem „Limbaj-informaţie deja orientată şi integrală”. Simpla
„informaţie” este doar un „memorial mecanic”, pe când LIMBA-
JUL este „ORIENTARE ce înglobează toate memorialurile”.
Omul ca „psihic şi biologic” este o „Potenţă de LIMBAJ”, şi în
aceasta este apoi tot „memorialul său de fenomene psihice şi
biologice”.
Insuficienţa „ştiinţei” moderne este că foloseşte mult „falsul
limbaj al informaticului mecanic”.
LIMBAJUL este o Taină a SACRULUI DIVIN.
Tot ce nu mai are „SACRU” nu mai este LIMBAJ, ci
„comunicare memorială”.
RITUALUL Religios mai are acces la Taina LIMBAJULUI
pierdut prin păcat.
Şi noi atenţionăm aici tocmai căutarea LIMBAJULUI, care
doar în RITUAL mai poate fi găsit.
Misticile de tot felul şi chiar Teologiile speculative pierd din
vedere Taina LIMBAJULUI şi îl confundă cu „informaţionalul,
memorialul şi relaţionalul”.
Doar RITUALUL mai „descoperă” celor Credincioşi MEMORII
SACRE de LIMBAJ, CHIPUL DUMNEZEIESC al FIULUI
ÎNTRUPAT.
De aceea, RITUALUL LITURGIC Creştin este în esenţă
tocmai „Taina LIMBAJULUI ORIGINAL”, „CUVÂNTUL ce Se
face TRUP-EUHARISTIE” şi DUHUL ce Se face „BISERICĂ”.
LIMBAJUL este Taină de CHIP, de ICOANĂ, şi acestea se
concretizează în RITUALUL LITURGIC.
9
Respingerile iconoclaste şi antiritualice moderne sunt tocmai
efectul „lipsei de LIMBAJ LITURGIC”. Muzica şi dansul laic, ce
se vor „ritualice”, fac un „anti-ritualism” şi mai mare, prin anti-
limbajul propriu-zis.
Şi în Trăirea Religioasă modernă se încearcă o „ritualizare
mentală”, prin reducerea RITUALULUI LITURGIC HRISTIC
EUHARISTIC.
Mistica pregnant „mentală-spirituală” are valoarea ei, ca
„refacerea psihologicului”, dar MISTICA Creştină este a LIMBA-
JULUI RITUALIC LITURGIC EUHARISTIC HRISTIC.
Rugăciunea Creştină este: ALTAR, DAR, ÎNTÂLNIRE-
BISERICĂ şi ÎMPĂRTĂŞIRE.
Doar în TRUPUL HRISTIC se face ÎNTÂLNIREA-BISERICA
şi doar după aceasta ÎMPĂRTĂŞIREA.
Prin TRUPUL HRISTIC se face Coborârea SFÂNTULUI DUH,
ce ne ADUNĂ, ne face Chip de BISERICĂ.
Biserica fără RIRUALUL LITURGIC nu poate avea pe
SFÂNTUL DUH, că doar prin TRUPUL HRISTIC DUHUL Cel
Nevăzut se Coboară, ca la Botez, peste HRISTOS, în Apele
Iordanului.
Facem aceste remarci pentru a scoate în evidenţă şi aspectul

„Ritualului Personal” al Credinciosului Creştin.
RUGĂCIUNEA este MEMORIALUL LIMBAJULUI DIVIN.
Nu ştii să te Rogi, dar faci „RITUALUL Rugăciunii”, ce este
„ICOANĂ-Altar, DAR-Sfinţenie şi BISERICĂ-Întâlnire”, şi din
acestea apoi „Împărtăşirea Duhovnicească”.
Mare atenţie la deosebirea dintre ÎMPĂRTĂŞIREA Cea MARE
şi Absolută, cu TRUPUL LITURGIC EUHARISTIC HRISTIC şi
„Împărtăşirea Duhovnicească”, ce este ÎNTÂLNIREA-BISERICA.
De aceea Împărtăşirea Duhovnicească fără ÎMPĂRTĂŞIREA
EUHARISTICĂ este insuficientă şi lipsită de ÎMPLINIREA ultimă.
Sfinţii Pustnici nu puteau muri până nu se ÎMPĂRTĂŞEAU
EUHARISTIC.
10
Taina SFÂNTULUI DUH este că ne ADUNĂ în BISERICA
TRUPULUI HRISTIC şi ne oferă ÎMPĂRTĂŞIREA HRISTICĂ.
LIMBAJUL este CHIP HRISTIC şi BISERICA, MEMO-
RIALUL SFÂNTULUI DUH. SFÂNTUL DUH ne Rememorează
CUVÂNTUL-TRUP.
Un CUVÂNT fără DUH şi un DUH fără CUVÂNT nu se
poate.
*
Nu uitaţi să VORBIŢI!
Taina VORBIRII este „RITUALUL LITURGIC” şi ecoul său
este RUGĂCIUNEA Proprie.
La începuturi era ca o lege, ca RUGĂCIUNEA să se facă doar
în „TEMPLUL DOMNULUI”. Ce era în afară, se considera „Ruga
proprie”.
Este o mare deosebire între RUGĂCIUNEA TOTALĂ a
RITUALULUI LITURGIC din BISERICĂ, faţă de „Ruga Proprie”.
Unii vorbesc de zisa „Biserică din Sine”, ce trebuie înţeleasă ca
„Proprie Sfinţire după CHIPUL BISERICII LITURGICE UNICE”.
De aceea zic Sfinţii Părinţi că nu este „Mântuire şi Rugăciune fără
BISERICĂ”, ci doar „prin şi în CHIPUL” ei.
Doar SFINŢII pot spune că s-au făcut pe Sine „Asemănarea

BISERICII Lui HRISTOS”.
Sfinţii sunt cu adevărat „Bisericile VII” ale Vieţii Creştine.
Iată de ce ICOANA şi ACATISTUL unui Sfânt sunt „ALTARUL

şi Biserica” sa.
Iată de ce, tot mai mult în Viaţa Creştină, IMNUL-ACATIST se
face „PSALMUL Creştin” şi ACATISTIERUL devine „PSALTIREA
Creştină”.
Sfântul Dimitrie al Rostovului a încercat să facă o „PSALTIRE a
MAICII DOMNULUI” (care este tradusă şi circulă deja printre
credincioşi).
11
Noi consemnăm aici aceste sumare remarci ale „folosirii”
ACATISTIERULUI. Să nu se facă „extremisme”. PSALTIREA are
Taina sa şi ACATISTIERUL are la fel, Taina sa.
Sfinţii sunt „ÎMPLINIRI şi BISERICI VII”, de aceea unii
Credincioşi îşi găsesc Trăirea Religioasă în „Citirea Acatistelor
Sfinţilor”.
Psalmii obişnuiţi sunt „Căutări încă”, fiind o parte din Vechiul
Testament, care în Creştinism se „ÎMPLINESC”, şi Personal tocmai
în Sfinţii Săi.
Acatistele sunt „BUCURIA ÎMPLINIRII Vieţii întru HRISTOS”.
De aceea se repetă mereu: „BUCURĂ-TE”.
Şi noi am îndrăznit să adunăm aici un „Mănunchi de Acatiste”,

ce sunt „Lauda cinstirii noastre proprii”, aduse Sfinţilor şi Sărbăto-
ririlor Sfinte.
Este această „libertate” ca Fiecare să „LAUDE după propria sa
Glăsuire” pe DOMNUL şi pe Sfinţii Săi.
Sunt zeci de „variante” de Acatiste pentru acelaşi Sfânt sau o
aceeaşi Sărbătorire.
Vă oferim şi noi „Variantele” noastre. Sunt „Imnurile de Cinstire

Proprii”.
Noi încercăm o „IMNOLOGIE” de asemănare ICONOGRA-

FICĂ, de „formă bizantină”, acea manieră de „CHIP Întipărit în
GEST”, nu de „carnaţie şi peisagistică”, ce nu mai este Icono-
grafia Sfinţilor Părinţi.
Acatistele noastre sunt ca nişte „ICOANE pe STICLĂ”.
Cine va „descoperi” în Acatistele noastre acest „CHIP în GEST
ICONIC”, va gusta şi din ce am încercat noi să Împărtăşim şi altora.
Sperăm totuşi să fie „bine primite” şi BINECUVÂNTATE.
Orice greşeală să ne fie atenţionată, cu „iertarea creştină”.
12
Sinaxarul Sfinţilor Români
Duminica a doua după Rusalii,

Duminica Tuturor Sfinţilor Români.
Septembrie
3. Icoana Maicii DOMNULUI, nezugrăvită de mână.
10. Sfântul Cuvios Neofit cel Mare, Pustnicul Iconarul, Patronul
Pustnicilor de la Râmeţ.
13. Cuviosul Ioan de la Prislop.
15. Sfântul Ierarh Iosif de la Partoş, cu Sfinte Moaşte la Timişoara.
27. Sfântul Ierarh Antim Ivireanul, mitropolitul Ţării Româneşti.
Octombrie
14. Cuvioasa Paraschiva, cu Sfinte Moaşte la Iaşi.
21. Cuvioşii Mărturisitori, Ierom. Visarion, Ierom. Sofronie,
Mc. Oprea, Moise şi Ioan.
27. Cuviosul Dimitrie cel Nou, Basarabov, cu Sfinte Moaşte la
Patriarhia Bucureşti.
Noiembrie
15. Sfântul Paisie Velicicovski de la Neamţ.
20. Sfântul Grigorie Decapolitul, cu Sfinte Moaşte la Bistriţa-
Vâlcea.
23. Cuviosul Antonie Sihastrul de la Iezer-Vâlcea.
30. Sfântul Apostol Andrei, încreştinătorul Daco-geţilor.
13
Decembrie
7. Sfânta Muceniţă Filofteia, cu Sfinte Moaşte la Curtea de Argeş.
18. Cuviosul Daniil Sihastru de la Voroneţ.
26. Sfântul Nicodim cel Sfinţit de la Tismana.
Ianuarie
8. Sfântul Ierarh Niceta de Remesiana.
Februarie
28-29. Cuvioşii Casian şi Gherman.
Aprilie
11. Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, cu Sfinte Moaşte la
Cernica.
12. Sfântul Mucenic Sava Gotul.
24. Sfinţii Ierarhi Mărturisitori Iorest, Sava şi Iosif.
Mai
1. Sfântul Neofit Pustnicul din Stănişoara-Cozia.
12. Sfântul Mucenic Ioan Valahul.
Iunie
4. Sfinţii Mucenici de la Niculiţel-Dobrogea, Atalos, Filipos,
Kamasis, Zoticos, cu Sfinte Moaşte la Mânăstirea Cocoşul-Dobrogea.
24. Sfântul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, cu Sfinte
Moaşte la Suceava.
30. Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ, cu Sfinte Moaşte la
Râmeţ.
Iulie
1. Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi.
2. Sfântul Domnitor Ştefan cel Mare.
14
August
5. Cuviosul Ioan Hozevitul, cu Sfinte Moaşte în Israel.
7. Cuvioasa Teodora de la Sihla.
11. Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului,
Mitropolitul Ţării Româneşti.
16. Sfinţii Martiri Brâncoveni, Constantin cu Fiii săi Constantin,
Ştefan, Radu şi Matei şi sfetnicul Ianache.
15
16
Acatistul PREASFINTEI TREIMI
Oferim şi noi un Acatist al PREASFINTEI TREIMI. Cel din

Acatistierul mare este mai bogat şi mai lung. Rămâne la preferinţa
fiecăruia. Se citeşte la Praznicul Cel Mare al PREASFINTEI
TREIMI, a doua Zi după Pogorârea SFÂNTULUI DUH, şi de cei
evlavioşi adesea, ca pravilă personală.
Tropar (glas 8):

Bine eşti cuvântat Cel întreit Sfânt, Doamne DUMNEZEUL
nostru, Cel ce cu Înţelepciunea Ta pe toată făptura ai zidit-o şi
neamul omenesc cel căzut nu l-ai părăsit, iar păcătoşilor celor ce se
pocăiesc Viaţă Veşnică a le Dărui le-ai făgăduit, Iubitorule de
oameni, slavă Ţie. (de 3 ori)
Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavă… Şi acum…
Psalmul 50, apoi:
ÎNCHINARE PREASFINTEI TREIMI

Toate puterile sufletului meu, veniţi să ne Închinăm Unuia
DUMNEZEU în TREIME: TATĂLUI şi FIULUI şi SFÂNTULUI
DUH.
Toate cugetele inimii mele, veniţi să ne Închinăm Treimii Celei
ce Se cinsteşte întru o Unime.
Toate simţirile trupului meu, veniţi să ne Închinăm şi să
plângem înaintea Domnului, Celui ce ne-a zidit pe noi.
Cuvine-se cu adevărat a ne Închina Ţie şi a te Slăvi şi a Mulţumi
Ţie, Preasfântă şi de o fiinţă TREIME, pe Care toate Puterile
17
Cereşti, Heruvimii şi Serafimii cu cântări întreite Te Laudă, toate
Cetele Sfinţilor cu glasuri de mulţumire te Preaînalţă şi Căreia toată
zidirea în Cer şi pe Pământ cu Cuviinţă Sfântă se Închină.
Condac 1
CHIPULUI Celui mai de Taină, al PREASFINTEI TREIMI
DUMNEZEIEŞTI, şi noi, Făptura şi Zidirea Ta, cu ÎNCHINAREA
Bucuriei Veşnice ne plecăm şi aşa Cântarea noastră cu Cerul şi
Pământul se Uneşte în strigarea necontenită:
PREASFÂNTĂ TREIME, miluieşte Zidirea Ta, pe care în
Veci o IUBEŞTI!
Icosul 1
Iată Împlinirea Descoperirii DUMNEZEIEŞTI, Cea mult
aşteptată, care prin ÎNTRUPAREA FIULUI şi prin Coborârea
SFÂNTULUI DUH şi pe DUMNEZEU TATĂL arată, şi aşa
TREIMEA Cea de Taină şi în Cer şi pe Pământ Se Slăveşte.
PREASFÂNTĂ TREIME, Taina Întregii Descoperiri DUMNE-
ZEIEŞTI;
PREASFÂNTĂ TREIME, mărturisirea Îngerilor;
PREASFÂNTĂ TREIME, preaslăvirea Cerească;
PREASFÂNTĂ TREIME, Înălţimea Cea dincolo şi de Cer;
PREASFÂNTĂ TREIME, adâncimea Cea peste orice măsură;
PREASFÂNTĂ TREIME, Cea de Pretutindeni şi cu nimic
amestecată;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care toate le împlineşti fără
împreunare;
PREASFÂNTĂ TREIME, VOIA ATOTPUTERNICĂ, ce totul
Orânduieşte;
PREASFÂNTĂ TREIME, Revărsarea Însăşi a IUBIRII absolute;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care peste Fire şi în Făpturi Te
Arăţi;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care Asemănarea CHIPULUI Tău
Dăruieşti;
18
Veci o IUBEŞTI!
Condacul al 2-lea
Odinioară Proorocul Isaia, doar „SCAUNUL Cel Preaînalt” a
văzut, şi atingerea „cărbunelui” Îngeresc puţina grăire i-a deschis,
dar noi acum prin HRISTOS şi prin DUHUL SFÂNT Întreaga
Taină o putem Cânta: ALILUIA!
Icosul al 2-lea
Nici Moise cel Ales nu Ţi-a putut Vedea FAŢA, că nu putea
Făptura în FOCUL DUMNEZEIESC să stea, iar noi prin HRISTOS
de acum nu ne mai ardem, ci primim BINECUVÂNTAREA Cea
Izvorâtoare de VIAŢĂ.
PREASFÂNTĂ TREIME, CHIPUL dincolo de orice închi-
puire;
PREASFÂNTĂ TREIME, grăirea cea dincolo de orice grăire;
PREASFÂNTĂ TREIME, pe Care şi Îngerii, cu Mintea plecată
Te privesc;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care doar în STRĂLUCIREA Ta
Te Vezi;
PREASFÂNTĂ TREIME, pe Care doar HRISTOS Te
Descoperă;
PREASFÂNTĂ TREIME, pe Care doar SFÂNTUL DUH te
Străluminează;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care rămâi Taină şi mereu Te
Descoperi;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care de acum ne eşti De-aproape;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care vii şi Te Sălăşluieşti întru noi;
PREASFÂNTĂ TREIME, UNIREA a toate;
PREASFÂNTĂ TREIME, ÎNTÂLNIREA a toate;
Veci o IUBEŞTI!
19
Condacul al 3-lea
Cu Atotputernicia Ta pe toate le ţii; prin CUVÂNTUL Tău
Atotînţelept pe toate le chiverniseşti; prin DUHUL SFÂNT Viaţă în
toate Reverşi şi aşa toată Zidirea în Mâna Ta este, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 3-lea
În toate este PECETEA Ta şi în toate se văd Urmele Cele
DUMNEZEIEŞTI şi toate urmează Poruncile Tale, altfel se cade în
amarnicul păcat.
PREASFÂNTĂ TREIME, Care pe toate Le-ai Creat;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care pe toate Le-ai orânduit;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care cu „măsuri” Le-ai străjuit;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care cu Podoabe Le-ai încununat;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care cu „mersul” Le-ai sorocit;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care de toate Te Îngrijeşti;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care dai Hrană şi Viaţă la toate;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care cu IUBIRE, de la mic la mare
eşti;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care pe toate le ştii;
PREASFÂNTĂ TREIME, Căreia nimic nu-Ţi este ascuns;
PREASFÂNTĂ TREIME, Căreia Ţi se ÎNCHINĂ toate;
Veci o IUBEŞTI!
Condacul al 4-lea
Descoperirea cea de mare Taină a TREIMII DUMNEZEIEŞTI,
un DUMNEZEU în TREI PERSOANE, TATĂL Ce NAŞTE pe
FIUL şi totodată PURCEDE pe SF. DUH, de acum ne este Temelia
ADEVĂRATEI CREDINŢE, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 4-lea
Eresurile păgâne au încercat să batjocorească tocmai această
Taină, dar Sfinţii Părinţi, cu râvnă, „neclintită ÎNVĂŢĂTURĂ” au
20
lăsat, şi aşa „TREIMEA DUMNEZEIASCĂ” ne este „MĂRTURI-
SIREA Creştină”.
PREASFÂNTĂ TREIME, TATĂL, FIUL şi SFÂNTUL DUH,
în UNIME;
PREASFÂNTĂ TREIME, UNIMEA Cea dincolo de număr;
PREASFÂNTĂ TREIME, nedespărţirea şi neamestecarea
absolută;
PREASFÂNTĂ TREIME, De-o-VOIE şi De-o-IUBIRE;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care ÎNTREAGĂ eşti întodeauna;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care ÎNTREAGĂ Te Reverşi şi în
lume;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care Te PECETLUIEŞTI în toate;
PREASFÂNTĂ TREIME, Înfăptuieşti deodată;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care Îţi descoperi CHIPUL în orice
Făptură;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care eşti Mărturisită de orice
Suflare;
PREASFÂNTĂ TREIME, Temelia „ÎNVĂŢĂTURII” Preasfinte;
Veci o IUBEŞTI!
Condacul al 5-lea
Pe Om L-ai Zidit cu ASEMĂNAREA CHIPULUI Tău DUM-
NEZEIESC, şi cu SUFLARE de Taină L-ai Umplut, ca în el toate
să se ADUNE şi DAR să se facă, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 5-lea
Dar păcatul Chipul Omului a întunecat şi Raiul s-a pierdut şi
din POMUL VIEŢII Omul nu s-a ÎMPĂRTĂŞIT, doar după
ÎNTRUPAREA Lui HRISTOS iarăşi CHIPUL i s-a Dezvăluit.
PREASFÂNTĂ TREIME, şi Taina Chipului Omului;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care prin Om Te Arăţi la FAŢĂ;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care prin HRISTOS-OMUL Te
Descoperi;
21
PREASFÂNTĂ TREIME, Care cu Lumea prin EL Te Uneşti;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care pe toate Te PECETLUIEŞTI;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care în toate DARURI Reverşi;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care ai Orânduit şi MÂNTUIREA;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care nu ne-ai lăsat în păcat;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care prin Om dai Chipul VEŞNICIEI;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care prin Om toate le „Desăvârşeşti”;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care prin Om întru „Sfârşit nesfârşit”
eşti;
Veci o IUBEŞTI!
Condacul al 6-lea
Proorocul Ilie, nici în vânt, nici în foc şi cutremur nu Te-a putut
„deosebi”, ci doar în „adierea subţire Cea peste toate”, că eşti cu
adevărat „dincolo” de orice închipuire, Taină doar a Cântării de:
ALILUIA!
Icosul al 6-lea
„Urmele” LUCRĂRILOR Tale din Zidire nu Te-au putut
Arăta, doar ÎNTRUPAREA FIULUI DUMNEZEIESC, ce este
„Descoperirea Tainei Celei din Veac ascunsă”, care „DESCHIDE
Perdeaua ALTARULUI Celui Pecetluit”.
PREASFÂNTĂ TREIME, Taina „peste hotarele” Făpturii;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care ai trecut peste păcatul căderii;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care ai „Pregătit” de la Adam,
„VENIREA TA”;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care ai Orânduit Mântuirea neîm-
piedicat;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care ai pedepsit spre „îndreptare”;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care ai Curăţat spre Sfinţire;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care ai Ales pe Prooroci;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care ne-ai GRĂIT mereu prin ei;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care ai Chemat pe Credincioşi;
22
PREASFÂNTĂ TREIME, Care ai „PĂSTRAT” un „Neam
Ales”;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care ai „Ales pe cei Sfinţi”;
Veci o IUBEŞTI!
Condacul al 7-lea
Preamilostivirea Ta Cea negrăită nu S-a oprit de „păcatul ce tot
mai mult a pătruns în lume”, şi aşa ÎNTRUPAREA DUMNEZE-
IASCĂ a Lui HRISTOS ne-a ADUS „ÎMPLINIREA Marii Aşteptări”
şi BUCURIA ce copleşeşte „plânsul căderii”, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 7-lea
Prin HRISTOS, Te avem de acum, CHIPUL Tainei TREIMII
DUMNEZEIEŞTI, Celei mai presus de toată grăirea, şi Ţie ne
ÎNCHINĂM cu Mângâierea cea Mare a VEŞNICIEI.
PREASFÂNTĂ TREIME, DUMNEZEUL Cel ADEVĂRAT,
ÎNTREIT;
PREASFÂNTĂ TREIME, Taina Cea din Veac mult aşteptată;
PREASFÂNTĂ TREIME, Descoperirea peste orice închipuire;
PREASFÂNTĂ TREIME, Descoperirea ce Însăţi ne-o faci;
PREASFÂNTĂ TREIME, Arătarea ce Însăţi ne-o Dezvălui;
PREASFÂNTĂ TREIME, de Prooroci mereu Vestită;
PREASFÂNTĂ TREIME, de Prooroci doar „umbrită”;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care doar prin HRISTOS Te ARĂŢI;
PREASFÂNTĂ TREIME, doar prin ÎNTRUPAREA Sa
Zugrăvită;
PREASFÂNTĂ TREIME, doar prin SFÂNTUL DUH Strălu-
minată;
PREASFÂNTĂ TREIME, prin Tainele BISERICII, de acum,
Coborâtă;
Veci o IUBEŞTI!
23
Condacul al 8-lea
ARĂTAREA de Taină de la Stejarul lui Mavri, ce ai făcut-o lui
Avraam, prin Cei TREI ÎNGERI, este doar o „umbră” a DESCO-
PERIRII de la BOTEZUL Lui HRISTOS, când FIUL în Iordan,
Sfântul DUH peste EL şi GLASUL de SUS al TATĂLUI cu
ADEVĂRAT TREIME DUMNEZEIASCĂ Te Descoperi, în
Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 8-lea
Peste priceperea Minţii este Taina Ta, şi doar Plecându-ne cu
adâncă ÎNCHINARE primim Străluminarea de DUH şi aşa, peste
„hotarele firii”, trecem şi noi în „VEDEREA Cea dincolo de orice
vedere”.
PREASFÂNTĂ TREIME, Ţie Ţi Se Închină toată Mintea;
PREASFÂNTĂ TREIME, Ţie Ţi Se pleacă toată Priceperea;
PREASFÂNTĂ TREIME, înaintea Ta îngenunchează toată
Făptura;
PREASFÂNTĂ TREIME, „hotarul” Celor Dincolo de toate;
PREASFÂNTĂ TREIME, Grăirea „altei” Grăiri;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care în altă Vedere Te dezvălui;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care cu alţi Ochi Te Vezi;
PREASFÂNTĂ TREIME, Ţie şi noi cu totul ne plecăm;
PREASFÂNTĂ TREIME, şi noi cu Bucurie îţi Cântăm;
PREASFÂNTĂ TREIME, şi noi la arătare Te Mărturisim;
PREASFÂNTĂ TREIME, şi noi cu toată Credinţa Te Adeverim;
Veci o IUBEŞTI!
Condacul al 9-lea
Filosofii cei răi, neavând ÎNCHINAREA, nu pot pătrunde
Taina cea Dincolo de toate, unde se intră „descălţat de toate
judecăţile lumii” şi aşa, doar Credincioşii cu Adevărat Te Vestesc,
în Cântarea de: ALILUIA!
24
Icosul al 9-lea
Noi cu toată Mărturisirea şi ÎNCHINAREA Te avem, PREA-
SFÂNTĂ TREIME, peste adâncul Minţii şi priceperii Inimii, şi în
Descoperirea Ta Însăși cu STRĂLUMINA SFÂNTUL DUH primim
Cele Dincolo şi de Vedere.
PREASFÂNTĂ TREIME, nu Te scârbi de puţina noastră
Credinţă;
PREASFÂNTĂ TREIME, nu-Ţi micşora Milostivirea faţă de
noi;
PREASFÂNTĂ TREIME, iartă-ne că prea puţin Te Mărturisim;
PREASFÂNTĂ TREIME, iartă-ne că prea puţin Te Iubim;
PREASFÂNTĂ TREIME, iartă-ne că prea puţin ne ÎNCHINĂM;
PREASFÂNTĂ TREIME, iartă-ne că suntem nepăsători;
PREASFÂNTĂ TREIME, iartă-ne că suntem nerecunoscători;
PREASFÂNTĂ TREIME, iartă-ne că suntem nemulţumitori;
PREASFÂNTĂ TREIME, iartă-ne că suntem cârtitori şi hulitori;
PREASFÂNTĂ TREIME, IUBIRE DUMNEZEIASCĂ, iartă-ne;
PREASFÂNTĂ TREIME, Slavă Ţie;
Veci o IUBEŞTI!
Condacul al 10-lea
În NUMELE Tău, PREASFÂNTĂ TREIME, toate le începem şi
toate le sfârşim şi toate le PECETLUIM, şi aşa CHIPUL VEŞNICIEI
şi noi avem, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 10-lea
Toate eresurile să tacă, toată Mintea să se ÎNCHINE, toată
Priceperea să se plece, tot genunchiul să cadă la pământ, că Tu,
PREASFÂNTĂ TREIME, eşti ICOANA peste toate Chipurile.
PREASFÂNTĂ TREIME, CHIP şi dincolo de orice chip;
PREASFÂNTĂ TREIME, ARĂTARE şi peste orice arătare;
PREASFÂNTĂ TREIME, Descoperire şi Taină nesfârşită;
25
PREASFÂNTĂ TREIME, ÎNĂLŢIME şi mai PRESUS de Ceruri;
PREASFÂNTĂ TREIME, de Îngeri neîncetat Cântată;
PREASFÂNTĂ TREIME, de Îngeri Slujită;
PREASFÂNTĂ TREIME, de Toţi Sfinţii Proslăvită;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care rămâi însă necuprinsă;
PREASFÂNTĂ TREIME, Care Te Reverşi peste toate fără
despărţire;
PREASFÂNTĂ TREIME, la Care „peste fire” şi noi ajungem;
PREASFÂNTĂ TREIME, pe Care toate neamestecat Te Primesc;
Veci o IUBEŞTI!
Condacul al 11-lea
Sfinţii Părinţi ai BISERICII mult s-au nevoit CHIPUL Tău Cel
mai de Sus peste toate să-L ÎNALŢE, ca pe o TEMELIE a
VEŞNICIEI ce şi Lumea o ţine şi pe care Lumea se Întemeiază, în
Icosul al 11-lea
O, Taină a UNIMII negrăite, a Unirii Celor de SUS cu cele de
Jos, a celor Nevăzute cu cele văzute, a celor vremelnice cu cele
Veşnice, şi noi Te Mărim.
PREASFÂNTĂ TREIME, TEMELIA Bisericii Creştine;
PREASFÂNTĂ TREIME, TEMELIA Descoperită Lumii Întregi;
PREASFÂNTĂ TREIME, MĂRTURISIREA Cea Mare a
Îngerilor;
PREASFÂNTĂ TREIME, Mărturisirea Cea Mare a Pământe-
nilor;
PREASFÂNTĂ TREIME, MĂRTURISIREA din toată Făptura;
PREASFÂNTĂ TREIME, Taina TAINELOR;
PREASFÂNTĂ TREIME, Taina din Care Ies toate Descope-
ririle;
PREASFÂNTĂ TREIME, Taina care izvorăşte toată Arătarea;
26
PREASFÂNTĂ TREIME, „hotarul” dintre cele văzute şi
Nevăzute;
PREASFÂNTĂ TREIME, „hotarul” Celor „Neamestecate”;
PREASFÂNTĂ TREIME, UNIMEA însă a toate;
Veci o IUBEŞTI!
Condacul al 12-lea
Cu Mare Grăire şi MĂRTURISIRE şi noi NUMIM PREA-
SFÂNT NUMELE Tău, şi cu îngenunchere adâncă Rugăciunea
noastră o Înălţăm, Nădăjduind la MILOSTIVIREA Ta nemărginită,
Icosul al 12-lea
Iartă-ne, că mai mult nevoile noastre le arătăm şi de neputinţele
noastre ne văităm, şi prea puţin Cântarea cuvenită o avem; iartă-ne,
DUMNEZEUL şi FĂCĂTORUL nostru, că ştim că ne IUBEŞTI
peste toate.
PREASFÂNTĂ TREIME, Slavă Ţie!
PREASFÂNTĂ TREIME, BUCURIA noastră, a VEŞNICIEI;
PREASFÂNTĂ TREIME, BUCURIA peste toate;
PREASFÂNTĂ TREIME, CREDINŢA noastră ADEVĂRATĂ;
PREASFÂNTĂ TREIME, CREDINŢA noastră neclintită;
PREASFÂNTĂ TREIME, NĂDEJDEA peste toate;
PREASFÂNTĂ TREIME, NĂDEJDEA cea fără îndoială;
PREASFÂNTĂ TREIME, ÎMPLINIREA spre Care şi noi
alergăm;
PREASFÂNTĂ TREIME, ASEMĂNAREA pe care şi noi o
dorim;
PREASFÂNTĂ TREIME, ICOANA CHIPURILOR de Taină;
PREASFÂNTĂ TREIME, ICOANA Descoperită la FAŢĂ;
Veci o IUBEŞTI!
27
Condacul al 13-lea
Cu ÎNCHINARE adâncă, Ţie, PREASFÂNTĂ TREIME,
TATĂL, FIUL şi SFÂNTUL DUH, şi noi ne plecăm, şi NUMELE
Tău PREASFÂNT Îl MĂRTURISIM şi Mulţumirea Cuvenită şi
noi, nevrednicii, îţi ADUCEM, cu RUGĂCIUNEA Cea Mare să ne
IZBĂVEŞTI şi pe noi din amarnicele nevoi, că Tu eşti LIMANUL
Cel mai de SUS, şi aşa să Cântăm: ALILUIA!
(Acest condac se repetă de trei ori.)
Se citeşte apoi din nou Icosul 1.
Rugăciune către DUMNEZEU TATĂL
Stăpâne peste toate stăpâniile, PĂRINTELE Cel fără început,

Cel dincolo şi de ne-început, care NAŞTI din Veci pe FIUL şi
PURCEZI pe SFÂNTUL DUH, ca TREIMEA DUMNEZEIASCĂ,
Cea peste orice grăire şi închipuire, Care şi pe noi „din nimic şi ne-
fiinţă” ne-ai zidit şi cu CHIPUL Tău ne-ai Cinstit şi ne-ai îngăduit
să ne fii şi nouă PĂRINTE şi noi „Fiii Tăi”, pe care, deşi căzuţi din
Porunca Ta în amarnicul păcat, iarăşi ne-ai ridicat prin FIUL Tău
Cel IUBIT, prin El şi noi de acum la IUBIREA Ta alergăm.
Cum Să-Ţi Mulţumim, decât ÎNCHINÂNDU-ne şi Cântând
NUMELE Tău Cel mai Mare şi mai presus şi decât Cerurile.
O, Braţe DUMNEZEIEŞTI de PĂRINTE, cine poate Să-ţi
spună IUBIREA?
O, Braţe DUMNEZEIEŞTI de PĂRINTE, Însăşi VEŞNICIA!
IUBIREA Ta nemărginită trece peste stricăciunea noastră şi
noi, cei vrednici de judecată şi pedeapsă, găsim IERTAREA şi
Mângâierea.
Ne ÎNCHINĂM Ţie, PĂRINTELE VEŞNICIEI, şi NUMELE
Tău Îl Cântăm ca pe Cel mai MARE NUME.
Miluieşte-ne şi pe noi, Zidirea Ta, pe care o IUBEŞTI în VECI!
28
Rugăciune către DUMNEZEU FIUL
O, FIUL Lui DUMNEZEU, din VEŞNICIE CHIPUL Tău ne-ai

DĂRUIT, prin Care şi noi am fost Zidiţi, şi „Fii de Făpturi” ne-am
făcut, care şi mai mult, Tu Însuţi Te-ai ÎNTRUPAT, ca Lumea în
TRUPUL Tău s-o PREFACI, nu te-ai oprit de păcatul cel amar şi
CRUCEA MÂNTUIRII ai Purtat şi cu ÎNVIEREA moartea ai
biruit, şi aşa „Zidirea Ta” după „CHIPUL şi ASEMĂNAREA Ta”
ai ÎMPLINIT-O.
O, FIUL DUMNEZEIESC, DOAMNE IISUSE HRISTOASE,
ICOANA ce ARATĂ la FAŢĂ ce nu s-a putut Vedea, Ţie ne
ÎNCHINĂM şi NUMELE Tău PREASCUMP neîncetat Îl NUMIM,
prin Care şi noi cu Tine ne UNIM în VEŞNICIA la care şi pe noi ne
ridici!
Rugăciune către DUMNEZEU SF. DUH
ÎMPĂRATE DUHULE Cel PREASFÂNT, care de asemenea

peste lume Te cobori şi cu Mângâierea Ta ne copleşeşti, tot cu
ÎNCHINAREA Cea adâncă Te Cinstim şi îndrăznim să Te
RUGĂM, să ne fii MILOSTIV, chiar dacă în păcate suntem, că
doar Tu POŢI să ne Curăţeşti şi să ne LUMINEZI şi aşa să ieşim
din amarnica stricăciune.
O, DUMNEZEULE Cel din TREIMEA Cea negrăită, o,
DUMNEZEIASCA DOMNIE, NUMELE Cel mai SFÂNT, cu
Înfricoşare Te NUMIM!
MÂNGÂIETORULE Preabune, PREASFINTE DUHULE
SFINTE, Slavă Ţie!
29
Rugăciune către PREASFÂNTĂ TREIME
PREASFÂNTĂ TREIME, Descoperirea ÎMPLINIRII a toate,

şi noi, cei de jos şi neputincioşi, cu ÎNCHINAREA cea mai Mare
Te CINSTIM şi Te MĂRTURISIM cu NUMIREA Credinţei
neclintite şi aşa, DUMNEZEULE şi FĂCĂTORUL nostru, noi,
Făptura Ta, suntem cu adevărat în IUBIREA Cea din VEŞNICIE.
Slavă Ţie DUMNEZEULE, Slavă Ţie!
30
Acatistul ÎNVIERII
Se citeşte de Ziua cea Mare a ÎNVIERII şi până la Înălţare.

Poate fi citit şi ca un Acatist adresat direct MÂNTUITORULUI.
După obişnuitul început se zice:
Începutul cu cele ale ÎNVIERII din Minei, apoi:
Condacul 1
Numai Tu, FIUL Lui DUMNEZEU, ai putut birui moartea
păcatului şi aşa ÎNVIEREA ai Dăruit lumii, VEŞNICIA în care pe
toate Le-ai Zidit şi în BUCURIA IUBIRII DUMNEZEIEŞTI iarăşi
Le-ai Întemeiat, de care şi noi ne ÎMPĂRTĂŞIM Cântând:
IISUSE, Cel ce ai ÎNVIAT din morţi, Înviază şi Sufletele
noastre!
Icosul 1
Negrăită este „Taina Facerii Lumii” şi asemenea este Taina
prin care „lumea iese din moartea păcatului”, când se Arată prin
ÎNVIEREA Ta, IISUSE, Chipul ADEVĂRAT, în care totul ai Zidit.
IISUSE, CUVÂNTUL DUMNEZEIESC prin Care toate S-au
făcut;
IISUSE, FIUL Lui DUMNEZEU, IUBIREA Cea Absolută;
IISUSE, Cel ce CHIPUL Tău de FIU peste Lume L-ai PECE-
TLUIT;
IISUSE, Cel ce Făptura Curată ai Zidit;
IISUSE, Cel ce şi păcatul Făpturii îl CURĂŢEŞTI;
31
IISUSE, Cel ce prin ÎNVIEREA Ta moartea ai biruit;
noastre!
Condacul al 2-lea
Lumea ai Zidit, chiar dacă ai Ştiut că în păcat va cădea, Tu
Însuţi făcându-te din VEŞNICIE şi MÂNTUITORUL ei, şi aşa iată
că prin ÎNVIEREA Ta aceasta se ÎMPLINEŞTE, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 2-lea
Păcatul a rupt lumea în „Viaţă şi moarte” şi a făcut intrarea în
stricăcioasa vremelnicie, în lupta dintre Bine şi rău, dintre Naştere
şi ucidere.
IISUSE, Care cu VEŞNICIA iarăşi în lume ai coborât;
IISUSE, Care vremelnicia ai oprit;
IISUSE, Cel Care păcatul L-ai dezlegat;
IISUSE, Cel Care blestemul L-ai iertat;
IISUSE, Cel Care CHIPUL Cel Dintâi L-ai Refăcut;
IISUSE, Cel Care cu Taina VIEŢII ai Venit;
noastre!
Condacul al 3-lea
VIAŢA a fost Chipul ZIDIRII şi moartea doar după păcat a
apărut, ca o despărţire de IUBIREA Ta şi o cădere în „proprie
plăcere”, fără Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 3-lea
Îngerii căzuţi, Cerul în două au rupt, în LUMINĂ şi întunericul
cel mai adânc, şi Omul-Adam de asemenea păcătuind, Sufletul de
trup s-a despărţit şi aşa moartea în lume a apărut.
IISUSE, Cel ce Răsari iarăşi LUMINA;
32
IISUSE, Cel ce UNEŞTI iarăşi Sufletul cu trupul;
IISUSE, Cel ce prin ÎNTRUPAREA Ta iarăşi pe toate le
PREFACI;
IISUSE, Cel ce în IUBIREA DUMNEZEIASCĂ pe toate le
Aduni;
IISUSE, Cel ce VIAŢA iarăşi o Aduci;
IISUSE, Cel ce PLĂMADA VEŞNICIEI ne DĂRUIEŞTI;
noastre!
Condacul al 4-lea
Pe Lazăr L-ai făcut primul Chip al ÎNVIERII din morţi, şi din
stricăciune L-ai scos şi la VIAŢĂ din Nou L-ai Chemat şi aşa
moartea ai biruit în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 4-lea
Ruptura păcatului aşa ai vindecat şi Adevăratul Chip al Zidirii
Tale ai Arătat, că IUBIREA DUMNEZEIASCĂ este VIAŢĂ
VEŞNICĂ şi fără împuţinare.
IISUSE, Biruieşte şi păcatul nostru;
IISUSE, Arvuna ÎNVIERII Dăruieşte-ne şi nouă;
IISUSE, scoate-ne şi pe noi din adâncul morţii;
IISUSE, vindecă-ne şi pe noi de „rana strămoşească”;
IISUSE, Cheamă-ne şi pe noi la Viaţă, ca pe Lazăr;
IISUSE, nu ne mai lăsa pe „drumul morţii”;
noastre!
Condacul al 5-lea
Negrăită este Taina ÎNTRUPĂRII Tale în lume, că păcatul se
biruieşte şi la Chipul Cel dintâi se ajunge, mai mult chiar, cu
CHIPUL Tău ce pe toate le ÎMPLINEŞTE, în Cântarea de:
ALILUIA!
33
Icosul al 5-lea
Înfricoşătoare a fost „căderea în păcatul morţii”, iar acum Mare
BUCURIE este în ÎNVIEREA Ta, ce aduce LUMINA Nemuririi,
care de nimic nu mai poate fi risipită.
IISUSE, IUBIREA DUMNEZEIASCĂ ce trece peste păcat;
IISUSE, IUBIREA ce trece „prăpastia morţii”;
IISUSE, IUBIREA care preface CRUCEA în ÎNVIERE;
IISUSE, Care PREFACE totul din Nou;
IISUSE, IUBIREA Care Creşte iarăşi VIAŢĂ;
IISUSE, IUBIREA ce Izvorăşte în Nemurire;
noastre!
Condacul al 6-lea
Păcatul are „drumul Crucii morţii” şi Fiecare trebuie să
mergem pe el, dar Tu prin CRUCEA Ta Cea DUMNEZEIASCĂ
PUTEREA Biruinţei ne-ai dat, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 6-lea
Ne ÎNCHINĂM CRUCII Tale DUMNEZEIEŞTI şi aşa
„crucea noastră” o purtăm cu NĂDEJDEA ÎNVIERII, pe care Tu
ne-o DĂRUIEŞTI de acum.
IISUSE, Cel ce ai luat mai întâi CRUCEA morţii;
IISUSE, Cel ce ai purtat mai întâi păcatele noastre;
IISUSE, Cel ce mai întâi pe „şarpele morţii” ai călcat;
IISUSE, Cel ce ne-ai dat şi nouă PUTEREA CRUCII;
IISUSE, Cel ce ne-ai DĂRUIT prin CRUCE MÂNTUIREA;
IISUSE, Cel ce de acum ne-ai Primit şi în ÎNVIEREA VEŞNICĂ;
noastre!
Condacul al 7-lea
Mare şi înfricoşată a fost „JERTFA CRUCII” Tale, IISUSE
HRISTOASE, de s-a înspăimântat Cerul şi s-a cutremurat
34
Pământul, dar şi MARE BUCURIE şi LUMINĂ este ÎNVIEREA
TA, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 7-lea
Ne ÎNCHINĂM Patimilor CRUCII Tale, IISUSE, totodată cu
ÎNCHINAREA ÎNVIERII, prin care moartea s-a biruit şi păcatul s-a
dezlegat şi Făptura de blestemul amarnic a scăpat.
IISUSE, ne ÎNCHINĂM CRUCII Tale Biruitoare;
IISUSE, ne ÎNCHINĂM ÎNVIERII Tale VEŞNICE;
IISUSE, suferinţa păcatului de acum nu ne mai deznădăj-
duieşte;
IISUSE, prin ÎNVIEREA Ta şi noi putem ieşi din păcat;
IISUSE, prin ÎNVIEREA Ta şi noi CREDEM în VEŞNICIE;
IISUSE, ÎNVIEREA Ta de acum ne este totul;
noastre!
Condacul al 8-lea
Noi încă ne zbatem în păcate şi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi ne
pândesc cu vicleşug, dar Tu, Izvorul MÂNTUIRII noastre, nu ne
laşi, şi aşa în NĂDEJDEA Ta Cântăm şi noi: ALILUIA!
Icosul al 8-lea
Veniţi să bem BĂUTURĂ Nouă, nu din piatră seacă, ci din
IZVORUL Nestricăciunii, că MORMÂNTUL Tău, IISUSE, S-a
făcut UŞA ÎNVIERII Celei Veşnice.
IISUSE, DOMNUL şi MÂNTUITORUL nostru;
IISUSE, ÎNVIEREA de acum a lumii;
IISUSE, ÎNVIEREA ce a rupt „hotarul” morţii;
IISUSE, ÎNVIEREA, Bucuria cea negrăită;
IISUSE, Cântarea cea mai plăcută;
IISUSE, IZVORUL Vieţii tuturor Făpturilor;
noastre!
35
Condacul al 9-lea
Toată Firea prin Tine s-a PREFĂCUT cu Plămada ÎNVIERII,
Arvuna VEŞNICIEI ce va să fie, prin care de acum putem Birui
toate boldurile morţii, Cântând: ALILUIA!
Icosul al 9-lea
O, Soarele DUMNEZEIESC, păcatul ne-a învăluit în întune-
ricul morţii şi iată acum VII cu LUMINA Vieţii, în care şi pe noi ne
Primeşte.
IISUSE, LUMINA DUMNEZEIASCĂ;
IISUSE, LUMINA, Cea dincolo de toate;
IISUSE, LUMINA, din care iese şi „Lumina lumii”;
IISUSE, LUMINA neapusă a VEŞNICIEI;
IISUSE, LUMINA, Însuşi CHIPUL Tău de FIU DUMNE-
ZEIESC;
IISUSE, LUMINA, prin Care toate s-au făcut;
noastre!
Condacul al 10-lea
Slavă Ţie, Celui ce ai MÂNTUIT Lumea de moarte! Slavă Ţie
şi noi cu Îngerii Cântăm şi cu toţi Sfinţii, cu neîncetata Laudă de:
ALILUIA!
Icosul al 10-lea
De acum cele din morminte s-au risipit, BISERICA VEŞNICIEI
s-a ÎNTEMEIAT şi MARELE ARHIEREU Te-ai făcut în Cer şi pe
Pământ.
IISUSE, Zidirea TEMPLULUI Celui Nou;
IISUSE, Zidirea BISERICII-Templul ÎMPLINIT;
IISUSE, Însuşi ALTARUL DUMNEZEIESC;
IISUSE, Însăşi DUMNEZEIREA ÎNTRUPATĂ;
IISUSE, Însăşi PREOŢIA de Taină;
36
IISUSE, Însăşi DĂRUIREA;
noastre!
Condacul al 11-lea
ÎNVIEREA Ta este Biruinţa CRUCII Mântuitoare, prin care de
acum toate se Sfinţesc şi NUMELE Tău Cel mai Scump Se
Vesteşte pe Înălţimile cele mai de Sus, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 11-lea
Şi noi ne ÎNCHINĂM CRUCII Tale ÎNVIATE şi cu glas de
Cântări mărim IUBIREA Ta DUMNEZEIASCĂ, prin care şi pe noi
ne ridici la ÎMPĂRĂŢIA Ta.
IISUSE, VIAŢA noastră Cea Nestricăcioasă;
IISUSE, MÂNTUIREA noastră;
IISUSE, CREDINŢA noastră cea neclintită;
IISUSE, MĂRTURISIREA noastră cea mai Mare;
IISUSE, însăşi Lauda Creştinilor;
IISUSE, Temelia DUMNEZEIASCĂ a Bisericii;
noastre!
Condacul al 12-lea
O, Bucurie fără seamăn a ÎNVIERII, o, Veselie dincolo de
toate, o, ÎMPĂRTĂŞIRE de Cele DUMNEZEIEŞTI, o, ICOANA
Cea mai de SUS, şi noi Cântăm: ALILUIA!
Icosul al 12-lea
Cerul şi Pământul acum sunt în Veselia VEŞNICIEI Celei fără
moarte şi Tu, FIUL Cel DUMNEZEIESC, eşti Izvorul Nemuririi,
Cel nesecat.
IISUSE, Bucuria VEŞNICIEI;
IISUSE, Bucuria ÎMPĂRĂŢIEI DUMNEZEIEŞTI;
37
IISUSE, Bucuria Chipului însuşi al VIEŢII;
IISUSE, Bucuria CHIPULUI IUBIRII;
IISUSE, Bucuria CHIPULUI DUMNEZEIESC Însuşi;
IISUSE, la Bucuria ÎNVIERII Tale, aşa, şi noi alergăm;
noastre!
Condacul al 13-lea
ÎNVIERII Tale ne ÎNCHINĂM, DOAMNE IISUSE
HRISTOASE, şi cu Vestirea cea mai Mare o MĂRTURISIM şi
Bucuria noastră în Slăvirea Ta o facem, Rugându-Te ca şi pe noi să
ne Înviezi şi din moarte să ne scoţi, în Cântarea de: ALILUIA!
38
Acatistul IUBIRII de DUMNEZEU
A IUBI pe DUMNEZEU este însuşi Sensul şi Firea Creaţiei.

Ce este IUBIREA?... Se Ştie doar de cel ce IUBEŞTE. Sfinţii sunt
cei ce au IUBIT cu Adevărat pe DUMNEZEU.
Se va pune Troparul ÎNVIERII al glasului de rând.
Condacul 1
IUBI-TE-voi, DOAMNE, Cel ce din IUBIRE m-ai Creat şi cu
CHIPUL IUBIRII m-ai Înfăţişat; IUBI-TE-voi şi eu, chiar dacă nu
ştiu să te IUBESC şi doar cu ÎNCHINAREA Iubirea mi-o arăt, în
Cântarea:
IUBI-TE-voi, DOAMNE, TAINA peste toate!
Icosul 1
Din IUBIREA de FIU sunt Creat, din IUBIREA TATĂLUI
DUMNEZEU am luat Fiinţă, pe Braţele SFÂNTULUI DUH am
fost Zidit şi aşa din IUBIREA DUMNEZEIASCĂ am Ieşit şi
IUBIREA de DUMNEZEU este Firea mea, ce RĂSPUNDE cu
IUBIREA pe care şi eu ca Făptură o am.
IUBI-TE-voi, DOAMNE, că am PECETEA IUBIRII DUMNE-
ZEIEŞTI;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, că am IUBIREA de FIU;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, că am IUBIREA PĂRINTEASCĂ;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, că am IUBIREA DUHULUI VIEŢII;
39
IUBI-TE-voi, DOAMNE, cu Iubirea mea de Făptură;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, cu Însăşi Taina IUBIRII;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, Taina peste toate!
Condacul al 2-lea
CHIPUL Tău de DUMNEZEU este Însuşi CHIPUL IUBIRII,
Taina Dincolo de toate, şi IUBIREA Ta s-a Revărsat şi într-o Iubire
de Creaţie, care se face ICOANA IUBIRII Tale, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 2-lea
Ce este IUBIREA, cine poate spune, decât cel ce IUBEŞTE,
decât cel ce DĂRUIEŞTE IUBIRE, decât cel ce o face PRINOS de
ALTAR şi ICOANĂ de Inimă.
IUBI-TE-voi, DOAMNE, cu Iubirea mea de Creaţie;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, cu Iubirea mea ce nu se vede;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, cu IUBIREA ce doar ea VEDE;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, cu IUBIREA-Vorbirea de FIU;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, cu IUBIREA-Bucuria PĂRIN-
TEASCĂ;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, cu IUBIREA-Braţele de DUH SFÂNT;
Condacul al 3-lea
IUBIREA este Taina ÎNTÂLNIRII Absolute, ce nu se îmbră-
ţişează, că se distruge; ce nu se sărută, că s-ar face autoiubire; ci
doar „STĂ FAŢĂ către FAŢĂ” şi-L PĂSTREAZĂ pe cel IUBIT,
Icosul al 3-lea
Îmbrăţişarea este o Venire la IUBIRE şi Sărutarea este o învă-
păiere, dar IUBIREA este doar ÎNVĂLUITĂ de IUBIREA Însăşi, ce
„nu atinge pe Cel IUBIT”, ci îl face ICOANĂ de ADORAT.
40
IUBI-TE-voi, DOAMNE, cu IUBIREA de ICOANĂ;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, cu IUBIREA ACOPERITĂ;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, cu IUBIREA ce nu se atinge;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, cu IUBIREA nemicşorată de Iubirea
mea;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, cu IUBIREA neamestecată cu ale
mele;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, cu IUBIREA prin care eu nu te
„robesc”;
Condacul al 4-lea
O, IUBIRE de FIU cât necuprinsul de Mare; o, IUBIRE
PĂRINTEASCĂ, Absolutul Însuşi; o, IUBIRE de DUH PREA-
SFÂNT, Adâncul fără margini; o, IUBIRE în ÎNTREITUL CHIP,
cum să Te Cânt, decât în lauda de: ALILUIA!
Icosul al 4-lea
IUBIREA, paradoxal, este „prăpastia de hotar”, pe care de
încerci să o treci, cazi în propriul hău abisal, iar de nu o treci, rămâi
un veşnic înstrăinat; doar prin Taina ALTARULUI o găseşti, peste
„prăpastie” tocmai pusă.
IUBI-TE-voi, DOAMNE, cu IUBIREA de ALTAR;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, cu IUBIREA ce umple „prăpastia cu
IUBIRE”;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, cu IUBIREA făcută ICOANĂ peste
„abis”;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, cu IUBIREA în care Te fac IUBIRE;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, cu IUBIREA în DARUL meu de
IUBIRE;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, cu IUBIREA ce o fac ALTAR peste
„hotar”;
41
Condacul al 5-lea
De ce eu, Făptura, Te IUBESC pe Tine „mai întâi” şi peste
toate şi apoi IUBIREA de Tine o Revărs peste mine şi peste lume?
Că în IUBIREA Ta şi eu sunt o Iubire de Făptură, şi fără aceasta pe
mine însumi mă pierd, că Izvorul IUBIRII nu este în mine, ci în
Tine şi din Tine prin mine trece şi apoi din mine se întoarce, şi aşa
mă Cunosc ca IUBIRE, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 5-lea
Dacă trece mai întâi prin mine şi prin lume, IUBIREA mea se
amestecă şi se robeşte sau se face înrobitoare şi la Tine ajunge o
IUBIRE oarbă, ce nu VEDE IUBIREA, ci „autoiubirea”.
IUBI-TE-voi, DOAMNE, cu IUBIREA de Tine mai întâi;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, cu IUBIREA Liberă de mine şi de
toate;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, cu Iubirea ce nu Te preface prin mine;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, cu IUBIREA ce nu Te preface prin
lume;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, cu IUBIREA ce VEDE direct
IUBIREA Ta;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, cu IUBIREA „ÎNGENUNCHEATĂ”
în FAŢA Ta;
Condacul al 6-lea
IUBIREA este Mare cât o Veşnicie; este neschimbătoare ca un
Absolut; este Neîncetată IUBIRE cât un Nesfârşit; şi de nimic nu se
atinge, că are „hotarul de netrecut al IUBIRII”, care doar Se
DĂRUIEŞTE ca PRINOS de ALTAR, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 6-lea
IUBIREA noastră de Făpturi este CHIPUL IUBIRII FIULUI
DUMNEZEIESC, ce IUBEŞTE pe TATĂL DUMNEZEU în
necontenita IUBIRE a PREASFÂNTULUI DUH, ca IUBIREA
42
ÎMPLINITĂ în ICOANA Lui HRISTOS, care El mai Întâi
IUBEŞTE cu Adevărat şi se face DAR de ALTAR, ca TRUP de
ÎMPĂRTĂŞIRE.
IUBI-TE-voi, DOAMNE, cu IUBIREA de pe ALTARUL Lui
HRISTOS;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, chiar dacă merg pe drumul CRUCII;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, chiar dacă sufăr şi plâng;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, chiar dacă nu ştiu să Te IUBESC;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, chiar din groapa păcatelor;
IUBI-TE-voi, DOAMNE, cu IUBIREA cea peste mine şi peste
toate;
Condacul al 7-lea
„Iată, PĂRINTE, Făptura Ta care Te IUBEŞTE”, zice FIUL
Lui DUMNEZEU la LITURGHIA IUBIRII, unde cu toţi Sfinţii
Lumea se ADUNĂ de PREASFÂNTUL DUH și se face TRUPUL
IUBIRII-ÎMPĂRTĂŞIRII, şi aşa se Cântă în Cer şi pe Pământ:
„IUBI-TE-voi, DOAMNE, ALILUIA!”.
43
44
Acatistul Tuturor Sfinţilor Români
prăznuire în Duminica a doua după
Pogorârea SFÂNTULUI DUH (Rusalii)
Sfinţii Români sunt Toţi care au trăit pe locurile Româneşti,

care au fost Ctitori de cele Sfinte şi s-au făcut „Fii şi Părinţi” ai
„MOŞTENIRII Neamului”.
Un Neam este în Chipul Sfintei sale MOŞTENIRI; este VIU în
ICOANELE Sfinţilor şi în RELICVELE lor, ALTAR al LITUR-
GHIEI Veşnice.
Sunt mulţi Sfinţi mai puţin cunoscuţi sau ascunşi, dar care cu
DARURILE lor Sfinte ocrotesc şi apără acest Neam de vrăjmăşiile
şi răutăţile vremurilor. Cei mai cunoscuţi sunt cei mai
„JERTFELNICI”, preţ ce se cere de lumea noastră tot mai strică-
cioasă şi mai ucigaşă.
Troparul (glas 3)
Ca pe nişte Sfeşnice Înţelegătoare ale Soarelui Celui Neapus, în
Cântări vă lăudăm, că Luminători sunteţi nouă, celor în întunericul
necunoştinţei, ca prin Rugăciunile Voastre necontenite să se
Mântuiască şi Sufletele noastre.
Troparul ÎNVIERII, al Născătoarei de DUMNEZEU

„Pe tine, ceea ce ai mijlocit Mântuirea neamului nostru, te
lăudăm...”
45
Psalmul 50, apoi:
Condacul 1
Taina MOŞTENIRII din PĂRINŢI şi NEAM este Taina
MENIRII pe care Fiecare o are în Propriul său Chip, şi Fericiţi
sunteţi Voi, Sfinţilor, care cu Împodobire aceasta aţi ÎMPLINIT şi
aşa v-aţi făcut „SFINŢENIA Pământului şi Neamului”:
Bucuraţi-vă, Sfinţilor, ALTARELE şi ÎNCHINAREA de
Neam şi Pământ Românesc!
Icosul 1
ALTARELE Lumii sunt „Locurile şi Moaştele” celor ce au fost
cu adevărat ÎNCHINĂTORII Sfinţi ai Lui DUMNEZEU, şi aşa au
rămas „ÎNRUDIREA cu un Neam şi un Pământ”, într-o UNIRE ce
nu se mai poate despărţi.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor, ALTARELE VII de ÎNCHINARE;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor, care şi LOCURILE aţi Sfinţit;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor, care şi pe Pământ LOCAŞ v-aţi făcut;
Bucuraţi-vă, Lauda de Cinste a unei MENIRI;
Bucuraţi-vă, LUCRAREA de Taină a unei MOŞTENIRI;
Bucuraţi-vă, Talanţii unui Anume Chip;
Bucuraţi-vă, Seminţe pentru o Anumită Ţarină;
Bucuraţi-vă, cei Aleşi cu o „LEGĂTURĂ Sfântă”;
Bucuraţi-vă, „LEGĂMÂNT de Veşnică UNIRE”;
Bucuraţi-vă, UNIRE ce nu se mai poate despărţi;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor, în POMENIREA din Neam şi în Neam;
Condacul al 2-lea
Ce minunat este să te Naşti din Sfinţi Părinţi, să Moşteneşti
Virtuţile lor, să Vieţuieşti unde au OSEMINTELE Sfinte, să duci
mai departe ÎNCHINAREA de: ALILUIA!
46
Icosul al 2-lea
Lumea nu este „împărţită” de Taina Părinţilor şi Neamului şi
nici de un Anume Pământ Strămoşesc, ci de „stăpânirile” pătimaşe,
ce distrug tocmai ALTARELE cele Sfinte.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Părinţi, Taină DUMNEZEIASCĂ;
Bucuraţi-vă, Părinţi, Naştere de Viaţă;
Bucuraţi-vă, Părinţi, Însuşi CHIPUL Lui DUMNEZEU;
Bucuraţi-vă, Părinţi, Locaş de ALTAR;
Bucuraţi-vă, Părinţi, ÎNCHINAREA DUMNEZEIASCĂ;
Bucuraţi-vă, Aleşii Pământului;
Bucuraţi-vă, Legământul Făgăduinţei;
Bucuraţi-vă, Înrudirea Făpturilor;
Bucuraţi-vă, Înrudirea, Temelia Vieţii;
Bucuraţi-vă, Înrudirea ce Preface Firea;
Bucuraţi-vă, Taina însăşi a Veşniciei;
Condacul al 3-lea
Aşa, Sfinţilor acestui Neam şi Pământ Românesc, cu Cinstirea
cuvenită vă Sărbătorim, şi în Pomenirea Voastră şi noi ne oglindim,
în ÎNCHINAREA cea Mare de: ALILUIA!
Icosul al 3-lea
Din vremurile cele de demult, de la „Primul Părinte al acestui
Neam”, Tuturor ce aţi Sfinţit acest Pământ, vă aducem şi noi Mulţu-
mirea cea Binecuvântată.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor, de la Începuturile acestui Neam;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor de pe acest Pământ;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Înrudiţi cu Plămădirea lui;
Bucuraţi-vă, cei Născuţi pe aceste meleaguri;
Bucuraţi-vă, Moşi şi Strămoşi;
Bucuraţi-vă, cei cu Moştenirea Locului;
Bucuraţi-vă, cei Înscrişi cu Menirea acestuia;
47
Bucuraţi-vă, cei ce aţi luat „Jugul” acestei Ţări;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi luat „CRUCEA Anume Însemnată”;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi „trecut pe Drumurile noastre”;
Bucuraţi-vă, LUCRĂTORII MÂNTUIRII Neamului Românesc;
Condacul al 4-lea
Pământ Bun al Seminţelor Bune fiind acest Neam, a Crescut pe
mulţi Plăcuţi ai Lui DUMNEZEU, ca să fie Făclii nestinse, în
Icosul al 4-lea
Şi mai mult, mulţi Sfinţi din alte părţi aţi venit să vă ODIHNIŢI
Sfintele Voastre Moaşte în acest Pământ Binecuvântat, făcându-vă
Comori de Mare Preţ.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor, de la Început de Veacuri;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Daco-Romani;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Români;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor de prin Peşteri şi Sihăstrii, temniţe şi
închisori;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor din Sate şi Cetăţi;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Slujitori Împărăteşti;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Slujitori la Sfintele ALTARE;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Ostaşi şi Căpetenii de Oşti;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor din Dregătorii şi Cinste;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor, în Smerenie de Taină;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor, Plăcuţii de INIMĂ ai Lui DUMNEZEU;
Condacul al 5-lea
Cum să vă Numim, o, Sfinţilor ai acestui Pământ şi Neam, cum
să vă aducem Cinstirea noastră şi Mulţumirea care vi se cuvin,
decât prin ÎNCHINAREA de: ALILUIA!
48
Icosul al 5-lea
Pomenirea noastră să fie fără micşorarea vreunuia; rămaşi în
amintire, sau încă tăinuiţi, sau sub negurile vremurilor, Tuturor vă
aducem Sărbătorirea noastră.
Bucuraţi-vă, Cinstitorilor de DUMNEZEU din Vechime;
Bucuraţi-vă, Drepţilor de demult;
Bucuraţi-vă, Primilor Propovăduitori Apostoleşti;
Bucuraţi-vă, Primilor Mucenici şi cei mai apropiaţi de noi;
Bucuraţi-vă, Primilor Sihaştri doritori de Marea Duhovnicie;
Bucuraţi-vă, Primilor Monahi, Stareţi şi Duhovnici iscuşiţi;
Bucuraţi-vă, Primilor Arhierei şi Preoţi ai Bisericii;
Bucuraţi-vă, Ctitori de Mânăstiri şi Biserici;
Bucuraţi-vă, Apărători şi luptători cu stăpânirile vrăjmaşe;
Bucuraţi-vă, chiar Domnitori, încununaţi cu Sfinţenia;
Bucuraţi-vă, Toţi Sfinţii, Înscrişi pe acest Pământ;
Condacul al 6-lea
Nici unul, Numiţi sau tăinuiţi, de la cel mai de jos până la cel mai
de sus, nu sunteţi în uitare, ci cu Toţii în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 6-lea
Şi aşa, Sărbătorirea noastră să fie deodată pentru Toţi, cu
Fiecare în parte şi a celorlalţi, ca o Preasfântă Adunare a IUBIRII
DUMNEZEIEŞTI.
Bucuraţi-vă, Mucenicii din Tomis;
Bucuraţi-vă, Macrobiu, Lucian şi Dasius;
Bucuraţi-vă, Argeu, Narcis, Marcelin şi Filius Episcopul;
Bucuraţi-vă, Niceta Ierarhul, Ermil şi diaconul Stratonic;
Bucuraţi-vă, Vetranion, Casian şi Gherman;
Bucuraţi-vă, Efrem, Montanus Preotul şi soţia sa Maxima;
Bucuraţi-vă, Irineu, Lupus şi Silvan;
Bucuraţi-vă, Chiril, Chindeas, Tasius şi Sava;
49
Bucuraţi-vă, Dadas, Pasicrate şi Valentin din Durostorum;
Bucuraţi-vă, Iulian, Nicandru, Isihie, Emilian şi Secundus;
Bucuraţi-vă, Atalos, Kamasis, Filipos şi Zoticos;
Condacul al 7-lea
POMELNICUL cel Sfânt încă străluceşte cu cei ce aţi rămas
mai „Jertfelnici”, pentru grabnicul Ajutor în nevoile noastre, ale
celor ce Cântăm: ALILUIA!
Icosul al 7-lea
Chiar „Veniţi de peste hotare”, v-aţi Înrudit cu Neamul de aici
şi v-aţi Unit cu MENIREA de Taină de pe acest Pământ.
Bucuraţi-vă, Apostolilor Andrei şi Filip, şi Următorilor
Apostoleşti;
Bucuraţi-vă, Cuvioasă Paraschiva, Filofteia Muceniţa şi Teodora;
Bucuraţi-vă, Martirii din Ardeal, Visarion, Sofronie, Oprea şi
Ioan;
Bucuraţi-vă, Arhiereii Iorest şi Sava şi Iosif maramureşeanul, şi
Teodosie de la Brazi;
Bucuraţi-vă, Ioan de la Suceava şi neînfricaţii Brâncoveni;
Bucuraţi-vă, Domnitorii Matei Basarab, Ştefan cel Mare şi
Sfânt şi Neagoe Basarab;
Bucuraţi-vă, Dimitrie cel Nou şi Nicodim cel Blând;
Bucuraţi-vă, Ioan de la Prislop, Paisie şi Ioan de la Neamţ;
Bucuraţi-vă, Antonie de la Iezer, Neofit din Stânişoara, Daniil
sihastrul, Antipa de la Calapodeşti şi Vasile de la Poiana Mărului şi
Ioan Iacob;
Bucuraţi-vă, Arhiereii Leontie, Nifon, Calinic, Ghelasie şi
Ivireanul, Grigorie Dascălul, Pahomie de la Gledin şi Maxim al
Ţării Româneşti;
Bucuraţi-vă, Toţi cei ştiuţi şi neştiuţi;
50
Condacul al 8-lea
Cinstirea noastră adusă Vouă, Sfinţilor Plăcuţi ai Lui
DUMNEZEU, să nu fie umbrită de Rugăminţile noastre, ale celor
în necazuri şi nevoi, şi aşa împreună să Cântăm: ALILUIA!
Icosul al 8-lea
O, Voi, Sfinţilor Iubitori de DUMNEZEU, aţi rămas Înscrişi în
acest Neam şi Pământ, şi aşa aţi UNIT Pământul cu Cerul, Marea
Taină a ÎNTRUPĂRII Lui HRISTOS.
Bucuraţi-vă, Împlinirea Tainei Celei DUMNEZEIEŞTI;
Bucuraţi-vă, Stâlpii ce sprijină Cerul;
Bucuraţi-vă, Mărgăritarele din Ţarină;
Bucuraţi-vă, Comorile cele nestricate;
Bucuraţi-vă, Izvoarele de APĂ VIE;
Bucuraţi-vă, Hrana CUVÂNTULUI DUMNEZEIESC;
Bucuraţi-vă, Băutura PREASFÂNTULUI DUH;
Bucuraţi-vă, Grăirea cea Binecuvântată;
Bucuraţi-vă, Sfatul de Mare Înţelepciune;
Bucuraţi-vă, Povăţuirea Iscusită;
Bucuraţi-vă, Alegerea doar a celor Bune;
Condacul al 9-lea
Ştiindu-vă pe Voi, „Temelia de Piatră” a acestui Neam, şi noi,
deşi nevrednici, Moştenitorii Tainelor Voastre suntem, prin care
Cântăm: ALILUIA!
Icosul al 9-lea
Este mare Bucuria noastră, avându-vă pe Voi Apărători şi
ajutători în toate nevoile, că necontenit la HRISTOS Mijlociţi şi
Mântuirea noastră.
Bucuraţi-vă, cei Binecuvântaţi de DUMNEZEU;
51
Bucuraţi-vă, Aleşii dintre Fiii Oamenilor;
Bucuraţi-vă, cei mai Curaţi cu Sufletul;
Bucuraţi-vă, cei mai Curăţiţi cu Trupul;
Bucuraţi-vă, cei mai Înţelegători cu Mintea;
Bucuraţi-vă, cei mai Simţitori cu Inima;
Bucuraţi-vă, cei mai Înţelepţi cu DUHUL;
Bucuraţi-vă, cei mai Plini de CUVÂNTUL Evangheliei;
Bucuraţi-vă, cei mai râvnitori de cele Bune;
Bucuraţi-vă, cei mai Lucrători ai Duhovniciei;
Bucuraţi-vă, cei mai Iubitori de DUMNEZEU;
Condacul al 10-lea
Prin ICOANELE Voastre cele Sfinte şi noi ne descoperim
propriul Chip, şi ne Oglindim atât Virtuţile, cât şi slăbiciunile, şi
aşa Cântăm: ALILUIA!
Icosul al 10-lea
Fericiţi suntem cu adevărat că vă avem Rugători către
DUMNEZEU şi grabnici Miluitori în toate nevoile şi necazurile,
care adesea ne copleşesc.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor, Întăritori în Credinţă;
Bucuraţi-vă, Povăţuitori în toate căile Vieţii;
Bucuraţi-vă, Părinţi cu Braţe Preaiubitoare;
Bucuraţi-vă, Mucenicie cu Mărturisire neînfricată;
Bucuraţi-vă, Cuvioşie de Îngeri trupeşti;
Bucuraţi-vă, Smerenie ascultătoare;
Bucuraţi-vă, Smerenie Iubitoare;
Bucuraţi-vă, luarea greutăţilor peste fire;
Bucuraţi-vă, ducerea poverilor celor slabi;
Bucuraţi-vă, tămăduirea de boli şi neputinţe;
Bucuraţi-vă, îmblânzirea tuturor răutăţilor;
52
Condacul al 11-lea
Pomenirea Voastră, Sărbătorile Praznicelor cuvenite, Locurile
unde v-aţi nevoit şi aţi lucrat, unde acum vă ODIHNIŢI Sfintele
Moaşte, toate ne sunt şi Cântarea noastră de: ALILUIA!
Icosul al 11-lea
Comori de Mare Preţ ne sunteţi, Moşteniri Preasfinte din Neam
şi în Neam, Frumuseţi de mare Podoabă ale Bisericii noastre
Româneşti.
Bucuraţi-vă, Comorile Pământului Românesc;
Bucuraţi-vă, Luceferii LUMINII Lui HRISTOS;
Bucuraţi-vă, Pomii cu Roadele Vieţii Nemuritoare;
Bucuraţi-vă, Râuri cu Ape Tămăduitoare;
Bucuraţi-vă, Uşile Pământului spre Cer;
Bucuraţi-vă, Uşile Cerului spre Pământ;
Bucuraţi-vă, ALTARELE pe care a Coborât DUMNEZEU;
Bucuraţi-vă, ALTARELE pe care mereu Coboară HRISTOS;
Bucuraţi-vă, Rugăciunile neîncetate;
Bucuraţi-vă, Mijlocirile nenumărate;
Bucuraţi-vă, Sfinţii noştri cei mai de aproape;
Condacul al 12-lea
Biserică Luptătoare aţi rămas şi Biserică Biruitoare în Cer v-aţi
făcut, şi prin Voi şi noi, Fiii de Jos, ne Naştem, Creştem şi ne
Împlinim, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 12-lea
Aşa, Nădejdea Mântuirii noastre ne-o păstrăm, şi prin Voi
Credinţa ne-o Întărim, şi cu îndrăznire spre HRISTOS alergăm,
unde sunteţi acum ADUNAŢI cu Toţii.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor noştri de Neam şi Rudenie;
53
Bucuraţi-vă, Moşilor şi Strămoşilor Sfinţi;
Bucuraţi-vă, Pomenirea MĂRTURIILOR Străbune;
Bucuraţi-vă, Chipuri neşterse de vremi;
Bucuraţi-vă, NUME păstrate cu grijă;
Bucuraţi-vă, ICOANE de pururea-NCHINARE;
Bucuraţi-vă, Sfintele Moaşte, ALTARELE VII;
Bucuraţi-vă, MORMINTE-Biserici de Suflet;
Bucuraţi-vă, MORMINTE-Inimi ce bat în ODIHNĂ;
Bucuraţi-vă, ÎNTIPĂRIREA Veşniciei în Pământ;
Bucuraţi-vă, NEMURIREA din Neam în Neam;
Condacul al 13-lea
SFINŢILOR TOŢI de Neam şi Pământ Românesc, POMENI-
REA Voastră ne este Sărbătoare şi Bucurie, dar şi RUGĂMINŢI
pentru ŢARA aceasta şi pentru noi cei în nevoi, ca să Cântăm cu
glas mare: ALILUIA!
54
Acatistul ICOANEI MAICII DOMNULUI,
nezugrăvită de mână
Este o tradiţie că unul dintre Magii de la Bethleem, la Naşterea

Lui IISUS, a primit chiar de la MAICA DOMNULUI o Năframă pe
care era imprimat CHIPUL Ei cu PRUNCUL DUMNEZEIESC în
Braţe, ca o ICOANĂ nezugrăvită de mână. Şi de aici tradiţia că toate
ICOANELE MAICII DOMNULUI de fapt au acest CHIP nezugrăvit
de mână omenească, chiar dacă un pictor a zugrăvit-o totuşi. De aici
„TAINA ICOANEI în Sine”. Peste tot unde este o ICOANĂ a
MAICII DOMNULUI, se consideră că are tocmai această „TAINĂ”.
Cei evlavioşi îi citesc Acatistul.
Condacul 1
ICOANEI Celei nezugrăvite de mână, veniţi să i ne ÎNCHI-
NĂM, că Însăşi ÎMPĂRĂTEASA-FECIOARĂ ce a NĂSCUT pe
FIUL-DUMNEZEU Se ÎNTIPĂREŞTE pe Sine să ne fie OCROTI-
TOARE, ca şi noi să cântăm:
Bucură-te, ICOANA MAICII DOMNULUI nezugrăvită de
mână!
Icosul 1
Cine poate spune Taina ICOANEI nezugrăvită de mână? Unul
dintre cei Trei Magi ce după Stea au ajuns în Betleem în chip
minunat a PRIMIT de la Însăşi MAMA-FECIOARĂ o Năframă pe
care era ÎNTIPĂRIT CHIPUL Său cu DIVINUL PRUNC în Braţe.
55
Bucură-te, CHIP ce se face ICOANĂ;
Bucură-te, ICOANĂ, Arătarea Lui DUMNEZEU în lume;
Bucură-te, DAR DUMNEZEIESC dus peste hotare;
Bucură-te, Mlădiţă Cerească Sădită în Pământ străin;
Bucură-te, Floarea POMULUI VIEŢII;
Bucură-te, că Pământul unde Creşti îl faci Rai;
Bucură-te, BRAŢUL Lui HRISTOS;
Bucură-te, PUNTEA Lui DUMNEZEU până la noi;
mână!
Condacul al 2-lea
Şi Magul minunata ICOANĂ ascunzându-o, o, Taină, ICOANA
se ARĂTĂ deasupra tuturor, cântând cu toţii: ALILUIA!
Icosul al 2-lea
Şi de atunci Chipul ICOANEI se ARATĂ în diferite locuri,
prin Munţi, în Schituri şi Mânăstiri, chiar în Casele Oamenilor, şi
mulţi o poartă chiar la Piept.
Bucură-te, ICOANĂ Taină Cerească;
Bucură-te, ICOANĂ care VII la noi;
Bucură-te, Minune ce te OPREŞTI în acest loc;
Bucură-te, IUBIREA Lui DUMNEZEU pentru acest Pământ;
Bucură-te, Milostivire de SUS pentru lumea de aici;
Bucură-te, COMOARĂ ce te ascunzi de răpitori;
Bucură-te, Mărgăritar de mare preţ;
Bucură-te, că la noi ţi-alegi LOCAŞ;
Bucură-te, ICOANA MAICII DOMNULUI, nezugrăvită de
mână!
Condacul al 3-lea
Şi tot în mai multe locuri minunata ICOANĂ se oprea şi noi
Locaşuri se zideau, Mânăstiri şi Troiţe, ca toţi să cânte: ALILUIA!
56
Icosul al 3-lea
O, Fericită ICOANĂ, te-ai DĂRUIT nouă, că ai Văzut peste
Hotare acest Pământ Bun care să te Primească şi unde să te faci
ALTARUL FIULUI DUMNEZEIESC Venit în Lume.
Bucură-te, ICOANA nezugrăvită de mână;
Bucură-te, aducerea Raiului pierdut;
Bucură-te, Pomul fără şarpele păcatului;
Bucură-te, Pomul pe care acum stă FIUL Lui DUMNEZEU;
Bucură-te, uscarea pomului celui rău;
Bucură-te, RODIREA POMULUI VIEŢII;
Bucură-te, Împlinirea FĂGĂDUINŢEI DUMNEZEIEŞTI;
Bucură-te, Limanul de peste prăpastia căderii;
mână!
Condacul al 4-lea
Lumea păgână întunecată se LUMINEAZĂ prin CHIPUL Tău
de ICOANĂ şi tot mai mulţi se fac o mare Cântare de: ALILUIA!
Icosul al 4-lea
Cerul şi Pământul despărţiţi de păcat, acum se UNESC şi iarăşi
se fac Chip de Rai, unde iarăşi să se ARATE DUMNEZEU.
Bucură-te, ICOANĂ, Taina Însăşi a Lumii;
Bucură-te, UŞA Lui DUMNEZEU din nevăzut;
Bucură-te, Începutul unui Nou Nesfârşit;
Bucură-te, LUMINA Primei Zile;
Bucură-te, TRUPUL FIULUI Lui DUMNEZEU;
Bucură-te, Naşterea în lume a Celui NENĂSCUT;
Bucură-te, Templul cel mai Ales;
Bucură-te, Cea mai CURATĂ Făptură;
mână!
Condacul al 5-lea
IZVORUL IUBIRII Lui DUMNEZEU Curge pe Pământ şi Tu,
Minunată ICOANĂ, te faci „Fântâna Apei VII”, ca şi noi să
cântăm: ALILUIA!
57
Icosul al 5-lea
FIUL Lui DUMNEZEU este ICOANA în Sine a IUBIRII
DUMNEZEIEŞTI şi Tu, MAICA Sa de pe Pământ, eşti de
asemenea ICOANĂ, totodată, a Lui DUMNEZEU şi a Lumii.
Bucură-te, ICOANA cea de peste „hotarul de netrecut”;
Bucură-te, că din IUBIREA FIULUI ai fost ALEASA Făptură;
Bucură-te, Pământul de Rai trecut în lume;
Bucură-te, ICOANA-MAMĂ, dintre Cer şi Pământ;
Bucură-te, NĂSCĂTOAREA ZIDITORULUI în Zidire;
Bucură-te, cea prin care „istoria păcatului” se întoarce înapoi;
Bucură-te, cea prin care iarăşi lumea VEDE pe DUMNEZEU;
Bucură-te, CARTEA VIEŢII desfăcută de toate „Peceţile”;
mână!
Condacul al 6-lea
De ce ai trimis CHIPUL Tău în aceste locuri?... Ai ştiut că
mulţi vor veni peste noi şi multe necazuri aprige ne vor face, dar
avându-te pe Tine, să ne întărim în cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 6-lea
O, ICOANĂ de Rai pe o „Gură de Plai”, ai venit în aceste
Locuri să ne aduci TĂRIA Vieţii, că ai văzut pe cei ce ne pândesc şi
ne ameninţă.
Bucură-te, ICOANĂ, TĂRIA de SUS;
Bucură-te, Pavăza Lui DUMNEZEU Însuşi;
Bucură-te, că ÎNCHINAREA Magului ai Primit-o;
Bucură-te, că l-ai Ales Slujitorul Noului Legământ;
Bucură-te, că ai Ascultat „suspinul” lui;
Bucură-te, că ai văzut „rana Inimii” lui;
Bucură-te, că prin el ai văzut şi „rănile” noastre;
Bucură-te, că ne trimiţi Mângâierea;
mână!
58
Condacul al 7-lea
O, câtă întunecare era pe Pământ şi câtă vrăjmăşie, şi Tu,
Mieluşeaua Lumii cu MIELUL Ceresc în Braţe, căutai Locurile de
scăpare, unde să se cânte: ALILUIA!
Icosul al 7-lea
INIMA Ta de MAMĂ îţi spunea de „marele plâns al JERTFEI”
şi cu Lacrimi adânci să îmblânzeşti Ziua cea năpraznică.
Bucură-te, ICOANĂ, Însăşi Inima Lumii;
Bucură-te, Inima cea Sfântă a Făpturii;
Bucură-te, Lacrima dintre Bucurie şi durere;
Bucură-te, Plânsul ce biruieşte păcatul;
Bucură-te, suspinul ce opreşte vrăjmăşia;
Bucură-te, Pământ din nou zidit;
Bucură-te, Pământ iarăşi făcut Rai;
Bucură-te, Făptura ce nu mai moare;
mână!
Condacul al 8-lea
Ai Venit, minunată ICOANĂ nezugrăvită de mână, în acest
ţinut Carpatin, ca să ne OCROTEŞTI şi să ne scapi de cumplitele
primejdii şi ameninţări, să putem cânta necontenit: ALILUIA!
Icosul al 8-lea
Aici, pe o „Gură de Plai”, ai văzut pe „Păstorul cel Bun” pândit
de „păstorii cei răi” şi Te-ai văzut pe Tine Însăţi „Mioara Cerească”
care să-l „ÎNVIEZI” din moarte.
Bucură-te, ICOANA MIELUŞELEI Lumii;
Bucură-te, NĂSCĂTOAREA a Însuşi PĂSTORULUI;
Bucură-te, că PĂSTORUL este Însuşi MIELUL Lui DUM-
NEZEU;
Bucură-te, Taină a „JERTFEI” însăşi;
Bucură-te, biruirea de acum a păcatului;
59
Bucură-te, de acum îmblânzirea a tot răul;
Bucură-te, Plaiul PĂSTORULUI VIEŢII;
Bucură-te, Plaiul Oilor blânde;
mână!
Condacul al 9-lea
O, Sfântă ICOANĂ, Chipul Lumii cu Însuşi FĂCĂTORUL în
Braţe, Taină peste Fire şi Taina însăşi a Vieţii noastre, Ţie ne
ÎNCHINĂM şi cântăm: ALILUIA!
Icosul al 9-lea
O, Sfântă ICOANĂ, cine să te mai ia de la noi, cine să-ţi mai
şteargă CHIPUL care de acum se ÎNTIPĂREŞTE peste tot?
Bucură-te, ICOANĂ, Chipul Pământului de Rai;
Bucură-te, Chipul Lui DUMNEZEU la ARĂTARE;
Bucură-te, COMOARA căzută din Cer;
Bucură-te, Cer căzut pe Pământ;
Bucură-te, Însuşi DUMNEZEU coborât;
Bucură-te, Însuşi DUMNEZEU ce ÎMBRĂŢIŞEAZĂ Lumea;
Bucură-te, Lume ce Îmbrăţişează pe DUMNEZEU;
Bucură-te, ÎMPĂRĂŢIA Lui DUMNEZEU, Raiul ÎMPLINIT;
mână!
Condacul al 10-lea
O, ICOANĂ a MAICII DOMNULUI nezugrăvită de mână, Te-ai
DĂRUIT nouă ca pe o Taină pe care să o PRIMIM şi să o facem
COMOARA DUMNEZEIASCĂ de mare preţ, să ne fii „PIATRA
neclintită” în faţa tuturor răutăţilor, ca să fim o neîncetată Cântare
de: ALILUIA!
60
Acatistul Sfântului Cuvios Neofit cel Mare,
purtătorul de ICOANĂ
(Zona Râmeţului)
prăznuire la 10 septembrie
Sfântul Neofit Cel Mare, Pustnicul-Moş, este Sfântul cel mai

reprezentativ al zonei locale. Tradiţia sa este legată de tradiţia
ICOANEI nezugrăvită de mână, adusă de Magul Dac şi care a
devenit „Taina însăşi a Creştinismului” local. Spun cei bătrâni, că la
Rusalii (Pogorârea SFÂNTULUI DUH) era o tradiţie ca toţi să se
adune la Mânăstire, unde „nevăzut” mai vine „Pustnicul cel Mare, zis
Moşul, Purtătorul de ICOANĂ”, şi fiecare primeşte „BINECU-
VÂNTAREA cea Mare”. Şi de aici şi evlavia Duhovnicească de
„Amintirea Sfântului Neofit-Moşul”, pe care şi noi îl consemnăm,
ca să nu se piardă această „Sfântă tradiţie”.
Condacul 1
Părintele cel Mare dintre Părinţii cei de demult, ai strălucit în
IUBIREA de HRISTOS, că VESTIREA ÎNTRUPĂRII DUMNE-
ZEIEŞTI ca o ICOANĂ s-a arătat, căreia şi tu PURTĂTORUL ei
te-ai făcut, pentru care şi noi Cinstirea cuvenită aducem:
Bucură-te, Sfinte Neofite cel Mare, Purtătorule de ICOANĂ!
Icosul 1
Duhul Pământului, din Moşi-strămoşi moştenit, CHIPULUI
Lui HRISTOS s-a ÎNCHINAT şi Marea Taină a ICOANEI s-a
Înfăptuit, căreia, Sfinte Neofite, PURTĂTOR te-ai făcut.
61
Bucură-te, Fiul Pământului Strămoşesc;
Bucură-te, Alesul Moştenirii Sfinte;
Bucură-te, că, ÎNTÂLNIT cu HRISTOS, Lui te-ai Dăruit;
Bucură-te, că în Jertfirea Lui ai intrat;
Bucură-te, că în CHIPUL Său te-ai Îmbrăcat;
Bucură-te, Făclia LUMINII Întrupate;
Bucură-te, aprinderea FOCULUI DUMNEZEIESC;
Bucură-te, Taina NOULUI ALTAR;
Bucură-te, NOUA Slujire Pământească;
Bucură-te, Grăirea CUVÂNTULUI care Se face TRUP;
Bucură-te, Vestirea Trupului ce se face ICOANĂ;
Condacul al 2-lea
Blestemul păcatului şi Pământul l-a stricat şi morţii l-a dat, dar
Venind HRISTOS se şterge, şi iarăşi Viaţa Răsare în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 2-lea
Prin Întruparea cea DUMNEZEIASCĂ, căderea cea amară a
lui Adam se opreşte, şi Pământul uscat cu APA de SUS din NOU se
plămădeşte.
Bucură-te, cel Ales dintre Fiii lui Adam;
Bucură-te, îndreptarea uciderii lui Cain;
Bucură-te, alt Abel ce se Jertfeşte pe sine;
Bucură-te, Noua Făgăduinţă;
Bucură-te, ieşirea din egiptul patimilor;
Bucură-te, trecerea Mării Roşii a lumii;
Bucură-te, fuga de faraonul păgân;
Bucură-te, străbaterea pustiei necredinţei;
Bucură-te, scoaterea APEI din PIATRA BINECUVÂNTATĂ;
Bucură-te, Botezul cu DUH SFÂNT;
Bucură-te, ÎNCHINAREA peste păcatul strămoşesc;
62
Condacul al 3-lea
Şi pe acest Pământ Strămoşesc Vestirea cea Mare a Lui
HRISTOS BUCURIA DUMNEZEIASCĂ a adus, şi toţi cei căută-
tori de cele Înalte cu ÎNCHINARE au Cântat: ALILUIA!
Icosul al 3-lea
O, Taină, cum te Arăţi? Şi tu, Sfinte Neofite, din plin ai
Întipărit-o în Inima ta cea deschisă.
Bucură-te, Vasul Revărsării DUMNEZEIEŞTI;
Bucură-te, Pământul Bun al Seminţei Bune;
Bucură-te, cel ce ai Rodit înmiit;
Bucură-te, că Bogăţie te-ai făcut;
Bucură-te, că ai primit LUMINA de SUS;
Bucură-te, că te-ai Îmbrăcat întru HRISTOS;
Bucură-te, că te-ai umplut de DUHUL Cel PREASFÂNT;
Bucură-te, Pământ ce se Sfinţeşte;
Bucură-te, Pământ care Cerul Oglindeşte;
Bucură-te, Trup ce nu mai întunecă Sufletul;
Bucură-te, Suflet ce vede şi cele DUMNEZEIEŞTI;
Condacul al 4-lea
Toţi se mirau cum DUMNEZEU în Chipul Făpturii se poate
Arăta şi cum Trupul lumii a luat, şi aşa ICOANA Sa Însuşi a
Zugrăvit, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 4-lea
Te-ai făcut Vestitorul acestei Taine, al ICOANEI DUMNE-
ZEIEŞTI, şi tu însuţi în LUMINA ei te-ai Îmbrăcat, ca un Vestitor
minunat.
Bucură-te, Vestirea cea Mare;
Bucură-te, Chemarea la cele Sfinte;
63
Bucură-te, Zbor spre cele Înalte;
Bucură-te, Glăsuirea venită de SUS;
Bucură-te, CUVÂNT acum descoperit;
Bucură-te, Cântare coborâtă din Cer;
Bucură-te, Minune nemaiîntâlnită;
Bucură-te, Minune ce doar acum se face;
Bucură-te, că Însuşi DUMNEZEU Se ARATĂ la FAŢĂ;
Bucură-te, că Cel Nevăzut se Vede;
Bucură-te, că Veşnicia se desface;
Condacul al 5-lea
Taina Lumii este Taina ÎNTRUPĂRII Lui HRISTOS, şi iată că
se Împlineşte, că în Chipul Omului ia Trup şi Pământul şi Cerul
UNA se fac, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 5-lea
Pe acest Pământ Strămoşesc, această Taină se adevereşte din
plin, că se ştia că „ţărâna TRUPUL Lui DUMNEZEU se va face” şi
Pământul se va „Urca la Cer”.
Bucură-te, Moştenitorul Tainelor Strămoşeşti;
Bucură-te, Alesul acestora;
Bucură-te, Fiul ce duce înainte Moştenirea;
Bucură-te, Fiul ce Creşte pe Părinţi;
Bucură-te, Fiul Vrednic ce şi mai mult se face;
Bucură-te, Fiul de Mare Cinste;
Bucură-te, Urmaşul prin care Neamul Străluceşte;
Bucură-te, Urmaşul ce Rudenia o lărgeşte;
Bucură-te, că te-ai făcut „Temelie”;
Bucură-te, că ai Zidit „Casa ce rămâne peste vremi”;
Bucură-te, Pomenirea ce rămâne pe Vecie;
64
Condacul al 6-lea
Sfinte Neofite, Fiu de Ţăran pământean, de Tânăr ai Dorit pe
HRISTOS, şi aşa Viaţa Călugărească ai ales şi apoi pe cea de
Pustnic, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 6-lea
Copil fiind, ai Văzut în ICOANĂ pe PRUNCUL DUMNEZE-
IESC IISUS în Braţele MAICII Sale, şi ICOANA aceasta la Piept ai
luat-o, cu făgăduinţa ca niciodată să nu te mai desparţi de ea.
Bucură-te, FOC DUMNEZEIESC aprins deodată;
Bucură-te, Noul Ioan Botezător;
Bucură-te, că asemenea lui, Vestitorul Lui IISUS te-ai făcut;
Bucură-te, că de Inima ta CHIPUL Lui L-ai lipit;
Bucură-te, că Slujirii Lui te-ai dăruit;
Bucură-te, că la Picioarele Lui te-ai plecat;
Bucură-te, cel ce în IUBIREA Lui ai Crescut;
Bucură-te, Cel ce ICOANA Lui ALTAR ai făcut;
Bucură-te, Pământean cu Cerul în braţe;
Bucură-te, Făptură cu DUMNEZEU în FAŢĂ;
Bucură-te, Om ce „Atinge pe DUMNEZEU cu Mâna”;
Condacul al 7-lea
Şi cei ai locului, Urmaşi ai Strămoşeştii Pomeniri, de asemenea
erau „Purtătorii de ICOANĂ”, ai CHIPULUI de Taină al Lui
HRISTOS, ce pe acest Pământ LOCAŞ Primitor a găsit, în Cântarea
de: ALILUIA!
Icosul al 7-lea
Cu ICOANA de acasă la Piept şi mai mult Taina acesteia ai
câştigat, că Ziua şi noaptea pe ALTARUL ei pe HRISTOS primeai.
Bucură-te, Taina atârnată la Gât;
Bucură-te, Inimă de Cer;
65
Bucură-te, Inimă în afară;
Bucură-te, Minte Închinată;
Bucură-te, Dorirea cea din adânc;
Bucură-te, Închinare cât Necuprinsul de Mare;
Bucură-te, Închinare, trecere peste hotare;
Bucură-te, Închinare, UŞA ascunsă;
Bucură-te, Închinare, Braţe de Rugăciune;
Bucură-te, ICOANĂ-Închinare;
Bucură-te, ICOANA din Făptură;
Condacul al 8-lea
Sfinte Neofite, eşti Urmaşul Părinţilor de demult, Urmaşul
Strămoşesc, PĂRINTELE-MOŞ, şi acestui Chip şi noi Cinstire îi
aducem în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 8-lea
Tradiţia strămoşească a „Omului Lui DUMNEZEU de pe
Pământ”, Omul cel Mare, „OMUL-MOŞ”, prin tine, Sfinte Neofite,
şi nouă ne-a rămas.
Bucură-te, Alesule dintre Oameni;
Bucură-te, Cel Dăruit cu MARELE DAR;
Bucură-te, Omul Lui DUMNEZEU de pe Pământ;
Bucură-te, Omul cel Mare, OMUL-MOŞ;
Bucură-te, Părintele Cel Mare al Întregului Neam;
Bucură-te, CHIPUL Lui DUMNEZEU Întipărit în Lume;
Bucură-te, Vasul SFÂNTULUI DUH;
Bucură-te, BINECUVÂNTAREA cea mai Mare;
Bucură-te, BINECUVÂNTAREA peste tot Neamul;
Bucură-te, Veşnicia Noului Rai;
Bucură-te, ÎMPĂRĂŢIA Lui HRISTOS;
66
Condacul al 9-lea
Chipul tău, Sfinte Neofite, a rămas ca o ICOANĂ ştearsă pe
Zidul cel vechi şi dărâmat, dar care Străluceşte în nopţi cu OCHI
Pătrunzători, ce se văd de către cei ce Cântă: ALILUIA!
Icosul al 9-lea
Sfântul cu ICOANA în Braţe, MOŞUL-Omul Lui DUMNEZEU,
PĂRINTELE cel Mare al Neamului Întreg, aşa ai rămas spre
„VEŞNICA POMENIRE”.
Bucură-te, Pomenirea Sfântă ce nu se uită;
Bucură-te, şi Pomenirea noastră de Inimă;
Bucură-te, şi Pomenirea noastră de Neam Strămoşesc;
Bucură-te, că DUHUL Tău a rămas printre noi;
Bucură-te, că Arătarea ta din umbră este adevărată;
Bucură-te, că mereu cobori de SUS;
Bucură-te, că mereu URCI la Cer;
Bucură-te, că ne ADUCI mereu DARURI de la HRISTOS;
Bucură-te, PĂRINTELE ce mereu are GRIJA Fiilor săi;
Bucură-te, Marele PĂRINTE al Neamului nostru;
Bucură-te, PĂRINTELE-MOŞ din Strămoşi;
Condacul al 10-lea
Cu adevărat un Sfânt de demult, de pe acest Pământ ai fost, dar
te-ai făcut şi „POMENIREA Veşnică” a „CHIPULUI PĂRIN-
TELUI Neamului Întreg”, căruia şi noi Cinstirea cea mare aducem,
67
68
Acatistul Sfântului Cuvios Ioan de la Prislop
Sfântul Ioan de la Prislop este Sfântul cel mai reprezentativ al

zonei Haţegului, unde Sfântul Nicodim de la Tismana a zidit
Mânăstirea Silvaşului şi apoi Domniţa Zamfira pe cea a Prislopului.
Actualmente este Mânăstire de Maici. Localnic, Monah şi Pustnic,
a câştigat Sfinţenia cea de Taină şi s-a făcut „Nesecatul DAR de
Duhovnicie”, care cu adevărat se dovedeşte peste Vremi.
Tropar (glas 8)
„Cu curgerile lacrimilor tale nerodirea pustiului o ai lucrat şi cu
suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare
şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Sfinte Ioan,
Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos DUMNEZEU să Mântuiască
sufletele noastre”.
Tropar (glas 1)
„Iubitorule de nevoinţă şi râvnitorule întru cele Sfinte,
Cuvioase Părinte Ioan, părăsit-ai cele trecătoare şi ai ales pe cele
veşnice, luat-ai jugul lui HRISTOS în Mânăstirea Prislop şi în
peşteră pustnicească, împreună cu Îngerii, L-ai slăvit pe
DUMNEZEU. Pentru aceasta, nu înceta a te Ruga pentru sufletele
noastre”.
Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavă... Şi acum...
69
„Gavriil zicând ţie, Fecioară, «Βucură-te...” (Glasul 1)
Psalmul 50, apoi:
Condacul 1
Rod Bun al Pământului şi al acestui Neam Românesc Binecu-
vântat, Mărgăritar la Şiragul cel de Podoabă al Lui HRISTOS te-ai
adăugat, prin care şi noi LUMINĂ primim, în Cântarea:
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Ioane de la Prislop, Nesecatul
DAR de Duhovnicie!
Icosul 1
Şiragul de Taină al Sfinţilor Iubitori de DUMNEZEU mereu se
Împodobeşte, şi tu, Sfinte Ioane, fiind în acesta primit, şi noi
Cinstirea cuvenită îţi aducem:
Bucură-te, Moştenitorul Nesecatului DAR al Lui HRISTOS;
Bucură-te, Plămada acestui Pământ Binecuvântat;
Bucură-te, Rodul Bun al acestui Neam;
Bucură-te, cel Născut din credinţa Strămoşească;
Bucură-te, cel crescut din Virtutea acesteia;
Bucură-te, că şi mai mult ai înfrumuseţat-o;
Bucură-te, urmarea celor Sfinte;
Bucură-te, Purtătorul CRUCII de Taină;
Bucură-te, că ai purces pe calea cea îngustă a Duhovniciei;
Bucură-te, că te-ai făcut Ostaşul ÎMPĂRĂŢIEI de SUS;
Bucură-te, cel Chemat la Chipul Ceresc;
DAR de Duhovnicie!
70
Condacul al 2-lea
Chemarea de Taină a Lui HRISTOS în Inimă ai auzit-o, şi aşa
pe Drumul Său ai pornit, în LUMINA PREASFÂNTULUI DUH, şi
Viaţa Călugărească alegând, UŞA DUMNEZEIASCĂ ţi s-a
deschis, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 2-lea
Lumea este amestecată cu Bine şi rău, şi ispitele tot mai
înşelătoare şi ucigătoare, şi aşa din acestea ai ieşit, ca la Limanul
Lui HRISTOS să scapi.
Bucură-te, cel ce ai trecut „hotarul lumii”;
Bucură-te, că ai jinduit la cele de SUS;
Bucură-te, că aşa la nevoinţe aspre te-ai supus;
Bucură-te, că ai trecut prin „pustia Sufletului”;
Bucură-te, că ai îndurat setea şi foamea din adânc;
Bucură-te, că te-ai luptat cu „jivina păcatului”;
Bucură-te, că otrava acesteia mult te-a necăjit;
Bucură-te, că muşcăturile ascunse ai suferit;
Bucură-te, că prin ispitele cele de Taină ai fost încercat;
Bucură-te, că în lupta cu „omul căzut” ai biruit;
Bucură-te, că de blestemul adamic te-ai dezlegat;
DAR de Duhovnicie!
Condacul al 3-lea
În Mânăstirea Silvaşului, cu avânt tineresc, iscusitei Lucrări
Călugăreşti te-ai predat, şi aşa de bolile păcatului tu însuţi te-ai
vindecat, ca apoi DAR de Vindecări să primeşti, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 3-lea
Repede alergând pe Calea de Taină, tot repede DAR de
Duhovnicie ai primit, că Strălucea prin tine HRISTOS, Cel în
Adâncul tău Proslăvit:
71
Bucură-te, mult nevoitorule;
Bucură-te, alergare Duhovnicească fără oprire;
Bucură-te, că ai sărit peste amăgirea tinerească;
Bucură-te, că ai avut Mintea de LUMINĂ;
Bucură-te, că ai avut Priceperea Sfinţeniei;
Bucură-te, că aşa Înţelepciunea de SUS ai câştigat;
Bucură-te, că te-ai făcut şi nouă Izvor de DAR;
Bucură-te, Urmaşul Nesecatului DAR Românesc;
Bucură-te, şi mai mult, Împodobirea lui;
Bucură-te, Moştenitor şi Plămăditor Ales;
Bucură-te, Sfinţenia de Taină a Pământului;
DAR de Duhovnicie!
Condacul al 4-lea
Robia păcatului este mare în lume şi de n-aţi fi Voi, Sfinţilor,
prăpastia plângerii veşnice s-ar face, fără Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 4-lea
Chip de Cuvios ai câştigat, şi DAR acestui Neam şi Pământ
Românesc te-ai făcut, DAR Nesecat de necontenită Duhovnicie:
Bucură-te, Chip de Cuvios-Monah Împlinit;
Bucură-te, cel ce patima lumii ai biruit;
Bucură-te, cel ce te-ai dezbrăcat de năravurile rele;
Bucură-te, cel ce dorinţele trupului ai respins;
Bucură-te, cel cu Mintea curăţată;
Bucură-te, cel cu Inima în DUH adâncită;
Bucură-te, cel ce Chip de Cer ai primit;
Bucură-te, că aşa Pământul ai Prefăcut;
Bucură-te, Înger, deodată de SUS şi de Jos;
Bucură-te, Omul Lui DUMNEZEU cel Binecuvântat;
Bucură-te, ICOANĂ pe Neam Românesc Zugrăvită;
DAR de Duhovnicie!
72
Condacul al 5-lea
Râvnitor neobosit în cele duhovniceşti, la cele de SUS ai
râvnit, şi aşa Pustnicia-Înalta Viaţă Călugărească ai ales, ca şi mai
mult pe HRISTOS să-L Iubeşti, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 5-lea
DUMNEZEIESCUL DOR este Taina celor Sfinţi, care pe toate
le jertfesc pentru MĂRGĂRITARUL Cel ascuns, care trebuie
cumpărat şi aşa, sărac fiind, cel mai bogat să te faci:
Bucură-te, Pustnicul Prislopului;
Bucură-te, Sfinţenia Silvaşului;
Bucură-te, Urmaşul Vrednic al Sfântului Nicodim;
Bucură-te, Ucenicul Asemenea Povăţuitorului;
Bucură-te, Fiul Asemenea Părintelui;
Bucură-te, Monah cu Chipul Împlinit;
Bucură-te, Monah de Mare Cinste;
Bucură-te, Strălucirea Vieţii Călugăreşti;
Bucură-te, Înălţime Duhovnicească;
Bucură-te, Chipul Sfinţilor Părinţi de demult;
Bucură-te, Cuvioşie de Neam Românesc;
DAR de Duhovnicie!
Condacul al 6-lea
Purtând CRUCEA Lui HRISTOS cu multe osteneli şi popasuri
ce păreau de netrecut, ai ajuns şi SUS, pe Golgota de Suflet şi trup,
Icosul al 6-lea
Răstignirea Călugărului este pe „propria Iubire de DUMNEZEU”,
în „împărţirea” ca Făptură şi ZIDITOR, între „două hotare”, ce se
„întretaie” şi CRUCE se fac, şi pe care Jertfă de sine ca Prinos se aduce.
Bucură-te, călătorul lumii nerătăcit;
73
Bucură-te, îngenunchere dezlegată;
Bucură-te, ÎNCHINARE de Cer;
Bucură-te, Metanie de Pământ;
Bucură-te, Rugă de Grai Omenesc;
Bucură-te, Rugă peste hotarul lumesc;
Bucură-te, plecăciune de pocăinţă;
Bucură-te, şi înălţare peste păcat;
Bucură-te, plâns şi lacrimi;
Bucură-te, şi Bucurie de Suflet curat;
Bucură-te, şi Veselie de trup despătimit;
DAR de Duhovnicie!
Condacul al 7-lea
Ai urcat în Munte, unde Peşteră ţi-ai săpat, Fântână Duhov-
nicească în piatră, ca Izvor nesecat de DAR DUMNEZEIESC, ce să
ude Pământul uscat, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 7-lea
Făclie scoasă de sub obroc şi pusă în Sfeşnic să LUMINEZE
tuturor, tu, Pustnicul smerit, ai ajuns, dar în aceasta pe HRISTOS
L-ai pus, că El este LUMINA Lumii, chiar dacă prin alţii Străluceşte:
Bucură-te, Sfeşnicul Silvaşului şi Prislopului;
Bucură-te, Făclie nestinsă a Lui HRISTOS;
Bucură-te, Strălucirea LUMINII DUMNEZEIEŞTI;
Bucură-te, Alesul acestui Pământ Românesc;
Bucură-te, Fiul Vrednic al acestui Neam;
Bucură-te, Sfinţenie ce prin tine se Împlineşte;
Bucură-te, Sfinţenie strânsă peste vremi;
Bucură-te, Rod ce prin tine s-a copt;
Bucură-te, Sămânţă ce prin tine s-a Înmulţit;
Bucură-te, Răsad de Rai;
Bucură-te, Chipul ÎMPĂRĂŢIEI Lui DUMNEZEU;
DAR de Duhovnicie!
74
Condacul al 8-lea
Doar HRISTOS, Căruia te-ai predat, Taina ostenelilor şi nevo-
inţelor ţi le-a văzut, chiar dacă pizmaşul diavol mereu te împiedica
şi te oprea de la Lucrarea cea Sfântă, a Cântării de: ALILUIA!
Icosul al 8-lea
Ultima „încercare a Sfinţeniei” este „proba focului diavolesc”,
focul ce desparte Făptura de DUMNEZEU, ce rupe Firea în Bine şi
rău, ce întunecă Chipul şi te lasă „gol în propriul iad” de păcat.
Bucură-te, cel ce ai trecut şi prin focul „morţii duhovniceşti”;
Bucură-te, cel ce te-ai dovedit Aur Curat;
Bucură-te, că şi mai Strălucitor te-ai arătat;
Bucură-te, că ultimul spin al păcatului ai scos;
Bucură-te, că Prefacerea în HRISTOS ai ÎMPLINIT;
Bucură-te, că ai UNIT despărţirea păcatului;
Bucură-te, că la UNIREA de SUS ai ajuns;
Bucură-te, Înger Pământesc la Cer ridicat;
Bucură-te, Biruinţa cea Mântuitoare;
Bucură-te, Chipul Omului Sfinţit;
Bucură-te, între Sfinţii acestui Neam şi Pământ;
DAR de Duhovnicie!
Condacul al 9-lea
LUMINAT de acum cu LUMINA Lui HRISTOS, Om Ceresc
deodată cu Om Pământesc, cu adevărat, Omul ÎMPLINIT te-ai
făcut, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 9-lea
Virtuţile câştigate s-au făcut Izvor Nesecat de DARURI
Duhovniceşti, ce necontenit udă Pământul Haţegului, prin care Noi
Răsaduri peste vremi Cresc.
Bucură-te, Omul cel Sfinţit al Haţegului;
75
Bucură-te, Fântâna de Apă Sfântă;
Bucură-te, DAR Izvorâtor de DARURI;
Bucură-te, Pomul Raiului Lui HRISTOS;
Bucură-te, Roade ce Cresc necontenit;
Bucură-te, Pomul fără „şarpele viclean”;
Bucură-te, Raiul fără „ispitirea de păcat”;
Bucură-te, Fiul lui Adam cel iertat;
Bucură-te, cel dezlegat de blestem;
Bucură-te, biruitorul diavolului ucigător;
Bucură-te, Chipul Omului Adevărat;
DAR de Duhovnicie!
Condacul al 10-lea
La Peştera ta din Munte, lumea în nevoi alerga şi „Casă Sfântă”
ţi-au numit-o, şi tu cu DARUL Lui HRISTOS îi mângâiai şi în cele
de trebuinţă îi foloseai, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 10-lea
Şi noi, cei de acum, de asemenea spre tine căutăm, ca la o Mare
Nădejde de Credinţă, că te ştim un Bun Ajutător al lumii în nevoi:
Bucură-te, Credinciosule Pământean;
Bucură-te, Credinciosul acestui Neam;
Bucură-te, Evlavia străbună;
Bucură-te, Virtutea din Moşi-Strămoşi adunată;
Bucură-te, Podoaba Vitejiei Bărbăteşti;
Bucură-te, Chipul Curat de Creştin;
Bucură-te, al Bisericii Chip de Sfinţenie;
Bucură-te, Nume ce rămâne în Scrisul Cel Veşnic;
Bucură-te, şi Pomenirea noastră neuitată;
Bucură-te, Prinosul de pe ALTARUL de SUS;
Bucură-te, Neam Românesc în Nemurire;
DAR de Duhovnicie!
76
Condacul al 11-lea
Cel ce ştie adâncurile fiecărei Făpturi, HRISTOS Cel Atoate-
văzător, şi în tine, Sfinte Ioane, a văzut ÎMPLINIREA, şi ca să-ţi
Dăruiască Odihna mai devreme, a îngăduit să fii împuşcat de un
vânător rătăcit, neştiutor de Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 11-lea
Fără vină este vânătorul, cel ce pe întuneric jivină te-a crezut,
şi aşa, la ODIHNA de SUS ai fost Chemat, şi cele două s-au
potrivit, în Taina Vieţii tale de Sfânt.
Bucură-te, cel ajuns la Plata ODIHNEI;
Bucură-te, de DOMNUL Însuşi Chemat;
Bucură-te, că IUBIREA cea Mare ai ÎMPLINIT;
Bucură-te, IUBIREA ce Preface Pământul în Rai;
Bucură-te, IUBIREA ce UNEŞTE Pământul cu Cerul;
Bucură-te, IUBIREA ce UNEŞTE Făptura cu ZIDITORUL ei;
Bucură-te, UNIREA cu TRUPUL Lui HRISTOS;
Bucură-te, UNIREA cu Biserica Întreagă;
Bucură-te, Călătoria Vieţii ajunsă la Nemurire;
Bucură-te, Veşnicia Deschiderii DUMNEZEIEŞTI;
Bucură-te, cel între Sfinţii noştri de-aproape;
DAR de Duhovnicie!
Condacul al 12-lea
Vânătorul Călugăr s-a făcut şi tu Sfânt Proslăvit, şi noi
îmbogăţiţi cu un Mărgăritar de mare preţ, Rugăciune în Cer şi pe
Pământ, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 12-lea
Deşi Sfintele tale Moaşte ascunse au rămas, noi COMOARĂ
Veşnică te avem de acum, Nume şi Pomenire Sfântă şi Izvor de
Nesecată Curgere, al Duhovnicescului DAR.
77
Bucură-te, Românule, Creştinule;
Bucură-te, Pământeanule, Sfântule;
Bucură-te, Omul Lui DUMNEZEU, Cerescule;
Bucură-te, Omul acestei Lumi, Îngerule;
Bucură-te, Ocrotitorul celor în nevoi, Milostivule;
Bucură-te, Ajutătorul celor Rugători, Înduhovnicitule;
Bucură-te, Taină doar de Sfinţenie Descoperită;
Bucură-te, Îmbrăcarea în ASEMĂNAREA Lui HRISTOS;
Bucură-te, Taină a Făpturii Sfinţite;
Bucură-te, Urcarea până la Cele de SUS;
Bucură-te, Intrarea în BINECUVÂNTAREA Absolută;
DAR de Duhovnicie!
Condacul al 13-lea
Ales între cei Aleşi dintre Fiii Neamului şi Pământului
Românesc, ICOANĂ în Biserică şi în Case, Nume de Inimă şi DAR
Nesecat de Duhovnicie pentru Urmaşi, aşa şi noi te Cinstim,
rugându-te să ne fii Ajutător în multele noastre nevoi, în Cântarea
de: ALILUIA!
78
Acatistul Sfântului Ierarh Iosif de la Partoş
Sfântul Iosif de la Partoş este un Mare Sfânt de Neam

Românesc, localnic al Banatului, ce de Tânăr s-a făcut Călugăr,
fiind Vieţuitor şi la Muntele Athos, şi apoi Rechemat în Ţară ca
Mitropolit al Banatului.
Troparul (glas 8)
Din Tinereţe te-ai supus cu totul DOMNULUI, în nevoinţe,
Rugăciuni şi Postiri, Chip Bunătăţii fiind. Pentru aceasta,
DUMNEZEU văzând osârdia ta, Arhiereu şi Păstor Bisericii Sale
te-a pus; drept aceea, Roagă-te Lui HRISTOS DUMNEZEU, să
Dăruiască Iertare, celor ce Cinstesc Pomenirea ta.
Troparul ÎNVIERII, al Născătoarei de DUMNEZEU (glas 8)

„Cela ce pentru noi Te-ai Născut din Fecioară...”
Psalmul 50, apoi:
Condacul 1
Al Bisericii Lui HRISTOS Chemat să fii Păstor, te-ai arătat cu
râvnă şi multă Credincioşie, învrednicindu-te de Sfinţenia cea Aleasă,
prin care eşti un Mare Ocrotitor al nostru, celor ce Cântăm:
79
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Iosife de la Partoş, Taină a
Sfinţeniei Pământului!
Icosul 1
Este cu adevărat şi o Taină a „Sfinţeniei Pământului”, care
Primeşte pe Cele de SUS în cele de jos, şi aşa Lumea Locaş de
Biserică se face, Chipul Raiului Mântuit de păcat.
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Iosife, Chipul acestei Taine;
Bucură-te, Alesul Celor Sfinte;
Bucură-te, Adunarea Virtuţilor Străbune;
Bucură-te, Vasul DARURILOR din Neam în Neam păstrate;
Bucură-te, Sămânţa cea Curată;
Bucură-te, Rodul cel Crescut nestricat;
Bucură-te, Plămada cea cu putere;
Bucură-te, Izvorârea cea din Adânc;
Bucură-te, Piatră ce a rămas neclintită;
Bucură-te, peste vremi, rămânerea neabătută;
Bucură-te, BINECUVÂNTAREA cea nelipsită;
Condacul al 2-lea
Din vremi în vremi Răsare câte un Răsad de Taină, IUBIREA
Lui DUMNEZEU şi Iubirea de Făptură în Întâlnire, prin care
Lumea pe sine se recunoaşte, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 2-lea
Fiu al Neamului şi al Pământului Strămoşesc, cu râvnă de
Sfinţenie, din tinereţe cele de SUS ai râvnit, şi cu DUMNE-
ZEIESCUL DOR pe Calea Lui HRISTOS ai mers, spre Limanul cel
adevărat.
Bucură-te, Moştenirea cea Bună a Neamului Românesc;
Bucură-te, Alesul de Podoabă al acesteia;
80
Bucură-te, Fiul vrednic;
Bucură-te, cel Crescut din Plămada a tot ce a fost mai Sfânt;
Bucură-te, Rod peste timpuri şi vremuri tulburi;
Bucură-te, cel Chemat la LUCRAREA DUMNEZEIASCĂ;
Bucură-te, cel Orânduit spre Slujirea cea Mare;
Bucură-te, Păstorul cel Bun;
Bucură-te, Omul Lui DUMNEZEU pentru Făptura Sa;
Bucură-te, Înger Omenesc pentru nevoile lumii;
Bucură-te, încă un Sfânt de Pământ şi Neam Românesc;
Condacul al 3-lea
În Muntele Athos iscusit Monah ai fost şi Duhovnicia cea Mare
ai câştigat, dar Sfinţenia Pământului unde te-ai Născut te-a
CHEMAT înapoi, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 3-lea
Pământul şi Neamul strămoşesc nu l-ai uitat, ci şi mai mult l-ai
Împodobit, şi chiar peste hotare Virtuţile Moştenite le-ai dus.
Bucură-te, Răsad de Pământ Românesc;
Bucură-te, Răsad Curat şi peste hotare;
Bucură-te, Răsad de Moştenire Bună;
Bucură-te, cel Crescut cu Cinstea nepătată;
Bucură-te, şi cu Frumuseţi noi împodobit;
Bucură-te, Călător ce a găsit multe Comori;
Bucură-te, Călător ce a cules multe Mărgăritare;
Bucură-te, Fiul ce se Întoarce de la Negustoria cea Sfântă;
Bucură-te, Înţeleptul care a Învăţat de peste tot;
Bucură-te, cel de acum Povăţuitor iscusit;
Bucură-te, Bărbăţie ajunsă la Împlinire;
81
Condacul al 4-lea
A orânduit DUMNEZEU ca întoarcerea ta să fie deodată cu
Alegerea de Mare Păstor, Mitropolit al Banatului, ca unul cu Lucrarea
cea Sfântă în Întregime, spre Cântarea tuturor de: ALILUIA!
Icosul al 4-lea
Deşi în vârstă, tocmai acum cu Chipul de PĂRINTE ai venit, şi
cu adevărat te-ai dovedit PĂRINTELE cel mult aşteptat de Biserica
părăsită şi duşmănită de cei răi.
Bucură-te, Sfinte al Banatului;
Bucură-te, Lauda Timişoarei;
Bucură-te, Cinstea Partoşului;
Bucură-te, Sfinţitul DARULUI:
Bucură-te, cel cu Bogată Roadă;
Bucură-te, Credinţă minunată;
Bucură-te, Minunea cea din nevoi;
Bucură-te, Arhiereul cel Credincios al Bisericii;
Bucură-te, Urmaşul Apostolesc;
Bucură-te, pentru acest Pământ şi Neam Sfinţenia cea Zugrăvită;
Bucură-te, Chipul cel Sfânt şi Iubit;
Condacul al 5-lea
Liniştea monahicească ai lăsat şi în vâltorile lumii ai intrat, ca
pe cei Credincioşi din înecare să-i scapi, şi aşa Biserica Lui
HRISTOS s-o faci Biruitoare, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 5-lea
Ţinutul Banatului era sărăcit de Slujitorii cei Buni ai Lui
HRISTOS, străinii căutând să distrugă Credinţa Străbună, să o
înlocuiască prin alta împovărătoare.
82
Bucură-te, Apărătorul Credinţei Străbune;
Bucură-te, cel DĂRUIT de la DUHUL Cel PREASFÂNT;
Bucură-te, cel Crescut prin CUVÂNTUL Lui HRISTOS;
Bucură-te, cel Pecetluit cu BINECUVÂNTAREA TATĂLUI
DUMNEZEU;
Bucură-te, Vestirea Evangheliei;
Bucură-te, care ai Propovăduit în toate pe DUMNEZEU;
Bucură-te, cel ce ai îndurat necazurile cu răbdare;
Bucură-te, că nu te-ai înfricoşat de cei răi;
Bucură-te, că pe toţi i-ai îmblânzit;
Bucură-te, că Biserica părăsită iarăşi ai Înălţat-o;
Bucură-te, că pe cei rătăciţi iarăşi i-ai îndreptat;
Condacul al 6-lea
Credincioşia de Fiu al Neamului şi Pământului Strămoşesc în
tine întru totul s-a arătat, că luptă vitejească ai dus cu toţi cei răi şi
duşmani, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 6-lea
Ca Mitropolit al Banatului, toate Virtuţile Vieţii Monahale le-ai
folosit, că trebuia o „curăţire” peste tot, ca din nou Sfinţenia
Bisericii să fie Chipul cel cuvenit.
Bucură-te, Credincioşie neabătută;
Bucură-te, îmblânzirea vrăjmăşiilor ascunse;
Bucură-te, că prin Blândeţe tot răul l-ai supus;
Bucură-te, că prin Iertare pe toţi i-ai câştigat;
Bucură-te, că prin Binecuvântare pe toţi i-ai adunat;
Bucură-te, că pe lupii răpitori i-ai vădit;
Bucură-te, că de tine repede au fugit;
Bucură-te, Păstor cu Toiag temător;
Bucură-te, Păstor Bun şi Iubitor;
83
Bucură-te, Slujitorul cel cu Sfântă Închinare;
Bucură-te, Slujitorul bineplăcut al Stăpânului HRISTOS;
Condacul al 7-lea
Cum să Mulţumim Milostivirii Lui DUMNEZEU că te-a
Chemat să rezideşti Biserica Banatului, ca Biruitoare peste vremi şi
răutăţi să se arate, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 7-lea
Minuni şi Fapte Minunate ai săvârşit cu Puterea Lui HRISTOS,
de s-au înspăimântat cei răi şi vrăjmaşi, şi aşa Credinţa Străbună din
nou s-a Înălţat, ca ÎNVIEREA CRUCII Atotizbăvitoare.
Bucură-te, Milostivirea DOMNULUI peste noi;
Bucură-te, Credinţă pentru Mântuirea noastră;
Bucură-te, Nădejde pentru Mângâierea cea din nevoi;
Bucură-te, Mintea ce şi pe noi ne Luminează;
Bucură-te, Inima ce şi pe noi ne umple de DUH;
Bucură-te, Învăţătură necontenită;
Bucură-te, Înţelepciunea ce ne călăuzeşte;
Bucură-te, Părintele cu Braţele Preaiubitoare;
Bucură-te, Părintele la care toţi putem alerga;
Bucură-te, Mare DAR Crescut pe acest Pământ;
Bucură-te, Pomul Raiului Banatului;
Condacul al 8-lea
S-au speriat toţi de Tăria Credinţei tale, că toţi potrivnicii au
fost biruiţi şi îmblânziţi, şi mulţi aspru pedepsiţi, şi aşa Biserica
Banatului deodată a Înflorit, spre Roadele cele Sfinte, în Cântarea de:
ALILUIA!
84
Icosul al 8-lea
Lucrarea DUMNEZEIASCĂ tot mai mult se arăta şi se
Bucurau Credincioşii că Strălucirea Credinţei Străbune iarăşi a
Răsărit şi Taina Vieţii Temelia şi-a găsit.
Bucură-te, Puterea Credinţei;
Bucură-te, Puterea Nădejdii;
Bucură-te, Mărturisirea Sfântă a Lui HRISTOS;
Bucură-te, Vestirea Lui peste vremi şi timpuri;
Bucură-te, al Bisericii Păstor de Mare Cinste;
Bucură-te, Slujitorul cel Credincios;
Bucură-te, Pilda Creştinilor;
Bucură-te, Pilda Monahilor;
Bucură-te, în toate cele Sfinte Chip de Înfrumuseţare;
Bucură-te, Chipul Luminos al Duhovniciei;
Bucură-te, Părintele nostru cel Iubitor;
Condacul al 9-lea
Doar câţiva ani ţi-au trebuit şi toate le-ai Împlinit, şi Biserica
Banatului iarăşi CRUCEA şi-a Înălţat, aşa cum s-a pomenit, în
Icosul al 9-lea
Peste uscăciunea Banatului, APA Lui HRISTOS Cea VIE ai
Izvorât, că Rugăciunile tale întotdeauna au fost Ascultate de Cel ce
necontenit L-ai Iubit şi L-ai Slujit cu toată Credincioşia.
Bucură-te, Ierarhule cel cu Nume Sfinţit;
Bucură-te, cel Împreună Slujitor cu Îngerii;
Bucură-te, că până la bătrâneţe te-ai nevoit;
Bucură-te, că toată Viaţa Lui HRISTOS ai Dăruit;
Bucură-te, DAR de Sfinţenie Strămoşească;
Bucură-te, Prinos de Neam Românesc;
Bucură-te, Sfinţenie ce şi pe noi ne cuprinde;
85
Bucură-te, Sfinţenia ce şi pe noi ne Preface;
Bucură-te, că prin tine şi noi ne Urcăm la cele de SUS;
Bucură-te, Omul cel Aproape de DUMNEZEU;
Bucură-te, Îngerul nostru din lume;
Condacul al 10-lea
Ca unui Ostaş Credincios ce a luptat cu toată Jertfirea, aşa ţie,
Sfinte Iosife, Cinstea Bisericii ţi se Cuvine, că te-ai ostenit până la
ultima clipă a Vieţuirii pe acest Pământ, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 10-lea
Cu IUBIREA cea Mare de DUMNEZEU fiind pătruns, şi la
cele peste Fire ai ajuns, şi aşa din DARURILE tale Biserica
Banatului se Împărtăşeşte necontenit.
Bucură-te, DAR peste Firea Făpturii;
Bucură-te, DAR prin care şi noi primim cele de folos;
Bucură-te, tămăduirea neputinţelor;
Bucură-te, întărirea în slăbiciuni;
Bucură-te, mângâietor şi alinător;
Bucură-te, Primitorul celor ce se întorc la cele Bune;
Bucură-te, Ajutătorul cel din toate nevoile;
Bucură-te, Ocrotitorul din toate primejdiile;
Bucură-te, şi Milă pentru toate Făpturile necuvântătoare;
Bucură-te, că nici o gâză nu vătămai;
Bucură-te, IUBIRE ce toate Virtuţile le încununează;
Condacul al 11-lea
Vrednic de Odihnă după osteneli fără răgaz, te-ai retras la
Mânăstirea Partoş, mulţumit că Lucrarea cea Mare ai săvârşit, ca în
tihnă să te Bucuri de Cântarea de: ALILUIA!
86
Icosul al 11-lea
Mare Bucurie Duhovnicească este când ai ajuns la ÎMPLINIREA
a toate, şi aşa să te Odihneşti în IUBIREA Deplină a Veşniciei.
Bucură-te, Împlinirea Lucrării Sfinte;
Bucură-te, ajuns astfel la Chipul de PĂRINTE;
Bucură-te, PĂRINTE, NUMELE cel Mare;
Bucură-te, PĂRINTE, IUBIREA absolută;
Bucură-te, PĂRINTE Născător de Fii Duhovniceşti;
Bucură-te, PĂRINTE de Neam Sfânt;
Bucură-te, că prin acest Chip de acum te avem;
Bucură-te, Chipul Bisericii de Neam Românesc;
Bucură-te, Chipul Sfânt al acestui Pământ;
Bucură-te, Mărgăritarul Credinţei Străbune;
Bucură-te, Comoara Ţarinei noastre;
Condacul al 12-lea
Retras la Mânăstirea Partoş, mulţumit că ai REÎNVIAT
Credinţa Strămoşească şi Biserica Sa Biruitoare ai făcut-o, ai gustat
încă de aici Bucuria cea Preasfântă de SUS, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 12-lea
Aşa, ajuns la capătul Călătoriei pe această lume, la Cele
Veşnice te-ai mutat, dar SFINTELE tale MOAŞTE ne-ai lăsat, prin
care cu noi încă eşti, ca PĂRINTELE cel Sfânt de-a pururea VIU.
Bucură-te, Vistieria Sfinţeniei acestui Pământ;
Bucură-te, Ierarhe, Chip al Bisericii Strămoşeşti;
Bucură-te, Sfinte de Pomenire din Neam în Neam;
Bucură-te, Alesul Lui DUMNEZEU;
Bucură-te, Îngerule cu Aripi Pământeşti;
Bucură-te, ÎMPLINITORUL Virtuţilor Străbune;
87
Bucură-te, de acum PĂRINTELE nostru de-aproape;
Bucură-te, Iubire necontenită pentru tot Neamul Românesc;
Bucură-te, Apărare Sfântă;
Bucură-te, Tărie Atotbiruitoare;
Bucură-te, încă o ICOANĂ a Sfinţeniei Pământului;
Condacul al 13-lea
SFINŢENIE de Pământ Românesc, Credinţă de Neam Stră-
moşesc, Credincioşie de IUBITOR cu adevărat de DUMNEZEU şi
de Făpturile Sale, aşa te avem, Sfinte Părinte al nostru Iosif, că în
toate nevoile alergăm la Ajutorul tău, în Cântarea de: ALILUIA!
88
Acatistul Sfântului Ierarh Antim Ivireanul
(Mitropolitul Ţării Româneşti, 1716)
Sfântul Antim Ivireanul este încă o Mărturie a Credinţei

Creştine, ce se RĂSĂDEŞTE în Pământul cel Bun, unde dă
ROADELE cele minunate. Este Originar din Iviria, fiind robit de
turci şi dus la Constantinopol, apoi Chemat în Ţara Românească,
unde se arată mare Cărturar al Evangheliei Lui HRISTOS şi mare
Ierarh al Bisericii. Aşa de mult s-a UNIT cu Sufletul şi Inima
Românească, încât a devenit cu adevărat un „Fiu” (deşi adoptiv)
Credincios şi de mare Cinste.
Tropar (glas 3)
„Sfinte Părinte Ierarhe Antim, cu vrednicie ai rânduit Păstori şi
Învăţători turmei tale, şi cu Înţelepciune Dumnezeiască ai revărsat
Râurile Sfintelor tale cuvinte. Viaţa ai pus-o pentru păstoriţii tăi şi
Cununa Muceniciei ai dobândit de la Hristos DUMNEZEU, pe
Care Roagă-L, Sfinte Părinte Ierarhe Antim, să dăruiască pace şi
mare milă celor ce cu dragoste săvârşesc Sfântă pomenirea ta”.

„Pe tine, Ceea ce ai mijlocit Mântuirea neamului nostru...”
(Glas 3)
89
Psalmul 50, apoi:
Condacul 1
Ţie, Sfinte Ierarhe Martir Antim, Înfloritule Bărbat al Iviriei,
Răsădit peste Hotare în Pământul cel Bun ca Rod şi mai mult să
aduci, şi noi Cinstirea noastră îţi aducem:
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Antim Ivireanul, Mucenicie de
Taină a Lui HRISTOS!
Icosul 1
Din Părinţi preacinstiţi născut, luat în robie de agareni de Copil
şi dus la Constantinopol, HARUL Lui HRISTOS te-a Ocrotit ca să
fii Lucrătorul Celor Sfinte, chiar în mijlocul celor potrivnici.
Bucură-te, cel Ocrotit de HAR;
Bucură-te, cel Ales de Însuşi HRISTOS;
Bucură-te, cel Dăruit cu multe DARURI;
Bucură-te, că limbile străine repede le-ai învăţat;
Bucură-te, că multe meşteşuguri ai deprins;
Bucură-te, că Tipărirea de Cărţi cel mai mult te-a atras;
Bucură-te, că prin aceasta Iubitor de Învăţătura Sfântă te-ai arătat;
Bucură-te, că din Tinereţe Sufletul ţi-ai Sfinţit;
Bucură-te, cel Pecetluit de CUVÂNTUL Lui HRISTOS;
Bucură-te, Chip de Credincioşie Evanghelică;
Bucură-te, cel Chemat la Apostoleasca Lucrare;
Condacul al 2-lea
Prin Iconomia Lui DUMNEZEU, robia ţi s-a făcut o şi mai
mare Libertate, că răscumpărat de Patriarhia din Constantinopol ai
Crescut din plin DARURILE cele Sfinte, în Cântarea de:
ALILUIA!
90
Icosul al 2-lea
Domnitorul Brâncoveanu, văzând în tine pe Omul Lui
DUMNEZEU, ca pe o Comoară în Ţara Românească te-a adus şi cu
adevărat Mărgăritar de mare preţ te-ai dovedit.
Bucură-te, Sămânţă Bună a Lui HRISTOS;
Bucură-te, Sămânţă ce Pământ Bun aştepta;
Bucură-te, că ai Crescut chiar printre spini;
Bucură-te, că ai răsărit chiar pe drumul călcat în picioare;
Bucură-te, Minune Creştină;
Bucură-te, Lumină în întunericul păgân;
Bucură-te, Făclie ce se pune la Înălţime;
Bucură-te, Glas al CUVÂNTULUI DUMNEZEIESC;
Bucură-te, Vestirea Celor de SUS;
Bucură-te, Bucuria coborâtă din Cer;
Bucură-te, şi Bucuria pentru cei de pe pământ;
Condacul al 3-lea
Chemat în Ţara Românească, o Mare Lucrare DUMNEZEU cu
tine a orânduit, că doar un Mare Suflet putea să lupte cu ascunzi-
şurile vremurilor greu încercate, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 3-lea
În Taina Pământului Românesc mulţi Sfinţi au venit şi mulţi au
Crescut şi Roduri multe au făcut, ca Slava Lui HRISTOS să strălu-
cească din plin.
Bucură-te, cel Chemat peste hotare;
Bucură-te, cel Chemat de Domnitorul Român;
Bucură-te, cel cu DARUL Cărturăresc înzestrat;
Bucură-te, prin acesta, al Lui HRISTOS Chip;
Bucură-te, al Evangheliei Vestitor;
91
Bucură-te, că şi în Cărţi ai Întipărit-o;
Bucură-te, Iubitor de propovăduirea cea Sfântă;
Bucură-te, cel Binecuvântat de SUS;
Bucură-te, că şi la Slujirea Bisericii ai fost Ales;
Bucură-te, vrednicule de ALTARUL Cel Mare;
Bucură-te, Omul Lui DUMNEZEU la vremuri grele;
Condacul al 4-lea
La „răscruce de vremi” fiind însăşi lumea, de multe vrăjmăşii
te-ai lovit, că „roata strâmbă a istoriei” călca fără milă peste tot, dar
tu cu DARUL Lui HRISTOS cele Sfinte ai păzit, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 4-lea
Răutatea aprigă şi vicleană multe suferinţe ţi-a pricinuit şi doar
prin Tăria Credinţei ai putut pe toate să le rabzi şi din ele să scapi
neatins.
Bucură-te, corăbierul iscusit de pe „marea istoriei”;
Bucură-te, iscusitul înotător printre stâncile abrupte;
Bucură-te, astfel, salvatorul Bisericii;
Bucură-te, Credincioşie de neabătută Ortodoxie;
Bucură-te, Înţelepciunea cea Sfântă;
Bucură-te, stricarea planurilor vrăjmaşe;
Bucură-te, tărie printre aprigii distrugători;
Bucură-te, tăcere Lucrătoare;
Bucură-te, cel mereu primejduit;
Bucură-te, cel mereu nedreptăţit;
Bucură-te, al Lui HRISTOS Lucrător de Taină;
92
Condacul al 5-lea
La vremuri grele şi Oameni Mari trebuie, şi tu, Sfinte Antime,
ai fost Ales să fii un Asemenea Luptător cu Bărbăţia întreagă, în
Icosul al 5-lea
Suferinţele, primejdiile şi răutăţile de la tot pasul ţi-au fost
povara întregii Vieţi, „Mucenicie tăcută”, dar în Bucuria Iubirii Lui
HRISTOS.
Bucură-te, Iubitorule cu adevărat de DUMNEZEU;
Bucură-te, al Lui HRISTOS Chip de Taină;
Bucură-te, al Bisericii Slujitor destoinic;
Bucură-te, al ALTARULUI Preasfânt Închinător;
Bucură-te, Cinstea Credinţei adânc întemeiată;
Bucură-te, Smerenie înălţătoare;
Bucură-te, sărăcie cu Bogăţie nepieritoare;
Bucură-te, al PREASFÂNTULUI DUH Chip de adâncime;
Bucură-te, Priceperea peste mintea omenească;
Bucură-te, Viaţă în petrecere de Taină;
Bucură-te, cu adevărat Chemat la Sfinţenia Firii;
Condacul al 6-lea
Doar tu ştii cât de greu ţi-a fost „drumul Golgotei” pe care a
trebuit să-l străbaţi, însă Puterea CRUCII pe „măsura Credincioşiei”
tale s-a arătat, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 6-lea
Fiecare are CRUCEA după „măsura sa” şi ţie, cel de la
„răscruce de vremi”, o „grea CRUCE” ţi s-a dat în LUCRAREA de
Taină, pe care cu vrednicie ai Împlinit-o.
Bucură-te, Ierarhul cel de Cinste;
93
Bucură-te, Ierarhul pe „măsura vremurilor”;
Bucură-te, Slujire cu multe osteneli;
Bucură-te, Slujire printre temeri şi nădejdi;
Bucură-te, Credinciosul cel mereu duşmănit;
Bucură-te, Credinciosul cel mereu prigonit;
Bucură-te, străbaterea prin „încurcăturile lumii”;
Bucură-te, greaua trecere printre stăpânirile rele;
Bucură-te, cernerea continuă dintre Bine şi rău;
Bucură-te, vederea prin negurile furtunoase;
Bucură-te, Omul Ales pentru „vremuri grele”;
Condacul al 7-lea
Între temeri şi Nădejdi, între primejdii şi Jertfiri ţi-a fost petre-
cerea ta, că vrăjmăşia păgână pe ascuns căuta distrugerea Bisericii
Sfinte, pe care ai oprit-o, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 7-lea
Peste toate opreliştile, multe CĂRŢI Sfinte ai tipărit, că ai Iubit
cu adevărat CUVÂNTUL Lui HRISTOS, făcându-te Propovădui-
torul Său cel râvnitor.
Bucură-te, neoprită strădanie pentru cele Sfinte;
Bucură-te, că în multe Cărţi Tipărite însuţi te-ai întipărit;
Bucură-te, Prevedere peste „timpuri şi vremi”;
Bucură-te, că prin Tipărirea de Cărţi Credinţa ai făcut-o „Izvor”;
Bucură-te, că Apă VIE ai făcut să curgă;
Bucură-te, cel Chemat la Lucrarea de Mare Taină;
Bucură-te, cel prin care HRISTOS şi mai mult S-a Proslăvit;
Bucură-te, Amintire ce nu se mai şterge;
Bucură-te, Pomenire înscrisă în Veci;
Bucură-te, Părintele Cărturăriei Româneşti;
Bucură-te, Chipul CĂRŢII VIEŢII;
94
Condacul al 8-lea
În Ţara Românească ai fost Chemat să fii un Mare Sprijin
Bisericii Lui HRISTOS, că mulţi pe ascuns voiau s-o strice cu alte
credinţe străine, fără Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 8-lea
Câtă Înţelepciune a trebuit să ai să te strecori printre vrăjmaşii
ascunşi, printre păgâneştile stăpâniri, să nu fii descoperit şi nici
pătat, în iscusinţă de pricepere Duhovnicească.
Bucură-te, Credincioşie de mare Veghe;
Bucură-te, tăcere în Lucrare de Taină;
Bucură-te, grijă de a nu te murdări cu cele ale păcătoşilor;
Bucură-te, grijă pentru păstrarea celor Sfinte;
Bucură-te, mergere printre prăpăstiile abrupte ale vremurilor;
Bucură-te, petrecerea doar în griji şi temeri;
Bucură-te, că prin Iubirea de DUMNEZEU prin toate ai trecut;
Bucură-te, că şi ţie DAR de Biruinţă ţi-a dat;
Bucură-te, că prin Credinţă doar Biserica ai Slujit;
Bucură-te, că prin HRISTOS Tărie ai avut;
Bucură-te, că prin HRISTOS neabătut ai rămas;
Condacul al 9-lea
În Bucureşti, la Snagov, Rm. Vâlcea, Târgovişte, peste tot
„tiparniţe” ai semănat, „Sămânţă de Carte Sfântă” să Crească în
Pământul cel Bun, făcându-te astfel Următorul Apostolesc, în
Icosul al 9-lea
Înzestrat cu DAR de SUS, şi LIMBA Românească ai deprins şi
în „Grăiri Sfinte” ai ÎNTIPĂRIT-o, să fie VESTIREA Lui HRISTOS
peste veacuri la nesfârşit.
Bucură-te, şi ÎNFIEREA Românească;
95
Bucură-te, şi Înrudirea cu acest Pământ;
Bucură-te, şi Înrudirea Duhovnicească;
Bucură-te, Întâlnirea de Inimă, prin HRISTOS;
Bucură-te, Întâlnirea de Adânc, prin SFÂNTUL DUH;
Bucură-te, Întâlnirea cea peste hotare;
Bucură-te, Iubirea ce Urcă spre Veşnicie;
Bucură-te, Grai de Vestire;
Bucură-te, Grai de Chemare;
Bucură-te, Tainicul Lucrător al celor Sfinte;
Bucură-te, Om de Cinste şi de preţuire;
Condacul al 10-lea
O, câte amărăciuni ai gustat, că unii căutau să te momească la
fărădelegile lor, iar alţii să te defaime şi să te prindă în învinuiri min-
cinoase, dar tu ca printre „furci” ai trecut, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 10-lea
Ca un Cârmaci cu mare iscusinţă te-ai arătat, că printre toate
răutăţile Biserica Lui HRISTOS ai strecurat-o, şi stăpânirile viclene
nu au putut s-o supună după voile lor.
Bucură-te, DAR al Bisericii Lui HRISTOS;
Bucură-te, Slujitor de Aleasă demnitate;
Bucură-te, Slujire de FIU, nu de slugă;
Bucură-te, Slujire de Iubire, nu de stăpânire;
Bucură-te, Fiu vrednic de Părinteasca Binecuvântare;
Bucură-te, că tu însuţi ai câştigat Chipul de PĂRINTE;
Bucură-te, cel de acum printre Sfinţii noştri Părinţi;
Bucură-te, Părinte de Credincioşie Ortodoxă;
Bucură-te, al Apostoleştii Învăţături Următor;
Bucură-te, cel neabătut de nici o înşelare;
Bucură-te, ICOANĂ în Zugrăvire Românească;
96
Condacul al 11-lea
Venit în Ţara Românească, Fiul ei te-ai făcut şi în Înrudirea cea
Sfântă de Neam ai intrat şi aşa în Sfinţenia Românească de acum eşti
PĂRINTELE nostru de-aproape, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 11-lea
Ca şi odinioară, Sfinte Antime, de răutăţile ascunse ale
viclenelor stăpâniri ne ocroteşte şi ne scapă, ca şi de cele pătimaşe
şi ale duhurilor rele, ce necontenit ne bântuiesc.
Bucură-te, Jertfă pentru PRINOSUL de SUS;
Bucură-te, Dăruire pentru DARUL Veşniciei;
Bucură-te, că suferinţa pentru cele Sfinte ai îndurat;
Bucură-te, că chinurile celor răi ai primit;
Bucură-te, că suspinul de acum ţi-a trecut;
Bucură-te, că lacrimile de acum ţi s-au oprit;
Bucură-te, Chin şi amar duse până la capăt;
Bucură-te, că prin toate acestea Credinţa ţi s-a probat;
Bucură-te, că Aur te-ai dovedit;
Bucură-te, că prin focul lumii ai trecut;
Bucură-te, că te-ai arătat şi mai Înfrumuseţat;
Condacul al 12-lea
Scos din Scaunul Mitropoliei Româneşti, prin uneltirile păgâne
şi mincinoase, la Mânăstirea Sinai ai fost exilat, considerat ca o pri-
mejdie pentru acei „lupi răpitori”, fără Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 12-lea
Dar ostaşii agareni care te duceau în exil Muceniceşte te-au
omorât, prin înecarea în Râul Tungia şi aşa Viaţa cea de
„Mucenicie tăcută şi în Mucenicie de Sânge” ţi s-a făcut, prin care
Veşnicia ai Câştigat.
97
Bucură-te, Antime, Nume al Sfinţeniei noastre Româneşti;
Bucură-te, Antime, Nume de Cinste în Biserica noastră;
Bucură-te, Cărturar, Cuvios şi Mucenic;
Bucură-te, Arhiereu şi Slujitor Credincios;
Bucură-te, Mărire şi Smerenie în Unire;
Bucură-te, Fiu ajuns şi el la Chipul de PĂRINTE;
Bucură-te, de acum Pomenire printre Sfinţii noştri Părinţi;
Bucură-te, PĂRINTE la care şi noi alergăm în nevoi;
Bucură-te, Braţe de Părinte Preaiubitoare;
Bucură-te, Iubire de Părinte pentru toţi Primitoare;
Bucură-te, ICOANĂ zugrăvită din Pământ şi Neam Românesc;
Condacul al 13-lea
O, Sfinte Ierarhe Antime, din Tinereţe şi până la moartea
pământească un „drum mucenicesc” ai avut, dar cu DARUL Lui
HRISTOS la ÎMPLINIREA cea Sfântă ai ajuns ca un adevărat
Slujitor de Mare Cinste al Bisericii, şi aşa fii şi nouă Întăritor în
Dreapta Credinţă, să Cântăm: ALILUIA!
98
Acatistul Sfintei Cuvioase Maici Paraschiva
prăznuire la 14 octombrie
Este Sfânta cea mai reprezentativă a Vieţii nevoitoare Călugăreşti.

Are Sfinte Moaşte, ca Trup Întreg şi nestricăcios, la Iaşi. Multe
Maici îi poartă Numele, ca şi Femeile din lume. Cei ce-i poartă
Numele şi cei evlavioşi îi citesc Acatistul adeseori, şi mai ales cei
care i-au Sărutat Sfintele Moaşte. La Bisericile de Mânăstire ce-i au
Numele i se citeşte Acatistul o dată pe Săptămână, alternativ cu
celelalte Hramuri şi Sfinţi Patroni.
Troparul (glas 8)
„Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după CHIP, că
luând Crucea ai urmat lui HRISTOS şi lucrând ai învăţat să nu se
uite la trup căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul
cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu Îngerii împreună se bucură,
Cuvioasă Maică Parascheva, duhul tău”.

„Cela ce pentru noi Te-ai Născut din Fecioară...” (Glas 8)
Psalmul 50, apoi:
99
Condacul 1
Mare este Taina Chipului de MAICĂ prin care se Întrupează
Însuşi CHIPUL FIULUI DUMNEZEIESC, Chipul cel mai Mare şi
mai Sfânt al Făpturii, ce îşi Naşte şi Iubirea sa pentru
DUMNEZEU, pe care, avându-L cu adevărat, şi noi cu Cinstire
cântăm:
Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Paraschiva, Iubirea cea Mare
de DUMNEZEU!
Icosul 1
FIUL DUMNEZEIESC din Însăşi Coasta Sa de FIU Zideşte
Chipul de MAICĂ, şi aşa FECIORIA lumii se Naşte, că MAICA
este FECIOARA Naşterii de SUS.
Bucură-te, Chipul de Taină al MAICII;
Bucură-te, Chipul FECIORIEI;
Bucură-te, Făptură care mai Întâi Naşte CHIPUL DUMNE-
ZEIESC;
Bucură-te, că apoi naşte şi Făptura;
Bucură-te, Fiica Evei celei de Rai;
Bucură-te, Fiica ce nu se mai amăgeşte;
Bucură-te, Fiica ce fuge de înşelare;
Bucură-te, Fiica ce nu ascultă pe „şarpele-demon”;
Bucură-te, Fiica-Fecioara-MAICA;
Bucură-te, Fiica cea Vrednică;
Bucură-te, Fiica cea Aleasă;
de DUMNEZEU!
Condacul al 2-lea
Ca o Floare printre spinii Pământului ai răsărit şi ai Crescut
spre LUMINA de SUS, cu Mireasma minunată a Cântării de:
ALILUIA!
100
Icosul al 2-lea
O, mare DAR la îndelungate vremi, Pământul primeşte câte un
„Sfânt”, care Bogăţie Cerească se face!
Bucură-te, Comoară de SUS;
Bucură-te, şi Mărgăritarul cel de Jos;
Bucură-te, Glas Ceresc;
Bucură-te, şi Porumbiţa lumii;
Bucură-te, Luminarea de Taină;
Bucură-te, şi Făclia pământească;
Bucură-te, aprinderea minunată;
Bucură-te, şi Vas de Cinste;
Bucură-te, Moştenitoarea Strămoşească;
Bucură-te, multa aşteptare;
Bucură-te, Fiica ce o împlineşte;
de DUMNEZEU!
Condacul al 3-lea
Ca Fiica acestui Neam, Virtutea lui ai avut, că mai întâi pe
DUMNEZEU L-ai Iubit, şi Lui te-ai Dăruit în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 3-lea
Ai lăsat Naşterea lumească ca să Naşti Întâi CHIPUL Lui
DUMNEZEU din „Adâncul Chipului tău de MAICĂ”, şi aşa
Iubitoarea Lui HRISTOS te-ai vădit.
Bucură-te, Iubirea de DUMNEZEU neabătută;
Bucură-te, Făptură ce şi ea Iubeşte pe DUMNEZEU;
Bucură-te, cea Dăruită de SUS;
Bucură-te, cea Dăruită şi de Jos;
Bucură-te, Cinstirea Cerească;
Bucură-te, şi Cinstirea Omenească;
Bucură-te, Locaş Sfinţit;
Bucură-te, Locaş de DUMNEZEU Locuit;
101
Bucură-te, ALTAR al Venirii DUMNEZEIEŞTI;
Bucură-te, ALTAR al Jertfei Lui HRISTOS;
Bucură-te, ÎNCHINAREA făgăduită;
de DUMNEZEU!
Condacul al 4-lea
Ai dorit Chipul Monahicesc, Chipul de MAICĂ Duhovni-
cească, şi cu adevărat l-ai câştigat, şi MAICĂ Sfântă te-ai făcut, în
Icosul al 4-lea
Aşa de mult te-ai nevoit în Viaţa călugărească, dar Iubind fără
margini pe DUMNEZEU prin toate ai trecut, ca o Căprioară în
fugă.
Bucură-te, Iubirea cea de mare Taină;
Bucură-te, Foc aprins din adâncurile firii;
Bucură-te, dezvelirea CHIPULUI Lui DUMNEZEU din Chipul
Omenesc;
Bucură-te, că ai pătruns în străfundurile Inimii;
Bucură-te, că acolo Grădină ai făcut;
Bucură-te, că Florile lui DUMNEZEU ai sădit;
Bucură-te, că minunate Flori au crescut;
Bucură-te, Mireasma Cerească;
Bucură-te, cărbunele pentru Tămâia Duhovnicească;
Bucură-te, cădelniţă de ALTAR;
Bucură-te, sfeşnic de Sfântă slujire;
de DUMNEZEU!
Condacul al 5-lea
Iubirea ta pentru DUMNEZEU fiind aşa de mare, nu putea să
stea mult timp pe Pământ, şi aşa de HRISTOS ai fost luată, în
102
Icosul al 5-lea
Celor ce Iubesc nespus pe HRISTOS, El Locaş Ceresc le face,
ca împreună să fie în veşnicie.
Bucură-te, încununarea Chipului Călugăresc;
Bucură-te, încununarea Chipului Omenesc;
Bucură-te, că ai ajuns degrabă la Limanul de SUS;
Bucură-te, că spre el ai alergat;
Bucură-te, că repede l-ai căpătat;
Bucură-te, că şi Plata ai luat;
Bucură-te, că ai primit multe DARURI;
Bucură-te, că şi nouă din ele ne dăruieşti;
Bucură-te, că după trebuinţă le împarţi;
Bucură-te, că lipsiţilor le dai mai întâi;
Bucură-te, MAICA noastră a tuturor;
de DUMNEZEU!
Condacul al 6-lea
Mutată cu Sufletul la Cer, ne-ai lăsat Trupul tău cel Pământesc
ca Sfinte Moaşte tot aşa de nemuritoare, că Întregi şi nestricăcioase
au rămas, având Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 6-lea
O, mare minune a Iubirii de DUMNEZEU şi a Iubirii Făpturii
totodată, că „Nestricăciunea viitoare” mai înainte se împlineşte şi
prin tine, Sfântă. Paraschiva, se arată.
Bucură-te, ajunsă la Viaţa cea Nemuritoare;
Bucură-te, că şi Trupul ţi-a rămas nestricat;
Bucură-te, Pământul NOULUI Rai;
Bucură-te, că blestemul morţii ţi s-a şters;
Bucură-te, că spinul păcatului l-ai scos;
Bucură-te, că ai Împlinit Menirea Făpturii;
Bucură-te, că te-ai Îmbrăcat în HRISTOS;
Bucură-te, că te-ai umplut cu DUHUL PREASFÂNT;
103
Bucură-te, că la DUMNEZEU TATĂL ai ajuns;
Bucură-te, Fiica Pământului cea Sfântă;
Bucură-te, şi Fiica Cerului totodată;
de DUMNEZEU!
Condacul al 7-lea
Pământul stricăcios nu putea ţine Trupul tău Nestricat, şi aşa
Sfintele tale Moaşte din mormânt s-au scos şi spre Cinstirea
cuvenită s-au arătat, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 7-lea
Şi mai mult, Sfintele tale Moaşte în Ţara Moldovei s-au adus,
unde păgânii agareni să nu te batjocorească şi să fii cu adevărat
MAICA celor în nevoi.
Bucură-te, Comoară de Sfântă Bogăţie;
Bucură-te, Mărgăritarul dezgropat din ţarină;
Bucură-te, Mărgăritarul cumpărat cu mare preţ;
Bucură-te, că Domnitorul Moldovei l-a plătit;
Bucură-te, că dintre păgâni te-a scos;
Bucură-te, că în Ţară drept credincioasă ai venit;
Bucură-te, că te-ai întors în Patria Stămoşească;
Bucură-te, că la Neamul propriu ai revenit;
Bucură-te, că nu l-ai uitat;
Bucură-te, că de acum Cinstea lui o porţi;
Bucură-te, vrednicia mult aşteptată;
de DUMNEZEU!
Condacul al 8-lea
Vasile, Voievod al Moldovei, te-a pus cu „Pecete nedezlegată”
în Frumoasă Biserică, unde să fii MAICA cea Mare, ca toţi să
cânte: ALILUIA!
104
Icosul al 8-lea
Şi, cu adevărat, Fiica cea mică a Pământului cea slabă şi
nebăgată în seamă, prin Iubirea cea Mare a Lui HRISTOS ca o
„Împărăteasă” te întorci, ca MAICA Iubitoare a tuturor.
Bucură-te, Trandafirul Iubirii DUMNEZEIEŞTI;
Bucură-te, Fiica Logodită Cerului;
Bucură-te, Fiica cea Dăruită Lui HRISTOS;
Bucură-te, Fiica ce a Slujit pe ÎMPĂRATUL de SUS;
Bucură-te, că i-ai plăcut ÎMPĂRATULUI;
Bucură-te, că şi El Cinstea Împărătească ţi-a dat;
Bucură-te, că în HAINA Scumpă te-a Îmbrăcat;
Bucură-te, cea care „FIRE de SUS” te-ai făcut;
Bucură-te, cea care „Sânge ceresc” ai câştigat;
Bucură-te, că te-ai Înrudit cu Veşnicia;
Bucură-te, că ai coborât Veşnicia şi la noi;
de DUMNEZEU!
Condacul al 9-lea
Cine să spună Viaţa ta de Taină? Noi însă te ştim din cele ce le
faci pentru noi, cei în nevoi, care Cântăm: ALILUIA!
Icosul al 9-lea
Ne înspăimântăm cât de Sfântă este Viaţa ta şi cât de păcătoasă
este Viaţa noastră, dar ne plecăm şi la Îndreptarea ta alergăm.
Bucură-te, Maica noastră, a celor în nevoi;
Bucură-te, Mijlocitoarea preamilostivă;
Bucură-te, miluirea necurmată;
Bucură-te, tămăduirea amarelor noastre boli;
Bucură-te, alungarea cumplitelor noastre duhuri rele;
Bucură-te, mângâierea suferinţelor fără leac;
Bucură-te, alinarea plânsului fără oprire;
Bucură-te, oprirea vicleniilor omeneşti;
105
Bucură-te, îmblânzirea duşmanilor întunecaţi;
Bucură-te, smerirea stăpânitorilor înfumuraţi;
Bucură-te, MAICA noastră de toate Zilele;
de DUMNEZEU!
Condacul al 10-lea
Cu toţi Călugării, mirenii, bărbaţi şi femei, copii şi bătrâni,
alergăm la tine, Sfânta noastră MAICĂ Paraschiva, că nimeni nu
pleacă de la tine fără folos, Cântând: ALILUIA!
Icosul al 10-lea
Numele tău Nume de mare Cinste s-a făcut, că mulţi îl poartă,
ca DARURILE tale să fie cu ei.
Bucură-te, Numele MAICII noastre Ocrotitoare;
Bucură-te, Numele cel DUHOVNICESC;
Bucură-te, Numele Sfânt pentru toţi;
Bucură-te, Numele Cinstei FECIOREŞTI;
Bucură-te, Mireasa Naşterii de SUS;
Bucură-te, MAICĂ-FECIOARĂ, Chipul Naşterii Curate;
Bucură-te, că Naşti mai Întâi Iubirea de DUMNEZEU;
Bucură-te, MAICĂ şi a Iubirii Omeneşti;
Bucură-te, MAICĂ, Chipul Bisericii Lui HRISTOS;
Bucură-te, MAICĂ, Chipul Iubirii în UNIREA a toate;
Bucură-te, MAICA noastră cea Mare;
de DUMNEZEU!
Condacul al 11-lea
Călugării şi Monahiile, Credincioşii toţi te au ca ICOANĂ de
mare Sfinţenie, unde RUGĂCIUNEA ta pentru noi este, cu
adevărat, în cântarea de: ALILUIA!
106
Icosul al 11-lea
Schituri, Mânăstiri şi Biserici au luat Cinstirea Numelui tău şi
Credincioşii la fel, şi aşa cu un glas te lăudăm.
Bucură-te, Sfânta noastră Paraschiva cea Mare;
Bucură-te, Sfânta noastră MAICĂ de aproape;
Bucură-te, Povăţuitoarea noastră Duhovnicească;
Bucură-te, apărarea noastră de tot răul;
Bucură-te, şi alungarea insectelor şi jivinelor de tot felul;
Bucură-te, apărătoarea de cutremure;
Bucură-te, scăparea de foc;
Bucură-te, Bucuria din toate întristările;
Bucură-te, nădăjduirea noastră din tot timpul;
Bucură-te, întărirea Credinţei noastre slăbite;
Bucură-te, MAICA noastră cea Preaiubitoare;
de DUMNEZEU!
Condacul al 12-lea
Multe sunt păcatele noastre, patimile şi slăbiciunile şi nu ne
lăsăm de păgânătăţile şi idolii ascunşi, dar cu puţina „Scânteie” ce
ne-a mai rămas alergăm la tine, MAICA noastră preabună, spre
Icosul al 12-lea
La ICOANA ta pe noi înşine ne aducem şi, neîndrăznind să
ridicăm Ochii, cu frunţile plecate, cu Mintea smerită, cu Inimi
înfrânte, cerem Iubirea ta de MAICĂ.
Bucură-te, Nădejdea prin care nu ne pierdem;
Bucură-te, Iubirea la care alergăm;
Bucură-te, MAICA cea primitoare;
Bucură-te, MAICA cea îngăduitoare;
Bucură-te, MAICA cea ascultătoare;
Bucură-te, Păzirea sihaştrilor;
107
Bucură-te, aprinderea râvnei călugăreşti;
Bucură-te, îmblânzirea vrăjmaşilor;
Bucură-te, scăparea de asuprirea celor răi;
Bucură-te, Înţelepţirea tinerilor;
Bucură-te, Creşterea bună a Copiilor;
de DUMNEZEU!
Condacul al 13-lea
O, MAICA noastră, Sfântă Paraschiva, primeşte puţina noastră
Cinstire şi nu te scârbi de slăbiciunea Credinţei ce o avem, şi ne
Dăruieşte fiecăruia după a sa nevoie cele trebuitoare, că ne ai pe toţi
la INIMA ta, ca să cântăm şi noi: ALILUIA!
108
Acatistul Sfinţilor Mărturisitori
Visarion, Sofronie şi Oprea
Visarion, Sofronie şi Oprea sunt Sfinţii Apărători ai Ortodoxiei

în Ardeal. Stăpânirea habsburgică intenţiona o introducere forţată a
catolicismului, dar s-a lovit de o rezistenţă neclintită a Credinţei
Strămoşeşti autohtone. Au fost hărţuiri aprige uneori, până la
jertfele Muceniceşti.
Tropar (glas 1)
„Luptătorilor pentru Ortodoxie, ca nişte îngereşti trâmbiţe aţi
înviorat în suflete îndrăznirea mărturisirii Dreptei Credinţe şi, ca
nişte înţelepţi propovăduitori, pe popor l-aţi hrănit cu dreaptă şi
luminată învăţătură. Mari au fost ostenelile lucrării voastre, mare şi
osârdia propovăduirii, mare a fost şi rodul luptei voastre drepte,
pururea pomeniţilor ostaşi ai lui HRISTOS”.
Troparul ÎNVIERII, al Născătoarei de Dumnezeu:

Psalmul 50, apoi:
109
Condacul 1
Fericiţilor FII ai Neamului şi Pământului Românesc, Moşte-
nitorii Curaţi ai CREDINŢEI STRĂMOŞEŞTI, pe Voi, care şi
Muceniceşte Credincioşia v-aţi arătat, după cuviinţă vă Cinstim:
Bucuraţi-vă, Fericiţilor Fii ai Sfintei Credinţe Strămoşeşti!
Icosul 1
Nu au înţeles mulţi că Pământul şi Neamul Românesc sunt
totuna cu TRUPUL în care Sufletele şi Inimile noastre Trăiesc,
BISERICĂ Sfântă, UŞA deschisă spre Cer, Scara pe care Coboară
Însuşi DUMNEZEU şi noi Urcăm la El.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Născuţi din TRUPUL Pământului
Românesc;
Bucuraţi-vă, Moştenitorii Credinţei Strămoşeşti;
Bucuraţi-vă, cei Crescuţi din Sămânţa cea Bună;
Bucuraţi-vă, cei Însămânţaţi în Pământul cel Roditor;
Bucuraţi-vă, Grâul Curat din Ţarina Lui HRISTOS;
Bucuraţi-vă, Comorile cele dezgropate;
Bucuraţi-vă, Mărgăritarele cele arătate;
Bucuraţi-vă, Talanţii înmulţiţi;
Bucuraţi-vă, Credincioşie de FII Preaiubiţi;
Bucuraţi-vă, Ostăşie de Bărbăţie Sfântă;
Bucuraţi-vă, neînfricată Virtute;
Condacul al 2-lea
Sfinte Visarioane cel cu DORUL DUMNEZEIESC, Sfinte
Sofronie cel Blând, Sfinte Oprea cel iute şi aprins, şi încă mulţi
alţii, Credincioşi adevăraţi, cu toţii CREDINŢA STRĂBUNĂ aţi
Apărat, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 2-lea
În Ardealul cuprins de străini, o „altă” credinţă se încerca să se
aducă, pe care Sufletul şi Inima Românească nu o puteau primi,
având SFINŢENIA STRĂMOŞEASCĂ Pecetluită pe Veci:
110
Bucuraţi-vă, Fiii vrednici ai Neamului;
Bucuraţi-vă, Fiilor Credincioşi ai Sfinţeniei Moştenite;
Bucuraţi-vă, Virtutea Moşilor-Strămoşilor;
Bucuraţi-vă, FLORI de pe MORMINTELE Străbunilor;
Bucuraţi-vă, POMI crescuţi din OSEMINTELE Străvechi;
Bucuraţi-vă, Roade cu CHIPURILE lor Reînviate;
Bucuraţi-vă, Seminţe de Ţarină Românească;
Bucuraţi-vă, şi Secerătorii cei ostenitori;
Bucuraţi-vă, şi Secerătorii ce aleg neghina;
Bucuraţi-vă, Aleşii de la „răscrucile de vremi”;
Bucuraţi-vă, Lucrătorii de Taină ai Lui DUMNEZEU;
Condacul al 3-lea
Străina stăpânire prigoană aprigă a pornit împotriva Credinţei
Împământenite, şi multe dureri peste tot a pricinuit, dar Voi,
Sfinţilor, în Nădejdea Lui HRISTOS nu aţi slăbit, Cântând:
ALILUIA!
Icosul al 3-lea
Aşa Voi, Sfinţilor, Visarioane, Sofronie şi Oprea şi mulţi alţii,
din tăcere aţi ieşit la MĂRTURISIREA Credinţei Străbune, de la un
capăt la altul Ţara colindând.
Bucuraţi-vă, Mărturisitorii Întregului Ardeal;
Bucuraţi-vă, neobosiţi Propovăduitori Apostoleşti;
Bucuraţi-vă, că pe toţi i-aţi îndemnat la „Credincioşie neabătută”;
Bucuraţi-vă, Apărătorii Locaşurilor Sfinte;
Bucuraţi-vă, Apărătorii Bisericilor Străvechi;
Bucuraţi-vă, Ocrotitorii Tradiţiilor Sfinţite;
Bucuraţi-vă, Ocrotitorii Obiceiurilor Bune Împământenite;
Bucuraţi-vă, PORT Românesc în toate;
Bucuraţi-vă, PORT Românesc, de la îmbrăcăminte şi Grai;
Bucuraţi-vă, Frumuseţea Românească;
Bucuraţi-vă, Podoaba Strămoşească;
111
Condacul al 4-lea
Ca şi Proorocii cei Mari, Ilie, Ieremia şi Ioan Botezătorul, şi
Voi „GRĂITORII Credinţei Străbune” v-aţi făcut, cu înfricoşare şi
mustrare pentru toţi care „uită” şi se leapădă de DREAPTA
Credincioşie şi de Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 4-lea
Ca şi Poporul Evreu de demult, şi Poporul Românesc prin Voi
a fost Apărat de „mincinoasele vrăjmăşii străine”, care Credinţa de
Neam au vrut să o strice, şi aşa Sfinţi APĂRĂTORI v-aţi făcut.
Bucuraţi-vă, Proorocie Apostolească;
Bucuraţi-vă, Noul Chip de Credincioşie Creştină;
Bucuraţi-vă, că nu v-aţi temut de stăpânirile rele;
Bucuraţi-vă, că pentru HRISTOS pe toate le-aţi Jertfit;
Bucuraţi-vă, că aţi trecut prin toate primejdiile de moarte;
Bucuraţi-vă, că v-aţi pus Viaţa pentru Turma Lui HRISTOS;
Bucuraţi-vă, că aţi strigat tare la „lupii răpitori”;
Bucuraţi-vă, că aţi strigat să vă audă toţi;
Bucuraţi-vă, că s-au înspăimântat cei vicleni;
Bucuraţi-vă, că au fugit de voi cei ucigaşi;
Bucuraţi-vă, că aşa aţi biruit „sălbăticiunea” cea ascunsă;
Condacul al 5-lea
Poporul înfricoşat de stăpânirea străină nemiloasă avea nevoie
de Întărire şi încurajarea Voastră Sfântă, şi aşa cu toţii s-au strâns în
Nădejdea cea Mare şi Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 5-lea
Aşa, Voi Sfinţilor, FIII cei Viteji v-aţi dovedit, următorii
Virtuţilor Străbune, care Pământul şi Neamul au Apărat şi le-au
Păstrat prin vitregiile vremurilor furtunoase.
Bucuraţi-vă, Bărbăţie de Neam Strămoşesc;
112
Bucuraţi-vă, Cinstea Străbună nepătată;
Bucuraţi-vă, Vitejia străveche reînviată;
Bucuraţi-vă, Zugravii ICOANEI Pământene;
Bucuraţi-vă, Zugravii ICOANEI Strămoşeşti;
Bucuraţi-vă, Zugravii ICOANEI Sfinţeniei Româneşti;
Bucuraţi-vă, SÂNGE de Neam Curat;
Bucuraţi-vă, FII de vrednici PĂRINŢI;
Bucuraţi-vă, cei Aleşi tocmai la vremuri grele;
Bucuraţi-vă, cei Aleşi tocmai la încercările vrăjmaşe;
Bucuraţi-vă, Lauda şi Podoaba Românească;
Condacul al 6-lea
Nu înţelegeau străinii de ce cu atâta înverşunare se păstrează
Credinţa Strămoşească, că nu înţelegeau ADÂNCUL de Pământ şi
Neam al Inimii Româneşti, cel din Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 6-lea
Taina FIRII de Neam este mai tare decât toate, şi în aceasta şi
Voi Sfinţilor v-aţi arătat, şi cu adevărat Mărturisirea Voastră a biruit
toată înşelăciunea străină.
Bucuraţi-vă, Dreapta Credinţă;
Bucuraţi-vă, tăria din faţa stăpânitorilor;
Bucuraţi-vă, neînfricarea în Mărturisire;
Bucuraţi-vă, ostenelile cele Binecuvântate;
Bucuraţi-vă, îndurările cele Sfinţite;
Bucuraţi-vă, necazurile cele biruitoare;
Bucuraţi-vă, suspinurile cele nădăjduitoare;
Bucuraţi-vă, Lacrimile de Rugăciune cutremurătoare;
Bucuraţi-vă, priviri peste prăpăstiile lumii;
Bucuraţi-vă, vederea adânc pătrunzătoare;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor cu DARURILE Lui DUMNEZEU;
113
Condacul al 7-lea
Peste tot aţi Propovăduit, în osteneli şi primejdii, ca Dreapta
Credinţă Strămoşească să nu fie distrusă de străini, şi aşa pe toţi
i-aţi întărit să rămână neabătuţi, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 7-lea
Prigoană grea s-a dezlănţuit, că furia vrăjmaşă nemiloasă s-a
dovedit, dar Voi şi cu mai multă Dăruire de Jertfă v-aţi arătat, în
Păstrarea Sfinţeniei neclintite.
Bucuraţi-vă, Puterea Credincioşiei Sfinte;
Bucuraţi-vă, Taina Virtuţii;
Bucuraţi-vă, îndrăznirea Nădejdii;
Bucuraţi-vă, neclintirea Sfinţeniei;
Bucuraţi-vă, Piatra de Temelie a Casei;
Bucuraţi-vă, Stânca pe care stă Biserica;
Bucuraţi-vă, Apa ce udă necontenit pământul;
Bucuraţi-vă, Izvorul ce nu seacă niciodată;
Bucuraţi-vă, Seminţele mereu Semănate;
Bucuraţi-vă, Răsadurile mereu crescute;
Bucuraţi-vă, Rodurile nelipsite;
Condacul al 8-lea
Bătuţi şi ameninţaţi, închişi şi chinuiţi, cu Bucurie Muceni-
cească Jertfire aţi primit, ca Lucrători de Taină ai Lui HRISTOS
pentru lumea Sa în nevoi, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 8-lea
Este înspăimântătoare Jertfirea Mucenicească şi mulţi cu frică
s-au ascuns, dar Voi cu Bărbăţie şi Glas Mare aţi strigat MĂRTU-
RISIREA cea Sfântă, de se mirau muncitorii.
Bucuraţi-vă, Bărbăţie neîmpuţinată;
Bucuraţi-vă, Vitejie de Credinţă;
114
Bucuraţi-vă, Tărie de Neam;
Bucuraţi-vă, Taină de Mucenicie;
Bucuraţi-vă, Taină doar a Jertfei;
Bucuraţi-vă, Taină ce cuprinde deodată Cerul şi Pământul;
Bucuraţi-vă, Mucenicii cei Fericiţi;
Bucuraţi-vă, Mucenicii cei Binecuvântaţi;
Bucuraţi-vă, Chip de PRINOS;
Bucuraţi-vă, Chip de Prescură pentru TRUPUL Lui HRISTOS;
Bucuraţi-vă, DARURILE aduse la ALTARUL DUMNE-
ZEIESC;
Condacul al 9-lea
Aşa, Biserica Străbună Românească în Voi a găsit pe
Apărătorii cei Viteji şi neclintiţi, şi aşa temelie şi stâlpi şi ziduri în
faţa vrăjmaşilor v-aţi făcut, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 9-lea
Cu adevărat, străinii ca de nişte ziduri tari s-au lovit şi nu au
mai putut trece să strice ALTARUL Preasfânt al Inimii Străbune, în
care este toată Viaţa acestui Pământ, TRUPUL de Taină şi Biserică
peste vremi.
Bucuraţi-vă, Pământul cel Sfinţit;
Bucuraţi-vă, Pietrele ce rămân după curgerea vremurilor;
Bucuraţi-vă, Făcliile puse la Înălţimi;
Bucuraţi-vă, Luminile de pe Mormintele Părinteşti;
Bucuraţi-vă, Lumânările ce ard la Sărbători;
Bucuraţi-vă, Lumânările din Policandrul Bisericii;
Bucuraţi-vă, Lumânările din Sfântul. ALTAR;
Bucuraţi-vă, ICOANELE de la Iconostasul Eroilor;
Bucuraţi-vă, ICOANELE cu Vopselele Muceniceşti;
Bucuraţi-vă, ICOANELE de ÎNCHINARE pentru Urmaşi;
Bucuraţi-vă, POMELNIC înscris pentru Vecie;
115
Condacul al 10-lea
Temniţă grea şi nespuse dureri aţi îndurat, dar nu v-aţi slăbit
râvna şi Credincioşia, pentru care şi noi vă luăm ca ICOANELE Vii
ale Jertfei Dreptei Credinţe Strămoşeşti, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 10-lea
Drum lung şi greu până la Viena aţi făcut, la stăpânirea împă-
rătească Dreptatea să găsiţi, dar în zadar v-aţi ostenit, că făgăduin-
ţele străine neîmplinite au rămas.
Bucuraţi-vă, Dreptatea câştigată cu Sânge;
Bucuraţi-vă, Adevărul recunoscut după Jertfire;
Bucuraţi-vă, Sfinţenia cea după moarte;
Bucuraţi-vă, Inimile Dragostei tăcute;
Bucuraţi-vă, Inimile Dragostei nearătate;
Bucuraţi-vă, Suflete mai tari decât Trupul;
Bucuraţi-vă, Trupuri mai tari decât Firea;
Bucuraţi-vă, Firea mai tare decât carnea;
Bucuraţi-vă, Pământ mai tare decât materia;
Bucuraţi-vă, materie Sfinţită de HAR;
Bucuraţi-vă, Chipurile Întregi de Om-Chipul Lui DUMNEZEU;
Condacul al 11-lea
Jertfele Voastre ne sunt LUMINĂ de Dreaptă Credinţă, care
mereu va arde în Candelele ICOANELOR noastre Strămoşeşti, în
Pomenirea neîncetată şi Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 11-lea
Fericiţilor Iubitori de DUMNEZEU şi de Credinţa Sa
neabătută, Fericită este şi Pomenirea noastră, prin care vă Rugăm să
ne apăraţi şi pe noi de amăgirile credinţelor străine:
Bucuraţi-vă, Sfinţilor de Inimă Românească;
116
Bucuraţi-vă, Simţire de Neam Strămoşesc;
Bucuraţi-vă, Lumina peste neguri de vremi;
Bucuraţi-vă, Lumina din nopţile furtunoase;
Bucuraţi-vă, Ocrotitorii în prigoniri;
Bucuraţi-vă, Apărătorii de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi;
Bucuraţi-vă, sprijinirea în slăbiciuni;
Bucuraţi-vă, încurajarea în deznădejdi;
Bucuraţi-vă, şoaptele cele de Taină;
Bucuraţi-vă, Înţelepciunea din Adânc;
Bucuraţi-vă, Priceperea doar a Sfinţeniei;
Condacul al 12-lea
Ostenelile voastre s-au sfârşit şi, în Odihna cea Veşnică de
acum fiind, vă Bucuraţi de Biruinţa cea Sfântă pe care aţi Lucrat-o
pentru Neamul şi Pământul Strămoşesc, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 12-lea
Nu încetaţi, o, Sfinţilor, să ne ajutaţi şi pe noi în multele nevoi,
că suntem încă prigoniţi de multe vrăjmăşii ascunse, şi aşa să ne
Păstrăm Credinţa cea Dreaptă şi OSEMINTELE Sfinte ale acestui
Pământ să le Păzim, ca adevăraţi Fii şi Urmaşi.
Bucuraţi-vă, Nume de ICOANE;
Bucuraţi-vă, Nume de Candele veşnic aprinse;
Bucuraţi-vă, Nume înscrise pentru Veşnicie;
Bucuraţi-vă, Pomenirea cea cu Toţi Sfinţii Români;
Bucuraţi-vă, Făcliile Sărbătorilor noastre;
Bucuraţi-vă, Luminile de pe Mormintele Părinteşti;
Bucuraţi-vă, şi ai Bisericii Fii de Cinste;
Bucuraţi-vă, Aleşii Bisericii Străbune;
Bucuraţi-vă, Chipurile ce mereu se Oglindesc din Cer;
Bucuraţi-vă, Chipurile care mereu se ARATĂ pe Pământ;
Bucuraţi-vă, Chipurile RAIULUI Viitor;
117
Condacul al 13-lea
O, Fericiţilor Mărturisitori ai Credinţei Străbune, Fii adevăraţi
ai Neamului şi Pământului, Fiii BISERICII, însăşi INIMA
Credincioşiei de Adânc, primiţi şi Cinstirea noastră, prin care şi noi
Ajutorul cel Sfânt să avem, în Cântarea de: ALILUIA!
118
Acatistul Sfântului Cuvios
Dimitrie cel Nou Basarabov
Este Unul dintre cei mai IUBIŢI Sfinţi. Sfântul Dimitrie cel
Nou, smeritul Monah din ţinuturile Basarabovului, ajunge Marele
PĂRINTE, SFÂNTUL Capitalei Româneşti, Omul Lui DUMNE-
ZEU, recunoscut de toţi şi aşa, în Cinstirea cea după cuviinţă.
Orânduirea DUMNEZEIASCĂ face ca tocmai „Blândul Dimitrie”
să fie „TĂRIA cea Sfântă” în faţa tuturor vrăjmăşiilor aprige şi
nemiloase, ce furtunoase adesea năvălesc. Este şi Sfântul de INIMĂ
al tuturor Credincioşilor, ce au nevoie de IUBIREA cea Mare
PĂRINTEASCĂ, ultima scăpare şi liman. Caracterul său este
tocmai această PREAIUBITOARE IUBIRE de Braţe
PĂRINTEŞTI.
Troparul (glas 8)
„Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după CHIP, că
Cuvioase Părinte Dimitrie, duhul tău”.

119
Psalmul 50, apoi:
Condacul 1
Ca cel ce ai Iubit pe DUMNEZEU Chipul IUBIRII ai luat, că
Inima în CHIPUL cel Mare ţi s-a Prefăcut, în CHIPUL cel mai de
SUS, CHIPUL de PĂRINTE, Taina Lui DUMNEZEU, şi aşa după
cuviinţă şi noi Cântăm:
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Dimitrie Basarabov, Braţele
PĂRINTEŞTI Preaiubitoare!
Icosul 1
Fericite sunt Neamul şi Pământul unde Fiii săi Moştenirea cea
Sfântă o Plămădesc şi în Răsadurile cele Bune o Cresc, şi se fac
Grădina de Rai unde DUMNEZEU şi Lumea se ÎNTÂLNESC şi
Chipul de ICOANĂ Împlinesc.
Bucură-te, Chipul cel Sfânt, Crescut din Pământ;
Bucură-te, Chipul cel Sfânt coborât din Cer;
Bucură-te, Taina Sfinţeniei pământene;
Bucură-te, Taina Binecuvântării lumii;
Bucură-te, Plămada cea Bună;
Bucură-te, Creşterea curată;
Bucură-te, Bucuria Rodului Împlinit;
Bucură-te, Sămânţă fără neghină;
Bucură-te, Ţarină ce are Comoara ascunsă;
Bucură-te, Mărgăritarul cumpărat cu mare preţ;
Bucură-te, Talantul înmulţit;
Condacul al 2-lea
Din Basarabov Monah iscusit după nevoinţele prin care
patimile ai biruit şi Inimă ce a „ÎNCĂPUT pe HRISTOS” ai
120
dobândit, ai fost Ales ca PĂRINTELE cel Mare tu, cel smerit, în
Icosul al 2-lea
Multe şi felurite sunt DARURILE Revărsării DUMNE-
ZEIEŞTI şi minunate sunt şi Chipurile ce le Primesc, Chipurile
Sfinte ale lumii, prin care DUMNEZEU cu Făptura Sa se UNEŞTE.
Bucură-te, Mlădiţă din VIA Lui HRISTOS;
Bucură-te, Mărgăritarul dezgropat din pământ;
Bucură-te, Comoară din Ţarină;
Bucură-te, Lucrarea de DAR pentru lume;
Bucură-te, şi Lucrarea lumii spre cele Sfinte;
Bucură-te, albia de jos pentru APA de SUS;
Bucură-te, Izvorul prin care curge APA Vieţii;
Bucură-te, udarea uscăciunii sufleteşti;
Bucură-te, şi udarea uscăciunii trupeşti;
Bucură-te, Căldura Creşterii Duhovniceşti;
Bucură-te, coborârea LUMINII din înălţimi;
Condacul al 3-lea
Fără grăire este Taina, cum Virtutea unui Neam şi Pământ, în
câte o „Făptură Aleasă se adună” şi aşa, Sfinte Dimitrie, tu, cel
„mic şi plăpând”, devii „Bărbatul cel minunat”, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 3-lea
Aşa, Sfinte Dimitrie, în tine HRISTOS, văzând Curăţia ta, a
strâns tot ce a fost mai Sfânt din Moştenirea Neamului şi un „Chip
de mare Cinstire” a „zugrăvit” pentru Lucrarea Sa în lume.
Bucură-te, Alesul Moştenirii Sfinte;
Bucură-te, Vasul DARURILOR DUMNEZEIEŞTI pentru lume;
121
Bucură-te, prin care Virtutea s-a mărit;
Bucură-te, prin care şi mai mult s-a împodobit;
Bucură-te, cel Iubit de DUMNEZEU;
Bucură-te, şi tu, Iubitorule de DUMNEZEU;
Bucură-te, UNIREA Tainelor de SUS şi de jos;
Bucură-te, Chipul Asemănării DUMNEZEIEŞTI;
Bucură-te, OCHIUL Ceresc peste lume;
Bucură-te, un Fiu al Omului de la „răscruce de vremi”
Bucură-te, un Om al Lui DUMNEZEU la „hotar de timpuri”;
Condacul al 4-lea
Din tinereţe doritor de cele Sfinte, ai lăsat satul Basarabov şi
Viaţa Monahicească ai luat, apoi Pustnicia de pe Râul Lom, unde
te-ai nevoit până ce Firea în Sfinţenie ţi s-a prefăcut, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 4-lea
Iubirea ta cea mare pentru HRISTOS te-a prefăcut în cele
„peste fire” şi aşa „Chipul cel Duhovnicesc” ai câştigat, ca Om
Ceresc în Trup pământesc.
Bucură-te, Vieţuire peste cele trupeşti;
Bucură-te, că ai stăpânit toate patimile;
Bucură-te, că ai biruit pe demonul întunericului;
Bucură-te, că ai ieşit din văpaia ispitelor;
Bucură-te, că prin veghere Sfinţenia ţi s-a Dăruit;
Bucură-te, că ai trecut peste „hotarul lumii”;
Bucură-te, că ai pătruns în cele din Adânc;
Bucură-te, că ai curăţat din fire urmele păcatului;
Bucură-te, că te-ai spălat de întinăciunea veche;
Bucură-te, că şi moartea ai biruit;
Bucură-te, că toate ale trupului ţi s-au supus;
122
Condacul al 5-lea
Smerit ai vrut să rămâi şi aşa, neştiut, între două Pietre ţi-ai
lăsat Trupul, care prin DARUL Sfânt nu ţi s-a stricat şi neputrezit a
rămas, că Lucrarea Lui DUMNEZEU cu tine încă a rămas, în
Icosul al 5-lea
Iubirea ta cea Mare de DUMNEZEU şi Iubirea pentru Făpturile
lumii ţi-a crescut, şi aşa ai devenit un Adevărat PĂRINTE, la care
să alerge toţi cei în nevoi.
Bucură-te, IUBIREA de DUMNEZEU şi de Făptură, în Unire;
Bucură-te, Taină la care toţi trebuie să ajungă;
Bucură-te, că prin osteneli aceasta ai câştigat;
Bucură-te, că de Însuşi HRISTOS ţi s-a Dăruit;
Bucură-te, Drumul Vieţii Împlinit;
Bucură-te, Calea Vieţii deschisă spre Cer;
Bucură-te, calea pământească trecută „peste hotar”;
Bucură-te, Firea Omenească Înduhovnicită;
Bucură-te, Firea ajunsă la cele „peste fire”;
Bucură-te, Suflet mai tare ca trupul;
Bucură-te, Trup mai tare decât carnea;
Condacul al 6-lea
Pentru noi eşti Părintele cel Mare de Neam şi Pământ
Strămoşesc, şi de aceea Însuşi DOMNUL HRISTOS te-a Ales să ne
fii scăparea şi limanul Părintesc, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 6-lea
Din Păstorul cel mic al satului Basarabov, ai fost chemat la
PĂSTORIA cea Mare, la Slujirea cea grea, că a Văzut DUMNE-
ZEU Inima ta Mare ce poate împlini LUCRAREA Sa.
123
Bucură-te, Smerenie ridicată la Înălţime;
Bucură-te, Smerită Slujire în Cinstea de SUS;
Bucură-te, DAR de Preţ pentru noi;
Bucură-te, DARUL Milostivirii DUMNEZEIEŞTI;
Bucură-te, Darul Ceresc;
Bucură-te, Bucuria noastră în nevoi;
Bucură-te, Bucuria la care mereu alergăm;
Bucură-te, Mângâierea nelipsită;
Bucură-te, alinarea cea de peste toate;
Bucură-te, limanul de Nădejde;
Bucură-te, PĂRINTELE nostru, PĂRINTE;
Condacul al 7-lea
Ca neputincioşi şi în nevoi, mai mult la Minunile tale jinduim
şi iertare cerem, că în loc să te lăudăm, durerile noastre le plângem,
Icosul al 7-lea
Sfinţenia ta de adânc doar DUMNEZEU o ştie, că după Măsura
acesteia cu DARURILE Sale te-a Încununat, din care şi noi bem ca
dintr-un Izvor răcoros.
Bucură-te, IUBIREA aplecată spre noi;
Bucură-te, Revărsare de DARURI peste lume;
Bucură-te, că prin tine LUCREAZĂ Însuşi HRISTOS;
Bucură-te, scăparea noastră necontenită;
Bucură-te, tărie de veghe şi Credinţă;
Bucură-te, Pază şi Sfântă Apărare;
Bucură-te, PĂRINTELE la care ne întoarcem mereu;
Bucură-te, PĂRINTE care Primeşti pe Fiii risipitori;
Bucură-te, Iertare şi Milostivire;
Bucură-te, Mustrare şi îngăduinţă;
124
Bucură-te, IUBIRE ce copleşeşte totul;
Condacul al 8-lea
Găsit în Apele Râului Lom, cu Trupul Întreg şi Nestricat, dus
în Basarabov şi apoi la Bucureşti, de acum te avem „COMOARĂ
de SFINTE MOAŞTE”, în necontenita Cântare de: ALILUIA!
Icosul al 8-lea
Cerul prin tine de acum stă coborât peste noi, că Însăşi
BINECUVÂNTAREA Lui HRISTOS peste tine este, şi aşa şi noi
de aceasta ne învrednicim.
Bucură-te, Cer coborât pe Pământ;
Bucură-te, Mireasmă Îngerească;
Bucură-te, Sicriu cu Sfinte MOAŞTE;
Bucură-te, CHIVOT de Sfinţenie;
Bucură-te, Sfinte MOAŞTE, Chip de „Adormire Sfântă”;
Bucură-te, Sfinte MOAŞTE, rămânerea încă în lume;
Bucură-te, că din Cer mereu cobori pe pământ;
Bucură-te, DAR de care toţi ne folosim;
Bucură-te, izbăvitorul nostru de temeri;
Bucură-te, oprirea vrăjmăşiilor crude;
Bucură-te, cel ce ne scapi de tot necazul;
Condacul al 9-lea
COMOARĂ de SFINŢENIE în Catedrala Patriarhală a
Bucureştiului te avem, unde Candelă de LUMINĂ nestinsă ne eşti,
Mir de tămăduiri şi mai ales, „IUBIREA necuprinsă de PĂRINTE”,
125
Icosul al 9-lea
O, de am înţelege că IUBIREA de PĂRINTE este CHIPUL de
unde toate încep şi toate se opresc în nesfârşită NAŞTERE, cu
adevărat te-am Cinsti după cuviinţă şi pe tine, „SFÂNTUL de
Inimă” al nostru.
Bucură-te, Înger Omenesc;
Bucură-te, Omul Lui DUMNEZEU cel Ales;
Bucură-te, cel care plângi şi te Rogi neîncetat pentru lume;
Bucură-te, spaima demonilor bântuitori;
Bucură-te, alungarea duhurilor pătimaşe;
Bucură-te, vădirea înşelăciunilor necurate;
Bucură-te, tămăduirea de toată boala;
Bucură-te, curăţirea de toată întinăciunea;
Bucură-te, sprijin celor neputincioşi;
Bucură-te, al Mamelor Ocrotitor;
Bucură-te, şi al Copiilor Iubit PĂRINTE;
Condacul al 10-lea
Adus în Bucureşti, Capitala Ţării, Tu, „Blândeţea Cea
DUMNEZEIASCĂ”, te faci „PUTEREA Cea SFÂNTĂ” a Pămân-
tului Românesc, PUTEREA de care este nevoie faţă de vrăjmăşiile
ascunse, spre Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 10-lea
Peste Neamul şi Pământul Românesc, multe răutăţi au trecut şi
încă mai trec, şi doar SFINŢENIA FIILOR celor Aleşi mai Biruieşte
„uciderea ascunsă”.
Bucură-te, Chipul Credinţei peste toate;
Bucură-te, şi sabie de Taină;
Bucură-te, Mâna Milostivirii;
Bucură-te, şi Toiag de certare;
Bucură-te, şi Toiag de pază;
126
Bucură-te, Minunea Pământului;
Bucură-te, Răsadul pururea verde;
Bucură-te, că în PALMELE Tale porţi CHIVOTUL Ţării
ROMÂNEŞTI;
Bucură-te, că la Pieptul tău îl ţii;
Bucură-te, că din Braţele tale nimeni nu ne mai poate lua;
Bucură-te, că aşa BINECUVÂNTAREA DOMNULUI este şi
peste noi;
Condacul al 11-lea
Aşa, Sfinte Cuvioase Dimitrie, ne eşti Zid şi Turn neclintit,
reazem şi APĂRĂTOR de toate vicleşugurile, şi aşa tot Poporul la
tine priveşte ca la un „Liman de Mântuire”, în Nădejdea şi Cântarea
de: ALILUIA!
Icosul al 11-lea
Cu toţii Cântări şi Cinstiri îţi aducem, îndeosebi pentru
IUBIREA Ta cea Mare de PĂRINTE, la care toţi pot alerga şi găsi
alinarea tuturor nevoilor.
Bucură-te, Bucuria întristaţilor;
Bucură-te, Nădejdea Viitorului;
Bucură-te, Limanul cel DUMNEZEIESC;
Bucură-te, Glasul de Taină al DOMNULUI HRISTOS;
Bucură-te, Şoapta PREASFÂNTULUI DUH;
Bucură-te, Luminarea Minţilor;
Bucură-te, despietrirea Inimilor;
Bucură-te, oprirea plânsurilor;
Bucură-te, DAR pentru fiecare lipsă;
Bucură-te, DAR pentru fiecare nevoie;
Bucură-te, RUGĂCIUNE, ALTARUL Lumii;
127
Condacul al 12-lea
Te-a DĂRUIT DUMNEZEU să fii „FĂCLIA DUMNE-
ZEIASCĂ” de pe dealul Ţării Româneşti, de unde să LUMINEZE
peste toate răutăţile ca şi peste toate BUCURIILE, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 12-lea
ŢARA ROMÂNEASCĂ Ţie ţi s-a ÎNCREDINŢAT, Blândule
PĂSTOR, care în MAREA IUBIRE de PĂRINTE o PĂZEŞTI, şi cu
DARUL pe care îl ai o faci cu adevărat „STAULUL Lui HRISTOS”.
Bucură-te, Avraam al Ţării ROMÂNEŞTI;
Bucură-te, că la „SÂNUL” Tău sunt toţi Credincioşii;
Bucură-te, cel ca Moise, ieşit din egiptul străin;
Bucură-te, cel ca Ilie, venit la Curtea Domnească;
Bucură-te, cel ca Ioan Botezătorul, neînfricatul mustrător;
Bucură-te, PAZĂ la ALTARUL Străbun;
Bucură-te, Slujitorul cel de toată Credincioşia;
Bucură-te, Fiul cel Vrednic al Neamului;
Bucură-te, Omul Lui DUMNEZEU îndeosebi Ales;
Bucură-te, Stâlpul Ortodoxiei din MIJLOCUL ŢĂRII;
Bucură-te, PIATRA de ridicare şi cădere a vremurilor;
Condacul al 13-lea
Prin SFINŢI se mai ţine lumea de la pieire, şi mai ales prin
SFINTELE MOAŞTE şi MORMINTELE de Taină ale PĂRIN-
ŢILOR IUBITORI de DUMNEZEU, asemenea fiind şi Tu, Sfinte
DIMITRIE, pentru Neamul şi Pământul ROMÂNESC, în BINE-
CUVÂNTAREA de SUS şi IZBĂVIREA de tot răul, în Cântarea
de: ALILUIA!
128
Rugăciune
O, BRAŢE PĂRINTEŞTI Preaiubitoare, Sfinte DIMITRIE,

ţine la PIEPTUL Tău CHIVOTUL ŢĂRII ROMÂNEŞTI, PRINOS
de-a pururea adus IUBIRII Lui DUMNEZEU şi totodată Iubirii de
Neam şi Pământ STRĂMOŞESC, că aşa de nimic nu ne vom mai
teme, că cine să ne mai „fure” din BRAŢELE Tale? Şi în nevoile
noastre, cu aceeaşi IUBIRE ne primeşte, ca să Cântăm cu glas
mare:
Bucură-te, BUCURIA noastră, BRAŢELE PĂRINTEŞTI
PREAIUBITOARE!
129
130
Acatistul Sfântului Cuvios Paisie de la Neamţ
prăznuire la 15 noiembrie
Sfântul Cuvios Paisie Velicikovschi, cunoscut prin rolul său

deosebit în „revigorarea” Vieţii mistice monahiceşti în special, prin
reînvierea „tradiţiilor isihaste”. Originar din Rusia, de neam din mai
multe spiţe (şi român şi rus şi evreu), Fiu de Preot, îşi alege Viaţa
Călugărească, trece prin Valahia (pe la Sfântul Vasile de la Poiana
Mărului), ajunge la Muntele Athos şi apoi spre bătrâneţe se întoarce
în Valahia-Moldova, unde la Mânăstirea Neamţ îşi „Împlineşte
Chipul de Părinte Duhovnicesc” al timpurilor noi. Este cunoscut prin
traducerile Filocalice şi prin mulţimea de Ucenici Înduhovniciţi, care
„re-întemeiază” Viaţa Duhovnicească atât în Valahia, cât şi în Rusia,
şi chiar mai mult. Vestita „Optina” din Rusia şi apoi alte Mânăstiri,
prin „curentul Paisian”, ajung la o „re-întemeiere” de Viaţă Duhov-
nicească atât pentru Mânăstiri, cât şi pentru „lumea laică”. Acest
Paisie devine un adevărat „hotar” între „vechi şi nou”, dar care le dă
„Chipul cel Sfânt” la ambele. Este Sfântul ce „păstrează Chipul
Sfinţilor Părinţi de demult” şi totodată dă un „impuls nou unei Noi
Duhovnicii, deschise lumii celei în „prefacere”. „PERSONA-
LITATEA” Sfântului Cuvios Paisie de la Neamţ este încă puţin
evidenţiată. Cinstirea sa de cei Credincioşi, şi mai ales de „mistici şi
doritori de Duhovnicie”, este frecventă.
Tropar (glas 2)
„Străin fiind pe pământ, ai dobândit Patria Cerească, pe cei
credincioşi învăţându-i, preacuvioase Părinte Paisie, nevoitor al
Filocaliei, să-şi înalţe mintea către DUMNEZEU şi din inimă să
131
strige către El: Doamne IISUSE HRISTOASE, Fiul lui DUMNE-
ZEU, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”.

„Toate Tainele tale sunt mai presus de cuget...” (Glasul 2)
Psalmul 50, apoi:
Condacul 1
Celui ce te-ai învrednicit de Chipul de Taină al Sfinţilor
Părinţi, ţie, Părintelui nostru Paisie de la Neamţ, cinstire ţi-aducem
după datorie, ca şi noi să fim printre Fiii tăi Duhovniceşti ce-ţi stau
cu evlavie înainte, cântând:
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Paisie, Chipul de
Taină al Sfinţilor Părinţi!
Icosul 1
DUMNEZEU ATOTVĂZĂTORUL, ştiind Iubirea ta curată şi
dorirea spre cele de Sus, a revărsat DARUL Său din plin, ca să
rodeşti cu adevărat POMUL Ceresc pe pământ.
Bucură-te, încă o Iubire de DUMNEZEU în lume;
Bucură-te, cele de jos ce se urcă la cele de Sus;
Bucură-te, Făptură ce se ÎNCHINĂ ZIDITORULUI;
Bucură-te, moştenirea lumii ce se face DAR Lui HRISTOS;
Bucură-te, mlădiţă Sfântă printre spinii pământului;
Bucură-te, Pom Roditor în ţarina uscată a lumii;
Condacul al 2-lea
Ca un Cerb ai alergat prin hăţişurile lumii şi nu te-ai oprit decât la
limanurile de Taină, unde auzeai Cântarea Cerească de: ALILUIA!
132
Icosul al 2-lea
Ai ieşit din Patria ta ca să te întorci cu Lumina Aprinsă, din
care să se nască DARUL Cel DUMNEZEIESC.
Bucură-te, tinereţe mai înţeleaptă decât bătrâneţea;
Bucură-te, DAR ce a Crescut nenumărate DARURI;
Bucură-te, Şoapta CHEMĂRII Lui HRISTOS;
Bucură-te, Văpaia râvnirii DUHULUI PREASFÂNT;
Bucură-te, Lucrarea Duhovnicească a Credinţei;
Bucură-te, îndrăzneala Nădejdii neclintite;
Condacul al 3-lea
Ai ieşit din vâltoarea lumii şi te-ai aruncat în MAREA cea
Duhovnicească, unde te-ai luptat cu dârzenie împotriva duhurilor
răutăţii, cântând: ALILUIA!
Icosul al 3-lea
Piedici şi amare îndoieli trebuiau trecute la fiecare pas, dar de
fiecare dată le-ai biruit cu Vederea peste toate a Credinţei şi Iubirii
neîmpuţinate.
Bucură-te, Credinţă, PUTEREA cea mare;
Bucură-te, Iubire, decât toate mai tare;
Bucură-te, Vederea de DUH pătrunzătoare;
Bucură-te, Glasul CUVÂNTULUI DUMNEZEIESC;
Bucură-te, Închinarea la ALTARUL Lui HRISTOS;
Bucură-te, Ucenic şi Slujitor al Celor Sfinte;
Condacul al 4-lea
Mult ai căutat un Povăţuitor, luptându-te cu toate îndoielile
tinereţii, nădăjduind în călăuzirea cea sfântă, cântând Lui
DUMNEZEU: ALILUIA!
133
Icosul al 4-lea
Însăşi Mama ta, la început fără înţelegere, se luminează de
râvna ta monahicească, urmându-ţi apoi Îngerescului Chip.
Bucură-te, că de lanţurile lumii te-ai dezlegat;
Bucură-te, către Cer privitorule;
Bucură-te, că pe însăşi Mama ta ai câştigat-o;
Bucură-te, de DORUL DUMNEZEIESC învăpăiat;
Bucură-te, cel ce din cuptorul patimilor ai ieşit;
Bucură-te, de FOCUL DUHULUI aprins;
Condacul al 5-lea
Iubirea de DUMNEZEU creştea odată cu tinereţea ta,
nevoindu-te cu multe osteneli a Urma DUMNEZEIESCULUI
MÂNTUITOR, veselindu-te în PREASFÂNTUL DUH, cu închi-
narea de: ALILUIA!
Icosul al 5-lea
Ochii Sufletului ţi se luminau tot mai mult peste cei trupeşti şi
ICOANA DOMNULUI HRISTOS ţi se întipărea tot mai mult în
toată Fiinţa, încât nimic nu te mai putea împiedica a-i Urma Lui.
Bucură-te, Suflet al Iubirii curate;
Bucură-te, trup al nevoinţelor sfinte;
Bucură-te, Duh al Chipului Sfinţilor;
Bucură-te, al Monahilor de demult Următor;
Bucură-te, descoperirea Tainei Vieţii Duhovniceşti;
Bucură-te, dezgroparea Mărgăritarului din ţarina lumii;
Condacul al 6-lea
Ai călătorit peste hotare şi ai trecut prin multe locaşuri, peşteri,
schituri şi mânăstiri, şi ai cules „Mierea” Duhovnicească, ca tu
134
însuţi apoi să izvorăşti „APA cea Limpede a Vieţii întru HRISTOS”,
cântând: ALILUIA!
Icosul al 6-lea
Stareţul Sfânt Vasile de la Poiana Mărului, din Moldova, odată
cu tunderea în Chipul Monahicesc, ţi-a insuflat şi din DUHUL de
Taină al Sfinţilor Părinţi de demult, cărora ai devenit Urmaş
asemănător.
Bucură-te, că înaripat de Chipul Sfinţilor Părinţi, până în Mun-
tele Athos ai zburat;
Bucură-te, că ai aprins LUMINA în multe locuri stinsă;
Bucură-te, Făclie ce întunericul a risipit;
Bucură-te, că Chipul Îngeresc din nou l-ai arătat strălucit;
Bucură-te, că Cerul de Pământ l-ai apropiat;
Bucură-te, că duhurile rele le-ai depărtat;
Condacul al 7-lea
Nici lipsurile sărăciei, nici neputinţele şi nici boala nu mai
puteau opri „învăpăierea de DUH” pe care ai câştigat-o, veselindu-te
peste toate în cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 7-lea
Dacă la început căutai „liniştea şi singurătatea”, acum ca un
„Nou Chip al Sfinţilor Părinţi” ai devenit tu însuţi un Stareţ al
multor Ucenici.
Bucură-te, Pom ce a Rodit din abundenţă;
Bucură-te, Roadă ce hrăneşte pe toţi;
Bucură-te, Lumină ce nu mai poate sta ascunsă;
Bucură-te, călăuzire iscusită;
Bucură-te, Rugăciune pământească ce ajunge la Cer;
Bucură-te, Slujirea ALTARULUI dintre Cer şi Pământ;
135
Condacul al 8-lea
Tu însuţi ai descoperit că Taina Chipului Călugăresc nu este
numai „liniştea şi dezlipirea de cele lumeşti”, ci şi „ADUNAREA
lumii ca BISERICA VIE a Lui HRISTOS”, care să cânte: ALILUIA!
Icosul al 8-lea
Aşa, te-ai făcut PĂSTOR al ADUNĂRII-BISERICII Lui
HRISTOS, încât tot mai mulţi alergau cu grăbire la „Staulul
Mântuirii”.
Bucură-te, Păstor cu dulce glas chemător;
Bucură-te, Păstor al CHIPULUI Lui HRISTOS;
Bucură-te, Păstor Următor PĂSTORULUI DUMNEZEIESC;
Bucură-te, Păstor ce nu pierzi pe nimeni;
Bucură-te, Păstor ce ne aperi de toţi lupii ucigători;
Bucură-te, Păstor ce porţi pe Umeri Oile cele pierdute;
Condacul al 9-lea
Chipul Mânăstiresc a devenit totodată „Sihăstrie Duhovni-
cească” şi ADUNAREA BISERICII Lui HRISTOS, încât cu uimire
Cerul şi Pământul se Întâlneau, Îngerii cu cele de jos se Vedeau, în
cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 9-lea
Pe Urmele Sfinţilor de demult ai călătorit cu multe osteneli şi
te-ai învrednicit de DARURILE lor cele de Taină, din care şi noi ne
Împărtăşim.
Bucură-te, al Sfântului Antonie cel Mare ascultător;
Bucură-te, al Sfântului Pahomie râvnitor;
Bucură-te, reînvierea Tebaidei de demult;
Bucură-te, Pustnic şi Stareţ totodată;
Bucură-te, Rugăciune neîncetată şi în mijlocul lumii;
136
Bucură-te, şi Lucrarea Duhovnicească laolaltă;
Condacul la 10-lea
Doritor să zugrăveşti Chipul Sfinţilor Părinţi ca ICOANE la
care să se plece tot Capul, ai descoperit Taina „Cuvintelor şi
Învăţăturile” lor ca vopselele din care se pot Reînvia DARURILE
cele Duhovniceşti, ca şi noi să cântăm: ALILUIA!
Icosul al 10-lea
CARTEA VIEŢII a FIULUI Lui DUMNEZEU este ICOANA
DUMNEZEIEŞTII IUBIRI şi „Cărţile Sfinţilor” sunt „Icoanele
Iubirii de Făptură”, care astfel împodobesc ALTARUL şi BISERICA
VIE a Lui HRISTOS.
Bucură-te, Închinătorule de Taină;
Bucură-te, Cinstitorul ICOANELOR Sfinte;
Bucură-te, Zugravul ICOANELOR uitate;
Bucură-te, Redescoperitorul CĂRŢII VIEŢII;
Bucură-te, Primitorule al DARURILOR Învăţăturii Preasfinte;
Bucură-te, Noule Cuvântător;
Condacul al 11-lea
La Început a fost CUVÂNTUL-DUMNEZEU şi CUVÂNTUL
Trup S-a făcut şi Trupul ICOANĂ S-a făcut şi ICOANA s-a făcut
LUMINA CUVÂNTULUI şi LUMINA iarăşi se întoarce în
CUVÂNTUL de Taină: ALILUIA!
Icosul al 11-lea
Zi şi noapte ai aprins Candela CUVÂNTULUI DUMNEZEIESC,
şi în Uleiul Învăţăturilor Sfinţilor Părinţi ne-ai dat şi nouă
„LUMINA Cărţilor” de „VIAŢĂ dătătoare”.
137
Bucură-te, Noule Scriitor al CĂRŢILOR SFINTE;
Bucură-te, cel învăpăiat de DUHUL GRĂIRII CUVÂNTULUI;
Bucură-te, că ai făcut din Chipul CĂRŢII Chip de ICOANĂ;
Bucură-te, Făclia SCRISULUI Duhovnicesc;
Bucură-te, CANDELA Cărţilor Sfinţilor;
Bucură-te, că ai făcut din Chipul Călugăresc „Chipul Învăţă-
turilor Sfinte”;
Condacul al 12-lea
Sfinte Preacuvioase Părinte Paisie, DARUL cel Primit de la
FĂCĂTORUL DUMNEZEU a Rodit din plin în ţarina Vieţii tale,
din care şi noi ne Hrănim, cântând: ALILUIA!
Icosul al 12-lea
Chipul Iubit Monahicesc, Chipul Îngeresc al Omului, iată că l-
ai Împodobit cu „HAINA Cerească” a Lui HRISTOS, ca un
adevărat Împlinitor al Menirii pământeşti.
Bucură-te, că din Mânăstirea Neamţ ai făcut BISERICA
Scrierilor Sfinte;
Bucură-te, Chipul „Părintelui ÎNVĂŢĂTOR”;
Bucură-te, că ai Reaprins LUMINA Învăţăturilor Sfinţilor
Părinţi;
Bucură-te, Noule Prooroc al CUVÂNTULUI DUMNEZEIESC;
Bucură-te, Apostolie a EVANGHELIEI Lui HRISTOS;
Bucură-te, Vrednicule Slujitor al ALTARULUI-ICOANEI
CUVÂNTULUI;
Condacul al 13-lea
O, Preacuvioase Părinte Paisie, Alesul Chipului Duhovnicesc,
din CANDELA nestinsă a Iubirii tale neîmpuţinate dă-ne şi nouă
138
câte o frântură de LUMINĂ Cerească, şi din GURA ta veşnic
Rugătoare şi Cuvântătoare dă-ne Călăuzire şi POVĂŢUIRE spre
Limanul MÂNTUIRII, ca şi noi să cântăm: ALILUIA!
Rugăciune
Sfinte Preacuvioase Părinte Paisie, DARUL Lui DUMNEZEU şi

pentru noi, ai ales „Loc de Odihnă” al Sfintelor tale Moaşte în Ţara
noastră Românească, unde ai Primit Taina ICOANEI CUVÂN-
TULUI, prin Sfinţii Părinţi de aici, care aveau tocmai „Chipul
ICOANEI CUVÂNTULUI de Taină”. Aici, în Ţara Românească, ai
fost pătruns de DUHUL ICOANEI ce se face LUMINA CUVÂN-
TULUI Lui HRISTOS. Nici în Muntele Athos, nici în Rusia, nici în
altă parte nu ai găsit din plin „LUMINA CUVÂNTULUI ce se face
ICOANĂ”. Ca râvnitor al Chipului ICOANELOR tuturor Sfinţilor,
I-ai ADUNAT în ICOANA CĂRŢII, ca „LITURGHIA Povăţuirii
Duhovniceşti”.
O, cu adevărat Chip de Sfânt Părinte asemenea celor de demult,
RĂMÂI pentru Veşnicie FĂCLIA ICOANEI CUVÂNTULUI în
Pământul nostru strămoşesc, ca şi noi să ţinem APRINSĂ
CANDELA PREASFÂNTĂ a Lui HRISTOS, DOMNUL Duhov-
niciei noastre de Făpturi.
Şi noi îţi Cântăm puţina noastră Recunoştinţă, ca nişte Fii ce
trebuie să ÎNVĂŢĂM mereu Taina „POVĂŢUIRII Duhovniceşti”.
Atât de mult ai Iubit pe Fiii tăi Duhovniceşti, de nu ai putut să
te desparţi de Locul unde ai sfârşit călătoria pământească. Sfântul
tău „MORMÂNT” este „CHIVOTUL Chipului tău ICONIC de
Sfânt Părinte”, unde alergăm adesea, ca la un „Liman” de
mângâiere şi Nădejde neclintită.
139
Bucură-te, Sfinte Părinte Paisie, şi ne Bucurăm şi noi cu Tine,
ca Pământul cu Cerul unde acum eşti să se UNEASCĂ, aşa cum ai
căutat tu în toată călătoria acestei lumi.
Ştiindu-te pe Tine, Părintele nostru, nu vom deznădăjdui nici
noi de MILOSTIVIREA Lui DUMNEZEU. Amin!
140
Acatistul Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul
Sfântul Grigorie Decapolitul este unul dintre Marii Sfinţi cu

Trupul Întreg şi Nestricat, ce se află la Mânăstirea Bistriţa, Vâlcea.
Este cunoscut prin DARURILE sale, pentru toate nevoile. În special
este Sfântul „TĂRIEI CREDINŢEI peste toate”, prin care se
biruiesc şi cele ce par de nebiruit. Cinstirea sa este frecventă şi
mulţi îi citesc Acatistul.
Tropar (glas 3)
„Chip te-ai făcut înfrânării şi prin Dumnezeiescul Duh pe toţi
i-ai luminat. Alergarea Dreptei Credinţe ai săvârşit-o şi cu Învăţă-
turile lumea ai luminat şi ai mustrat cugetele celor rău credincioşi.
Părinte Cuvioase Grigorie, Roagă-te lui Hristos DUMNEZEU să ne
Dăruiască nouă mare milă”.

„Pe tine, Ceea ce ai mijlocit Mântuirea neamului nostru...”
(Glasul 3)
Psalmul 50, apoi:
141
Condacul 1
DRAGOSTEA cea Mare de DUMNEZEU aduce şi CRE-
DINŢA, prin care Făptura se ridică deasupra Firii sale şi se Uneşte
cu FĂCĂTORUL în Taina cea negrăită, acestui Chip fiind şi noi cu
Cinstire Cântăm:
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Grigorie, Tăria CREDINŢEI
peste toate!
Icosul 1
CHIPUL IUBIRII de DUMNEZEU ai avut, pe care L-ai
Crescut în CHIPUL CREDINŢEI celei peste toate, care biruieşte
Firea şi o face Slujitoarea celor Sfinte.
Bucură-te, Alesul Lui DUMNEZEU;
Bucură-te, şi alegerea ta, a celor Sfinte;
Bucură-te, Chipul cel de Taină al CREDINŢEI;
Bucură-te, Chipul CREDINŢEI-Ochiul Firii;
Bucură-te, Chipul CREDINŢEI-LUMINA din adânc;
Bucură-te, Chipul CREDINŢEI-CHIPUL Lui HRISTOS;
Bucură-te, Chipul CREDINŢEI-Simţirea SF. DUH;
Bucură-te, CREDINŢĂ-BINECUVÂNTAREA TATĂLUI
DUMNEZEU;
Bucură-te, CREDINŢĂ-Chemarea ÎNTÂLNIRII;
Bucură-te, CREDINŢĂ-Închinarea de ALTAR;
Bucură-te, CREDINŢĂ-VORBIREA Tăcerii;
peste toate!
Condacul al 2-lea
Din tinereţe învăpăiat de DUMNEZEIESCUL DOR, spre cele
Sfinte ai alergat şi pe Calea Lui HRISTOS ai mers şi cu Puterea
CREDINŢEI toate ale Firii ai călcat, ca să te ridici la cele de SUS,
142
Icosul al 2-lea
Aşa de mult ai dorit cele Sfinte, încât toate ale lumii le-ai
ÎNCHINAT Lui HRISTOS, şi aşa cele pământeşti ai lăsat şi cele
Duhovniceşti cu totul ai ales:
Bucură-te, Alegerea cea de Taină;
Bucură-te, Căutarea celor Sfinte;
Bucură-te, DORUL Făpturii după DUMNEZEU;
Bucură-te, Glasul cel din Adâncurile Fiinţei;
Bucură-te, Şoapta auzită doar de cei Curaţi;
Bucură-te, cel cu Mintea de LUMINĂ;
Bucură-te, cel cu Inima de DUH;
Bucură-te, Moştenitorul Chipului Virtuţilor;
Bucură-te, LUCRĂTORUL Lui HRISTOS;
Bucură-te, cel dintre Oameni Chemat;
Bucură-te, cel dintre Oameni Însemnat;
peste toate!
Condacul al 3-lea
Trăirea Monahicească ai desăvârşit-o în trăirea Pustnicească, că
nevoindu-te cu osteneli nenumărate ai dorit să ajungi la Limanul cel
de Taină al Veşniciei, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 3-lea
Cu multe lupte Duhovniceşti este Viaţa Pustnicească, lupte cu
rănile păcatului din Fire, cu bântuielile duhurilor necurate năvălitoare
şi asupritoare şi încă multe încercări, ce doar de sfinţenie se biruiesc:
Bucură-te, că pentru DRAGOSTEA Lui HRISTOS toate ai lăsat;
Bucură-te, că peste Trup te-ai ridicat;
Bucură-te, că peste Suflet te-ai înălţat;
Bucură-te, că peste Minte te-ai Suit;
Bucură-te, că peste Simţire te-ai adâncit;
Bucură-te, că cele Suprafireşti ai dobândit;
143
Bucură-te, că prin Taina CREDINŢEI pe toate le-ai Crescut;
Bucură-te, că aşa în cele Duhovniceşti ai intrat;
Bucură-te, că spinii păcatului aşa i-ai scos;
Bucură-te, Fiul lui Adam cel Izbăvit;
Bucură-te, Omul cu Chipul ÎMPLINIT;
peste toate!
Condacul al 4-lea
Fiecare Făptură are un Chip propriu, prin care DUMNEZEU
ÎNTIPĂREŞTE un DAR al Său, cu totodată Moştenirea Părintească
a lumii, ca să se prefacă în acea UNIRE de Taină, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 4-lea
Şi Fiecăruia i se DĂRUIEŞTE după cum VEDE DUMNEZEU
„Răspunsul propriul de Făptură”, tu, Sfinte Grigorie, având un
„Mare Răspuns de IUBIRE de DUMNEZEU”, pentru care cu
DARURI multe ai fost Dăruit.
Bucură-te, Măsură de Mare IUBIRE;
Bucură-te, Măsură de toată Dăruirea;
Bucură-te, Suflet mai Mare şi mai tare decât Trupul;
Bucură-te, carne mai tare decât „materia”;
Bucură-te, materie „Sfinţită şi Binecuvântată”;
Bucură-te, Fire Prefăcută în LUMINĂ;
Bucură-te, LUMINĂ ce Oglindeşte NEVĂZUTUL;
Bucură-te, NEVĂZUT deschis de DUH;
Bucură-te, Făptură cu CHIPUL Lui DUMNEZEU;
Bucură-te, Om care ai ajuns la ASEMĂNAREA cea Sfântă;
peste toate!
144
Condacul al 5-lea
Doar cel nevoitor ştie cât de crâncenă este lupta cu propria
Fire, cât de dureroase sunt rănile păcatului, încât, Sfinte Grigorie,
adesea erai la hotarul deznădăjduirii, dar cu Tăria CREDINŢEI l-ai
trecut, ca peste o „punte”, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 5-lea
Virtutea Făpturii se clatină la multele ispite şi neputinţa Firii
adesea se arată, dar tu, Sfinte, cu neclintita CREDINŢĂ peste
acestea ai sărit, ca un alergător spre cele Sfinte.
Bucură-te, alergare fără oprire pe Calea Sfinţeniei;
Bucură-te, că ai biruit încrâncenarea dintre Viaţă şi moarte;
Bucură-te, că ai trecut prin „întunericul” încercărilor;
Bucură-te, că ai trecut „hotarul prăpastiei” ce desparte lumea;
Bucură-te, că din CRUCEA Lui HRISTOS „Punte” ai făcut;
Bucură-te, că aşa la cele de „Dincolo” ai ajuns;
Bucură-te, că de acum eşti şi Omul Ceresc;
Bucură-te, că de acum Pământul cu Cerul Uneşti;
Bucură-te, că ai deschis UŞA Duhovnicească;
Bucură-te, că te-ai făcut „Oglinda” celor Ascunse;
Bucură-te, că te-ai făcut „Fereastra” dintre Lume şi DUMNEZEU;
peste toate!
Condacul al 6-lea
Mulţi se avântă spre „Calea Sfinţeniei”, dar majoritatea se
opintesc şi se opresc la „prăpastiile şi încercările cele grele Duhov-
niceşti”, că lupta cea Iscusită este doar pentru cei cu Bărbăţia
neînfricată, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 6-lea
Mulţi se pierd în „luptele ascunse ale Duhovniciei”, şi puţini cu
nevoinţe peste Fire în toate biruiesc, şi tu, Sfinte Grigorie, prin
acestea trecând, te-ai făcut „Povăţuitorul” acestei Petreceri de Taină.
145
Bucură-te, Povăţuitorul pentru Calea cea Duhovnicească;
Bucură-te, Iscusitul Îndrumător;
Bucură-te, deschiderea „tărâmului celuilalt”;
Bucură-te, coborârea „Veşniciei” în cele vremelnice;
Bucură-te, cutremurătoarea luptă cu duhurile rele;
Bucură-te, răbdare în lipsuri şi încercări;
Bucură-te, Nădejde de ultima limită;
Bucură-te, Tăria CREDINŢEI de maximă sforţare;
Bucură-te, trecerea prin „focul mistuitor”;
Bucură-te, trecerea prin „adâncul fără reîntoarcere”;
Bucură-te, Prefacerea de „golirea şi umplerea” de Taină;
peste toate!
Condacul al 7-lea
Noi cei pământeşti şi în nevoile fireşti şi slabe, prea puţin din
cele Duhovniceşti pricepem, dar alergând la tine, Sfinte Grigorie, ca
la unul ce Sfinţenia ai câştigat, vom putea să Cântăm: ALILUIA!
Icosul al 7-lea
Ne lăudăm cu tine, Sfinte, că, Făptură omenească fiind, la cele
mai PRESUS ai ajuns, şi aşa ca la un Liman venim să ne fii şi nouă
Ajutător.
Bucură-te, Limanul nostru de scăpare;
Bucură-te, Nădejdea noastră de alinare;
Bucură-te, Înger Omenesc pentru lume;
Bucură-te, Înger Ceresc cu Puterea de SUS;
Bucură-te, Dragostea ce trece peste toate;
Bucură-te, vădirea şi alungarea eresurilor;
Bucură-te, luptătorule dârz cu duhurile necurate;
Bucură-te, biruitorule al patimilor demonice;
Bucură-te, Lucrătorul celor Sfinte;
Bucură-te, ostenitorul Faptelor Bune;
146
Bucură-te, Povăţuirea noastră cea Înţeleaptă;
peste toate!
Condacul al 8-lea
DARUL cel Mare al TĂRIEI CREDINŢEI ai câştigat, încât pe
toate le-ai biruit, de nimic nu-ţi mai sta împotrivă, alergând spre
HRISTOS ca Să-L ÎNTÂLNEŞTI, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 8-lea
Ultimul pas de pe Drumul Duhovniciei este ÎNTÂLNIREA cu
HRISTOS, prin care se face UNIREA cea de Taină şi totodată
PREFACEREA Sfinţeniei, Arvuna Veşniciei.
Bucură-te, cel ce ai trecut „hotarele despărţitoare” ale lumii;
Bucură-te, cel ce ai Unit lumea cu ZIDITORUL;
Bucură-te, ÎMPLINIREA Menirii Omului;
Bucură-te, Prefacerea în PLĂMADA Veşniciei;
Bucură-te, ÎNCHINAREA Credincioşiei adevărate;
Bucură-te, că te-ai făcut „ALTAR” Lui HRISTOS;
Bucură-te, că te-ai făcut „BISERICĂ VIE”;
Bucură-te, ICOANĂ a celor Sfinte;
Bucură-te, Sfinte PĂRINTE, cu ceilalţi Sfinţi PĂRINŢI;
Bucură-te, de acum PĂRINTELE nostru cel de-aproape;
Bucură-te, PĂRINTELE nostru cel Bun şi Iertător;
peste toate!
Condacul al 9-lea
Ca MULŢUMIRE Lui HRISTOS pentru IUBIREA Sa şi
Vestitor şi Propovăduitor te-ai făcut, că ai mers prin Cetăţi să
Cuvântezi Evanghelia VIEŢII, şi aşa, ieşind din pustie, PILDĂ de
Credincioşie te-ai arătat, în Cântarea de: ALILUIA!
147
Icosul al 9-lea
DARURILE tale şi mai mult s-au arătat, că Minuni nenumărate
ai făcut, de s-au cutremurat cei răi şi căzuţi în eresuri, şi aşa, Rodul
CREDINŢEI Lumii le-ai Dăruit.
Bucură-te, Izvor de Daruri pentru lume;
Bucură-te, Dăruitorul cel cu Inimă Mare;
Bucură-te, Dăruitorul IUBIRII de PĂRINTE;
Bucură-te, că te-ai făcut Chipul de Ajutor al lumii;
Bucură-te, Ocrotitorul Făpturilor de Jos;
Bucură-te, că tămăduiri săvârşeşti;
Bucură-te, că Omul Lui DUMNEZEU te arăţi;
Bucură-te, Omul cel Iubit şi Cinstit;
Bucură-te, şi Profet ce vezi cele Viitoare;
Bucură-te, că „rabzi şi aştepţi” cu Tăria CREDINŢEI:
Bucură-te, că Mânăstirea Bistriţa prin aceasta o Ocroteşti;
peste toate!
Condacul al 10-lea
Şi încă o încercare ţi s-a dat, că în „boală” ai căzut, duhurile
cele rele vrând să te oprească de la Urcarea ta la cele de SUS, dar
prin TĂRIA CREDINŢEI boala ai schimbat-o, ca Suferinţa
CRUCII să o treci, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 10-lea
Boala celor Sfinţi este încă o „PREFACERE de Taină” a Firii
în cele „peste Fire”, ca Făptura cea muritoare să primească
PLĂMADA NEMURIRII, Arvuna Veşniciei Lui HRISTOS.
Bucură-te, că şi boala ai învins;
Bucură-te, că boala tot prin Tăria CREDINŢEI ai biruit-o;
Bucură-te, că aşa slăbiciunea ai stăpânit-o;
Bucură-te, că Trupul şi mai mult l-ai Sfinţit;
Bucură-te, că şi mai mult l-ai curăţit;
148
Bucură-te, că DAR de Tămăduiri ai primit;
Bucură-te, că ai făcut prin acesta nenumărate Minuni;
Bucură-te, că pe desfrânaţi şi îndrăciţi i-ai însănătoşit;
Bucură-te, că în toate nevoile Folositor te-ai făcut;
Bucură-te, că te avem de acum Liman de scăpare;
Bucură-te, că te avem de acum Nădejde şi Alinare;
peste toate!
Condacul al 11-lea
Mai presus de toate cele pământeşti, Îmbogăţit cu cele Duhov-
niceşti, spre ODIHNA Veşniciei te-ai dus, că Talantul Lui
HRISTOS l-ai Înmulţit, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 11-lea
Sfintele tale MOAŞTE te-au arătat cât de mult L-ai IUBIT pe
HRISTOS, că TRUP de ÎNVIERE Nestricat ai dobândit,
COMOARĂ pentru noi de mare preţ, la Mânăstirea Bistriţa de
acum fiind.
Bucură-te, BUCURIA noastră;
Bucură-te, şi noi îţi cântăm;
Bucură-te, că mereu ne reamintim Minunile tale;
Bucură-te, că prin aceasta mereu ne Întărim CREDINŢA;
Bucură-te, că ai izbăvit pe Fecioara de orbire;
Bucură-te, că ai tămăduit pe cel răcit;
Bucură-te, că pe Femeia cu durerea Capului ai izbăvit-o;
Bucură-te, că ai izgonit pe demonul din cel bântuit;
Bucură-te, că ai scăpat din moarte pe cel muşcat de viperă;
Bucură-te, că şi acum toate Minunile de nevoie le faci;
Bucură-te, că şi acum, pentru toţi eşti Sfântul Ajutător;
peste toate!
149
Condacul al 12-lea
Multe laude ar trebui să-ţi aducem, dar noi punem înainte
nevoile noastre cele de jos, că în suferinţe şi ispite grele ne zbatem,
şi aşa ca la un Liman alergăm, cu Nădejdea şi CREDINŢA în
Ajutorul Sfânt, spre Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 12-lea
O, Sfinte Grigorie, în toată Viaţa ta pe DUMNEZEU cel mai
mult ai IUBIT, şi din această IUBIRE şi Iubirea de Făpturi ai câşti-
gat, cu DARURI de SUS fiind Dăruit, din care şi noi ne Împărtăşim
şi ne folosim.
Bucură-te, Sfântul nostru cel de-aproape;
Bucură-te, DARUL Milostivirii Lui DUMNEZEU;
Bucură-te, PILDĂ de Credincioşie şi Nevoinţă Sfântă;
Bucură-te, Povăţuitorul cu adevărat al celor de Taină;
Bucură-te, Iscusita Duhovnicie ce o dai celor căutători;
Bucură-te, Sfântul de Inimă al celor cu Viaţă Curată;
Bucură-te, Împreună Lucrător cu cei ce se nevoiesc în cele Bune;
Bucură-te, de acum NUMELE cel Binecuvântat;
Bucură-te, de acum Sfântul cel IUBIT;
Bucură-te, PĂRINTE de ICOANĂ;
Bucură-te, ICOANĂ la care mereu ne plecăm;
peste toate!
Condacul al 13-lea
O, Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie, Chipul TĂRIEI
CREDINŢEI te-ai făcut, şi prin aceasta CUNUNA Sfinţeniei tale
Străluceşte, prin care şi noi cei în nevoi cu îndrăznire alergăm,
ştiindu-te Ajutător în toate, Cântând: ALILUIA!
150
Rugăciune
O, Preacuvioase PĂRINTE Grigorie, Cel ce te-ai făcut

LOCAŞUL DUMNEZEIEŞTII TREIMI şi Locuitorul Veşniciei,
care eşti Împreună cu Toţi Sfinţii, şi pe noi ne Ajută să trecem prin
toate încercările şi pe cele rele să le biruim. Păzeşte Ţara aceasta şi
pe tot Poporul şi Sfânta Mânăstire în care ai Sfintele MOAŞTE, ca
să nu ne ruşineze vrăjmaşii cei vicleni şi ucigători.
La Sfintele tale MOAŞTE ne Plecăm, cu Cinstire le Sărutăm şi
CREDEM că DARUL Tău şi pe noi ne ajută în toate cele de nevoie.
Cu IUBIREA de PĂRINTE ce trece peste toate şi pe noi toţi ne
Primeşte, chiar dacă nevrednici suntem şi vrednici de alungare şi
mustrare.
O, IUBIRE în care este cu adevărat CHIPUL Lui
DUMNEZEU, O, ICOANĂ de Sfinţenie, O, Sfinte Grigorie, cu
atâta ştim să te Cinstim.
151
152
Acatistul Sfântului Cuvios Antonie Rugătorul,
de la Iezer-Vâlcea
Este Sfântul Pustnic mult Cinstit pentru Râvna sa Duhovni-

cească. Are Sfinte Moaşte la Schitul Iezer-Vâlcea.
Tropar (glas 8)
şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Sfinte
Antonie, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos DUMNEZEU să
Mântuiască sufletele noastre”.

„Cela ce pentru noi Te-ai Născut din Fecioara...” (Glasul 8)
Psalmul 50, apoi:
Condac 1
Râvnitor al Iubirii de DUMNEZEU şi învăpăiat de DUMNE-
ZEIESCUL Dor te-ai arătat un Nou Antonie cu nevoinţele şi luptele
duhovniceşti. Împodobitor al Chipului monahicesc te-ai făcut,
153
Părinte, şi grabnic ajutător al nostru, pentru care şi noi cu cinstire îţi
cântăm:
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Antonie, Rugătorule!
Icosul 1
Ales de Dumnezeu pentru Virtuţile Părinţilor tăi, ai urmat
Calea cea încredinţată, înmulţind Talantul ca un vrednic Iubitor de
cele Sfinte, lucrând ziua şi noaptea în Via Lui HRISTOS, pentru
care ai primit plata ostenelilor tale.
Bucură-te, Urmaşul Virtuţilor Părinteşti;
Bucură-te, Ales bineplăcut al Lui DUMNEZEU;
Bucură-te, cel Împodobit cu Darurile Cereşti;
Bucură-te, cel ce ţi-ai Sfinţit Firea cu acestea;
Bucură-te, Pământ bun al semănăturii duhovniceşti;
Bucură-te, Mărgăritar dezgropat din ţarină;
Bucură-te, că ai crescut Pom cu multe Roade;
Bucură-te, că şi noi ne hrănim din acestea;
Bucură-te, îţi cântăm şi noi Fiii duhovniceşti;
Bucură-te, ajutătorule în toate nevoile;
Bucură-te, biruitorule al ispitelor Sufleteşti şi trupeşti;
Condacul al 2-lea
Ca şi Marele Antonie, ai fost din tinereţe plin de Dor DUM-
NEZEIESC, cu alergare neobosită spre cele Cereşti, cu râvnă şi
lepădare de toate cele nefolositoare, cântând neîncetat: ALILUIA!
Icosul al 2-lea
De la început ai pus înainte cele Sufleteşti şi apoi cele trupeşti,
câştigând Vederea cea mai presus de fire, prin Lumina HARULUI
pe care ai primit-o ca DAR de la DUMNEZEU.
Bucură-te, următorul Marelui Antonie;
Bucură-te, asemenea lui, râvnitorule;
154
Bucură-te, Chip de Înduhovnicire;
Bucură-te, că în Pământ nou Roadă nouă ai crescut;
Bucură-te, că din fire HARUL l-ai primit;
Bucură-te, Vas Ales al Apei duhovniceşti;
Bucură-te, Fiu vrednic al neamului tău;
Bucură-te, Moştenitor de cinste al Darurilor Sfinte;
Bucură-te, Lucrător harnic al celor încredinţate;
Bucură-te, purtător cu nădejde al CRUCII Lui HRISTOS;
Bucură-te, neclătinat în credinţa Mântuirii;
Condacul al 3-lea
Dorinţa ta să mergi la Sfântul Munte Athos a fost oprită, ca să
faci din Sihăstria ta un Nou Munte Athos, împodobit cu aceleaşi
nevoinţe duhovniceşti şi cântări fără oprire de: ALILUIA!
Icosul al 3-lea
În Peştera ta săpată în stâncă Paraclis Sfânt ai făcut, unde ziua
şi noaptea te Rugai pentru propriul Suflet şi pentru toţi, ca o Jertfă
Vie a Liturghiei Lui HRISTOS.
Bucură-te, Iubitorule de Dumnezeu;
Bucură-te, căutătorule de cele Sfinte;
Bucură-te, râvnitorule al Bisericii Lui HRISTOS;
Bucură-te, doritorule al Împărtăşirii Liturghiei;
Bucură-te, închinătorule al Jertfei CRUCII Lui HRISTOS;
Bucură-te, că din proprie Inimă Paraclis ţi-ai făcut;
Bucură-te, că Altar în Inimă ţi-ai clădit;
Bucură-te, că Potir Viu Lui HRISTOS te-ai arătat;
Bucură-te, că Prescură Vie Lui Te-ai dăruit;
Bucură-te, că în Chip al Liturghiei te-ai prefăcut;
155
Condacul al 4-lea
Om cu firea erai, dar te-ai făcut asemenea Îngerilor, că te-ai
ridicat de la cele pământeşti la cele Cereşti, cu Rugăciunea şi
Icosul al 4-lea
Multe piedici ţi s-au pus în cale, dar peste toate ai trecut, cu
însetare nepotolită de cele DUMNEZEIEŞTI, prin care şi noi ne
întărim, lăudându-te.
Bucură-te, alergătorule după cele Cereşti;
Bucură-te, însetatule după cele DUMNEZEIEŞTI;
Bucură-te, cel care ai descoperit înşelăciunea;
Bucură-te, cel care ai călcat peste ea;
Bucură-te, care pe satana l-ai ruşinat;
Bucură-te, că mintea ţi-ai smerit;
Bucură-te, că Minte de HAR ai dobândit;
Bucură-te, că Inima de carne în Inimă de DUH ai prefăcut;
Bucură-te, că sângele trupesc în cel duhovnicesc l-ai schimbat;
Bucură-te, că Om suprafiresc te-ai făcut;
Bucură-te, că Ochii de Suflet ţi-ai deschis;
Bucură-te, că Vederea de DUH ai primit;
Condacul al 5-lea
Puterea cea de Sus te-a întărit, să urci fără oprire la cele Înalte,
deşi Om neputincios erai, neclintit stând ziua şi noaptea în cântarea
de: ALILUIA!
Icosul al 5-lea
Cu cât te nevoiai mai mult, cu atât duhurile rele te ispiteau cu
tot felul de momeli, dar prin Credinţă şi Nădejde, pe toate le-ai
învins.
Bucură-te, Fiu al DUMNEZEIEŞTII Împărăţii;
156
Bucură-te, locaş al SFÂNTULUI DUH;
Bucură-te, Făclie a Luminii de HAR;
Bucură-te, privire pătrunzătoare până înlăuntru;
Bucură-te, Văzător al celor nevăzute;
Bucură-te, floare de Piatră Duhovnicească;
Bucură-te, Izvor din Stâncă;
Bucură-te, Biserică Vie a Lui HRISTOS;
Bucură-te, Linişte de Cântare Lui DUMNEZEU;
Bucură-te, cel îmbogăţit cu Sufletul;
Bucură-te, Lumină în întunericul de jos;
Condacul al 6-lea
Nevoindu-te cu toate ostenelile pustniceşti şi mai ales cu
Rugăciunea Neîncetată, ai primit cu adevărat Împărtăşirea Lui
HRISTOS, cântând: ALILUIA!
Icosul al 6-lea
Nu ai plecat la pustie ca să fugi de Oameni, ci ca să te apropii
şi mai mult de DUMNEZEU, ca să fii şi mai de ajutor celor necăjiţi.
Bucură-te, Părinte înţelepţit de HAR;
Bucură-te, Cuvios al celor Sfinte;
Bucură-te, luptător neobosit cu cele protivnice;
Bucură-te, Slujitorule al Împărăţiei de SUS;
Bucură-te, Credinciosul Evangheliei Lui HRISTOS;
Bucură-te, Stâlp de viaţă monahicească;
Bucură-te, Icoană de trăire sihăstrească;
Bucură-te, Povăţuitor iscusit al călugărilor;
Bucură-te, desluşitor al tainelor ascunse;
Bucură-te, descoperitorul vicleniilor ucigătoare;
Bucură-te, împăcarea învrăjbiţilor;
157
Condacul al 7-lea
Tot mai mult doreai cele Duhovniceşti, făcând din Paraclisul
Peşterii unde sihăstreai un colţ de Rai, cu neîncetată cântare de:
ALILUIA!
Icosul al 7-lea
În Rai era Pomul Vieţii, iar în sihăstria ta era Rugăciunea
neîncetată a Lui HRISTOS, Noul Pom al Vieţii celei nemuritoare.
Bucură-te, Om Îngeresc;
Bucură-te, Înger omenesc;
Bucură-te, tăinuitorule al Darurilor de SUS;
Bucură-te, cel ce ai câştigat Viaţa de Rai;
Bucură-te, slujitorule al DUMNEZEIEŞTII Petreceri;
Bucură-te, că pe şarpele căderii l-ai ruşinat;
Bucură-te, că în picioare capul lui l-ai călcat;
Bucură-te, că prin Mântuirea ta şi noi ne Mântuim;
Bucură-te, că, urmându-te, Darurile tale primim;
Bucură-te, cel ce te-ai Unit cu DUMNEZEU;
Bucură-te că prin aceasta păcatul l-ai biruit;
Condacul al 8-lea
Ca un Luceafăr al Dragostei de DUMNEZEU ai strălucit, prin
desele privegheri de toată noaptea alungând întunericul înşelăciunii
păcatului, câştigând Iertarea CRUCII Lui HRISTOS, în cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 8-lea
Tu însuţi ţi-ai tămăduit bolile şi rănile, prin Darul Slujirii Lui
DUMNEZEU, prin care şi noi apoi primim tămăduiri ale suferin-
ţelor noastre.
Bucură-te, podoaba Cuvioşilor;
158
Bucură-te, prin care şi noi câştigăm Nădejdea Mântuirii;
Bucură-te, mângâietorul bolnavilor;
Bucură-te, vindecătorul suferinţelor ascunse;
Bucură-te, îndreptătorule al celor greşiţi;
Bucură-te, cel care înmoi inimile celor învrăjbiţi;
Bucură-te, îmblânzitorul celor înrăiţi;
Bucură-te, alungarea farmecelor necurate;
Bucură-te, dezlegătorule al legăturilor vrăjitoreşti;
Bucură-te, ocrotitorul celor feciorelnici;
Bucură-te, scăparea de duhul desfrânării;
Condacul al 9-lea
Douăzeci şi opt de ani te-ai ostenit în sihăstrie, dorind mereu
cele Duhovniceşti, în cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 9-lea
Atât de mult cereai Domnului Darul Rugăciunii neîncetate,
încât ziua şi noaptea te nevoiai să o câştigi.
Bucură-te, Rugătorule fierbinte;
Bucură-te, Purtătorule de Rugăciune;
Bucură-te, că şi în somn te Rugai;
Bucură-te, că Darul ei l-ai primit;
Bucură-te, că mulţi la Rugăciunea ta alergau;
Bucură-te, că toate Rugăciunile tale se împlineau;
Bucură-te, că şi noi la Rugăciunea ta nădăjduim;
Bucură-te că din Darul Rugăciunii tale ne hrănim;
Bucură-te, că prin tine şi noi Dar de Rugăciune dobândim;
Bucură-te, Părinte, Omul Rugăciunii;
Bucură-te, Cuvioase, Chipul Rugăciunii neîncetate;
159
Condacul al 10-lea
Atât de mult doreai să dobândeşti Rugăciunea neîncetată a
Inimii, Rugând mereu pe MAICA DOMNULUI să ţi-o înlesnească,
prin cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 10-lea
Şi într-o zi, la Sfânta Liturghie, în timpul Axionului, însăşi
MAICA DOMNULUI ţi se arată parcă aievea, cum îţi dă un POTIR
să-l ţii la piept, din care ai simţit că iese o putere de Rugăciune.
Bucură-te, că din POTIRUL Liturghiei Rugăciunea ai primit;
Bucură-te, că prin MAICA DOMNULUI POTIRUL DOMNULUI
IISUS ţi s-a dăruit;
Bucură-te, că POTIRUL Inimii ţi s-a dezvăluit;
Bucură-te, că prin acesta Rugăciunea neîncetată ai pornit;
Bucură-te, că de atunci Izvor de Rugăciune curgea din Inimă;
Bucură-te, că ai devenit propovăduitorul acesteia;
Bucură-te, că pe toţi la Rugăciune îi Îndemni;
Bucură-te, Povăţuitorule al Tainei Rugăciunii;
Bucură-te, descoperitorul Rugăciunii din POTIRUL Liturghiei;
Bucură-te, că făcând Inima POTIR, Rugăciunea se primeşte;
Bucură-te, că prin MAICA DOMNULUI aceasta se dobândeşte;
Condacul al 11-lea
După mutarea ta din această lume, în smerenie ai vrut să rămâi,
neuitând însă pe Fiii tăi duhovniceşti, care cântă: ALILUIA!
Icosul al 11-lea
Şi noi avem mare nevoie de ajutorul tău, de aceea ne-ai dat
totuşi Sfintele tale Moaşte, prin care cele de trebuinţă să primim.
Bucură-te, Părintele nostru duhovnicesc;
Bucură-te, Iubire de Părinte mult îndurătoare;
160
Bucură-te, prin care Milă primim;
Bucură-te, grabnicule ajutător în nevoi;
Bucură-te, ocrotitorul nostru întru primejdii;
Bucură-te, ascultătorul necazurilor noastre;
Bucură-te, alinătorul suferinţelor noastre;
Bucură-te, opritorul răutăţii viclene;
Bucură-te, potolirea şi alungarea duhurilor desfrânării;
Bucură-te, liman de scăpare;
Bucură-te, degraba împăcare a celor învrăjbiţi;
Condacul al 12-lea
Îţi mulţumim, Sfinte Părinte, că nu te-ai scârbit de neputinţele
şi păcătoşenia noastră. Te rugăm, nu ne lepăda dintre Fiii Duhov-
niceşti, că şi noi cântăm: ALILUIA!
Icosul al 12-lea
Te rugăm, Sfinte Cuvioase Părinte Antonie, cel care ştii ispitele
Vieţii pământeşti, ajută-ne în tot ceasul de cumpănă şi încercare.
Bucură-te, Milă de Cer pentru noi, pământenii;
Bucură-te, Iertare coborâtă de SUS;
Bucură-te, prevedere şi scăpare de primejdii;
Bucură-te, întărire în ceas de ispită;
Bucură-te, care ne plăteşti din faptele tale datoriile noastre;
Bucură-te, cel milostiv nouă, celor nevrednici;
Bucură-te, îţi cântăm şi noi, cei săraci cu Sufletul;
Bucură-te, te lăudăm şi noi, umiliţii;
Bucură-te, Părinte bun şi iertător;
Bucură-te, cel care niciodată nu ne lepezi;
Bucură-te, Dragoste care de nimic nu se împuţinează;
Bucură-te, Dăruire care niciodată nu conteneşte;
161
Condacul al 13-lea
O, Sfinte Noule Antonie, Părintele nostru, cu Rugăciunile tale
neîncetate şi pe noi ne ajută să putem duce Crucea noastră şi să nu
ne biruiască ispitele cele de moarte, ca să fim şi noi Fiii
ÎMPĂRĂŢIEI Lui HRISTOS, unde să cântăm veşnic: ALILUIA!
Rugăciune
Îţi mulţumim, DOAMNE IISUSE HRISTOASE, că ne-ai

dăruit pe Părintele nostru Antonie de la Iezer, ca să ne fie mijlocitor
şi ajutător în neputinţele noastre.
Dacă nu am avea pe Sfinţii Tăi Rugători, ce ne-am face noi?...
Sfinte Părinte Antonie, toată Viaţa ta ai închinat-o Iubirii de
DUMNEZEU. Coboară o picătură de Iubire şi pentru noi. Suntem
răi şi cu păcate de moarte, dar nu deznădăjduim de mântuirea
noastră, alergând şi la sprijinul tău.
Roagă-te, Sfinte Părinte Noule Antonie şi pentru noi, împreună
cu Preacurata NĂSCĂTOAREA de DUMNEZEU, Mijlocitoarea
Lumii către HRISTOS, AMIN!
162
Acatistul Sfântului Apostol Andrei
Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, Fratele Sfântului

Petru, ajunge şi în Ţinuturile Sciţiei, în Ţara Geto-Dacilor, unde
aduce Credinţa Creştină şi aşa se face „ÎNCREŞTINAREA”.
Devine Sfântul cel mai tradiţional Creştin, ca „Moş-Andrei”,
împreună cu „Moş-Crăciun”, ca o Împletire cu „MOŞUL Geto-Dac,
Înţeleptul-TRIMISUL şi Omul Lui DUMNEZEU pe Pământ”.
Tradiţia lui „Moş-Andrei” se mai păstrează vag la satele cele mai
retrase. Şi Sfânta Biserică îl Cinsteşte în mod deosebit, în plus, ca
pe cel ce aduce Creştinismul în Ţara Daciei, care va deveni una
dintre cele mai Creştine.
Tropar (glas 4)
„Ca cel decât Apostolii mai întâi chemat şi lui Petru frate
adevărat, Stăpânului tuturor, Andreie, Roagă-te, pace lumii să
dăruiască şi sufletelor noastre mare milă”.

„Taina cea din veci ascunsă şi de Îngeri neştiută...” (Glasul 4)
Psalmul 50, apoi:
163
Condacul 1
Apostoleasca Vestire a Tainei Creştine în toată lumea s-a auzit,
Popoare şi Neamuri pe HRISTOS au Primit şi LUMINA VIEŢII
Celei Noi în SFEŞNICE de BISERICI s-a pus, iar tu, Sfinte Andrei,
aceasta în Ţara Daciei ai săvârşit, pentru care Cântăm:
Bucură-te, Sfinte Slăvite Apostole Andrei, care şi Ţara
Daciei ai Creştinat!
Icosul 1
Popoare şi Neamuri aşteptau Marea Taină a ÎNTRUPĂRII
DUMNEZEIEŞTI, şi aşa, în Ţara Daciei, LUMINA Lui HRISTOS
adusă de tine, Sfinte Apostole Andrei, a fost PRIMITĂ şi
ÎNTEMEIEREA BISERICII s-a săvârşit şi pe acest Pământ.
Bucură-te, Vestirea Tainei din Veac aşteptată;
Bucură-te, Vestirea ÎNTRUPĂRII DUMNEZEIEŞTI;
Bucură-te, Alesul Apostol şi al Ţării Daciei;
Bucură-te, ÎNTEMEIEREA BISERICII şi pe acest Pământ;
Bucură-te, Aprinderea LUMINII Lui HRISTOS şi în acest Ţinut;
Bucură-te, că ai fost Primit cu Bucurie;
Bucură-te, că de mult se aştepta ÎMPLINIREA acestei Taine;
Bucură-te, că prin tine aceasta s-a adeverit;
Bucură-te, că prin tine şi Pământul Daciei s-a REÎNNOIT;
Bucură-te, că prin tine întunericul păgân s-a risipit;
Bucură-te, Apostolul BISERICII Daciei;
DACIEI ai Creştinat!
Condacul al 2-lea
Poporul Geto-Dac ştia din Moşi-Strămoşi de o „Taină a
ÎNTRUPĂRII DUMNEZEIEŞTI”, ca „FĂGĂDUINŢA” Lui
DUMNEZEU Însuşi, că atunci când mureau „un pumn de pământ
luau”, ca să-l ducă la Cer pentru „TRUPUL de Taină”, în Cântarea
de: ALILUIA!
164
Icosul al 2-lea
Zeii păgâni cu toţii s-au plecat şi chiar Preoţii acestora s-au
botezat, şi aşa BISERICA Lui HRISTOS s-a ridicat, ca adevăratul
LOCAŞ al ÎNCHINĂRII.
Bucură-te, că ai găsit în Ţara Daciei un Popor Credincios;
Bucură-te, că ai găsit un Neam şi un Pământ Bun;
Bucură-te, că aşa Sămânţa Creştină repede a încolţit;
Bucură-te, că repede a Crescut şi a Rodit;
Bucură-te, că POMUL Noului Rai s-a făcut;
Bucură-te, cel ce ai dezgropat COMOARA STRĂBUNĂ;
Bucură-te, cel ce ai descoperit MĂRGĂRITARUL de Preţ;
Bucură-te, că le-ai făcut PODOABA Creştină;
Bucură-te, că le-ai făcut PRINOS Lui HRISTOS;
Bucură-te, că le-ai făcut ALTARUL ÎNTEMEIERII BISERICII;
Bucură-te, că ai ÎNĂLŢAT CRUCEA şi în Ţara Daciei;
Condacul al 3-lea
Venit pe Mare şi în Ţinuturile Sciţiei, repede Propovăduirea ta
s-a răspândit, că în toată Ţara Daciei Poporul pe HRISTOS L-a
PRIMIT, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 3-lea
Botezându-se chiar Preoţii lui Zalmoxe, toţi s-au încredinţat că
Vestirea Lui HRISTOS este ADEVĂRATĂ şi PREVESTIREA cea
veche acum se ÎMPLINEŞTE.
Bucură-te, DARUL Lui HRISTOS venit peste hotare;
Bucură-te, că şi în Dacia BISERICĂ ai Zidit;
Bucură-te, că şi aici ALTARUL Cel Preasfânt l-ai ridicat;
Bucură-te, că şi în aceste Locuri BOTEZUL ai adus;
Bucură-te, că prin tine şi aici SFÂNTUL DUH a Coborât;
Bucură-te, că Episcopi şi Preoţi ca Urmaşi ai lăsat;
Bucură-te, că de acum LITURGHIA se Săvârşeşte;
165
Bucură-te, că de acum LITURGHIA şi aici nu mai conteneşte;
Bucură-te, că te-ai făcut Izvor Apostolesc;
Bucură-te, de acum LUCRAREA Lui DUMNEZEU;
Bucură-te, deschiderea Uşilor de Taină;
Condacul al 4-lea
Toţi idolii păgâni au căzut la ÎNCHINAREA Lui HRISTOS şi
toţi la Picioarele CRUCII au Înghenuncheat şi aşa ALTARUL
Creştin pe Pământul Daciei s-a ridicat, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 4-lea
Poporul Geto-Dac nu avea temple idoleşti, că Zalmoxe,
„Omul-Zeu”, le-a lăsat Taina FĂGĂDUINŢEI Celei Mari, că
atunci când se va COBORÎ Însuşi DUMNEZEU pe Pământ,
ALTARUL ADEVĂRAT se va arăta.
Bucură-te, Noul Abel ce ridică ALTARUL Lui HRISTOS;
Bucură-te, Împlinirea Noii Făgăduinţe;
Bucură-te, trecerea mării roşii a păgânătăţii;
Bucură-te, fuga de faraonul idolesc;
Bucură-te, străbaterea pustiului necredinţei;
Bucură-te, Botezul MÂNTUIRII;
Bucură-te, ÎNCHINAREA cea Adevărată;
Bucură-te, Vestirea cea Minunată;
Bucură-te, Chemarea la cele Sfinte;
Bucură-te, Înscrierea CUVÂNTULUI Vieţii;
Bucură-te, DUHUL Naşteii din Nou;
Condacul al 5-lea
Locaşurile Geto-Dacice erau ÎNĂLŢIMILE de pe Dealuri şi
Munţi, ca o PREVESTIRE a ÎNĂLŢĂRII CRUCII Lui HRISTOS,
Sfeşnicul LUMINII Veşniciei, în Cântarea de: ALILUIA!
166
Icosul al 5-lea
Peşterile şi locurile retrase erau pentru „nevoitorii şi căutătorii
de Taine de Adânc”, dar se ştia că LUMINA ce va VENI şi va
Coborî de SUS va fi ÎNĂLŢATĂ în Văzul tuturor.
Bucură-te, Alesul pentru Creştinarea Neamului Dac;
Bucură-te, astfel şi Fiul acestui Pământ;
Bucură-te, PĂRINTELE Născător de Fiii cei Noi;
Bucură-te, ÎNRUDIREA şi cu acest Neam;
Bucură-te, UNIREA de Taină;
Bucură-te, Arătarea Celor Nevăzute;
Bucură-te, Descoperirea Celor de mult aşteptate;
Bucură-te, Arătarea Îngerească pe Pământ;
Bucură-te, şi Omul Pământesc cu Chip Ceresc;
Bucură-te, Veşnicie peste lume revărsată;
Bucură-te, ÎNVIEREA Lui HRISTOS Străluminată;
Condacul al 6-lea
Venind în Ţinuturile Daciei, Sfinte Apostole Andrei, Sămânţa
Evangheliei Lui HRISTOS a găsit Pământ Bun şi Roditor, că s-a
ÎNTIPĂRIT pentru Veşnicie, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 6-lea
S-au ivit şi mulţi împotrivitori, care cu vicleşuguri şi furie s-au
opus Vestirii celei Noi, şi prigoane şi chiar vătămări au încercat, dar
întunericul cel vechi tot mai mult se risipea.
Bucură-te, vădirea celor vicleni şi răi;
Bucură-te, oprirea vrăjmăşiei ascunse;
Bucură-te, ruşinarea celor ucigaşi;
Bucură-te, mustrarea celor hulitori;
Bucură-te, FOC DUMNEZEIESC coborât;
Bucură-te, Mistuire de ALTAR Înfricoşător;
167
Bucură-te, Slujirea STĂPÂNULUI HRISTOS;
Bucură-te, Păstorul Oilor Cuvântătoare;
Bucură-te, Apărătorul Turmei de lupii răpitori;
Bucură-te, căutătorul Oilor pierdute;
Bucură-te, scoaterea acestora dintre spini;
Condacul al 7-lea
La Curtea Regelui tot Poporul s-a adunat şi, după obicei,
JERTFĂ VIE de TRIMIS la Zalmoxe s-a cerut, ca să se
adeverească de este ADEVĂRATĂ Vestirea Lui HRISTOS, în
Icosul al 7-lea
După tradiţie, majoritatea Preoţilor şi chiar a Curtenilor şi
Demnitarilor deja primiseră Botezul Creştin, dar acum Însuşi
„MARELE PREOT” al lui Zalmoxe a cerut să fie „SOLUL spre
Cer”, şi aşa „PRIMUL Martir Creştin s-a făcut”.
Bucură-te, LUCRAREA DUMNEZEIASCĂ pe Pământul Daciei;
Bucură-te, Omul ce aduce Noua Sfinţenie;
Bucură-te, Apostolul Noului Rai;
Bucură-te, Apostolul Noului Testament;
Bucură-te, Apostolul Evangheliei, CARTEA VIEŢII ÎMPLINITĂ;
Bucură-te, că ai colindat toată Ţara Daciei;
Bucură-te, că peste tot LUMINA Lui HRISTOS ai Aprins;
Bucură-te, că ai fost Primit ca pe un TRIMIS de SUS;
Bucură-te, că AMINTIREA ta pentru totdeauna a rămas;
Bucură-te, că NUMELE tău peste tot s-a împământenit;
Bucură-te, că NUMIREA ta a devenit ca o ICOANĂ;
168
Condacul al 8-lea
Urmaşi ca Episcopi şi Preoţi ai BISERICII ai lăsat şi aşa, de la
un cap la altul al Ţării Daciei, CREDINŢA Lui HRISTOS a Înflorit
cu Roduri tot mai multe, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 8-lea
Ca „TRIMISUL Lui DUMNEZEU” erai considerat, şi toţi te
Cinsteau ca pe un Înger din Cer coborât, şi aşa „PLĂMADA”
Sfinţeniei Creştine cu tine s-a făcut.
Bucură-te, Chipul ÎNCHINĂRII Preasfinte;
Bucură-te, ÎNCHINARE-Braţe de Rugăciune;
Bucură-te, Primul Slujitor al LITURGHIEI Lui HRISTOS;
Bucură-te, PRIMA LITURGHIE pe Pământul Geto-Dac;
Bucură-te, că prin aceasta Sfinţenia Neamului s-a Săvârşit;
Bucură-te, că prin aceasta şi Pământul s-a PREFĂCUT;
Bucură-te, că prin aceasta FIREA de Rai s-a Renăscut;
Bucură-te, că Gură de Rai Dacia a devenit;
Bucură-te, Raiul fără pomul căderii;
Bucură-te, Raiul cu POMUL CRUCII Izbăvitoare;
Bucură-te, Raiul cu POMUL VIEŢII, HRISTOS;
Condacul al 9-lea
Sfinte Apostole Andrei, DARUL Apostolesc al BISERICII
Daciei pe Piatră de Stâncă l-ai lăsat, ca peste vremi şi timpuri de
nimic să nu se clatine, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 9-lea
Toate locurile păgâne şi idoleşti prin tine Creştine au devenit şi
NUME Noi au PRIMIT, ca Chip al PREFACERII de Taină a Lui
HRISTOS.
Bucură-te, Noua CUVÂNTARE de Taină;
169
Bucură-te, Noile NUMIRI Binecuvântate;
Bucură-te, că prin acestea LOCURI Sfinte s-au ales;
Bucură-te, că peste tot CRUCEA Lui HRISTOS s-a pus;
Bucură-te, că peste tot TROIŢE s-au aşezat;
Bucură-te, că repede Ţara Daciei s-a Creştinat;
Bucură-te, că repede BISERICA s-a ÎNTEMEIAT;
Bucură-te, că peste tot CHIPUL Lui HRISTOS s-a Zugrăvit;
Bucură-te, că ICOANA Sa în toate s-a PECETLUIT;
Bucură-te, că de acum prin EL toate se Prefac;
Bucură-te, că în TRUPUL Cel DUMNEZEIESC se adună;
Condacul al 10-lea
Chipul Strămoşesc cu cel Nou Creştin s-a ÎNTÂLNIT, şi în
UNIRE de ICOANĂ s-au făcut ca INIMA de Neam şi Pământ, ce
va BATE Viaţa fără contenire în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 10-lea
Aşa de mult s-au ÎMPLETIT, de UNA au devenit, ICOANĂ în
care se Oglindesc deodată Cer şi Pământ, Moştenirea şi PREFACE-
REA în LUMINA de DUH PREASFÂNT.
Bucură-te, Sădirea cea Sfântă;
Bucură-te, Noua GLĂSUIRE a lumii;
Bucură-te, Noule Profet al Noilor Profeţii;
Bucură-te, al Tainelor Lui HRISTOS Descoperitor;
Bucură-te, al LUCRĂRII DUMNEZEIEŞTI Slujitor;
Bucură-te, Îndrumător şi Povăţuitor;
Bucură-te, Înţelept şi Iscusit;
Bucură-te, cel cu INIMA de DUH;
Bucură-te, Suflet Mare;
Bucură-te, IUBIRE Mare ce ajunge până la Cer;
170
Condacul al 11-lea
Noi te Cinstim îndoit, ca Apostolul Lui HRISTOS cu cei
Doisprezece şi totodată ca Apostolul Daciei, că PĂRINTELE Sfânt
te-ai făcut, care BISERICA de aici ai Născut, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 11-lea
Sfinte Slăvite Apostole Andrei, toată BISERICA acestui Neam
şi Pământ de acum te are ca CHIP şi NUME de „PĂRINTELE
Noului ÎNCEPUT”, ICOANA ALTARULUI Lui HRISTOS, prin
care Taina Creştină se REVARSĂ necontenit.
Bucură-te, PĂRINTELE DACIEI Creştine;
Bucură-te, PĂRINTELE cel ca Avraam cu mulţi Fii;
Bucură-te, că la SÂNUL tău toţi se adună;
Bucură-te, că la Inima ta toţi se UNESC;
Bucură-te, că prin Iubirea ta toţi se ÎNTÂLNESC;
Bucură-te, că în ASEMĂNAREA ta Cresc;
Bucură-te, că în ASEMĂNAREA ta Rodesc;
Bucură-te, PECETEA peste „Firea acestui Neam”;
Bucură-te, PECETEA peste „Firea acestui Pământ”;
Bucură-te, Chip şi Faţă;
Bucură-te, ICOANĂ cu cele Văzute şi Nevăzute;
Condacul al 12-lea
Fiecare Apostol POARTĂ la Pieptul său CHIVOTUL Neamului
Creştinat, şi aşa, Sfinte Andrei, şi Neamul nostru Românesc în
CHIVOT Ceresc este ŢINUT, şi nimic nu-l poate distruge şi nici
fura din Veşnicia cântării de: ALILUIA!
Icosul al 12-lea
Cu Tine ne LĂUDĂM, că eşti Apostolul Întâi Chemat şi aşa ne
Credem şi Noi CHEMAŢII Lui HRISTOS, prin care să Slujim cu
171
Adevărat Cele Sfinte şi DUMNEZEIEŞTI, ca o MENIRE a Lumii
în LUCRAREA de Taină.
Bucură-te, Chipul CHEMĂRII DUMNEZEIEŞTI;
Bucură-te, al CREDINŢEI Creştine Mare Apostol;
Bucură-te, al IUBIRII Creştine PĂRINTE;
Bucură-te, Cinste şi Smerenie pe Scaunul cel Înalt;
Bucură-te, PĂSTOR cu Ales NUME;
Bucură-te, PĂSTOR Întâistătător;
Bucură-te, că şi noi Moştenim DARUL Tău;
Bucură-te, că şi noi ne Lăudăm cu Ocrotirea ta;
Bucură-te, că aşa ne ştim şi noi ÎNSCRIŞI în Cer;
Bucură-te, că prin tine în CARTEA VIEŢII suntem POMENIŢI;
Bucură-te, APOSTOLE, Primul PĂRINTE al DACIEI Creştine;
Condacul al 13-lea
MULŢUMIM cu toţii DOMNULUI HRISTOS că tocmai pe
Tine, Sfinte Apostole Andrei, în Ţara noastră te-a TRIMIS, ca şi
noi DARUL CHEMĂRII la Cele Sfinte să PRIMIM şi aşa
MĂRGĂRITAR de MOŞTENIRE din Neam în Neam să-L avem,
172
Acatistul Sfintei Muceniţe Filofteia
prăznuire la 7 decembrie
Sfânta Filofteia, Nevinovata Muceniţă, JERTFA fără prihană,

este cea mai cunoscută Sfântă şi Cinstită îndeosebi la Curtea de
Argeş, unde sunt Sfintele sale MOAŞTE, ÎNTREGI şi Nestricate.
Dacă sunt Sfinţi Viteji Mucenici, Apostoli curajoşi, Cuvioşi-asceţi
aspri, Arhierei, Clerici şi Credincioşi de mare Bărbăţie, mai sunt şi
Sfinţi ca „NEVINOVAŢII-MIELUŞEII, Jertfele Curate ÎNCHINATE
Cerului”. Aparent „victime”, aceştia iau asupra lor cele mai grave
păcate, prin CRUCIFICAREA lor făcându-se „Marea PURIFICARE
şi ÎNVIERE la Viaţă”. Sfânta Filofteia este prin excelenţă „Sfânta
JERTFEI Nevinovate”, care necontenit „Curăţeşte lumea” şi o
„Reînnoieşte”. Este Sfânta cea IUBITĂ, printre Sfintele Mari ale
Creştinismului. Sunt Credincioşi care o au la mare evlavie şi îi citesc
Acatistul des.
Troparul (glas 8)
„Întru răbdarea ta ţi-ai agonisit plata ta, Fericită Filoftee, întru
ispite neîncetat răbdând, întru bătăi suferind, întru necazuri
binevoind, pe săraci miluindu-i şi pe flămânzi săturându-i. Roagă-te
lui HRISTOS DUMNEZEU, bună fecioară, să se mântuiască

„Cela ce pentru noi Te-ai Născut din Fecioară...” (Glasul 8)
173
Psalmul 50, apoi:
Condacul 1
Negrăită este Taina „NEVINOVĂŢIEI Făpturii”, care nu se
pierde de nimic, care se ADUCE DAR la ALTARUL Cel de SUS.
În ÎNCHINAREA Preasfântă a acestui Chip fiind, cu mare Cinstire
Cântăm:
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Filofteia, JERTFA Nevinovată
ÎNCHINATĂ Lui HRISTOS!
Icosul 1
Păcatul a întunecat Chipul Cel de Taină al Făpturii, dar ca şi
Aurul în Pământ nu s-a stricat şi prin Sfinţii Iubitori de DUMNE-
ZEU se dezgroapă în toată Strălucirea şi tu, Sfântă Filofteie, fiind în
acest fel, îţi Cântăm:
Bucură-te, Taina Chipului de Sfinţenie al Făpturii;
Bucură-te, Taina Chipului cel Nevinovat şi Curat;
Bucură-te, Fiica Lumii cea ALEASĂ;
Bucură-te, DARUL cel ÎNCHINAT Lui HRISTOS;
Bucură-te, COMOARA din pământ dezgropată;
Bucură-te, Revărsarea IUBIRII DUMNEZEIEŞTI;
Bucură-te, şi arătarea Iubirii de Făptură;
Bucură-te, Rod de Credincioşie;
Bucură-te, Sămânţă crescută şi printre spini;
Bucură-te, DAR DUMNEZEIESC pentru lume;
Bucură-te, DAR la ALTARUL Veşniciei;
Condacul al 2-lea
Născută din Mamă Credincioasă şi Tată necredincios, partea
cea Bună ai Moştenit, şi pe cea rea ai înlăturat-o, spre LUCRAREA
cea Sfântă, în Cântarea de: ALILUIA!
174
Icosul al 2-lea
Lumea cea căzută din Rai în nemilostivirea dureroasă s-a
prefăcut, iar suferinţa şi chinul ca un spin în Fire au intrat şi doar
MILOSTIVIREA Ta, DOAMNE, prin Sfinţii Tăi, o mai schimbă.
Bucură-te, ALEASA pentru Mângâierea lumii;
Bucură-te, MILOSTIVIREA Lui DUMNEZEU pentru durerea
păcatului;
Bucură-te, MILA SFÂNTULUI DUH;
Bucură-te, BINECUVÂNTAREA TATĂLUI DUMNEZEU,
cea IERTĂTOARE;
Bucură-te, plâns Nevinovat pentru cei răi;
Bucură-te, lacrimi Curate pentru vrăjmăşia ucigaşă;
Bucură-te, suspin Preasfânt de „COPIL al Lui DUMNEZEU”;
Bucură-te, Blândeţe de Miei fără prihană;
Bucură-te, Taina Firii în luptă cu păcatul;
Bucură-te, Taina Firii ieşită din orbire;
Bucură-te, Făptură nemuşcată de „şarpele otrăvitor”;
Condacul al 3-lea
Orfană de mamă, lăsată în grija tatălui care o altă femeie şi-a
luat, suferinţe împovărătoare peste tine au căzut, pe care le-ai primit
Icosul al 3-lea
Aşa este Orânduirea Lui DUMNEZEU, ca printr-un „Suflet
Mare” micimea lumii să o vădească, tu, Sfântă Filofteie, fiind un
astfel de Chip, prin care aceasta să se săvârşească.
Bucură-te, Odraslă Frumos Crescută;
Bucură-te, din Credincioşie Bună Născută;
Bucură-te, Blândă Mieluşea;
Bucură-te, cea LUMINATĂ la Minte;
Bucură-te, alegerea celor Sfinte;
Bucură-te, Lucrarea de Taină a Lui HRISTOS;
175
Bucură-te, cea Aleasă să fii DAR Cerului;
Bucură-te, Curatul DAR al lumii;
Bucură-te, PRINOSUL pentru ALTARUL Preasfânt;
Bucură-te, Nevinovăţia însăşi ÎNCHINATĂ;
Condacul al 4-lea
Nimic nu poate acoperi păcatul, nimic nu-l poate curăţi de
groaznicele vătămări, decât MILOSTIVIREA, Taina Arătării la
Faţă a IUBIRII ce copleşeşte totul, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 4-lea
DREPTATEA şi MILA sunt deodată Arătarea Lui DUMNEZEU
în lumea cea căzută, că prin DREPTATE păcatul este pedepsit şi
prin MILĂ pedeapsa este IERTATĂ şi aşa MÂNTUIREA de Taină
se face.
Bucură-te, Vasul MILEI Lui DUMNEZEU;
Bucură-te, DREPTATEA copleşită de MILOSTIVIRE;
Bucură-te, MILOSTENIE Atotiertătoare;
Bucură-te, că te-ai făcut Chipul acesteia;
Bucură-te, că eşti cea cu Sufletul MILEI pentru toţi săracii;
Bucură-te, Inima MILEI pentru toţi nevoiaşii;
Bucură-te, cea cu Ochii de Milostenie;
Bucură-te, cea cu Mintea de Îndurare;
Bucură-te, ICOANA MILOSTENIEI;
Bucură-te, Chipul Izvorâtor de Milostivire;
Bucură-te, Chipul acestui DAR fără hotar;
Condacul al 5-lea
DUMNEZEU văzându-ţi Sufletul Mare, DARUL MILOSTE-
NIEI ţi l-a Încredinţat, şi aşa din Pruncie l-ai crescut şi din copilărie
176
l-ai lucrat, că şi hainele şi mâncarea săracilor o dădeai, în Cântarea
de: ALILUIA!
Icosul al 5-lea
Mama cea vitregă învârtoşată de cele lumeşti nu înţelegea
DARUL tău cel Preasfânt şi aşa la grele chinuri şi suferinţe te-a
supus, la bătăi şi la foame, la frig şi alungări şi multe alte prigoniri.
Bucură-te, Izvorul MILEI în Veci nedeşertat;
Bucură-te, Prunca Sfântă a DOMNULUI Următoare;
Bucură-te, Iubitoarea de toţi săracii;
Bucură-te, că pe diavolul l-ai ruşinat;
Bucură-te, că prin răbdarea ta peste Fire te-ai ridicat;
Bucură-te, Vitejie şi în Copilărie arătată;
Bucură-te, Tărie de Cer pe Pământ;
Bucură-te, Diamant de nimic vătămat;
Bucură-te, Virtute neclintită;
Bucură-te, îndrăzneală Bună;
Bucură-te, Fecioară-Copilă, MAICA săracilor;
Condacul al 6-lea
Prin mama ta vitregă, toată „răutatea lumii” s-a strâns, dar şi tu
erai Plină de MILOSTIVIREA cea de SUS, şi aşa, prin tine,
JERTFA Nevinovată, CURĂŢIREA cea Sfântă în lume se
descoperă, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 6-lea
Ca un Miel Nevinovat răutatea lumii o priveai cu lacrimi
nedumerite şi iertătoare, că Sufletul tău Curat, deşi în suferinţe, tot
cu Iubire se arăta, fără să poată fi schimbat.
Bucură-te, Mieluşeaua Lui HRISTOS cea „Albă ca Zăpada”;
Bucură-te, că bătăi multe ai primit;
Bucură-te, că foame ai suferit;
177
Bucură-te, că ocări ţi s-au adus;
Bucură-te, că la frig şi la alungări ai fost silită;
Bucură-te, că răni de palme ai avut;
Bucură-te, că smulgerea părului ai îndurat;
Bucură-te, că nimic din acestea, de la Milostenie nu te-au oprit;
Bucură-te, că şi mai mult pe nevoiaşi îi ajutai;
Bucură-te, că şi hainele de pe tine le dădeai;
Bucură-te, că desculţă iarna adesea ai rămas;
Condacul al 7-lea
Toţi săracii şi nevoiaşii din Ţinutul Târnovei şi din alte
împrejurimi, la tine alergau ca la o „MAMĂ Cerească”, deşi doar o
Copilă erai, şi toţi primeau DARUL MILOSTENIEI, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 7-lea
Vestea ta era peste tot, că Minuni prin tine se săvârşeau, ce a
întărâtat răutatea lumii şi pe demonii vicleni, care asupra ta cu pri-
goană cumplită s-au pornit, să te împiedice de la Lucrarea cea Sfântă.
Bucură-te, Lucrarea Sfântă peste răutatea lumii;
Bucură-te, Lucrarea Sfântă peste vicleniile demonice;
Bucură-te, Răbdare mai tare decât toate;
Bucură-te, că ţi-ai făcut Scară la Cer;
Bucură-te, că din suferinţe ţi s-au făcut Trepte de Urcat;
Bucură-te, că la Raiul de SUS te-ai Suit;
Bucură-te, că la CHIPUL ÎMPĂRĂŢIEI Lui HRISTOS ai ajuns;
Bucură-te, Smerenie cu Slavă de Taină;
Bucură-te, micime cu Mărime ascunsă;
Bucură-te, că ai trecut peste „hotarul lumesc”;
Bucură-te, că ai trecut şi „hotarul Duhovnicesc”;
178
Condacul al 8-lea
Aşa era de mare Milostivirea ta pentru săraci şi nevoiaşi, că le
dădeai hainele şi mâncarea ta, de umblai adesea lipsită şi flămândă,
dar în Bucuria Cântării de: ALILUIA!
Icosul al 8-lea
Cu vifor nepotolit Mama ta vitregă şi cei din jur s-au pornit
asupra ta, încât din toate părţile doar certuri şi bătăi ai primit, dar tu
ca o MUCENIŢĂ pe toate le-ai răbdat în Nădejdea de Taină a Lui
HRISTOS:
Bucură-te, Fericită, de Fapte Bune plină;
Bucură-te, că chinurile te-au îmbrăcat în LUMINĂ;
Bucură-te, Milostivă, de săraci Iubitoare;
Bucură-te, celor flămânzi Pâine hrănitoare;
Bucură-te, alinarea celor scârbiţi;
Bucură-te, mângâierea celor necăjiţi;
Bucură-te, în toate nevoile Ajutătoare;
Bucură-te, de toate suferinţele tămăduitoare;
Bucură-te, alungarea demonilor răi;
Bucură-te, îmblânzirea duşmanilor ucigaşi;
Bucură-te, oprirea a toată răutatea;
Condacul al 9-lea
Cine poate spune suferinţele şi chinurile tale, că „MUCENICIE
tăcută” ai îndurat, pe care DOMNULUI HRISTOS ai ÎNCHINAT-o,
Icosul al 9-lea
„Mucenicia tăcută” tot aşa de Mare este ca şi „Mucenicia de
Sânge”, că zi de zi bătăi şi lipsuri ai suferit, urgisiri şi alungări ca o
lepădată, dar cu Străluciri de Taină printre cei nevoiaşi şi săraci,
care în jurul tău se strângeau.
179
Bucură-te, că Milostenia ta s-a SUIT până la cele de SUS;
Bucură-te, că Milostenia ta s-a auzit şi în Cer;
Bucură-te, că de acum porţi LUMINATĂ Cunună;
Bucură-te, că eşti cu Sfinţii împreună;
Bucură-te, cu Sfintele Fecioare laolaltă;
Bucură-te, Săraca cea PREABOGATĂ;
Bucură-te, Sărăcia făcută COMOARĂ;
Bucură-te, cea oropsită, de acum mult Cinstită;
Bucură-te, cea lovită, de acum ICOANĂ de ÎNCHINARE;
Bucură-te, cea batjocorită, de acum Lăudată;
Bucură-te, Chip Fecioresc, MAICA IUBIRII de DUMNEZEU;
Condacul al 10-lea
Când Taina Muceniciei ţi s-a Împlinit, aşa s-a orânduit, ca de
însuşi Tatăl tău să fii „eliberată de pe Pământ”, că neducându-i
mâncarea ce săracilor o dădeai, mânios cu o bardă te-a lovit, şi aşa
Sufletul la cele Cereşti ţi s-a Suit, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 10-lea
Şi el s-a înspăimântat, văzând uciderea ta, mai ales că LUMINĂ
peste Trupul tău s-a coborât, prin care a înţeles ce până acum nu
înţelegea, că Taină DUMNEZEIASCĂ tu săvârşeai.
Bucură-te, ÎMPLINIRE de Taină pe Pământ;
Bucură-te, cea BINECUVÂNTATĂ;
Bucură-te, Copila cea Preaînţeleaptă;
Bucură-te, că la tine de acum cu toţii alergăm;
Bucură-te, că toate păsurile noastre ţi le spunem;
Bucură-te, că ne asculţi cu Nevinovăţia ta cea Mare;
Bucură-te, că ne DĂRUIEŞTI Mila ta;
Bucură-te, că ne mângâi lacrimile amare;
Bucură-te, că ne întăreşti în slaba noastră Credinţă;
Bucură-te, că ne dai Nădejdea izbăvitoare;
180
Bucură-te, Izvorul tuturor facerilor de Bine;
Condacul al 11-lea
Şi mai mult, ca o LUCRARE Sfântă, nimeni nu putea să-ţi
ridice Trupul tău cel mic şi slăbuţ, decât la NUMIREA Bisericii din
Curtea de Argeş, unde de acum Sfintele tale MOAŞTE ţi se
Odihnesc, COMOARĂ de Mare Preţ, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 11-lea
Fiica acestui Pământ, ai fost CHEMATĂ ca încă o LUCRARE
de Taină să Săvârşeşti, ca MILOSTIVIREA DOMNULUI peste Ţara
ROMÂNEASCĂ să fie, cea bântuită de multe vicleşuguri vrăjmăşeşti.
Bucură-te, Piatră Sfântă neclintită;
Bucură-te, Piatră Sfântă în Apele tulburi ale vremurilor;
Bucură-te, Chivot de Cer pe Pământ;
Bucură-te, că te Păstrăm ca pe o COMOARĂ;
Bucură-te, că te avem ca pe un MĂRGĂRITAR Strălucitor;
Bucură-te, Stâlp al Bisericii;
Bucură-te, Stâncă pe care stă ALTARUL Lui HRISTOS;
Bucură-te, Podoaba noastră, Crescută din Pământul Strămoşesc;
Bucură-te, Rodul Veşniciei al Neamului Românesc;
Bucură-te, Braţe de MAICĂ Preaiubitoare;
Bucură-te, MAICĂ, IUBIREA Lui DUMNEZEU Născută în
Iubire de Făptură;
Condacul al 12-lea
Făclie de LUMINĂ DUMNEZEIASCĂ te avem pe Tine,
Fecioară Filofteie, că Luminezi din Înălţime în SFEŞNICUL ŢĂRII
ROMÂNEŞTI, de unde Reverşi ca şi odinioară MILOSTIVIRI prin
care noi Primim cele de folos, în Cântarea de: ALILUIA!
181
Icosul al 12-lea
Sfintele Tale MOAŞTE Nestricate şi cu Mireasmă Duhov-
nicească sunt MĂRTURIA IUBIRII Lui DUMNEZEU pentru noi,
că deşi nevrednici, prin Milostivirea Ta se Revarsă, ca să nu pierim
în nevoile noastre:
Bucură-te, Aleasa FIICĂ a ŢĂRII ROMÂNEŞTI;
Bucură-te, Aleasa MAICĂ a Iubirii Pământeşti;
Bucură-te, Sfânta noastră BOGĂŢIE;
Bucură-te, Sfânta noastră Laudă şi Cinste;
Bucură-te, RUGĂCIUNEA Nevinovată Urcătoare la Cer;
Bucură-te, Rugăciunea noastră Dusă la SCAUNUL DUMNE-
ZEIESC;
Bucură-te, Bucuria noastră peste mâhniri;
Bucură-te, Bucuria noastră peste cele vremelnice;
Bucură-te, ICOANA noastră de Inimă şi Suflet;
Bucură-te, NUME de ICOANĂ;
Bucură-te, POMENIRE de ÎNCHINARE şi RUGĂCIUNE;
Condacul al 13-lea
O, MILOSTIVIRE a Lui DUMNEZEU peste ŢARA
ROMÂNEASCĂ, O, MILOSTIVIRE necontenită peste acest
NEAM şi PĂMÂNT Strămoşesc, aceasta eşti Tu, Sfântă Filofteie,
că prin Tine IERTAREA mereu o PRIMIM şi în toate nevoile, cele
de folos câştigăm, în Cântarea de: ALILUIA!
182
Acatistul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul
(1496)
Sfântul Daniil Sihastrul, de la Voroneţ, este Sfântul cel mai

reprezentativ al Pământului Moldovenesc. Se poate considera o
„TREIME de Sfinţenie” din această parte a Ţării Româneşti:
„Sfântul Leontie, Sfântul Daniil Sihastru şi Sfântul Domnitor Ştefan
cel Mare”. În aceste Chipuri s-au strâns cu prisosinţă cele mai înalte
Virtuţi Străbune, cele mai Alese Împliniri de Sfinţenie de Neam şi
Pământ Strămoşesc. DARURILE acestora sunt „TEMELIA pusă pe
Stâncă” a Credinţei Creştine, Neclintită în viforniţele Vremurilor
tulburi şi de mari vrăjmăşii. Sfântul Daniil Sihastrul este „Modelul
ÎNTREG” al Credinciosului autohton: Credincios, DORITOR de
cele Sfinte ca Monah-Sihastru şi PĂRINTE Duhovnicesc. DARURILE
sale au rămas Izvor de Taină pentru Urmaşi, care Rodesc adesea în
noi Chipuri de Virtute şi Sfinţenie. Cei localnici mai ales îl Cinstesc
în mod deosebit, ca şi cei Doritori de Duhovnicie de Taină.
Troparul (glas 8)
„Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după CHIP, că
Cuvioase Părinte Daniil, duhul tău”.
183
Tropar (glas 8)
şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Sfinte
Antonie, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos DUMNEZEU să

Psalmul 50, apoi:
Condacul 1
Mare BINECUVÂNTARE este când HARUL se Revarsă în
LUCRAREA DUMNEZEIASCĂ, şi prin cei Aleşi se Arată în
DARURI de nenumărate Străluciri, Vas al acestora fiind şi tu, cel
Vrednic de Cinstire:
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Daniile Sihastrul,
DAR Sfinţitor, Izvorât din Pământul Strămoşesc!
Icosul 1
Fericiţi suntem noi care avem Glasuri Sfinte ce mereu ne
CHEAMĂ la Cele de SUS; fericiţi suntem că avem PĂRINŢI Bine-
cuvântaţi ce ne NASC din APA şi din DUHUL DUMNEZEIESC,
un astfel de Chip fiind tu, Sfinte Daniile, drept pentru care noi îţi
Cântăm:
Bucură-te, Mărgăritar din SALBA Sfinţilor Străbuni;
Bucură-te, Galben de Aur de mare preţ;
Bucură-te, Podoabă la ICOANA Lui HRISTOS;
Bucură-te, Chip de ÎNCHINARE peste Veacuri;
184
Bucură-te, Chip de Sfinţenie de nimic atins;
Bucură-te, Chip de Credincioşie al acestui Pământ;
Bucură-te, Chip de Slujire la ALTARUL Străbun;
Bucură-te, ÎNVIERE necontenită din Mormintele PĂRINTEŞTI;
Bucură-te, Fiul Urmaş, cel Ales;
Bucură-te, Cinstea Virtuţilor Moştenite;
Bucură-te, NUME Binecuvântat;
Condacul al 2-lea
Fiu Iubit al Moldovei, ai Crescut ca un Răsad Bun spre Roadă
Bună, din care să se Împărtăşească toţi care Iubesc pe DUMNEZEU,
Icosul al 2-lea
În Grai şi Port Strămoşesc ai Urmat lui HRISTOS şi în
ZUGRĂVIRE Românească ICOANA Sa ai Înfăţişat, cu Virtuţile
PĂRINŢILOR şi cu Iubirea ta în care mult ai Strălucit.
Bucură-te, Urmaş de Moştenire Curată;
Bucură-te, că şi mai mult ai adăugat Strălucirea ei;
Bucură-te, că şi de alte DARURI te-ai Îmbogăţit;
Bucură-te, cel Crescut din Credincioşia Pământească;
Bucură-te, cel Învăţat de BISERICA Strămoşească;
Bucură-te, că de Copil pe HRISTOS ai Iubit;
Bucură-te, că la ALTARUL Său ai râvnit;
Bucură-te, că la Slujirea Lui ai jinduit;
Bucură-te, că ţi s-au dat acestea toate din plin;
Bucură-te, că te-ai făcut tu însuţi Povăţuitor;
Bucură-te, că ai ajuns tu însuţi un Adevărat PĂRINTE;
185
Condacul al 3-lea
„Oameni Mari la vremuri grele”, este Orânduirea Milostivirii
Lui DUMNEZEU, care nu lasă lumea să se distrugă de cei răi, un
astfel de Lucrător fiind şi tu, Sfinte Daniile, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 3-lea
Neamul şi Pământul Românesc sunt la „răscrucea de drumuri şi
de vremi” şi întotdeauna au avut CRUCEA acesteia de dus, ca o
Menire de Mare Taină.
Bucură-te, că DUMNEZEU te-a Ales pentru LUCRAREA Sa;
Bucură-te, că ţi-a Încredinţat CRUCEA lumii;
Bucură-te, că a văzut Bărbăţia şi tăria ta;
Bucură-te, că din Tinereţe Taina CRUCII ai avut;
Bucură-te, că Viaţa Monahală-Crucea tăcută ai luat;
Bucură-te, că în Mânăstirea Sfântului Leontie Iscusinţa ai Învăţat;
Bucură-te, că Ostaş Duhovnicesc ai ajuns;
Bucură-te, că aşa, la „lupta nevăzută” ai fost Chemat;
Bucură-te, că prin nevoinţe nenumărate ai trecut;
Bucură-te, că prin postiri şi Rugăciuni Firea ţi-ai Prefăcut;
Bucură-te, că prin HARUL DUMNEZEIESC şi Om Ceresc ai
devenit;
Condacul al 4-lea
De Mare Cinstire este „MENIREA de Răstignire pe CRUCEA
lumii”, dar şi greu de dus, doar de Aleşii Sfinţi fiind Purtată şi Urcată
până SUS la ÎNVIEREA Biruitoare, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 4-lea
Un astfel de Ales eşti, Sfinte Daniile, călit în Bărbăţia
Strămoşească, cu Moştenirea Virtuţilor celor mai tari, tu însuţi având
186
Neclintită CREDINŢĂ, ca un Om al Lui HRISTOS şi al Bisericii
Sale Dreptcredincios:
Bucură-te, Ucenicul Sfinţilor Pământeni;
Bucură-te, cel Crescut în Bărbăţia lor;
Bucură-te, cel ajuns la Tăria lor;
Bucură-te, cel Înarmat cu neclintita CREDINŢĂ;
Bucură-te, cel cu Platoşa Nădejdii;
Bucură-te, cel cu Suliţa Nevoinţei;
Bucură-te, cel pe Calul Învăţăturii PĂRINTEŞTI;
Bucură-te, cel cu Sabia Dragostei Străbune;
Bucură-te, cel cu Mintea LUMINATĂ;
Bucură-te, cel cu Simţirea Înduhovnicită;
Bucură-te, Omul Întreg al Chipului Lui HRISTOS;
Condacul al 5-lea
Puţini înţeleg Taina cea Mare a celor Sfinţi, care se Înalţă la
cele de SUS, fără să se despartă de cele de Jos, ca o LUCRARE în
UNIREA de DUH, să se strângă toate în TRUPUL Lui HRISTOS,
Icosul al 5-lea
Sfinţii sunt cei mai „tăcuţi”, dar şi cei mai „Grăitori de Taină”;
sunt cei mai smeriţi şi mici, dar cei mai de Cinste şi Mărire, că
Menirea Sfinţeniei este „CRUCEA şi ÎNVIEREA”, trecerea peste
„hotar” în Veşnicie.
Bucură-te, Taina Lui DUMNEZEU în lume;
Bucură-te, curăţirea de păcat;
Bucură-te, vindecarea rănilor ascunse;
Bucură-te, prefacerea firii căzute;
Bucură-te, primirea Plămădirii ÎNVIERII;
Bucură-te, Sfinţenie de Reînnoirea lumii;
Bucură-te, nevoinţa Sfinţirii Făpturii;
Bucură-te, Omul Lui DUMNEZEU dintre Cer şi Pământ;
187
Bucură-te, LUCRAREA Milostivirii DUMNEZEIEŞTI;
Bucură-te, şi Lucrarea Iubirii pământeşti;
Bucură-te, UNIREA în ICOANA celor văzute şi nevăzute;
Condacul al 6-lea
PĂSTRAREA CREDINCIOŞIEI Strămoşeşti, a CREDINŢEI
din Neam în Neam, este prima Virtute a celor Sfinţi, prin care se
Urmează Taina IZBĂVITOARE fără oprire, în Înfrumuseţări tot
mai Strălucitoare, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 6-lea
Şi tu, Sfinte Daniile Sihastrul, eşti o Înfrumuseţare a Sfinţeniei
Străbune, care prin tine a Crescut cu multă Roadă, din care Urmaşii
de asemenea să Rodească în noi Răsaduri Bune.
Bucură-te, Frumuseţea Sfinţeniei Străbune;
Bucură-te, Strălucirea ei în noi, Urmaşii;
Bucură-te, Rod care nu conteneşte;
Bucură-te, că ai străbătut Drumul CRUCII acestui Neam;
Bucură-te, că ai luat „povara” Părinţilor acestui Pământ;
Bucură-te, Curăţitorul de Taină;
Bucură-te, REÎNNOIREA în HRISTOS;
Bucură-te, Prefacerea în DUHUL PREASFÂNT;
Bucură-te, că Munţii şi Pădurile ai Sfinţit;
Bucură-te, că le-ai făcut „Locuri de RUGĂCIUNE”;
Bucură-te, că le-ai făcut „Locaşuri Lui DUMNEZEU”;
Condacul al 7-lea
Vrăjmăşia păcatului cu răutăţi de tot felul distrugerea lumii o
caută, dar Sfinţii se pun înainte ca nişte Ostaşi de Taină şi aşa
Mântuirea lumii rămâne, în Cântarea de: ALILUIA!
188
Icosul al 7-lea
Şi tu, Sfinte Daniile, răutatea ce vine asupra acestui Neam şi
Pământ o prinzi în Sfinţenia ta, ca într-o plasă de netrecut, şi vătă-
marea ei o împiedici.
Bucură-te, Paza de Taină nelipsită;
Bucură-te, Vegherea cu Ochi pătrunzător;
Bucură-te, Vegherea de Bun Păstor;
Bucură-te, alungarea „lupilor răpitori”;
Bucură-te, adunarea „Oilor rătăcite”;
Bucură-te, Păstor de mare Credincioşie;
Bucură-te, al Lui HRISTOS Slujitor încercat;
Bucură-te, Nevoinţă pe Calea Mântuirii;
Bucură-te, strădanie pe drumul Sfinţirii;
Bucură-te, ieşirea din întunericul păcatului;
Bucură-te, LUMINAREA ÎMPĂRĂŢIEI Viitoare;
Condacul al 8-lea
Următor lui Leontie, Plămăditorul de Sfinţenie Strămoşească,
cu DARUL propriei nevoinţe, apoi, PĂRINTE de mare Povaţă te-ai
făcut, că pe însuşi Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt l-ai îndreptat
spre Biruinţa cea Bună, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 8-lea
Aşa, ca o TREIME de Sfinţenie şi de Virtuţi Strămoşeşti v-aţi
arătat: „Leontie-Plămăditorul, Daniil-Lucrătorul şi Ştefan cel Mare
Sabia Duhovnicească”.
Bucură-te, Daniile, PĂRINTE de „vremuri grele”;
Bucură-te, PĂRINTE de încercări înviforate;
Bucură-te, al Sfântului Ştefan cel Mare Povăţuitor;
Bucură-te, Tăria CREDINŢEI Biruitoare;
Bucură-te, că ai stat ca un Stâlp în faţa răutăţilor;
189
Bucură-te, că nu te-ai abătut, arătându-te ca o Stâncă;
Bucură-te, Virtute Străbună REÎNVIATĂ;
Bucură-te, Bărbăţia Sfinţeniei Strămoşeşti;
Bucură-te, tu însuţi Îndrăzneală Sfântă;
Bucură-te, tu însuţi Jertfire Curată;
Bucură-te, cel cu Adevărat Chip de PĂRINTE;
Condacul al 9-lea
Timpurile de prefaceri şi schimbări ale lumii sunt adesea cu
suferinţe şi dureri, şi de n-ar fi Sfinţii Tăi, DOAMNE, am pieri în
deznădejdea noastră slabă, dar prin ei ne izbăvim, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 9-lea
Şi peste Moldova şi întreaga Ţară Românească păgânătatea
aprigă a trecut, şi doar TĂRIA Sfinţeniei Străbune piept i-a ţinut, cu
Jertfe şi lupte Duhovniceşti.
Bucură-te, că Sabia Duhovnicească a lui Ştefan ai Sfinţit;
Bucură-te, că Sabia CREDINŢEI Strămoşeşti i-ai Dăruit;
Bucură-te, că Biruinţa i-ai prilejuit;
Bucură-te, că împreună în faţa păgânătăţii aţi stat;
Bucură-te, că PATRIA MAMĂ aţi apărat;
Bucură-te, că Biserica şi Mormintele Sfinte aţi ocrotit;
Bucură-te, că Osemintele PĂRINŢILOR nu le-aţi lăsat batjo-
corite;
Bucură-te, păstrarea Tradiţiilor din Moşi-Strămoşi;
Bucură-te, îndreptarea lor;
Bucură-te, curăţirea de tot eresul;
Bucură-te, Ortodoxie neabătută;
190
Condacul al 10-lea
Deşi în Peşteră şi în Sihăstrie petreceai, tot „Sufletul Neamului”
în tine era şi nevoile acestuia în Inima ta se prefăceau, că Iubitor ca
un PĂRINTE, pe toate prin adâncul tău le treceai, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 10-lea
La „răscrucea de vremi” a viforniţei păgâne, Sfinte Daniile, un
Ales te-ai arătat, Omul Lui DUMNEZEU cel Binecuvântat şi Fiul
cel Vrednic al Pământului.
Bucură-te, al Moldovei BRAŢ de CRUCE Biruitoare;
Bucură-te, a Moldovei BINECUVÂNTARE;
Bucură-te, cel din pustie Veghetor;
Bucură-te, cel prin RUGĂCIUNE Sprijinitor;
Bucură-te, cel ce legi duhurile necurate;
Bucură-te, cel ce împiedici vrăjmăşiile;
Bucură-te, cel ce vădeşti vicleşugurile;
Bucură-te, cel ce potoleşti patimile ascunse;
Bucură-te, tămăduirea de Suflet;
Bucură-te, vindecarea de trup;
Bucură-te, PĂRINTE pentru toate nevoile;
Condacul al 11-lea
Deşi distrugerea păgână peste tot se lăţea, tu Sfinte Daniile
împreună cu Ştefan cel Mare tot mai multe LOCAŞURI SFINTE aţi
clădit, peste ruine CRUCEA Biruitoare Înălţând, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 11-lea
Sihăstrii şi Mânăstiri ai întemeiat şi tu însuţi Povăţuitor şi
PĂRINTE te-ai făcut, şi pe Fiii cei Vrednici i-ai adunat şi la
191
Creşterea Sfântă i-ai dat, ca Virtutea Străbună să Rodească în Noi
Saduri, fără oprire.
Bucură-te, Ziditorule de Locaşuri Sfinte;
Bucură-te, că Locuri de Duhovnicie ai întemeiat;
Bucură-te, că CHIPUL Lui HRISTOS peste tot L-ai Zugrăvit;
Bucură-te, că CHIPUL CRUCII peste tot L-ai pus;
Bucură-te, că peste tot ICOANE de ÎNCHINARE ai Întipărit;
Bucură-te, Reînvierea CREDINŢEI neclintite;
Bucură-te, că aşa Credincioşia ai Crescut;
Bucură-te, că şi Urmaşi de Cinste ai lăsat;
Bucură-te, PĂRINTE cu mulţi Fii;
Bucură-te, PĂRINTE Fericit între Fii Iubitori;
Bucură-te, între PĂRINŢII de Neam Românesc;
Condacul al 12-lea
Ajuns la ÎMPLINIREA Lucrării pe Pământ, la Odihna Veşniciei
luat, DARURILE tale le-ai lăsat ca Izvoare nesecate din care
Urmaşii se Întăresc şi în Virtuţi necontenite Înfloresc, în Cântarea
de: ALILUIA!
Icosul al 12-lea
Plămăditor de Sfinţenie STĂ Sfântul Leontie, STĂ Sabie
Duhovnicească Sfântul Ştefan cel Mare împotriva păgânilor, STAI
şi tu, Sfinte Daniile, ca PĂRINTE de Taină al Fiilor Urmaşi, şi în
această TREIME TĂRIA Neamului şi Pământului Strămoşesc
niciodată nu va slăbi.
Bucură-te, LUMINĂ din Sfeşnicul Moldovei;
Bucură-te, Făclie Aprinsă peste veacurile lumii;
Bucură-te, LUMINĂ în CANDELA Străbună;
Bucură-te, LUMINĂ în Uleiul INIMII Strămoşeşti;
Bucură-te, LUMINĂ PĂTRUNSĂ şi în Pământ;
Bucură-te, LUMINĂ PECETLUITĂ pe toţi Fiii acestui Neam;
192
Bucură-te, LUMINĂ pe ALTARUL Bisericii Române;
Bucură-te, LUMINĂ pe Mormintele NEUITATE;
Bucură-te, LUMINĂ din nopţile suferinţei;
Bucură-te, LUMINĂ din amarele încercări;
Bucură-te, PĂRINTE cu NUME de ÎNCHINARE ROMÂ-
NEASCĂ;
Condacul al 13-lea
Te avem DAR de Mare preţ, Sfinte Cuvioase Daniile Sihastrul,
NUME Binecuvântat, ICOANĂ de ÎNCHINARE la ALTARUL
Strămoşesc şi aşa cu ÎNCREDERE mergem în Nădejdea ÎMPLI-
NIRII pe care Fiecare o avem spre Veşnicia Lui HRISTOS, în
193
194
Acatistul Sfântului Cuvios Nicodim cel Sfinţit
Sfântul Nicodim cel Sfinţit de la Tismana, Ţara Românească,

este cunoscut ca ÎNTEMEIETORUL Mânăstirilor Vodiţa, Tismana
şi Prislop şi, mai mult, Ucenicii săi extind Locaşurile Monahale, de
se poate spune că se începe o adevărată „avalanşă de aşezăminte
călugăreşti”. Rolul Sfântului Nicodim a fost mare, că împreună cu
Mircea cel Bătrân a „Întărit Tradiţia Strămoşească” şi a repus-o în
Valoare, conjunctura istorică fiind de distrugere tocmai a CRE-
DINŢEI Pământeşti. Expansiunea ungurească şi a catolicismului,
mai ales în Ardeal, constituia un pericol direct pentru „Sufletul
Românesc”. Sfântul Nicodim este „Sfântul de Suflet şi de Inimă” al
Olteniei de sud, şi Cinstirea Românească Monahală în general.
Tropar (glas 1)
„Celui ce a răsărit din Fecioară, mai-Marelui păstorilor, ca o
oaie de turmă ai urmat, Sfinte Părintele nostru Nicodim. Cu postul,
cu privegherea şi cu rugăciunile te-ai făcut Lucrător Sfinţit de cele
cereşti, tămăduind sufletele celor ce aleargă la tine cu Credinţă.
Pentru aceasta grăim: Slavă Celui ce te-a preaslăvit pe tine, slavă
Celui ce ţi-a dat ţie putere, slavă Celui ce a arătat tuturor prin tine
îndreptare”.

„Gavriil zicând ţie, Fecioară: «Βucură-te...” (Glasul 1)
195
Psalmul 50, apoi:
Condacul 1
PREASFÂNTUL DUH este întodeauna ca Taină peste toate şi
în Chipurile cele Alese în nenumărate Virtuţi se Sălăşluieşte şi se
descoperă şi se face IZVOR de necontenită Sfinţenie, precum în
tine, Sfinte cel de mare Cinstire:
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Nicodime, Izvorul
Revărsării DUHULUI PREASFÂNT!
Icosul 1
Multe sunt DARURILE DUMNEZEIEŞTI ce se Revarsă peste
lume, dar în Chipuri deosebite Strălucesc în Aleşii care le Oglindesc
cu propriile DARURI de Înfrumuseţare, pe care ca PRINOS ei
însuşi le aduc la ALTARUL Cel Preasfânt.
Bucură-te, Alesul Tainei CHIPULUI SFÂNTULUI DUH;
Bucură-te, Oglindă a Celor de SUS;
Bucură-te, Fiul Ales al Neamului Strămoşesc;
Bucură-te, cel în care Însuşi CHIPUL SFÂNTULUI DUH S-a
PECETLUIT;
Bucură-te, că Virtutea de DUH ai primit;
Bucură-te, că DUHUL SFÂNT a INTRAT în Adâncul tău Curat;
Bucură-te, că aşa Sălăşluire de DUH te-ai făcut;
Bucură-te, că spre LUCRAREA Sa ai fost Rânduit;
Bucură-te, că în DARURILE Sale te-ai Îmbrăcat;
Bucură-te, că în Taina Sa ai Crescut;
Bucură-te, Rod în CHIPUL DUHULUI SFÂNT;
Condacul al 2-lea
Prin HRISTOS Firea de Făpturi avem, în totodată cu UNIREA
DUMNEZEIASCĂ, iar prin SFÂNTUL DUH, VIAŢĂ şi Creşterea
196
ei, şi aşa Fiecare, în propriul Răspuns, CHIPUL acestor ÎMPLINIRI
trebuie să-l Rodim, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 2-lea
La Zămislirea noastră, Însuşi DUHUL SFÂNT Revarsă un
DAR pe care El ca DUMNEZEU îl ştie cât ne este de potrivit şi
Lucrător, şi ţie, Sfinte Nicodime, Mare DAR ţi s-a Dat, după
măsura ta.
Bucură-te, că ai Crescut DARUL DUMNEZEIESC;
Bucură-te, Pământ Bun al Seminţei celei Bune;
Bucură-te, că ai Răsărit cu Putere de DUH;
Bucură-te, că te-ai făcut POM Mare;
Bucură-te, că Rod mult ai dat;
Bucură-te, că, aşa, la tine mulţi au alergat;
Bucură-te, că te-ai făcut Piatra de ALTAR a Lui HRISTOS;
Bucură-te, că ai devenit Chip al ÎNCHINĂRII:
Bucură-te, Chipul revărsării de Credincioşie;
Bucură-te, Izvor de Sfinţenie;
Bucură-te, Izvorâre de Duhovnicie;
Condacul al 3-lea
Povăţuit în Taină de DUHUL PREASFÂNT, din Tinereţe la
Muntele Athos ai plecat, unde Chipul Monahicesc ai luat şi chiar
Întâi Stătător ai ajuns, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 3-lea
Ca un Fiu vrednic al Neamului şi Pământului Românesc nu
puteai fi despărţit de ÎNRUDIREA PĂRINŢILOR Strămoşeşti, şi
aşa te-ai întors Îmbogăţit, ca şi mai multă Roadă să arăţi.
Bucură-te, Tinereţe LUMINATĂ;
Bucură-te, alegerea celor Duhovniceşti;
Bucură-te, alergarea spre HRISTOS;
197
Bucură-te, nevoinţă ce Preface Firea;
Bucură-te, nevoinţă ce deschide cele din adânc;
Bucură-te, Postire de mâncare, pentru stăpânirea trupului;
Bucură-te, Postire de Minte, pentru stăpânirea Sufletului;
Bucură-te, Postire de simţire, pentru stăpânirea Inimii;
Bucură-te, Postire de Vederea celor lumeşti;
Bucură-te, că aşa se Deschide Vederea de DUH;
Bucură-te, ÎNCHINAREA, UŞA IUBIRII de DUMNEZEU;
Condacul al 4-lea
IUBIREA de DUMNEZEU a Făpturii nu poate fi decât în
ÎNCHINAREA de ALTAR, în ICOANA peste „prăpastia de
netrecut” dintre DUMNEZEU şi lume, de unde Râvna ta pentru
Biserica Lui HRISTOS, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 4-lea
CHIP de Revărsarea SFÂNTULUI DUH fiind, din tine cu ade-
vărat IUBIREA de DUMNEZEU curgea în Taină peste tot pe unde
treceai, şi tu însuţi, ca un ALTAR Viu, pe HRISTOS neîncetat L-ai
Vestit.
Bucură-te, că ai fost Rânduit spre Slujba ALTARULUI;
Bucură-te, că Bun Slujitor te-ai arătat;
Bucură-te, râvnitorul LITURGHIEI Lui HRISTOS;
Bucură-te, LITURGHIA Revărsării SFÂNTULUI DUH;
Bucură-te, BUCURIA LITURGHIEI IUBIRII DUMNEZEIEŞTI;
Bucură-te, ÎMPLINIREA în TRUPUL Lui HRISTOS;
Bucură-te, al acestor Taine mult Trăitor;
Bucură-te, că prin acestea DARURILE Sfinte le-ai primit;
Bucură-te, că Izvor de Daruri aşa te-ai făcut;
Bucură-te, că mai înainte de moarte Veşnicia ai gustat;
Bucură-te, că şi stricăciunea în Nestricăciune ai Prefăcut;
198
Condacul al 5-lea
Smerit cum ai fost de la început tot aşa ai vrut să rămâi, că
neştiut între pietre trupul ţi l-ai lăsat în apele râului Lom, până când
Sfintele tale Moaşte DUMNEZEU ţi le-a descoperit să fie în
Lucrarea Sa pentru lume, în cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 5-lea
Iubirea ta cea mare de DUMNEZEU ţi-a crescut şi iubirea
pentru Făptura Sa, că din Fiul cel mic ai devenit Chipul cel mare de
Sfânt Părinte.
Bucură-te, Iubire de DUMNEZEU cu iubire de Făptură în UNIRE;
Bucură-te, Taină la care toţi trebuie să ajungă;
Bucură-te, Taină pe care prin osteneli ai câştigat-o;
Bucură-te, Taină care de Însuşi HRISTOS ţi s-a dăruit;
Bucură-te, Drumul vieţii împlinit;
Bucură-te, Calea Vieţii deschisă până la cer;
Bucură-te, Calea Pământească trecută peste hotar;
Bucură-te, Firea omenească Înduhovnicită;
Bucură-te, Firea omenească Unită cu cele „peste Fire”;
Bucură-te, Suflet mai tare ca Trupul;
Condacul al 6-lea
Ca un PĂRINTE de Mare Cinste, în Ţara Românească te-ai
întors, şi însuşi Domnitorul ţi s-a Închinat şi Povăţuitor de Taină te-a
luat, că DARUL Lui DUMNEZEU în tine a văzut, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 6-lea
Însuşi Marele Sfânt Antonie ţi-a poruncit în aceste ţinuturi
peste Dunăre să vii şi ca un Ilie pe apă ai trecut, de s-a minunat
ucenicul tău, încredinţându-se astfel şi mai mult de Chemarea ta.
199
Bucură-te, Înger îndeosebi Trimis;
Bucură-te, de Sfântul Antonie cel Mare călăuzit;
Bucură-te, că DAR de Duhovnicie ai Adus;
Bucură-te, că în Pământ Bun l-ai Sădit;
Bucură-te, că repede a Crescut;
Bucură-te, că repede şi Roade a făcut;
Bucură-te, că ai Izvorât DUH de Viaţă peste tot;
Bucură-te, că ai Aprins Focul Credinţei Străbune;
Bucură-te, că în Făclia de Neam LUMINA ai Înălţat;
Bucură-te, că toate Mormintele PĂRINŢILOR ai Luminat;
Bucură-te, că te-ai făcut REÎNVIEREA Moştenirii Sfinte;
Condacul al 7-lea
Pe unde poposeai, ALTARE Lui HRISTOS Înălţai, precum la
Vodiţa, Prislop şi Tismana şi încă nenumărate Sihăstrii, unde deja
Pustnici de Taină erau, care prin tine şi mai mult s-au Întărit, în
Icosul al 7-lea
Te-au Primit toţi ca pe un TRIMIS al Lui HRISTOS, ca pe un
TRIMIS al SFÂNTULUI DUH, ca să APERI Credinţa Străbună de
vrăjmaşii cei de pe ascuns.
Bucură-te, a Ţării Valahiei LUMINĂ;
Bucură-te, al Basarabilor Binecuvântător;
Bucură-te, Înger TRIMIS la „vremuri grele”;
Bucură-te, Fiu al Pământului Dreptcredincios;
Bucură-te, că prin tine Virtutea s-a arătat;
Bucură-te, că Bărbăţia Străbună ai dezvăluit;
Bucură-te, că DUH de Tărie ai Insuflat;
Bucură-te, că la LUCRAREA Sfântă pe mulţi i-ai Chemat;
Bucură-te, Omul cel Înţelept;
Bucură-te, Omul cu Priceperea de SUS;
200
Bucură-te, Sfinţenia din nou Răsărită;
Condacul al 8-lea
Cu multă Cinstire în tot Muntele Athos şi de asemenea în
împrejurimi, toţi ca pe un Mare PĂRINTE şi iscusit Duhovnic te-au
luat, ca Ajutător în nevoile încurcate ale lumii, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 8-lea
Serbia şi Bulgaria, Ţările învecinate, Sprijinitor te-au rugat să
le fii, că la Constantinopol ai mers şi PACEA între Biserici ai făcut,
ca aşa să se poată sta în faţa vrăjmăşiilor ce din toate părţile
ameninţau Dreapta Credinţă.
Bucură-te, PĂRINTE de Iscusită Duhovnicie;
Bucură-te, Slujitorul Dreptei Credinţe Creştine;
Bucură-te, că şi dezbinările ai oprit;
Bucură-te, că certurile ai împăcat;
Bucură-te, că ADUNAREA Bisericii ai Întărit;
Bucură-te, AVVĂ şi Sfetnic de lume;
Bucură-te, Monah şi Povăţuitor al Oamenilor;
Bucură-te, Pustnic şi Mare Dregător;
Bucură-te, Omul ÎNTREG al Lui DUMNEZEU;
Bucură-te, LUCRARE ÎNTREAGĂ a celor Sfinte;
Bucură-te, Împlinitorul celor Orânduite;
Condacul al 9-lea
DORUL DUMNEZEIESC după Linişte te-a dus din loc în loc
şi aşa plaiurile Româneşti ai colindat, până ce „Stâlp de FOC
LUMINOS” ţi s-a arătat, unde Mânăstire să ridici, în Cântarea de:
ALILUIA!
201
Icosul al 9-lea
Aşa, Tismana ca Lavră de Monahi ai clădit, unde Lauda Lui
HRISTOS să fie Ziua şi noaptea, unde IZVOR de DUH PREASFÂNT
să fie pentru Urmaşi, care fără oprire IUBIREA de DUMNEZEU să
Crească.
Bucură-te, Fiu de Cinste al Pământului Românesc;
Bucură-te, Fiu Vrednic, ce se face şi el PĂRINTE;
Bucură-te, că Duhovnicia Neamului ai Strălucit;
Bucură-te, că din „vopselele străbune” ai Zugrăvit-o;
Bucură-te, că ÎNRUDIREA Strămoşească ai Crescut;
Bucură-te, că Duhovnicia Moştenirii Sfinte ai Rodit;
Bucură-te, că şi mai mult ai înmulţit-o;
Bucură-te, că PLĂMADĂ Urmaşilor ai rămas;
Bucură-te, că PREFACEREA tot mai Bună ai lăsat;
Bucură-te, că „oprirea” păcatului ai transmis;
Bucură-te, că BINECUVÂNTAREA de AVVĂ ne-ai Dăruit;
Condacul al 10-lea
Domnitorul Ţării, Mircea cel Bătrân, te avea Sfetnic şi împreună,
la „răscrucea de vremi şi schimbări”, cele Sfinte aţi pus Înainte, ca
vrăjmăşiile viclene să nu distrugă Dreapta Credinţă şi Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 10-lea
Cu Minuni, DARUL cel Sfânt ţi s-a arătat, că şi în foc ai intrat
şi cărbuni aprinşi în Veşminte ai ţinut fără să te arzi, ceea ce a
înspăimântat pe cei străini şi aşa Credinţa Neamului ai Întărit.
Bucură-te, ICOANA de ÎNCHINAT a Duhovniciei Româneşti;
Bucură-te, Izvor de DARURI al PREASFÂNTULUI DUH;
Bucură-te, Înger Omenesc Crescut pe Pământ;
Bucură-te, şi Sfinţenie de Înger Ceresc;
Bucură-te, Revărsare DUMNEZEIASCĂ peste lume;
Bucură-te, al acestei Ţări „hotar” de Dreaptă Credinţă;
202
Bucură-te, că opreşti pe toţi vrăjmaşii vicleni;
Bucură-te, că vădeşti pe toţi „lupii răpitori”;
Bucură-te, VEGHETOR neadormit;
Bucură-te, Păstor de adevărată CREDINCIOŞIE;
Bucură-te, PĂSTORUL IUBITOR al Lui HRISTOS:
Condacul al 11-lea
Dorinţa ta era însă Viaţa Duhovnicească Monahală, încât adesea
te retrăgeai în Peşteri şi sihăstrii, unde cu DOMNUL Petreceai, în
IUBIREA cea Mare, pe care din Tinereţe ai Crescut-o, în Cântarea
de: ALILUIA!
Icosul al 11-lea
La Tismana, în Peştera de Sus, loc de nevoinţă ai avut şi pe
şarpele din ea l-ai scos şi aşa doar Sâmbăta, Duminica şi la Sărbători
coborai, ca împreună cu ceilalţi să Slujeşti.
Bucură-te, IUBIRE de DUMNEZEU, de nimic împuţinată;
Bucură-te, Iubire şi de Făptura Sa;
Bucură-te, RUGĂTOR şi pentru Lume;
Bucură-te, RUGĂTOR pentru MÂNTUIREA Veşniciei;
Bucură-te, RUGĂTORUL cel Mare al Monahismului Românesc;
Bucură-te, că avem şi din Sfintele tale MOAŞTE;
Bucură-te, că deşi stau „ascunse”, COMOARĂ le ştim;
Bucură-te, şi PĂRINTELE nevoilor noastre;
Bucură-te, tămăduitor şi ajutător;
Bucură-te, alungarea duhurilor necurate;
Bucură-te, oprirea patimilor ascunse din noi;
Condacul al 12-lea
Sfinte Părinte Nicodime, ai rămas NUMELE Monahismului
acestui Neam şi Pământ Românesc, că prin tine a REÎNVIAT şi aşa
203
te-ai făcut ICOANA sa Duhovnicească pentru toţi Urmaşii, în
Icosul al 12-lea
Sfinţenia acestui Neam şi Pământ în tine s-a ADUNAT şi aşa
prin tine Străluceşte şi IZVOR nesecat s-a făcut, din care şi noi ne
întărim şi Creştem noi Roduri.
Bucură-te, Iscusitul nostru Povăţuitor;
Bucură-te, Dascălul Monahismului;
Bucură-te, Învăţătorul Dreptei Credinţe;
Bucură-te, PĂSTRĂTORUL Ortodoxiei Creştine;
Bucură-te, şi Bucuria noastră, a celor de „jos”;
Bucură-te, mângâierea noastră, a celor neputincioşi;
Bucură-te, Braţe IUBITOARE pentru noi, cei în necaz;
Bucură-te, ascultătorul plângerilor noastre;
Bucură-te, Sfântul la care Nădăjduim;
Bucură-te, Sfântul Milostiv al Lui DUMNEZEU;
Bucură-te, NUME de ÎNCHINARE PĂRINTEASCĂ;
Condacul al 13-lea
Proslăvit la Cer, Fiul acestui Neam şi Pământ ai rămas, şi aşa,
nedespărţit ne eşti, NUME şi PĂRINTE Mare între Sfinţii noştri
PĂRINŢI, prin care şi noi Nădăjduim să trecem prin toate nevoile
şi îndeosebi să ne PĂSTRĂM CREDINŢA Curată, în Cântarea de:
ALILUIA!
204
Acatistul Sfântului Ierarh Niceta de Remesiana
(414)
prăznuire 8 ianuarie şi 24 iunie
Sfântul Ierarh Niceta este unul dintre Primii Sfinţi Daco-

români de la gurile Dunării. Această zonă era „cea mai Creştină”, în
mijlocul unui adevărat „imperiu păgân”, ce se zbătea în ultimele
sale rămăşiţe. Cinstirea Sfântului Ierarh Niceta a rămas în Memorie
neştearsă.
Tropar (glas 1)
Propovăduitor şi Apărător al Dreptei Credinţe, în multe necazuri
cu smerenie cele Înalte ai câştigat, Sfinte Părinte Ierarhe Niceta şi
aşa, Roagă-te Lui HRISTOS DUMNEZEU să ne mântuiască de tot
răul şi necazul.

Psalmul 50, apoi:
Condacul 1
Mare DAR este să fii Propovăduitor al EVANGHELIEI Lui
HRISTOS, să Semeni în lume Seminţele CUVÂNTULUI
205
DUMNEZEIESC, de care, fiind învrednicit, şi noi Cinstirea
cuvenită îţi aducem:
Bucură-te, Sfinte Părinte Ierarh Niceta, DARUL Evangheliei
Lui HRISTOS!
Icosul 1
Pământul Daco-Român a PRIMIT din primele veacuri EVAN-
GHELIA Lui HRISTOS şi Neamul cel Nou Născut din APĂ şi din
DUH, aşa, MOŞTENIREA Creştină a lăsat:
Bucură-te, Sfinte Părinte Ierarh Niceta, Pământeanul Dac;
Bucură-te, Sf. Niceta, Fiu de Neam Străbun;
Bucură-te, Moştenitorul Întregii CREDINCIOŞII;
Bucură-te, Moştenitorul Întregii Virtuţi;
Bucură-te, Alesul Lui HRISTOS;
Bucură-te, Alesul LUCRĂRILOR DUMNEZEIEŞTI;
Lui HRISTOS!
Condacul al 2-lea
De la Dunărea Bătrână până în Munţi Credinţa Creştină s-a
ÎMPĂMÂNTENIT şi întunericul cel vechi s-a risipit şi tu, Sfinte
Niceta, te-ai făcut o FĂCLIE a LUMINII Celei Noi, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 2-lea
Poporul Dac demult a primit CREDINŢA Creştină, şi tu ai
adăugat încă o MĂRTURIE ce s-a făcut încă o „TEMELIE a
BISERICII Străbune”.
Bucură-te, că ai avut COMOARA EVANGHELIEI Lui HRISTOS;
Bucură-te, că din Tinereţe ÎNVĂŢĂTURA Sfântă ai primit;
Bucură-te, că din Tinereţe la cele de SUS ai jinduit;
Bucură-te, că ai căutat cele de Taină;
206
Bucură-te, că ai găsit MĂRGĂRITARUL Cel Mare;
Bucură-te, că prin multe nevoinţe l-ai şi Câştigat;
Lui HRISTOS!
Condacul al 3-lea
Păgânescul întuneric idolesc cu greu se risipea, şi adesea cu
multe necazuri şi împotriviri ai fost primit chiar de cei apropiaţi,
care apoi au Cântat: ALILUIA!
Icosul al 3-lea
Poporul Daco-român se deosebea de celelalte Popoare păgâne
şi idoleşti şi cu MĂRTURISIRE stătea în mijlocul lor, tu, Niceta,
fiind unul dintre cei mai râvnitori:
Bucură-te, Arhiereul Daco-român;
Bucură-te, al BISERICII Lui HRISTOS cu adevărat Slujitor;
Bucură-te, al ALTARULUI Sfânt LITURGHISITOR;
Bucură-te, al Pământului Străbun Sfinţitor;
Bucură-te, cel între Primii Sfinţi PĂRINŢI;
Bucură-te, PĂRINTE, care mulţi Fii ai lăsat;
Lui HRISTOS!
Condacul al 4-lea
Iubitor de CUVÂNTUL DUMNEZEIESC al Lui HRISTOS, al
EVANGHELIEI DAR ai PRIMIT, că toţi te ştiau ca pe un Mare
PROPOVĂDUITOR Sfânt, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 4-lea
Şi Popoarele păgâne din jur te ascultau şi mulţi la CREDINŢA
Creştină alergau şi aşa, ca un Urmaş al Apostolilor ai fost şi un
ÎNTEMEIETOR de BISERICĂ.
207
Bucură-te, cel între Ierarhii Sfinţi ai BISERICII;
Bucură-te, al EVANGHELIEI DAR Strălucitor;
Bucură-te, cel IUBITOR de CUVÂNTUL DUMNEZEIESC;
Bucură-te, cel ce L-ai Semănat cu râvnire;
Bucură-te, că Roduri multe ai adus;
Bucură-te, că Roduri şi „peste veacuri” au rămas;
Lui HRISTOS!
Condacul al 5-lea
Şi în alte Ţări ai mers şi până în Italia ai ajuns, unde Prieten cu
Sfântul Paulin de Nola te-ai făcut, Îndoind IUBIREA de Cele
Sfinte, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 5-lea
BISERICA primelor Veacuri prin multe încercări a trecut şi
chiar JERTFE Muceniceşti a avut, că idolatria păgână era mult
legată de cele lumeşti:
Bucură-te, că ai luptat mult cu păcatul cel vechi;
Bucură-te, că ai luptat mult cu patimile idoleşti;
Bucură-te, că Propovăduirea ta era împotriva păcatului;
Bucură-te, că Vestirea ta era izbăvirea de păcat;
Bucură-te, că peste tot cu păcatul te-ai războit;
Bucură-te, că păcatul, aşa, l-ai biruit;
Lui HRISTOS!
Condacul al 6-lea
Şi Scriitor iscusit ai fost şi Cântări Sfinte ai făcut să fie spre
Lauda celor Credincioşi şi Cinstirea Slujbelor Bisericeşti, în
208
Icosul al 6-lea
Imnul „Pe Tine Te Lăudăm” a rămas ca un DAR BISERICII şi
Credincioşilor Creştini, prin care se Aude cu GLAS Ceresc
MĂRIREA Lui HRISTOS:
Bucură-te, Păstorul cel Bun al Turmei Creştine;
Bucură-te, Cântare Sfântă pentru Oile Lui HRISTOS;
Bucură-te, Glas de Taină Mântuitoare;
Bucură-te, Glas de DUH PREASFÂNT;
Bucură-te, CHEMAREA Sfântă ce ne-a rămas şi nouă;
Bucură-te, Glăsuire ce nu conteneşte;
Lui HRISTOS!
Condacul al 7-lea
Prăznuim şi noi cu Cinstire POMENIREA Ta care a rămas
neuitată peste Veacuri şi Vremi, şi aşa te avem CHIP de ICOANĂ
între Primii Sfinţi PĂRINŢI ai Daciei Creştine, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 7-lea
BISERICA Lui HRISTOS din Dacia are CARTEA EVAN-
GHELIEI Înscrisă şi cu NUMELE Tău, NUMELE Urcat la Cer
deodată şi cu Numele noastre:
Bucură-te, NUME de DAR al Lui HRISTOS;
Bucură-te, NUME al BISERICII Creştine;
Bucură-te, NUME al CREDINŢEI Pământului ROMÂNESC;
Bucură-te, NUME de VEŞNICIE;
Bucură-te, NUME Înscris pe EVANGHELIA VIEŢII;
Bucură-te, NUME de Sfânt PĂRINTE;
Lui HRISTOS!
209
Condacul al 8-lea
O, Sfinte Ierarhe Niceta, Vestitorul EVANGHELIEI Lui
HRISTOS, care ai Semănat Sămânţa Sfântă în Pământul cel Bun al
Daciei, Cinstirea Cuvenită îţi aducem şi din Locaşurile de SUS
Mijloceşte şi pentru noi, cei ce Cântăm: ALILUIA!
210
Acatistul Sfinţilor Cuvioşi Casian şi Gherman
(450)
prăznuire 28-29 februarie
Sfinţii Casian şi Gherman sunt dintre Primii Sfinţi Români,

PĂRINŢI şi ÎNVĂŢĂTORI. Călugări localnici, ei călătoresc în
centrele mari Duhovniceşti, Ierusalim, Constantinopole şi Roma.
Amintirea lor a rămas şi Cinstirea ca Sfinţi este în evlavia multora.
Troparul (glas 1)
Lui DUMNEZEU v-aţi Dăruit şi luminând cu Faptele voastre
cele bune, Cuvioşilor Casian şi Gherman, ca Soarele aţi strălucit cu
Învăţăturile voastre cele DUMNEZEIEŞTI, veselind Inimile celor
care vă Cinstesc. Aşa cu deadinsul Rugaţi-vă Lui HRISTOS
DUMNEZEU pentru Sufletele noastre.

Psalmul 50, apoi:
Condacul 1
Evlavia IUBIRII de DUMNEZEU aţi încercat-o şi aşa aţi
strălucit în Duhovnicia în care v-aţi Născut, şi PĂRINŢI şi
211
ÎNVĂŢĂTORI făcându-vă, Urmaşilor cele Sfinte aţi lăsat, pentru
care şi noi vă Cinstim:
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Casian şi Gherman, dintre Primii
PĂRINŢI şi ÎNVĂŢĂTORI ai noştri!
Icosul 1
Născuţi din Pământul şi Neamul Românesc, toată Virtutea aţi
moştenit şi în Chip de Sfinţenie aţi Rodit-o şi peste hotare aţi vestit-
o, ca şi noi în Răsaduri Noi peste vremi să o primim.
Bucuraţi-vă, Cinstea Virtuţilor Strămoşeşti;
Bucuraţi-vă, Fii Vrednici ai Neamului Românesc;
Bucuraţi-vă, Fiii cei Lucrători ai acestui Pământ;
Bucuraţi-vă, Împlinirea Credincioşiei moştenite;
Bucuraţi-vă, Împlinirea CREDINŢEI străbune;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor, ce aţi devenit ICOANE de Închinat;
Condacul al 2-lea
Din Pruncie spre cele Sfinte v-aţi aplecat şi aşa aţi Crescut cu
DARUL DUMNEZEIESC Bărbaţi adevăraţi, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 2-lea
DAR Mare de la DUMNEZEU este când în Sfinţi se Revarsă,
ca să fie o neîncetată ARĂTARE a Celor de SUS, ca şi cele
Pământeşti să se URCE spre LUMINĂ.
Bucuraţi-vă, Dar DUMNEZEIESC în lume;
Bucuraţi-vă, şi al lumii Prinos;
Bucuraţi-vă, Lucrare de SUS;
Bucuraţi-vă, şi Lucrare de jos;
Bucuraţi-vă, Râvnitorii de cele de Taină;
Bucuraţi-vă, Căutătorii de cele Duhovniceşti;
212
Condacul al 3-lea
Din Scythia Minor fiind, unde Marele Apostol Andrei Evanghelia
a propovăduit, DARUL Învăţăturii Lui HRISTOS l-aţi avut, în
Icosul al 3-lea
Aşa, din tinereţe cele Duhovniceşti aţi Căutat şi Viaţa Monahală
aţi ales, în care aţi găsit cele Sfinte, pe care cu multe Nevoinţe le-aţi
plămădit.
Bucuraţi-vă, cei aleşi pentru Viaţa cea Sfântă;
Bucuraţi-vă, şi voi înşivă doritori de aceasta;
Bucuraţi-vă, care pe Drumul CRUCII aţi umblat;
Bucuraţi-vă, că Taina Jertfei şi ÎNVIERII aţi câştigat;
Bucuraţi-vă, că Mărgăritarul Ceresc aţi jinduit;
Bucuraţi-vă, că Ţarina lumii pentru aceasta aţi cercetat;
Condacul al 4-lea
Doritori şi mai mult de Învăţăturile cele Sfinte, la Ierusalim aţi
mers şi aşezările Monahale aţi cercetat, şi toată Palestina aţi colindat,
ca Iscusitele Taine să găsiţi, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 4-lea
Viaţa Duhovnicească are multe încercări şi „trepte de urcat”, pe
care şi voi cu trudă le-aţi trecut şi aşa Dascăli şi pentru alţii v-aţi făcut.
Bucuraţi-vă, Râvnitori neobosiţi;
Bucuraţi-vă, Nevoitori fără încetare;
Bucuraţi-vă, ostenitori peste fire chiar;
Bucuraţi-vă, cei LUMINAŢI de DUHUL PREASFÂNT;
Bucuraţi-vă, cei Înţelepţiţi de Priceperea cea Dincolo de Minte;
Bucuraţi-vă, Mintea cea Străluminată;
213
Condacul al 5-lea
Voi înşivă în Pustnicie aţi petrecut, ca să pătrundeţi Firea cea
din adânc şi să o Prefaceţi în HRISTOS, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 5-lea
De toate ispitele potrivnice aţi fost încercaţi, dar prin Credinţa
neclintită le-aţi biruit, şi aşa şi nouă ne sunteţi ajutători în patimile
şi slăbiciunile în care ne zbatem.
Bucuraţi-vă, Ostaşii cei Duhovniceşti;
Bucuraţi-vă, Luptătorii de Duh;
Bucuraţi-vă, şi luptătorii cu patimile lumii;
Bucuraţi-vă, biruitorii „şerpilor demonici”;
Bucuraţi-vă, vindecătorii de otrăvurile ucigaşe;
Bucuraţi-vă, tămăduitorii de rănile morţii;
Condacul al 6-lea
Făclii de LIMINI Duhovniceşti, în Pământul Strămoşesc v-aţi
întors ca să Luminaţi şi pe cei din întunericul păgân, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 6-lea
Din Pustia Nevoinţelor Sfinte aţi trecut în tumultul lumii şi
ÎNVĂŢĂTORI v-aţi făcut, Următori ai apostoleştilor Mărturisiri.
Bucuraţi-vă, Făclii ale LUMINII Lui HRISTOS;
Bucuraţi-vă, Lumini aprinse în întunericul păgân;
Bucuraţi-vă, LUMINILE Mărturisirii Creştine;
Bucuraţi-vă, LUMINILE Evangheliei, CUVÂNTULUI Adevărat;
Bucuraţi-vă, Graiul ce a Deschis Cerul;
Bucuraţi-vă, Graiul ce desface Pământul;
214
Condacul al 7-lea
Trecând prin Cetatea cea Mare a Constantinopolelui, Sfântului
Ioan Gură de Aur v-aţi Închinat şi cu el v-aţi Unit împotriva
vrăjmaşilor vicleni, spre slava Cântării de: ALILUIA!
Icosul al 7-lea
Şi Preoţia primind, la Cetatea Romei aţi mers să „apăraţi” pe
Marele Ierarh Gură de Aur, care cu multă Credincioşie Păstorea cu
adevărat BISERICA Lui HRISTOS.
Bucuraţi-vă, cei împreună cu Sfinţii;
Bucuraţi-vă, Credincioşie peste hotare;
Bucuraţi-vă, apărătorii Sfinţeniei;
Bucuraţi-vă, cei LUMINAŢI de DUH;
Bucuraţi-vă, cei Iubitori de PACE;
Bucuraţi-vă, Judecătorii cei cu Dreptate;
Condacul al 8-lea
Râvna voastră cea mare era „ÎNVĂŢĂTURA Duhovnicească”,
ce peste tot aţi căutat-o şi aţi dorit-o necontenit, şi aşa cu osteneli
multe, ca albinele Mierea Sfântă aţi dobândit, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 8-lea
Pe drumuri de primejdii aţi călătorit, dar CREDINŢA în
HRISTOS v-a păzit de toate amarnicele vătămări, chiar dacă „răni”
adesea aţi primit, şi aşa „ÎNVĂŢĂTORII cei Dintâi” ai noştri v-aţi
făcut.
Bucuraţi-vă, cei îndestulaţi cu Învăţătura;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi Vestit-o peste tot;
Bucuraţi-vă, că aţi Rodit-o în Noi Saduri;
Bucuraţi-vă, că aţi Crescut-o în mulţi;
215
Bucuraţi-vă, că aţi făcut-o COMOARĂ de Cer;
Bucuraţi-vă, că din aceasta şi noi luăm;
Condacul al 9-lea
Tu, Sfinte Gherman, în Ţară te-ai întors, doritor de „Liniştea
pustnicească”, unde cu adevărat ai „RODIT” ce ai „strâns” o Viaţă
întreagă, în Cântarea: ALILUIA!
Icosul al 9-lea
Tu, Sfinte Casiane, de DUHUL în Marsilia Galiei ai fost trimis,
unde „Iscusitele Învăţături” să le „Sădeşti”, şi aşa Mânăstiri ai
ridicat, unde cele Sfinte ai semănat.
Bucuraţi-vă, Chipuri de acum, de Sfinţi PĂRINŢI;
Bucuraţi-vă, ajunşi de acum PĂRINŢII cei Duhovniceşti;
Bucuraţi-vă, că aţi câştigat Asemănarea celor Sfinte;
Bucuraţi-vă, că şi noi vă Cinstim;
Bucuraţi-vă, că şi noi POVĂŢUIRILE Voastre le Primim;
Bucuraţi-vă, Îndrumătorilor spre cele de SUS;
Condacul al 10-lea
Tu, Sfinte Gherman, de asemenea Mânăstiri şi Pustnicii ai
întemeiat, şi aşa te-ai făcut „Primul POVĂŢUITOR al Monahilor
din vremurile de început”, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 10-lea
Sfinţilor Casian şi Gherman, PRIETENI nedespărţiţi aţi fost şi
aşa aţi rămas în Evlavia de Cinste a tuturor, şi aşa şi noi, cu smerite
metanii, vă Cântăm laudele cele mai curate.
216
Bucuraţi-vă, Marilor IUBITORI de HRISTOS;
Bucuraţi-vă, cei ce aveţi Chipul Sfinţeniei;
Bucuraţi-vă, cei ce v-aţi ÎMPLINIT Chemarea;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi Crescut Deplin;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi ajuns la Rodire;
Bucuraţi-vă, PĂRINŢI cu adevărat;
Condacul al 11-lea
Doar cei care trec „prin toate încercările” ştiu cât de grea este
„prefacerea cea peste fire”, ca să poţi ajunge la „CHIPUL cel
Duhovnicesc” şi la Sfânta Cântare de: ALILUIA!
Icosul al 11-lea
Şi voi, Sfinţilor, ca nişte „Încercaţi prin foc” aţi ieşit din toate
„amăgirile şi slăbiciunile pământeşti”, şi la „ÎMPLINIRE” aţi ajuns
şi ICOANE cu adevărat v-aţi făcut.
Bucuraţi-vă, Chipurile neuitate;
Bucuraţi-vă, cei şi pentru noi Chipuri de Urmat;
Bucuraţi-vă, cei şi pentru noi Învăţători;
Bucuraţi-vă, şi ai noştri Dascăli;
Bucuraţi-vă, şi Lauda noastră de Neam;
Bucuraţi-vă, şi Cântarea noastră de Cinste;
Condacul al 12-lea
Pământul Daciei prin „SFINTELE MOAŞTE” s-a „ÎNTĂRIT ca
Pământ neclintit” şi toţi „FIII URMAŞI” în această „PLĂMADĂ” se
Nasc, în Cântarea de: ALILUIA!
217
Icosul al 12-lea
Ca DARURI de ÎNCHINARE şi PRINOS Chipurile voastre,
Sfinţilor Casian şi Gherman, s-au făcut, prin care „DAR la
HRISTOS” avem, spre VEŞNICIA Vieţii.
Bucuraţi-vă, cei Împreună cu toţi Sfinţii noştri ROMÂNI;
Bucuraţi-vă, cei Împreună cu Sfinţii noştri de Inimă;
Bucuraţi-vă, NUME de Veşnică POMENIRE;
Bucuraţi-vă, NUME de ÎNCHINARE;
Bucuraţi-vă, PĂRINŢII cei din Cer RUGĂTORI;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor PĂRINŢI ce vă RUGAŢI şi pentru noi;
Condacul al 13-lea
Sfinţilor Părinţi ai Dobrogei Româneşti, şi noi cu Evlavia
cuvenită vă Cinstim, ca dintre Cetele Cereşti unde acum locuiţi şi
pe noi să ne Pomeniţi ca pe nişte „Fii Urmaşi” care „ÎNVĂŢĂ-
TURILE Voastre” Moştenim şi din ele ne „Hrănim”, în Cântarea
de: ALILUIA!
218
Acatistul
Sfântului Ierarh Calinic Cernicanul
prăznuire la 11 aprilie
Este Sfântul Ctitor al Sfintei Mânăstiri Frăsinei. Este cinstit în

mod deosebit. Adesea i se citeşte Acatistul, mai ales pentru cei în
nevoi, boli şi necazuri. Se citeşte şi în Biserică o dată pe
Săptămână, de obicei Marţea. Călugării şi Fraţii trebuie ca o dată pe
Săptămână să-i citească Acatistul ca Pravilă proprie.
Tropar (glas 1)
„De Dumnezeu purtătorule, Părintele nostru Calinic, Povăţuito-
rule al Călugărilor, Podoaba Cuvioşilor şi Lauda Arhiereilor,
Ajutătorule al celor din nevoi şi Făcătorule de minuni, cu nevoinţele
tale Chip de Sfinţenie te-ai arătat, iar acum cu Îngerii în ceruri te
veseleşti, cu care Roagă pe Milostivul DUMNEZEU să Dăruiască
pace şi mare milă”.

Psalmul 50, apoi:
219
Condacul 1
Pomenirea ta cea purtătoare de Lumină veseleşte Sufletele
celor binecredincioşi şi atingerea Sfintelor tale Moaşte sfinţeşte
simţirile şi dăruieşte tămăduiri. Pentru acestea, după datorie te
cinstim pe tine şi cu bucurie îţi cântăm:
Bucură-te, Sfinte Părinte Ierarhe Calinic, de DUMNEZEU
Înţelepţit!
Icosul 1
Cu adunarea Îngerilor şi soborul oamenilor, ca celui ce ai dus
viaţă de Jertfă neîntinată Lui HRISTOS îţi aducem laudă, o, Sfinte
Părinte Ierarhe Calinic.
Bucură-te, următorul Îngerilor, asemănarea Sfinţilor şi Alesul
Lui DUMNEZEU;
Bucură-te, mireasma Chipului Monahicesc;
Bucură-te, Acoperământul Cernicăi, Ocrotitorul Bucureştiului,
Păzirea Frăsâneiului şi Lauda Râmnicului;
Bucură-te, că ai legat partea femeiască la Frăsinei să nu intre;
Bucură-te, pilda ostenelilor călugăreşti;
Bucură-te, al bolnavilor de tot felul grabnic tămăduitor;
Bucură-te, în toate nevoile ajutător;
Bucură-te, Vistieria faptelor celor bune;
Bucură-te, Organul SFÂNTULUI DUH şi Stâlp al Bisericii;
Bucură-te, luptătorule neînvins de furtuni şi de ispite;
Bucură-te, Părinte de trei ori fericit;
Înţelepţit!
Condacul al 2-lea
Din braţele Maicii tale ai avut Inima Locaş al Preasfântului
DUH, ca un Ales al Lui DUMNEZEU, Căruia i-ai slujit cu vrednicie,
în cântarea neîncetată de: ALILUIA!
220
Icosul al 2-lea
Doritor al Tainei Lui HRISTOS, din tinereţe ai alergat în
ostrovul pustnicesc al Sfântului Stareţ Gheorghe al Cernicăi, unde
cu post, cu privegheri şi Rugăciuni, te-ai făcut Biserică Sfântului
DUH, ferindu-te de toată Întinăciunea, ca un Următor al Îngerilor.
Bucură-te, Diamantul răbdării din ostrovul Cernica;
Bucură-te, cel în care Dumnezeu Lucrător S-a făcut;
Bucură-te, Porumbel cu Aripile mereu deschise;
Bucură-te, urmaş şi moştenitor al virtuţilor Stareţului Gheorghe;
Bucură-te, Fiul Ascultător al marelui Duhovnic Pimen;
Bucură-te, al Pravilei lor îndeplinitor;
Bucură-te, că de toate te-ai lepădat, ca să urmezi pe HRISTOS;
Bucură-te, că ai luat de bună voie Crucea Lui;
Bucură-te, că ai uimit pe toţi cu asprimea duhovnicească;
Bucură-te, că ai Postit de mai multe ori câte patruzeci de Zile;
Bucură-te, păstrătorul Fecioriei de Rai;
Bucură-te, că învăpăiat de DUMNEZEIESCUL Dor, Preadulcele
Nume al Lui IISUS în Inimă ţi s-a întipărit;
Înţelepţit!
Condacul al 3-lea
Cu daruri pentru sfintele Lui DUMNEZEU locaşuri ai pornit la
Sfântul Munte al Athosului, unde era şi Duhovnicul Pimen, de unde
apoi te-ai Întors în Patrie, de asemenea „Grădina Maicii Domnului”,
cu şi mai multă râvnă şi cântare de: ALILUIA!
Icosul al 3-lea
Fiind apoi Stareţ, având în Suflet pe PREASFÂNTA TREIME
şi ocrotitor pe marele Ierarh Nicolae, te-ai făcut de asemenea
Părintele mulţimii flămânde şi înspăimântate, care fugea de urgia
păgână.
221
Bucură-te, că prin Rugăciuni şi Privegheri căruţe cu grâu în
grabă soseau;
Bucură-te, că înşişi păgânii se îmblânzeau, construind „fântâna
turcului”;
Bucură-te, Iubire de Semeni faţă de toţi care aveau trebuinţă;
Bucură-te, alinarea suspinului celor necăjiţi;
Bucură-te, Bunătatea care ne păzeşte;
Bucură-te, Povăţuire de Bună Îndrumare;
Bucură-te, Revărsare de HAR peste lume;
Bucură-te, adăpostul celor înviforaţi;
Bucură-te, asemenea lui Moise iscusit Conducător;
Bucură-te, Următorul cu faptele al Făcătorului de minuni,
Nicolae;
Bucură-te, în boli şi strâmtorări grabnic ajutător;
Înţelepţit!
Condacul al 4-lea
Gândurile sfârşitului veacului acestuia ţi-au fost liniştite de
arătarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe cu Sfântul Ierarh
Nicolae, însoţiţi de Stareţul Gheorghe, ce ţi-au poruncit să zideşti
un nou Locaş de Viaţă călugărească, spre cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 4-lea
Astfel ai clădit o nouă Biserică în cinstea Marelui Mucenic
Gheorghe, deşi erau cutremur şi răzmeriţe, lăsându-ne Învăţătură să
avem Credinţă peste toate Îndoielile.
Bucură-te, Ochi al Bisericii mai înainte Văzător;
Bucură-te, că ai spulberat pleava îndoielilor;
Bucură-te, Ascultarea Sfintelor Porunci;
Bucură-te, Duhovnicie descoperitoare de Taine;
Bucură-te, Mireasma Rugăciunii Neîncetate;
Bucură-te, Chip al Rodului iubirii de Virtute;
Bucură-te, Buna Sporire a Casei lui DUMNEZEU;
222
Bucură-te, Podoaba cea cu Har a Neamului tău;
Bucură-te, Cununa Frumuseţilor Credinţei Părinteşti;
Bucură-te, Vas ales al Înţelepciunii Strămoşeşti;
Bucură-te, Bărbăţia Puterilor depline;
Înţelepţit!
Condacul al 5-lea
Fiind otrăvit de răutatea cea veche a lumii, Puterea de Sus te-a
scăpat, primind Glas din Cer că în locul morţii vei fi ales Arhiereul
Lucrării DUMNEZEIEŞTI, spre şi mai mare cântare de: ALILUIA!
Icosul al 5-lea
Astfel, HRISTOS Păstorul Cel Mare, ţi-a Încredinţat Păstoria
Oilor Sale risipite ale Olteniei, pe care le-ai adunat în Turmă aleasă
şi înmulţită.
Bucură-te, vrednicule Păstor al Olteniei;
Bucură-te, fericit luminător al acestor ţinuturi;
Bucură-te, Pilda vrednicilor Arhierei;
Bucură-te, Ales Păstor al Sufletelor;
Bucură-te, a DOMNULUI IISUS grăitoare Mărturie;
Bucură-te, Iubire adevărată de DUMNEZEU;
Bucură-te, Următor cu adevărat al lui HRISTOS;
Bucură-te, Arhiereu al credinţei biruitoare;
Bucură-te, Înger Pământesc în Asemănare cu cei de Sus;
Bucură-te, Om de Asemănarea Arhanghelilor;
Bucură-te, iscusit cârmaci al corabiei Duhovniceşti;
Înţelepţit!
Condacul al 6-lea
Vestea Sfinţeniei tale a străbătut toate plaiurile Olteniei şi toţi
s-au strâns ca de Sărbătoare să te Primească pe tine, Arhiereul cel
Ales, în cântări de: ALILUIA!
223
Icosul al 6-lea
Următor al DOMNULUI HRISTOS, râvnă şi mare grijă ai
purtat de toate Oile cele încredinţate, ca să le duci la Lumina cea de
Sus, pentru care te avem în mare Cinstire.
Bucură-te, că te-ai arătat cu adevărat Chipul Pecetei Iubirii
DUMNEZEIEŞTI;
Bucură-te, cel învrednicit de LUMINA Schimbării la Faţă;
Bucură-te, că nu ai adunat bogăţii pieritoare,
Bucură-te, că ai urmat sărăciei Lui HRISTOS;
Bucură-te, că ai câştigat Comorile cele duhovniceşti;
Bucură-te, ocrotitorul văduvelor;
Bucură-te, Părintele orfanilor;
Bucură-te, schimbarea întristării în Bucurie;
Bucură-te, Rază de Nădejde a deznădăjduiţilor;
Bucură-te, Vestitorul Păcii între Oameni;
Bucură-te, Ortodoxie neabătută;
Bucură-te, Luminarea celor întunecaţi de patimi;
Bucură-te, Pildă de Smerenie Iubitoare;
Înţelepţit!
Condacul al 7-lea
Alergat-a la tine Văduva cea nedreptăţită, iar tu, îmblânzind pe
cel nemilostiv, ne înveţi că prin chipul săracilor ne încearcă Însuşi
Hristos Cel Preaîndurat, pentru care aducem laude de: ALILUIA!
Icosul al 7-lea
HAR de Putere ai Primit ca să eliberezi Făptura de robia
diavolului, să statorniceşti Adevărul, să dezlegi blestemul celor
morţi neputreziţi, să izvorăşti Apă în locuri secătuite şi alte Daruri
pentru noi folositoare.
Bucură-te, fulger de HAR ce arzi duhurile cele înşelătoare;
Bucură-te, tunet ce risipeşti sfaturile minciunii;
224
Bucură-te, cel Dăruit de Preasfântul DUH cu Înţelepciunea,
Înţelegerea, Sfatul şi Tăria;
Bucură-te, că prin Temerea de DUMNEZEU, pe diavoli ai
alungat;
Bucură-te, că ai vindecat în Biserică pe Femeia îndrăcită;
Bucură-te, că pe tânăra păstoriţă din neputinţă ai ridicat-o;
Bucură-te, că ai slobozit pe Fiul Prietenului tău, Costache, de
demonul cel cumplit;
Bucură-te, că minciuna celui ce se prefăcuse mort s-a adeverit;
Bucură-te, că ai Izvorât Apă Tămăduitoare din Stâncă, la
Frăsinei;
Bucură-te, că ai dezlegat blestemul celui mort şi neputrezit;
Bucură-te, că prin suspinele tale Milă ai primit de la DOMNUL
pentru noi;
Înţelepţit!
Condacul al 8-lea
Însuţi Numele tău este făcător de minuni, mulţi botezându-se
prin Darurile tale bineprimite de DUMNEZEU, pentru care şi noi
cântăm: ALILUIA!
Icosul al 8-lea
Credincioşia ta cea Purtătoare de Lumină a rămas şi după
mutarea la cele veşnice, că ne vindeci neputinţele şi bolile şi nu te
scârbeşti de cererile noastre.
Bucură-te, dangătul de Clopot al Învăţăturilor DUMNE-
ZEIEŞTI;
Bucură-te, Far călăuzitor În CHIPUL TREIMII, Cea UNA şi
Nedespărţită;
Bucură-te, Blândeţe, Dragoste şi Îngăduinţă;
Bucură-te, trandafir al Ierusalimului Ceresc;
Bucură-te, crinul Arhieriei, cel cu plăcută mireasmă;
225
Bucură-te, Luceafăr de strălucire Duhovnicească;
Bucură-te, Lumină biruitoare de întuneric;
Bucură-te, Sfânt cu Chemarea şi cu faptele;
Bucură-te, cel cu NUME de Părinte;
Bucură-te, Fiul şi Slujitorul cel Credincios al Bisericii Lui
HRISTOS;
Înţelepţit!
Condacul al 9-lea
Cu râvnă ai Împodobit Biserica Lui HRISTOS cu Pravile de
Sfântă Vieţuire, cu şcoli, tiparniţe de Cărţi, toate spre Mântuirea
nostră şi Lauda DOMNULUI de: ALILUIA!
Icosul al 9-lea
Ai zidit de asemenea Biserici, Spitale, Schituri şi Mânăstiri,
unde cât mai multe Suflete să găsească Luminarea cea întru
SFÂNTUL DUH, ca un adevărat Iubitor de DUMNEZEU şi de
Făptura Sa.
Bucură-te, Împodobitorul Bisericii Lui HRISTOS;
Bucură-te, că Vrednicia ta a trecut şi hotarele ţării;
Bucură-te, că te-ai asemănat marilor Ierarhi ai lumii;
Bucură-te, Cinstea Chipului Călugăresc;
Bucură-te, Ales să fii Păstor de Oameni;
Bucură-te, Adăpătorul din APA cea VIE a Vieţii Veşnice;
Bucură-te, Locaşul NUMELUI de Taină al Lui IISUS;
Bucură-te, că însuţi te-ai făcut o Biserică Vie;
Bucură-te, că Ostenelile tale sunt Jertfă ce şi pe noi ne ajută;
Bucură-te, strigă Mânăstirile cele zidite de tine, Cernica,
Pasărea, Frăsineiul şi Episcopia Vâlcea;
Bucură-te, îţi cântă toate Şcolile, Spitalele şi Bisericile pe care
le-ai ctitorit;
226
Bucură-te, cel căruia cetele Călugărilor îţi Recunosc Vrednicia
de Avvă şi mare Stareţ;
Înţelepţit!
Condacul al 10-lea
Cunoscător cu Duhul, ai văzut mutarea la Cer a Părintelui
Nicandru şi lacrimi ai vărsat pentru Biserica Lui HRISTOS cea în
multe primejdii, povăţuindu-ne să priveghem şi să ne Rugăm în
Icosul al 10-lea
Darul Proorociei de asemenea îl aveai, spunând încă şi cele
nevăzute, prin care ne Întăreşti şi ne călăuzeşti prin noianul
înşelăciunilor, ce la tot pasul vor să ne amăgească.
Bucură-te, Proorocia cea aducătoare de Duhovnicie;
Bucură-te, Alăuta prin care Însuşi SFÂNTUL DUH ne Glăsuieşte;
Bucură-te, Om Ceresc şi Înger Pământesc, Văzător de cele
Viitoare;
Bucură-te, cărbunele Pământesc al Focului Ceresc, prin care se
Reaprinde Viaţa noastră duhovnicească;
Bucură-te, Prevestitor al multor Taine;
Bucură-te, Văzător peste Veacuri al celor ce vor să fie;
Bucură-te, Tărie de Credinţă a noastră, a celor ce te Urmăm;
Bucură-te, Luminătorul celor slabi în Cunoştinţă;
Bucură-te, Nădejde în vremurile de tulburare;
Bucură-te, răsărire de noi începuturi bune;
Bucură-te, risipitorul ispitelor demonice;
Bucură-te, ajutor de Mântuire al celor ce te cinstesc;
Înţelepţit!
227
Condacul al 11-lea
Învăţai pe Ucenici că uneori suntem cercetaţi de Sfinţi, tu însuţi
fiind înştiinţat de Însăşi Maica Domnului de ceasul morţii, făgă-
duind că nu ne vei uita în Rugăciunile tale, ca şi noi să trecem prin
toate primejdiile, cu Nădejdea Mântuirii, cântând: ALILUIA!
Icosul al 11-lea
Auzind mitropolitul Nifon de mutarea ta, s-a grăbit să-ţi ceară
iertare, proorocindu-i că după şapte ani, când ţi se vor dezgropa
Osemintele, şi el va muri.
Bucură-te, cel aşezat în Soborul Sfinţilor;
Bucură-te, că ai câştigat Veselia cea de Sus;
Bucură-te, Moştenitorul Bisericii celei Triumfătoare din Cer;
Bucură-te, cel care nu te-ai despărţit însă de Biserica de Jos;
Bucură-te, Smirnă Dumnezeiască a Liturghiei Lui HRISTOS;
Bucură-te, că prin tine Laudă de Mulţumire se aduce DOM-
NULUI;
Bucură-te, Locuitorul de acum al Raiului;
Bucură-te, Părtaşul LUMINII Neapropiate;
Bucură-te, Asemenea cu cei Trei Ierarhi, Vasile, Grigorie şi Ioan;
Bucură-te, ICOANA Păstorilor de mare rang;
Bucură-te, cel Schimbat în LUMINA Lui HRISTOS;
Bucură-te, Iubit Arhiereu al Bisericii-Chipul Maicii Domnului,
ce aduni Oile cele risipite;
Înţelepţit!
Condacul al 12-lea
Ai cerut DOMNULUI să ţi se prelungească Viaţa până la Ziua
ÎNVIERII, Slujind Sfânta Liturghie şi Împărtăşindu-te cu Preasfin-
tele Taine, şi apoi zicând: „Sfântă Cruce, ajută-mi! Slavă DOMNULUI
pentru toate, şi să ne vedem şi în Rai!”, ţi-ai dat Sufletul, pe care
Îngerii ţi l-au petrecut la Cer, în cântarea de: ALILUIA!
228
Icosul al 12-lea
Cel ce prin Viaţa ta Plăcută Lui DUMNEZEU, pe care din
tinereţe Lui ai Închinat-o şi te-ai Învrednicit să stai în Faţa
Preasfintei TREIMI, Sfinte Ierarhe Calinic, Rugător să ne fii, ca
prin Darurile tale şi noi să avem Nădejde de Mântuire.
Bucură-te, cel care ai ajuns la Împlinirea Vieţii;
Bucură-te, că prin Chipul Monahicesc Comoara din Evanghelie
ai găsit;
Bucură-te, Cerbul cel sprinten al Munţilor Duhovniceşti;
Bucură-te, Prieten Iubit al Puterilor cereşti;
Bucură-te, cel ce ai câştigat Haina de Nuntă Cerească;
Bucură-te, că de acum eşti lângă Cel pe care L-ai Dorit;
Bucură-te, că acum Vezi cele ce nu se pot grăi;
Bucură-te, că acum în Cer Înţelegi Tainele cele peste fire;
Bucură-te, că de acolo şi nouă ne Dăruieşti cele de folos;
Bucură-te, că te Rogi fierbinte pentru Mântuirea noastră;
Bucură-te, Comoara noastră cea de mult Preţ;
Bucură-te, ICOANA noastră prin care ne Înălţăm la Cer;
Înţelepţit!
Condacul al 13-lea
O, Sfinte Părinte Ierarhe Calinic, Primeşte smerita noastră
Rugăciune şi Cere pentru noi Putere, ca toate poftele trupeşti
călcând, să vieţuim în Curăţie, agonisind Iertare de păcate şi trecere
fără primejdii în ceasul morţii, întru Nădejdea ÎNVIERII şi a Vieţii
Veşnice, ca şi noi să ne învrednicim de Vederea Preasfintei
TREIMI, Căreia ne Închinăm, cântând: ALILUIA!
229
Rugăciune
„Mulţumim Ţie, Atotputernice Doamne, că din DARUL

IUBIRII Tale ne-ai miluit cu Alesul Tău, să ne fie nouă Păstor
Duhovnicesc.
O, Sfinte Părinte Ierarhe Calinic, pe tine te avem Nădejde de
Mântuire, ca cel ce ai fost Înger în trup, Păzitor al Fecioriei,
Vistiernic al neaverii, Chip al smereniei, Trezitor al inimilor,
Luminător al minţii, Odrăslitor de ucenici, Păzitor al Pravilei
Monahiceşti şi Bisericeşti, Chivernisitor al vieţii de obşte, cel mare
în Cuvioşie, neslăbit întru Postire, bogat întru Milostenie, Duhovnic
iscusit. Ţie ne Rugăm ca celui ce ai INIMA plină de HARUL
IUBIRII Dumnezeieşti, Făcătorule de minuni, Tămăduitorule al
neputinţelor, Povăţuitorule al Călugărilor şi Cununa ierarhilor. Fii
nouă Mijlocitor la Preabunul DUMNEZEU, să fim păziţi de marile
nenorociri, de cataclisme, de boli molipsitoare, de strâmtorarea
străinilor şi de toate întâmplările cele rele. Acoperă-ne cu
Rugăciunile tale, Sfinte Părinte al nostru. Ne Închinăm şi înaintea
Cinstitelor tale Moaşte, din care izvorăsc râuri de binefaceri.
Slavă Ţie, Doamne, pentru Iubirea Ta de oameni! Amin.
230
Acatistul Sfântului Mare Mucenic Sava Gotul
(Buzău, 334)
prăznuire la 12 aprilie
Este cunoscut ca un Mare Mucenic din părţile Buzăului,

cotropite de Goţi un timp. Este omorât prin înecare la 38 de ani şi
Sfintele sale Moaşte sunt luate de Sfântul Vasile cel Mare. Este
unul dintre Sfinţii „localnici” ai Pământului Strămoşesc.
Credincioşia sa l-a Ales spre „JERTFA DUMNEZEIASCĂ”. Este
unul dintre Sfinţii Mucenici, cu DARUL cel Mare al „ÎNTĂRIRII
în Credinţă”. Cei evlavioşi îl Cinstesc şi îi citesc Acatistul adesea.
Tropar (glas 4)
„Astăzi, duhovniceşte prăznuieşte Biserica dreptcredincioşilor
români şi cu bucurie strigă: Veniţi, iubitorilor de Mucenici, să
serbăm pomenirea cea de peste an a luptelor Mucenicului Sava! Că
acesta dintre noi cu voia lui DUMNEZEU Răsărind, a înflorit
minunat, aducând Stăpânului Rod bogat şi bineprimit, prin
Mucenicie. Iar acum, se Roagă neîncetat în Ceruri să se Mântuiască

„Taina cea din veac ascunsă şi de Îngeri neştiută...” (Glasul 4)
231
Psalmul 50, apoi:
Condacul 1
De mare Cinste sunt bărbăţia şi vitejia luptei cu necredinţa
păgână, dar asemenea este şi „Jertfirea Nevinovată” ce se ADUCE
pe ALTARUL Lui HRISTOS. Un astfel de DAR Curat fiind şi tu,
Sfinte Sava, Cântarea cuvenită aducem şi noi:
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenic Sava Gotul, DAR Curat al
Jertfirii Creştine!
Icosul 1
În Ţara Daciei mulţi năvălitori străini au venit, între care şi
Goţii, care cu răutatea lor păgână Credinţa „locului” au oropsit şi
multe Jertfe Nevinovate au făcut, care, şi mai mult, Pământul au
Sfinţit.
Bucură-te, Fiul acestui Neam şi Pământ;
Bucură-te, vrednicule Urmaş al Credinţei Străbune;
Bucură-te, Moştenitorul deplin al CREDINCIOŞIEI Sfinte;
Bucură-te, Alesul între cei Aleşi;
Bucură-te, Sfinţenie strânsă peste vremi;
Bucură-te, Rod care dă el însuşi Roadă;
Bucură-te, Comoară dezgropată;
Bucură-te, Mărgăritar scos la vedere;
Bucură-te, Făclie pentru LUMINA Lui HRISTOS;
Condacul al 2-lea
Păgânii cotropitori nu au putut distruge Credinţa Străbună şi
aşa „localnicii pământului” peste toate piedicile au păstrat neabătută
Credincioşia, în Cântarea de: ALILUIA!
232
Icosul al 2-lea
Şi tu, din Părinţi Dreptcredincioşi odrăslit, Tânărule Sava, curat
te-ai păstrat de toate necurăţiile străine, chiar dacă vrăjmăşia
stăpânitorilor te împiedica.
Bucură-te, Alesul de la „vremuri de încercare”;
Bucură-te, Piatră neclintită din loc;
Bucură-te, Stâncă de Sfântă Temelie;
Bucură-te, Fântână de APĂ VIE;
Bucură-te, Izvor din Pământul Strămoşesc;
Bucură-te, DAR coborât de SUS;
Bucură-te, Dar şi al celor de Jos;
Bucură-te, Unirea Darurilor Minunate;
Bucură-te, Chipul Noului Rai;
Condacul al 3-lea
Păgânii Goţi momeau pe „localnici” cu „jertfele lor idoleşti” şi
cu viclenii încercau să-i înşele, dar tu, Sava, te-ai făcut un adevărat
„Păzitor de cele Sfinte”, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 3-lea
Se mirau păgânii de Credincioşia Creştină şi adesea se îmblân-
zeau, şi aşa cu DARUL DUMNEZEIESC împreună vieţuiau,
Puterea Credinţei arătându-se Biruitoare:
Bucură-te, Chip Curat de Creştin;
Bucură-te, Credinciosule Pământean;
Bucură-te, Blândule între cei răi;
Bucură-te, Miel între lupi;
Bucură-te, Mielul Lui HRISTOS;
Bucură-te, „legătură Sfântă” pentru cei ucigaşi;
Bucură-te, Ocrotire mai tare decât toate;
Bucură-te, PĂZIREA cu DARUL DUMNEZEIESC;
233
Bucură-te, Acoperirea de Însuşi DUMNEZEU;
Condacul al 4-lea
Cu multe greutăţi erau împovăraţi „Creştinii localnici”, dar tu
ca un Fiu vrednic ţi-ai ales SLUJIREA Credincioşiei neabătute, că de
Tânăr râvna pentru HRISTOS ai avut, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 4-lea
Erai peste tot ca un „tainic Apostol”, că pe toţi îi îndemnai să-şi
ţină Credinţa neabătută şi aşa Propovăduitorul Lui HRISTOS te-ai
făcut chiar printre păgânii cei idolatri.
Bucură-te, râvna IUBIRII de HRISTOS;
Bucură-te, râvna Iubirii şi de Oameni;
Bucură-te, Crainicul Evangheliei;
Bucură-te, SLUJIREA de Chip Apostolesc;
Bucură-te, asemănarea de Taină a lor;
Bucură-te, al Bisericii Credincios adevărat;
Bucură-te, Înălţătorul CRUCII Biruitoare;
Bucură-te, Mărturisitorul neînfricat;
Bucură-te, Jertfa Vie a ÎNVIERII;
Condacul al 5-lea
Umblai din loc în loc şi multe piedici ţi se puneau şi chiar munci
şi prigoane ai suferit, dar peste toate ai trecut, Cântând: ALILUIA!
Icosul al 5-lea
„Mucenicie tăcută” zi de zi ai îndurat, dar cu IUBIREA de
HRISTOS te Bucurai şi mai mult şi cu adevărat DARURI Sfinte ai
câştigat, de se înfricoşau cei răi şi necredincioşi:
234
Bucură-te, Mucenicie Tăcută şi de Taină;
Bucură-te, JERTFĂ cu DAR Nevinovat;
Bucură-te, DAR Curat şi Bineplăcut;
Bucură-te, de Însuşi DUMNEZEU Bineprimit;
Bucură-te, Omul Lui DUMNEZEU pe Pământ;
Bucură-te, Înger Ceresc în lume;
Bucură-te, MÂNA DUMNEZEIASCĂ Ocrotitoare;
Bucură-te, Binecuvântarea Atotţiitoare;
Bucură-te, cel Învăpăiat de DUHUL Cel PREASFÂNT;
Condacul al 6-lea
Biserica era tot mai prigonită şi Preoţii erau alungaţi şi ascunşi
şi cu greu „Slujbele Sfinte” se puteau ţine, dar tu, Sava, plin de
curaj, de Praznicul ÎNVIERII tot la Biserică ai mers, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 6-lea
Hoarda de păgâni noaptea a năvălit şi pe Preotul locului l-au
legat într-o căruţă, iar pe tine, aşa dezbrăcat, din pat te-au târât, şi
până dimineaţa printre cioturi de pădure v-au muncit.
Bucură-te, neînfricatule Mucenic;
Bucură-te, tărie printre aprigii ucigători;
Bucură-te, Credinţă întotdeauna Biruitoare;
Bucură-te, ducerea poverilor celor slabi;
Bucură-te, ducerea „CRUCII unui NEAM Întreg”;
Bucură-te, ALTAR VIU al JERTFEI Preasfinte;
Bucură-te, „Legământ de Nedezlegat” al Credincioşiei Străbune;
Bucură-te, Lucrarea de Taină a Lui DUMNEZEU Însuşi;
Bucură-te, Lucrătorul Lui DUMNEZEU pe acest Pământ;
235
Condacul al 7-lea
S-au ruşinat cei răi de sălbăticia lor, că prin DARUL Lui
HRISTOS „rănile ţi s-au vindecat”, încât mulţi de mirare la
Credinţa Creştină în Taină au trecut, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 7-lea
Ales de Milostivirea Lui DUMNEZEU ai fost, Sfinte Sava, ca
să „STAI” Zid tare şi neclintit în faţa răutăţii păgâne şi să dai
Nădejdea Izbăvirii pe Pământul oropsit.
Bucură-te, Sfântul Moştenitor al Sfinţilor Părinţi;
Bucură-te, Bărbăţie ce ai „luat jugul suferinţei acestui Pământ”;
Bucură-te, Lucrătorul Mântuirii Neamului tău;
Bucură-te, Alesul şi pentru Mântuirea încă a multora;
Bucură-te, Slujitorul Sfinţeniei care de nimic nu se poate distruge;
Bucură-te, că te-ai făcut de asemenea o ICOANĂ de ÎNCHINAT;
Bucură-te, că în ICOANA ta tot Neamul l-ai ADUNAT;
Bucură-te, că în ICOANA ta PREFACEREA ai făcut;
Bucură-te, cu adevărat, un Sfânt DĂRUIT al nostru;
Condacul al 8-lea
Mare DAR este cu „Sfinţii cei Tari”, că ei mai întâi cu răul se
confruntă şi aşa cei slabi sunt Ocrotiţi şi păziţi de uciderea amară, în
Icosul al 8-lea
Doar Sfinţii pot suferi săgeţile otrăvitoare ale răutăţii şi prin ei
şi noi ne izbăvim de toată vătămarea şi moartea, unul asemenea şi
tu fiind, Sava, Mucenicul nostru cel Iubit.
Bucură-te, Împlinirea IUBIRII DUMNEZEIEŞTI;
Bucură-te, Binecuvântare nelipsită peste acest Pământ;
236
Bucură-te, Fiul acestui Neam devenit ICOANĂ;
Bucură-te, Fiul acestui Pământ în Pomenire Neuitată;
Bucură-te, „Turn de Credinţă” peste „întunecatele vremi”;
Bucură-te, Glas al CREDINCIOŞIEI ce niciodată nu se poate
uita;
Bucură-te, PAZĂ în faţa tuturor vrăjmăşiilor;
Bucură-te, Apărare de toţi răii ucigători;
Bucură-te, Ocrotitorul pentru Veşnicie al acestui Pământ;
Condacul al 9-lea
După chinuri multe, Atharid căpetenia te-a osândit la moarte şi
te-au dus la Râul Buzău, unde ai fost înecat, şi aşa la Odihna Lui
HRISTOS te-ai Înălţat, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 9-lea
Vestea Muceniciei tale Sfinte până la Marele Vasile al Capadociei
a ajuns şi dintre păgâni te-a scos, şi Sfintele tale Moaşte cu Cinste
le-au primit ca pe un „Odor de Mare preţ”.
Bucură-te, COMOARA noastră în Veşnicia Lui HRISTOS;
Bucură-te, Cer Deschis peste acest Pământ oropsit;
Bucură-te, Pământ Deschis la LUMINA Cerească;
Bucură-te, că te avem Mijlocitor la SCAUNUL DUMNE-
ZEIESC;
Bucură-te, Bucuria noastră printre grelele încercări;
Bucură-te, Bucuria noastră, în Nădejdi înlăcrimate;
Bucură-te, cel împreună cu Toţi Sfinţii;
Bucură-te, cel împreună IUBITORUL Întregii Făpturi;
Bucură-te, cel din „SALBA Sfinţilor noştri de INIMĂ”;
237
Condacul al 10-lea
NUME Sfânt al acestui Neam şi Pământ de acum ne eşti, Sfinte
Mucenice Sava, prin care şi noi ne Întărim în Credinţa ce „niciodată
nu o vom lăsa”, păzind-o ca pe însăşi „Comoara Veşniciei”, în
238
Acatistul Sfinţilor Ierarhi Mărturisitori
Iorest şi Sava
prăznuire, 24 aprilie
Pentru Creştinătatea Adevărată, mult „Sânge Mucenicesc” s-a

vărsat. Aceşti Sfinţi sunt dintre „Jertfiţii” pe „ALTARUL Muceni-
cesc”. Puţină este „Mulţumirea şi Cinstirea” noastră faţă de aceste
„ICOANE ce VEŞNIC MĂRTURISESC CREDINCIOŞIA cea mai
înaltă”.
Tropar (glas 8)
„Mărturisitori ai Ortodoxiei şi buni Arhipăstori ai Bisericii lui
Hristos, îndreptători ai poporului, Preafericiţi Ierarhi purtători de
biruinţă, Iorest şi Sava, cei ce v-aţi învrednicit de Cununa Vieţii,
Rugaţi-vă Domnului să se Mântuiască sufletele noastre”.

(glas 8)
Psalmul 50, apoi:
239
Condacul 1
Pe Voi, Fericiţilor Ierarhi Iorest şi Sava, CREDINCIOŞII
Slujitori ai BISERICII Străbune, şi noi cu Laude vă Cinstim, prin
care CREDINŢA cea Neclintită v-o URMĂM, ca şi noi „Fii
adevăraţi să fim” şi să Cântăm:
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Iorest şi Sava, Ierarhii APĂRĂTORI
ai CREDINŢEI Străbune!
Icosul 1
Mare DAR al LUCRĂRII DUMNEZEIEŞTI este ca la „răscruce
de vremi” să fie ALEŞI şi cei care să „POARTE cu Tărie CRUCEA
marilor încercări”, ca BIRUINŢA cea Sfântă să se ARATE.
Bucuraţi-vă, Aleşii LUCRĂRII DUMNEZEIEŞTI;
Bucuraţi-vă, Aleşii cei mai Credincioşi;
Bucuraţi-vă, Aleşii PUTERII CREDINŢEI;
Bucuraţi-vă, Aleşii Tăriei IUBIRII;
Bucuraţi-vă, Aleşii JERTFELOR Sfinte;
Bucuraţi-vă, Aleşii CHIPULUI Ceresc;
Bucuraţi-vă, şi Aleşii Virtuţilor Pământeşti;
Bucuraţi-vă, Fiii cei Vrednici ai Neamului;
Bucuraţi-vă, Fiii cei Vrednici ai Moştenirii Strămoşeşti;
Bucuraţi-vă, PURTĂTORII CRUCII de la „răscrucea de vremi”;
Bucuraţi-vă, Biruitorii cei Sfinţi;
Condacul al 2-lea
Partea de Sus a Ţării, Ardealul, cade sub stăpânirea străină, care
se face asupritoare şi cu distrugeri, îndeosebi împotriva Bisericii
Strămoşeşti, care ţine Sufletul întregului Popor, în Cântarea de:
ALILUIA!
240
Icosul al 2-lea
Credinţele străine, catolică şi protestantă, se fac prigonitoare
ale celei Ortodoxe, şi aşa nenumărate Jertfe aduc printre Binecre-
dincioşii oropsiţi:
Bucuraţi-vă, Apărătorii CREDINŢEI Ortodoxe;
Bucuraţi-vă, luptători neînfricaţi cu cele străine;
Bucuraţi-vă, ai Transilvaniei DREPTCREDINCIOŞI;
Bucuraţi-vă, ICOANELE VII de SFÂNTĂ CREDINCIOŞIE;
Bucuraţi-vă, ai Lui HRISTOS Mărturisitori;
Bucuraţi-vă, ai Bisericii Pietre de Temelie;
Bucuraţi-vă, că pentru DRAGOSTEA de NEAM multe aţi pătimit;
Bucuraţi-vă, că pentru IUBIREA de Pământul Străbun v-aţi Jertfit;
Bucuraţi-vă, că nu v-aţi înfricoşat de nimic;
Bucuraţi-vă, că aţi trecut prin mari primejdii;
Bucuraţi-vă, cei cu TĂRIA DUMNEZEIASCĂ;
Condacul al 3-lea
Dieta străină stăpânitoare din Alba Iulia de Voi ca de o Stâncă
s-a lovit, că Buni PĂSTORI v-aţi arătat, cu pază de toţi lupii
răpitori, Cântând: ALILUIA!
Icosul al 3-lea
Pe Scaunul Mitropoliei Ardealului Aleşi, cu adevărat Sfinţi
PĂRINŢI v-aţi descoperit, de s-au înfricoşat cei vicleni şi duşmani
care vă credeau slabi şi temători:
Bucuraţi-vă, Buni PĂSTORI ai Bisericii Lui HRISTOS;
Bucuraţi-vă, cei Chemaţi la Dregătoria Sfântă;
Bucuraţi-vă, cei Orânduiţi spre LUCRĂRILE Cereşti;
Bucuraţi-vă, cei de pe Scaunele Înalte;
Bucuraţi-vă, cei cu adevărat CREDINCIOŞI;
Bucuraţi-vă, cei şi cu DARUL ÎNVĂŢĂTURII;
Bucuraţi-vă, cei IUBIŢI de Popor;
241
Bucuraţi-vă, cei pentru toţi cu DĂRUIRE;
Bucuraţi-vă, Slujitori şi Stăpânitori;
Bucuraţi-vă, ai Lui HRISTOS Următori;
Bucuraţi-vă, cei şi cu Chipul de PĂRINŢI;
Condacul al 4-lea
CREDINŢA Ortodoxă din Ardeal este totodată cu însuşi
SUFLETUL Românesc, care nu se pot despărţi şi nici înstrăina,
fiind însăşi Viaţa, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 4-lea
Adâncul „Fiinţei Străbune” cu Sfânta Credinţă Creştină s-a
plăsmuit şi prin Taina Bisericii s-a Moştenit din Neam în Neam, şi
aşa Inima aceasta şi Voi, Sfinţilor Iorest şi Sava, aţi avut.
Bucuraţi-vă, Chipul de Taină al Lui HRISTOS;
Bucuraţi-vă, Chipul de INIMĂ al Bisericii Strămoşeşti;
Bucuraţi-vă, Moştenitorii cei Aleşi;
Bucuraţi-vă, Răsadurile cele de Soi;
Bucuraţi-vă, Răsadurile ce au crescut şi peste spini;
Bucuraţi-vă, Seminţele călcate în picioare;
Bucuraţi-vă, Seminţele ce şi aşa au Crescut;
Bucuraţi-vă, că MINUNEA Lui HRISTOS prin voi s-a arătat;
Bucuraţi-vă, PUTEREA ce întrece Firea;
Bucuraţi-vă, TĂRIA cea de peste toate;
Bucuraţi-vă, cei cu adevărat Chip de Sfinţenie;
Condacul al 5-lea
S-au bucurat Binecredincioşii Creştini şi tot Poporul de
alegerea voastră pe Scaunul Mitropoliei Ardealului, Mulţumind
PURTĂRII de GRIJĂ a Lui DUMNEZEU, Cântând: ALILUIA!
242
Icosul al 5-lea
S-au amăgit cei cu vicleşug că ar fi putut să vă facă „vânzători
de Credinţă şi de Neam”, că v-aţi arătat aprigi LUPTĂTORI cu tot
ce este necinste şi distrugere.
Bucuraţi-vă, BINECUVÂNTAREA de SUS;
Bucuraţi-vă, GRIJA Lui DUMNEZEU Însuşi;
Bucuraţi-vă, Credincioşie neîmpuţinată;
Bucuraţi-vă, Credincioşie trecută prin foc;
Bucuraţi-vă, Credincioşie mai tare decât suferinţa;
Bucuraţi-vă, Credincioşie mai Sfântă decât Viaţa;
Bucuraţi-vă, Credincioşie de Înaltă Virtute;
Bucuraţi-vă, Credincioşie de Bărbăţie Strămoşească;
Bucuraţi-vă, cu adevărat, Credincioşia de Înaltă Cinste;
Bucuraţi-vă, Credincioşie de Chip Românesc;
Bucuraţi-vă, Credincioşie de Sfinţi PĂRINŢI;
Condacul al 6-lea
Cu Biserica Moldovei şi Ţării Româneşti, în UNIMEA TREIMII
Nedespărţite aţi fost, şi aşa aţi ridicat Ardealul la Chipul ÎNTREGIT,
Icosul al 6-lea
Cât au încercat cei străini să despartă cele TREI ŢINUTURI
ROMÂNEŞTI, mereu s-au lovit de UNIMEA STRĂMOŞEASCĂ,
ca de o Stâncă ce nu se poate urni:
Bucuraţi-vă, TEMELIE de BISERICĂ STRĂBUNĂ;
Bucuraţi-vă, Stâncă neclintită;
Bucuraţi-vă, CREDINCIOŞIA cea Mare;
Bucuraţi-vă, Credincioşia cea Tare;
Bucuraţi-vă, Credincioşia de nimic micşorată;
Bucuraţi-vă, CREDINCIOŞIE-PUTEREA de Taină;
Bucuraţi-vă, DĂRUIRILE Jertfitoare;
243
Bucuraţi-vă, Prinosurile Sfintelor ALTARE;
Bucuraţi-vă, Arhiereii de Cinste ai Bisericii;
Bucuraţi-vă, APĂRĂTORII DREPTEI CREDINŢE;
Bucuraţi-vă, ai ORTODOXIEI Mărturisitori;
Condacul al 7-lea
Cu multe Vegheri şi griji aţi fost, ca să nu se piardă DREAPTA
CREDINŢĂ, ca Poporul cel nevinovat să aibă Limanul întăritor al
Cântării de: ALILUIA!
Icosul al 7-lea
Cu multe momeli au încercat cei străini să vă înşele şi să vă
atragă în cursele vrăjmaşe, dar voi prin toate CURAŢI aţi trecut:
Bucuraţi-vă, că DUMNEZEU în toate v-a Ocrotit;
Bucuraţi-vă, că în toate HRISTOS v-a Întărit;
Bucuraţi-vă, că şi voi v-aţi făcut Sprijinitori;
Bucuraţi-vă, că aţi primit DARUL Minunilor;
Bucuraţi-vă, cei cu DARUL CREDINŢEI;
Bucuraţi-vă, cei cu DARUL TĂRIEI;
Bucuraţi-vă, cei cu Înţelepciunea PREASFÂNTULUI DUH;
Bucuraţi-vă, cei cu Priceperea de LUMINĂ;
Bucuraţi-vă, cei cu Mintea IUBIRII;
Bucuraţi-vă, cei cu Inima DĂRUIRII;
Bucuraţi-vă, cei cu toată JERTFIREA;
Condacul al 8-lea
Văzând cei răi CREDINŢA Voastră neabătută, şi mai mult s-au
înverşunat, dar şi Voi tot mai Tari în HRISTOS v-aţi arătat,
Cântând: ALILUIA!
244
Icosul al 8-lea
N-au putut trece peste Voi cei străini de CREDINŢĂ şi chiar
s-au înspăimântat de Tăria Voastră, care ca o SABIE păzea Raiul
acestui Pământ şi Neam:
Bucuraţi-vă, Păstorilor, cu Toiagul Lui HRISTOS;
Bucuraţi-vă, înspăimântarea celor răi;
Bucuraţi-vă, că aţi risipit viclenia;
Bucuraţi-vă, că aţi avut Călăuzirea PREASFÂNTULUI DUH;
Bucuraţi-vă, că ORTODOXIA aţi Slujit;
Bucuraţi-vă, Ierarhilor de DREAPTĂ CREDINŢĂ;
Bucuraţi-vă, Asemănarea Marilor Arhierei ai Lumii;
Bucuraţi-vă, Asemănarea Marilor MĂRTURISITORI;
Bucuraţi-vă, Asemănarea celor Trei Ierarhi;
Bucuraţi-vă, şi Asemănarea Mucenicilor;
Bucuraţi-vă, Asemănarea cu adevărat a Sfinţilor PĂRINŢI;
Condacul al 9-lea
Ca nişte Urmaşi Apostoleşti, CREDINŢA ORTODOXĂ aţi pro-
povăduit, cu Râvna Lui HRISTOS şi Învăpăierea SFÂNTULUI DUH,
şi aşa Biserica Ardealului s-a Întărit în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 9-lea
Deşi aţi fost închişi şi cu bătăi şi alte chinuri munciţi, neclintiţi
aţi rămas, Mulţumind Lui HRISTOS că Sfânta MUCENICIE o
suferiţi:
Bucuraţi-vă, Arhiereii Mucenici;
Bucuraţi-vă, ai suferinţei biruitori;
Bucuraţi-vă, că peste Fire v-aţi făcut;
Bucuraţi-vă, că peste Fire rănile le-aţi îndurat;
Bucuraţi-vă, că lanţurile podoabe le-aţi socotit;
Bucuraţi-vă, că legăturile de asemenea le-aţi prefăcut;
Bucuraţi-vă, că foamea cu cele Cereşti aţi înlocuit-o;
245
Bucuraţi-vă, că setea cu DORUL Sfânt aţi gândit-o;
Bucuraţi-vă, că toate chinurile le-aţi sfinţit;
Bucuraţi-vă, că SCARĂ spre Cer le-aţi meşterit;
Bucuraţi-vă, IUBITORILOR cu adevărat de DUMNEZEU;
Condacul al 10-lea
Închisoarea aţi făcut-o Locaş de RUGĂCIUNE fierbinte pentru
îmblânzirea celor răi şi Păzirea celor Credincioşi, prigoniţi şi amenin-
ţaţi, şi aşa Ocrotitorii Bisericii aţi devenit, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 10-lea
Suferinţele Muceniceşti, astfel, cu RUGĂCIUNEA vi le mân-
gâiaţi, şi cu DARUL de SUS v-aţi ÎNCUNUNAT, ca cei ce CRUCEA
aţi dus.
Bucuraţi-vă, cei între Sfinţii noştri PĂRINŢI;
Bucuraţi-vă, cei între Cetele Muceniceşti;
Bucuraţi-vă, cei între Arhiereii lumii;
Bucuraţi-vă, NUME de Sfântă POMENIRE;
Bucuraţi-vă, Cinstire de Sărbătoare;
Bucuraţi-vă, APĂRĂTORII Sfinţi ai Ardealului;
Bucuraţi-vă, al Ardealului PRINOS Ceresc;
Bucuraţi-vă, Lauda Bisericii;
Bucuraţi-vă, Sfeşnicele cele Mari;
Bucuraţi-vă, LUMINILE de-a pururea Aprinse;
Bucuraţi-vă, Glasurile ce mereu ne ÎNVAŢĂ;
Condacul al 11-lea
S-au crezut biruitori cei străini, dar Poporul cel Credincios prin
Voi, Sfinţilor Mărturisitori, s-a ÎNTĂRIT şi aşa Biserica Ortodoxă
din Ardeal şi mai VIE s-a făcut, în Cântarea de: ALILUIA!
246
Icosul al 11-lea
Temelie de Stâncă aţi rămas şi CREDINCIOŞIE de Neam şi
Pământ ROMÂNESC, care rămân neabătute prin toate furtunile
vremurilor şi vrăjmăşiilor ce adesea reapar.
Bucuraţi-vă, Tăria CREDINŢEI ORTODOXE;
Bucuraţi-vă, CREDINCIOŞIA Bisericii Strămoşeşti;
Bucuraţi-vă, Mărturisitorii neînfricaţi ai Lui HRISTOS;
Bucuraţi-vă, Mucenicii de Mare Cinste;
Bucuraţi-vă, JERTFE de DAR Ceresc;
Bucuraţi-vă, ALTARE de Veşnică LITURGHIE;
Bucuraţi-vă, Slujire Sfântă necontenită;
Bucuraţi-vă, Slujirea ce UNEŞTE Cerul cu Pământul;
Bucuraţi-vă, Slujirea ce UNEŞTE Făptura cu FĂCĂTORUL;
Bucuraţi-vă, Cântarea ÎMPĂRĂŢIEI VIITOARE;
Bucuraţi-vă, MĂRTURIA celor Nemuritoare;
Condacul al 12-lea
Ardealul, ŢARA de Sus, prin multe încercări a trecut, dar
CREDINŢA STRĂMOŞEASCĂ l-a ţinut ca pe un MUNTE Înalt şi
Strălucitor şi aşa CRUCEA ÎNVIERII Lui HRISTOS tuturor s-a
arătat, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 12-lea
Şi prin Voi, Sfinţilor Ierarhi, PĂSTORII de Cinste ai BISERICII,
FĂCLIA ORTODOXIEI rămâne NESTINSĂ de nici un vânt şi de
nici o negură învăluită, ca o MĂRTURISIRE pentru Veşnicie.
Bucuraţi-vă, cei între Sfinţii de NEAM ROMÂNESC;
Bucuraţi-vă, cei între Sfinţii acestui PĂMÂNT;
Bucuraţi-vă, COMORILE noastre, ale Urmaşilor;
Bucuraţi-vă, MĂRGĂRITARELE de Preţ ale noastre;
Bucuraţi-vă, RODURI din care ne hrănim;
247
Bucuraţi-vă, SEMINŢE care mereu se Seamănă;
Bucuraţi-vă, SEMINŢELE Noilor Răsaduri;
Bucuraţi-vă, GLASURILE ce mereu se Grăiesc;
Bucuraţi-vă, ÎNVĂŢĂTURA ce mereu se Învaţă;
Bucuraţi-vă, VEŞNICIE cu Ochii în Jos;
Bucuraţi-vă, IUBIRE VEŞNICĂ Ocrotitoare;
Condacul al 13-lea
O, Voi, Sfinţilor Iorest şi Sava, Ierarhi de Cinste ai Lui
HRISTOS, care şi cu Mucenicia Îndoita Credincioşie aţi arătat,
dintre Cetele Sfinţilor unde de acum aţi trecut, RUGAŢI-vă şi
pentru noi, cei în nevoi, ca neabătuţi în CREDINŢA ORTODOXĂ
să fim, în Cântarea de: ALILUIA!
248
Acatistul Sfântului Neofit Pustnicul
din Stânişoara-Cozia
prăznuire la 1 mai
Sf. Neofit Pustnicul este Sfântul cel mai reprezentativ al

Duhovniciei Mânăstirilor din Zona Carpaţilor Cozieni, un alt
„centru” Monahal strămoşesc. Călugăr de Cozia, apoi Pustnic în
Munţii Stânişoarei, din apropiere. S-au păstrat câteva Oseminte-
Sfinte Moaşte, ce sunt Cinstite de mulţi Credincioşi. Sunt cu mare
Dar de insuflare a râvnei Duhovniceşti.
Tropar (glas 8)
şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Sfinte Neofit,
Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos DUMNEZEU să Mântuiască
Troparul ÎNVIERII, al Născătoarei de DUMNEZEU:

„Cela ce pentru noi Te-ai Născut din Fecioară...” (Glasul 8)
Psalmul 50, apoi:
249
Condacul 1
Chemarea de Taină la Viaţa Pustnicească este un mare DAR al
SFÂNTULUI DUH, ce se dă celor cu Iubirea aprinsă de DUM-
NEZEU, celor învăpăiaţi de DORUL Lui HRISTOS, pe care, Sfinte
Neofite, ai avut-o şi aşa, Cinstindu-te şi noi, cu glasul de sus Cântăm:
Bucură-te, Sfinte Neofite, Pustnicul cel Binecuvântat!
Icosul 1
Chipul de Taină al Pustniciei ai ales, Sfinte Neofite, că fiind
Călugăr la Mânăstirea Cozia te uitai adesea spre Stâncile de Sus,
unde vroiai să petreci doar cu HRISTOS.
Bucură-te, DAR aprins al DUHULUI;
Bucură-te, Calea celor ce se Dăruiesc Lui DUMNEZEU;
Bucură-te, LUMINA aprinsă din adânc;
Bucură-te, căldura Duhovnicească;
Bucură-te, Dragostea Inimii Iubitoare;
Bucură-te, Închinarea Sfinţită a Minţii;
Bucură-te, îngenuncherea ce deschide pământul;
Bucură-te, Cerul coborât pe Pământ;
Bucură-te, Zborul Omului spre cele de SUS;
Bucură-te, Chemarea spre DUMNEZEU;
Bucură-te, Prefacerea în HRISTOS a Făpturii;
Condacul al 2-lea
Din tinereţe ai urmat calea Monahicească, şi cu Dăruire în toate
ai slujit, fără să te uiţi la alţii, sărind peste toate în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 2-lea
Frumoasă pare la vedere Viaţa Călugărească, dar aspră în sine
este, că cere o prefacere din adânc a firii, care adesea cu dureri se arată.
Bucură-te, chemarea la cele Sfinte;
250
Bucură-te, Tinereţe cugetătoare;
Bucură-te, Tinereţe înţeleaptă;
Bucură-te, cel ales pentru Viaţa Monahicească;
Bucură-te, cel LUMINAT pentru Petrecerea Duhovnicească;
Bucură-te, că cele lumeşti ai părăsit;
Bucură-te, că cele Sufleteşti ai râvnit;
Bucură-te, Ascultarea Tainicului Glas;
Bucură-te, Primirea CUVÂNTULUI Lui HRISTOS;
Bucură-te, făptuirea iscusită;
Bucură-te, Lucrarea cea DUMNEZEIASCĂ;
Condacul al 3-lea
Desfacerea firii omeneşti pentru pătrunderea celor Duhovni-
ceşti cere multă străduinţă, cu multe încercări, că patimile păcatului
răbufnesc, nesuferind Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 3-lea
Viaţa Monahicească are ca prima treaptă lupta cu păcatul cel
din Om, în care mulţi se poticnesc, dar tu, Sfinte Neofite, te-ai
arătat dârz.
Bucură-te, vrednicia Vieţii Călugăreşti;
Bucură-te, luptătorule cu păcatul;
Bucură-te, că ai putut ieşi din înşelarea patimilor;
Bucură-te, că ai putut birui pofta;
Bucură-te, că ai putut învinge ispitirea;
Bucură-te, că ai putut călca amăgirile;
Bucură-te, alungarea şarpelui ascuns;
Bucură-te, descoperirea vicleniei tăinuite;
Bucură-te, deschiderea UŞII LUMINII DUMNEZEIEŞTI;
Bucură-te, dezvăluirea păcatului;
Bucură-te, câştigarea Chipului adevărat;
251
Condacul al 4-lea
Urmele păcatului Adamic la vedere au ieşit şi mâncarea căderii
din Rai cu patimă te ţinea legat, de aceea cu post aspru te-ai nevoit în
Icosul al 4-lea
Postul de mâncare este prima armă a Călugărului, că sabie
împotriva şarpelui demonic al păcatului se face.
Bucură-te, că Taina postului ai descoperit;
Bucură-te, că de la păcatul adamic ai pornit;
Bucură-te, că în pântece l-ai găsit;
Bucură-te, că ascunzişul şarpelui l-ai stricat;
Bucură-te, că afară l-ai aruncat;
Bucură-te, că „minciuna dintâi” n-ai mai ascultat;
Bucură-te, că şoapta diavolului ai respins;
Bucură-te, că de otrava lui te-ai ferit;
Bucură-te, că boldul morţii din tine l-ai scos;
Bucură-te, că legăturile stricăciunii le-ai lepădat;
Bucură-te, că te-ai spălat de vechea întinăciune;
Condacul al 5-lea
„Şarpele mâncării şi al desfrânării”, iată chipul păcatului celui
dintâi, ce are capul în pântece şi coada în plăcerea de jos, pe care tu,
Sfinte Neofite, l-ai alungat în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 5-lea
O, Chip de adevărat Monah, Sfinte Neofite, iarăşi la Chipul
ZIDIT de DUMNEZEU te-ai întors şi aşa Omul Lui DUMNEZEU
te-ai făcut.
Bucură-te, că Chipul de Monah l-ai câştigat;
Bucură-te, că Viaţa Călugărească ai împlinit;
Bucură-te, că nevoinţele cele bune le-ai săvârşit;
Bucură-te, că în Privegheri şi multe Rugăciuni te-ai străduit;
252
Bucură-te, că slăbiciunile nu te-au împuţinat;
Bucură-te, că te-ai ţinut tare în Nădejdea de DUH;
Bucură-te, că ai avut Credinţa cea peste fire;
Bucură-te, că ai avut Tăria Iubirii neabătute;
Bucură-te, că Urmarea Lui HRISTOS nu ai oprit-o;
Bucură-te, că ai alergat fără încetare pe drumul Duhovnicesc;
Bucură-te, bună alegere a Vieţii;
Condacul al 6-lea
Dar Zborul tău spre cele de SUS căuta şi mai mult, şi aşa
Pustnicia ai ales, unde să nu te mai abată nimic de la Iubirea Lui
HRISTOS şi de la Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 6-lea
În războiul nevăzut erai încercat de acum, şi aşa războiul aprig
al Pustiei nu te mai înspăimânta.
Bucură-te, Zbor tot mai înalt spre DUMNEZEU;
Bucură-te, doritorul de Viaţa de Taină;
Bucură-te, că asprimea pustnicească nu te înspăimânta;
Bucură-te, că duhurile rele nu te mai stăpâneau;
Bucură-te, că Mintea o struneai;
Bucură-te, că Inima şi mai mare se făcea;
Bucură-te, că aşa cele DUMNEZEIEŞTI te umpleau;
Bucură-te, că golindu-te de pământ, în Cer te transformai;
Bucură-te, că la Chipul Omului de SUS ai ajuns;
Bucură-te, că Menirea Omului ai îndeplinit-o;
Bucură-te, că ai VĂZUT pe DUMNEZEU;
Condacul al 7-lea
În mai multe peşteri te-ai retras până ai ajuns la Peştera de la
Sălbaticul-Stânişoara, unde locaş pustnicesc ai zidit în Cântarea de:
ALILUIA!
253
Icosul al 7-lea
Sub o stâncă sălbatică în nevoinţele pustniceşti ai petrecut,
chiar slăbit şi aproape neputincios, după atâtea osteneli Călugăreşti.
Bucură-te, cel ce ai trecut şi peste slăbiciunile trupeşti;
Bucură-te, că şi mai mult la nevoinţa Duhovnicească te-ai urcat;
Bucură-te, că şi trupul te asculta;
Bucură-te, că şi neputinţa ai biruit-o;
Bucură-te, că şi boala ai învins;
Bucură-te, că te întăreai cu DARUL Lui HRISTOS;
Bucură-te, că în DUH iarăşi putere primeai;
Bucură-te, că de nimic nu te-ai lăsat abătut;
Bucură-te, că pe Viaţă şi moarte te-ai zbătut;
Bucură-te, că adesea mureai şi înviai;
Bucură-te, că Lui HRISTOS cu totul erai predat;
Condacul al 8-lea
Cine poate spune petrecerea ta cea minunată, chiar dacă aspră
era, că te-ai „lămurit ca Aurul în foc”, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 8-lea
Dacă în Viaţa Călugărească te-ai luptat cu cele trupeşti, acum
în pustnicie în războiul cel din adânc ai intrat, unde păcatul încă mai
era ascuns.
Bucură-te, îndoită Viaţă Duhovnicească;
Bucură-te, îndoită luptă cu păcatul;
Bucură-te, că trupul şi Sufletul ţi s-au prefăcut;
Bucură-te, că aşa ÎNVIEREA Lui HRISTOS ai dobândit;
Bucură-te, că la Viaţa cea Nemuritoare te-ai ridicat;
Bucură-te, că DUHUL Veşniciei ai primit;
Bucură-te, că Chipul Cel de DINCOLO ai primit;
Bucură-te, că te-ai Îmbrăcat în HAINA Cerească;
Bucură-te, de acum şi cetăţeanul Cerului;
Bucură-te, asemănarea Sfinţilor;
254
Bucură-te, asemănarea Îngerilor;
Condacul al 9-lea
Otrava şarpelui păcatului din adâncurile Sufletului vrând să o
scoţi, năvălirea demonilor şi mai aprigă s-a făcut, că pierd şi ultimul
loc, unde de acum se Cântă: ALILUIA!
Icosul al 9-lea
Sfinte Neofite, doar Sfinţii la această biruinţă ajung, şi tu, ca un
mare Iubitor de HRISTOS, sfinţenia ai câştigat.
Bucură-te, DAR al IUBIRII Lui HRISTOS;
Bucură-te, Ales al DRAGOSTEI SFÂNTULUI DUH;
Bucură-te, Cel cu Însăşi BINECUVÂNTAREA TATĂLUI
DUMNEZEU;
Bucură-te, Viaţă de Tainică Petrecere;
Bucură-te, Călugăr de mare cinstire;
Bucură-te, Chip al celor Înduhovniciţi;
Bucură-te, ieşirea din prăpastia lumii;
Bucură-te, alungarea întunericului patimilor;
Bucură-te, iscusit Lucrător al Vieţii;
Bucură-te, că ai câştigat Chipul Iubirii de DUMNEZEU;
Bucură-te, că te-ai făcut ICOANA IUBIRII DUMNEZEIEŞTI;
Condacul al 10-lea
De atâtea nevoinţe trupul ţi s-a uscat, încât de abia te mai
puteai mişca, şi multe lipsuri ai îndurat, că nici Pâine nu aveai, dar
acum te Bucuri în Viaţa cea BOGATĂ şi nelipsită a Lui HRISTOS,
Cântând: ALILUIA!
Icosul al 10-lea
Trebuia să treci prin ultima „prefacere”, în care trupul părea că
moare şi Sufletul striga cu ultima suflare, din care ai ieşit însă
deodată „Reînnoit”.
255
Bucură-te, Taina Prefacerii Duhovniceşti;
Bucură-te, Chipul Lui HRISTOS Înveşmântat în DUH;
Bucură-te, Întruparea Cerului;
Bucură-te, că şi Pământul l-ai făcut Sfânt Locaş;
Bucură-te, că prin Curăţie stricăciunea ai biruit;
Bucură-te, că prin Taina Duhovnicească trupul altă fire a primit;
Bucură-te, că toată Fiinţa Omenească ai schimbat-o;
Bucură-te, Taină a NOULUI Rai;
Bucură-te, Chip al NOULUI Adam;
Bucură-te, Chipul Omului ajuns la Împlinire;
Bucură-te, Chip de Părinte al Lumii;
Condacul al 11-lea
Şi iată că LUMINA DUMNEZEIASCĂ a venit, în HRISTOS
te-ai Îmbrăcat, în SFÂNTUL DUH te-ai schimbat şi în Chipul
Pustnicesc ai strălucit, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 11-lea
Viaţa Călugărească este ca o Mucenicie fără sânge trupesc, dar
cu „sânge de Duh”, şi doar cei ce se Jertfesc cu totul la limanul
adevărat ajung.
Bucură-te, nevoinţă ajunsă la ODIHNĂ;
Bucură-te, că ai dezlegat CHIPUL Lui DUMNEZEU din lut;
Bucură-te, intrarea în Viaţa fără de moarte;
Bucură-te, de acum Cântarea de SUS;
Bucură-te, şi îndemnul nostru pentru cele de Taină;
Bucură-te, pentru toţi Părinte Bun Primitor;
Bucură-te, Braţe Iubitoare mereu deschise;
Bucură-te, Bucuria tuturor Credincioşilor;
Bucură-te, Cinstirea tuturor Călugărilor;
Bucură-te, că şi noi Părintele nostru te Numim;
Bucură-te cu ceilalţi Sfinţi Părinţi, Părintele nostru de-aproape;
256
Condacul al 12-lea
O, Sfinte Neofite, Chipul Împlinit al Vieţii Monahiceşti şi al
celei Pustniceşti, de Însuşi HRISTOS acum eşti ÎNCUNUNAT, şi
NUMELE Tău Sfânt a rămas pentru noi, care Cântăm: ALILUIA!
Icosul al 12-lea
Ne-ai Dăruit şi Sfintele tale Moaşte, Comoară de mare preţ din
care Izvorăsc DARURILE cele Duhovniceşti şi nouă, celor care te
lăudăm după cuviinţă.
Bucură-te, Pustnicul cel Binecuvântat al Munţilor Cozia;
Bucură-te, că te-ai făcut Părintele tuturor Pustnicilor de aici;
Bucură-te, că prin DUHUL Pustniciei tale şi alţii te-au urmat;
Bucură-te, că ai făcut din Stânişoara Locul Duhovniciei;
Bucură-te, că şi acum lupţi cu duhurile rele de aici;
Bucură-te, că mult te-ai luptat cu demonii;
Bucură-te, că pe un demon până la „a doua Venire” l-ai legat;
Bucură-te, că te-ai făcut Povăţuitorul Călugărilor;
Bucură-te, că ne-ai rămas şi nouă un Mare Ajutător;
Bucură-te, în toate grabnic sprijinitor;
Bucură-te, Părinte al DORULUI de DUMNEZEU;
Condacul al 13-lea
O, Preacuvioase Părinte Neofite, NUME Sfânt de Monah şi
Pustnic, Om Pământesc şi Om Ceresc, Părintele Nevoinţelor
Duhovniceşti, şi noi la tine alergăm, ajutător în nevoi să ne fii şi
Rugător către DOMNUL HRISTOS Cel PREAMILOSTIV, ca şi
noi să Cântăm: ALILUIA!
257
258
Acatistul Sfântului Mucenic Ioan Valahul
prăznuire, 12 mai
Sfântul Ioan Valahul este un Sfânt „fenomen”, ca o „STEA”

Strălucitoare ce apare uneori, spre „uimirea” tuturor. Este consi-
derat „PATRONUL Tinerilor Curaţi şi Credincioşi”.
Tropar (glas 4)
„Astăzi Duhovniceşte prăznuieşte Biserica Drept-Credincio-
şilor români şi cu bucurie strigă: Veniţi, Iubitorilor de Mucenici, să
prăznuim pomenirea cea de peste an a luptelor Noului Mucenic
Ioan. Că acesta dintre noi cu Voia lui DUMNEZEU răsărind, în
împărăteasca cetate a lui Constantin a înflorit minunat, aducând
Stăpânului Rod bogat şi bineprimit, prin mucenicie. Iar acum se
Roagă neîncetat în ceruri, să se Mântuiască sufletele noastre”.

Condacul 1
IUBIREA cea Mare a lui HRISTOS s-a ARĂTAT şi în Prunci
şi în Tineri, ca o Mărturie de DAR Binecuvântat, ce UNEŞTE Cerul
cu Pământul. Unul asemenea şi tu fiind, cinstită Cântare aducem:
Bucură-te, Sfinte Ioane Valahul, Feciorelnicul Mucenic al
Lui HRISTOS!
259
Icosul 1
Înger Pământesc te-ai arătat, cel din Pământul Valahiei Strămo-
şeşti, şi aşa ai Strălucit cu LUMINA CURĂŢIEI Cereşti Tânărule,
Feciorelnicule Ioane, spre Lauda cea Sfântă a Lui HRISTOS:
Bucură-te, Fiul Bunecuvântat al Pământului Valahiei;
Bucură-te, Tânărule CURAT şi nevinovat;
Bucură-te, Tânărul Moştenitor al Virtuţii;
Bucură-te, Tânărul cu Bărbăţia Întreagă;
Bucură-te, Tânărul cu Tăria CREDINŢEI;
Bucură-te, CREDINCIOŞIE neabătută;
Lui HRISTOS!
Condacul al 2-lea
Crescut Vlăstar sănătos al Neamului acestui Pământ mănos şi
bogat, de păgânii otomani în robie luat, în „lumea întunericului” ai
intrat, dar nu ai uitat de CREDINCIOŞIA Adevărată şi de Cântarea
de: ALILUIA!
Icosul al 2-lea
Tinereţea CURATĂ şi Mintea LUMINATĂ te-au făcut să vezi
„păcătoasele momeli” păgâne, şi aşa, de nimic nu ai fost înşelat.
Bucură-te, Mintea cea LUMINATĂ;
Bucură-te, Inima cea CURATĂ;
Bucură-te, Priceperea cea Sfântă;
Bucură-te, Înţelepciunea de DUH PREASFÂNT;
Bucură-te, Înţelegerea peste cele lumeşti;
Bucură-te, Cinstea VIRTUŢII Creştine;
Lui HRISTOS!
Condacul al 3-lea
Purtat în robie pe drumuri lungi, suferinţe multe ai îndurat de la
păgânii nemiloşi, şi cu Tăria CREDINŢEI Lui HRISTOS peste
toate Cântai: ALILUIA!
260
Icosul al 3-lea
Momelile păgâne mult te-au ispitit să alegi lepădarea de Credinţă
şi ale lumii păcătoase plăceri, dar mai bine ai ALES CRUCEA Lui
HRISTOS.
Bucură-te, cel cu VEDEREA din Adânc;
Bucură-te, cel ce ai deosebit răul de Bine;
Bucură-te, cel care aşa, prin „şcoala de DUH” ai trecut;
Bucură-te, că viclenia păcătoasă ai descoperit;
Bucură-te, că pe „şarpele otrăvitor” ai călcat;
Bucură-te, că din „pomul căderii” nu ai mâncat;
Lui HRISTOS!
Condacul al 4-lea
S-au zbătut în tine „alegerea” pământească şi cea Cerească, dar
CURĂŢIA ta nu a suferit „murdăria” păgână şi aşa ai rămas neclintit
Icosul al 4-lea
Ieşit din Pământul Sfânt al Valahiei şi dus în cetatea otomană,
cea plină de cumplitele plăceri, şi mai mult te-ai ÎMBĂRBĂTAT
pentru CREDINŢA Lui HRISTOS.
Bucură-te, Tânărule cu BĂRBĂŢIA Întreagă;
Bucură-te, Tânărule cu Mintea de LUMINĂ;
Bucură-te, Tânărule cu Adevărata Judecată;
Bucură-te, Tânărule cel de Mare Cuviinţă;
Bucură-te, Tânărule de Mare CINSTE;
Bucură-te, LAUDA Sfântă a celor Tineri;
Lui HRISTOS!
261
Condacul al 5-lea
Femeia agareană ce te-a cumpărat dorea mult să te aibă în păcat,
dar tu, ca un „Ostaş de Taină”, CURĂŢIA ai păzit, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 5-lea
Cumplitele „chinuri de duh pătimaş” ţi s-au adăugat, că
„săgeţile otrăvitoare” ziua şi noaptea te străpungeau, de uneori în
cumpănă erai.
Bucură-te, că prin „iadul cel din adânc” ai trecut;
Bucură-te, că duhurile cele mai rele te-au chinuit;
Bucură-te, că duhurile „căderii” te-au muncit;
Bucură-te, că duhurile păcatului morţii te-au săgetat;
Bucură-te, că „focul iadului cumplit” ai simţit;
Bucură-te, că „întunericul cel din afară” ai văzut;
Lui HRISTOS!
Condacul al 6-lea
Aşa, în această înfocare mistuitoare ai petrecut, încât toţi se
mirau cum peste fire te-ai făcut, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 6-lea
Aşa DARUL Lui HRISTOS în tine a Strălucit şi în mijlocul
păgânătăţii Cele Sfinte ai Mărturisit şi Creştinismul astfel l-ai
propovăduit ca un Urmaş apostolesc:
Bucură-te, Tânărule apostolesc;
Bucură-te, Creştin în mijlocul păgânătăţii;
Bucură-te, Creştin în Marea JERTFIRE;
Bucură-te, Creştin în muncile Muceniceşti;
Bucură-te, Creştin în Tăria CRUCII;
Bucură-te, Creştin cu Sfânta BIRUINŢĂ;
Lui HRISTOS!
262
Condacul al 7-lea
Cu DORUL de Taină al Lui HRISTOS tot mai mult te întăreai
şi în muncile şi chinurile de zi cu zi aşteptai marea trecere la Cele
de SUS, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 7-lea
Tot nădăjduia Femeia păgână să te atragă şi cu multe momeli te
ispitea să-ţi calci Credincioşia Creştină şi pe cea străină să o primeşti:
Bucură-te, că de toate te-ai lepădat;
Bucură-te, că de cele lumeşti te-ai sărăcit;
Bucură-te, că ai biruit ispita satanei;
Bucură-te, că ai stăpânit Firea omenească;
Bucură-te, că la cele de SUS te-ai ridicat;
Bucură-te, că la cele Sfinte ai ajuns;
Lui HRISTOS!
Condacul al 8-lea
Pierzând răbdarea cu tine, la osânda morţii te-au dat, cu ultimele
schingiuiri, ca o răzbunare cumplită, dar pe toate le-ai îndurat
Cântând: ALILUIA!
Icosul al 8-lea
Ai Mulţumit PREABUNULUI DUMNEZEU că prin toate
„probele focului” ai trecut şi PREFACEREA peste Fire ţi s-a săvârşit:
Bucură-te, robul Credincios al Lui HRISTOS;
Bucură-te, JERTFĂ Bineprimită;
Bucură-te, Bucurie ieşită din suferinţă;
Bucură-te, Veselie peste chinurile lumii;
Bucură-te, deschiderea Uşii VEŞNICIEI;
Bucură-te, cel gata pentru Zborul Ceresc;
Lui HRISTOS!
263
Condacul al 9-lea
În puţinii Ani adâncul Vieţii ai înţeles, că Străluminat de
DUHUL PREASFÂNT cele Nevăzute ai Văzut ca şi pe cele neauzite,
Icosul al 9-lea
Grea pare trecerea prin „Focul PREFACERII DUMNEZE-
IEŞTI”, dar după intrarea în „arderea de Taină”, toate se uşurează
în Tăria Duhovnicească ce se primeşte:
Bucură-te, Tânărule cel de mare vrednicie;
Bucură-te, Tânărule Mucenic;
Bucură-te, că Viaţa ţi-ai ÎMPLINIT;
Bucură-te, că ai ajuns la Chipul ÎNTREG;
Bucură-te, că ai Crescut ASEMĂNAREA Cerească;
Bucură-te, că ai dat Rodul Pământesc;
Lui HRISTOS!
Condacul al 10-lea
Departe de Pământul Strămoşesc, dar cu toată CREDINCIOŞIA
de NEAM Împlinită, cu adevărat BĂRBAT DESTOINIC te-ai făcut,
Icosul al 10-lea
RODIREA ta de CREDINŢĂ Pom Bogat a Crescut, din care
peste vremuri şi noi ne ÎMPĂRTĂŞIM şi LUMINA de Taină primim:
Bucură-te, că te avem şi noi Chip de Sfinţenie;
Bucură-te, că te avem Ocrotitor;
Bucură-te, cel Mângâietor în necazuri;
Bucură-te, cel sprijinitor în ispite;
Bucură-te, că ne întăreşti în lupta cu păcatul;
Bucură-te, că îmblânzeşti pe vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi;
Lui HRISTOS!
264
Condacul al 11-lea
Nu va conteni POMENIREA ta de Cinstire, Sfinte Ioane,
Tânărule Mucenic şi Ostaş al Lui HRISTOS, că DARUL tău
IZVOR s-a făcut, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 11-lea
DAR de Tărie şi Credincioşie ne eşti, mai ales celor „Tineri
Curaţi”, care OCROTITOR te au împotriva patimilor păcatului
păgânesc:
Bucură-te, Tânărule, Sfântule;
Bucură-te, Sfântule, ce peste păcat ai călcat;
Bucură-te, Sfântule, care la cele Sfinte te-ai ridicat;
Bucură-te, Sfântule, Comoara noastră;
Bucură-te, Sfântule, Comoara ajunsă la Cer;
Bucură-te, Sfântule, Lauda Lui HRISTOS;
Lui HRISTOS!
Condacul al 12-lea
NUME de ICOANĂ şi de ÎNCHINAT ai rămas Bisericii
noastre Strămoşeşti, ca unul ce MOŞTENIREA SFÂNTĂ încă o
dată ai Sfinţit, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 12-lea
TÂNĂRULE Sfânt al acestui Neam şi Pământ, cu tine şi noi ne
încredinţăm în lupta noastră cu patimile idoleşti ce ne împresoară:
Bucură-te, NUME de CREDINŢĂ;
Bucură-te, NUME de CREDINCIOŞIE;
Bucură-te, NUME de Sfântă POMENIRE;
Bucură-te, Sfinte Ioane, cel Binecuvântat;
Bucură-te, Sfinte Ioane, cel IUBIT de HRISTOS;
Bucură-te, Sfinte Ioane, cel Cinstit şi de noi;
Lui HRISTOS!
265
Condacul al 13-lea
Dintre Cetele de SUS Muceniceşti, o, Sfinte Ioane, TÂNĂRUL
Curat al Lui HRISTOS, şi pentru noi te ROAGĂ cât mai mult, că
lumea de astăzi în patimi tot mai cumplite a căzut, ca să putem ieşi
NEPĂTAŢI, în Cântarea de: ALILUIA!
266
Acatistul Sfinţilor Mucenici de la Niculiţel
prăznuire, 4 iunie
Sfinţii Mucenici de la Niculiţel Tulcea-Dobrogea sunt dintre

„Pietrele de TEMELIE” ale „Bisericii Româneşti”. „Martirionul”
descoperit la Niculiţel a fost o Mărturie fericită a „SFINŢENIEI
Străbune”, încă din primele secole Creştine. Cinstirea acestor Sfinţi
este o „DATORIE” chiar, spre „CONTINUAREA CREDINŢEI
Creştine” pe acest Pământ Binecuvântat.
Tropar (glas 1)
„Bucuraţi-vă, a Sciţiei Mici Mărturie Creştinească, a Dobrogei
podoabă preaaleasă şi a Tomisului Comoară Sfântă, Zotic
strălucitul şi Atal măritul, împreună cu ei pe Camasie fericitul şi
Filip înţelepţitul cinstindu-i cu cântări duhovniceşti, că aceştia cu
sângele lor au câştigat Împărăţia cea de Sus şi au primit din mâna
Împăratului tuturor, HRISTOS DUMNEZEUL nostru, Cununa
biruinţei: Slavă Celui ce v-a dat vouă putere, Slavă Celui ce v-a
încununat pe voi, Slavă Celui ce lucreză prin voi tutturor
tămăduiri”.

267
Psalmul 50, apoi:
Condacul 1
Pământul Dobrogei s-a Binecuvântat prin Marele Apostol
Andrei şi apoi prin Sfinţii ce URMAŞII cei Buni s-au arătat şi, mai
mult, prin JERTFELE Muceniceşti pe care şi Voi le-aţi ADUS,
vrednicilor de Cinstire şi laudă:
Bucuraţi-vă, Mucenicia de Mare DAR a Lui HRISTOS!
Icosul 1
Sfinţilor Mucenici Atalos, Zoticos, Filipos şi Camasis, cei
dintre Primii Sfinţi ai Pământului şi Neamului Strămoşesc vă avem
şi cu adevărat JERTFA Voastră Izvor de Viaţă s-a făcut.
Bucuraţi-vă, BUCURIA cea Mare a Lui HRISTOS;
Bucuraţi-vă, Mărturisirea TAINEI Creştine;
Bucuraţi-vă, cei printre Primii Ostaşi ai Lui HRISTOS;
Bucuraţi-vă, cei printre Primii PURTĂTORI de Mare
CREDINŢĂ;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor de Mare Cinstire;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor de toată lumea ştiuţi;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor împreună cu ceilalţi Sfinţi;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor de aleasă Pomenire;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor, Temelie de Biserică;
Bucuraţi-vă, ÎMPLINIREA Evangheliei;
Bucuraţi-vă, ai Pământului şi ai Cerului Sfinţi;
Condacul al 2-lea
FII Moştenitori ai CREDINŢEI Lui HRISTOS, luaţi ca Ostaşi
la împărăţia grecească, cu Numirile acesteia v-au însemnat, dar de
CREDINCIOŞIA Străbună n-aţi uitat, Cântând: ALILUIA!
268
Icosul al 2-lea
De toţi eraţi Iubiţi şi ştiuţi ca Ostaşii din Sciţia, cei mai buni,
încât însuşi Împăratul Diocleţian în gărzile lui v-a luat:
Bucuraţi-vă, Aleşii dintre Pământeni;
Bucuraţi-vă, Aleşii Cerului;
Bucuraţi-vă, Aleşii pentru LUCRAREA Lui HRISTOS;
Bucuraţi-vă, Aleşii Bisericii Creştine;
Bucuraţi-vă, Credincioşie de NEAM Ales;
Bucuraţi-vă, Vrednicie de Slujire Aleasă;
Bucuraţi-vă, Vitejie de Ostaşi adevăraţi;
Bucuraţi-vă, Bărbăţie de Bună Creştere;
Bucuraţi-vă, TINERI de Nădejde;
Bucuraţi-vă, Ostaşii fără ucidere;
Bucuraţi-vă, Ostaşii Sfinţeniei;
Condacul al 3-lea
CREDINŢA Creştină era mereu prigonită de idolatrii păgâni şi
împărăţia cea Mare grecească se zbătea între „întunericul cel vechi”
şi „LUMINA cea NOUĂ”, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 3-lea
LUMINA Lui HRISTOS se APRINDEA tot mai mult şi mulţi
cu Mucenicie o MĂRTURISEAU, cu vitejie şi neînfricată îndrăz-
neală, printre care şi voi aţi fost:
Bucuraţi-vă, că aţi VESTIT pe HRISTOS;
Bucuraţi-vă, că şi păgânii vă cinsteau;
Bucuraţi-vă, că şi cei răi vă preţuiau;
Bucuraţi-vă, că toţi ca pe „cei buni” vă ştiau;
Bucuraţi-vă, că cele Sfinte aşa aţi predicat;
Bucuraţi-vă, că astfel CRUCEA aţi Strălucit;
Bucuraţi-vă, că aşa LUMINA aţi aprins;
Bucuraţi-vă, că întunericul păgân l-aţi risipit;
269
Bucuraţi-vă, că DUHUL Cel Nou l-aţi adeverit;
Bucuraţi-vă, Ostaşii cei Mărturisitori;
Bucuraţi-vă, Ostaşii cei cu LUCRAREA Cerească;
Condacul al 4-lea
Din toate Ţinuturile lumii erau adunaţi ostaşi în Armata lui
Diocleţian cel păgân, care se credea Împăratul cel mai idolatru, şi
dintre aceştia mulţi Sfinţi Mucenici s-au făcut, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 4-lea
S-a mirat şi s-a înfricoşat când a văzut că tocmai Ostaşii săi cei
mai buni sunt Creştini, şi aşa cu furie s-a năpustit spre uciderea
crâncenă şi nemiloasă:
Bucuraţi-vă, RĂSĂRITURILE Creştine;
Bucuraţi-vă, Stelele de pe Cerul înseninat;
Bucuraţi-vă, Stelele de Mare Taină;
Bucuraţi-vă, LUMINILE Lui HRISTOS;
Bucuraţi-vă, LUMINILE peste negurile păgâne;
Bucuraţi-vă, că pe idolatri i-aţi cutremurat;
Bucuraţi-vă, că ÎNVĂŢĂTURA Cea Nouă aţi Cuvântat;
Bucuraţi-vă, că demonii cei vechi s-au întărâtat;
Bucuraţi-vă, că pe demoni i-aţi alungat;
Bucuraţi-vă, că aşa, lumea de cele rele aţi curăţat;
Bucuraţi-vă, Aleşii Sfinţi printre cei păcătoşi;
Condacul al 5-lea
Nu înţelegeau păgânii idolatri Taina Lui HRISTOS Cel
Răstignit şi ÎNVIAT, că patimi păcătoase îi stăpâneau cu duhurile
cele rele, şi de aceea JERTFE Creştine făceau, spre Cântarea de:
ALILUIA!
270
Icosul al 5-lea
Nu înţelegeau păgânii Taina IUBIRII Lui HRISTOS, care tot
mai mult Creştea şi de Sfinţi se MĂRTURISEA, asemenea şi voi,
Sfinţilor, fiind:
Bucuraţi-vă, Vestirea în lume a ÎMPĂRĂŢIEI Lui DUMNEZEU;
Bucuraţi-vă, Deschiderea Noului Rai;
Bucuraţi-vă, Deschiderea Cerului spre Pământ;
Bucuraţi-vă, Deschiderea Pământului spre Cer;
Bucuraţi-vă, Coborârea Celor de SUS;
Bucuraţi-vă, Urcarea celor de jos;
Bucuraţi-vă, Arătarea Celor de Taină;
Bucuraţi-vă, Arătarea Celor Nevăzute;
Bucuraţi-vă, Împlinirea mult aşteptată;
Bucuraţi-vă, a Lui HRISTOS LUCRARE;
Bucuraţi-vă, Ziditorii Bisericii;
Condacul al 6-lea
Şi voi, Sfinţilor Mucenici, Aleşii de Cinste ai Pământului
Sciţiei, v-aţi arătat cu adevărat IUBITORI de HRISTOS, că la
ostăşia lumii aţi renunţat pentru „Ostăşia Cerească”, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 6-lea
Furiosul Diocleţian spumega de mânie auzind că tocmai Ostaşii
săi de aproape sunt Creştini şi aşa la chinurile cele mai grele v-a
dat:
Bucuraţi-vă, că în luptă cu păgânătatea aţi intrat;
Bucuraţi-vă, că idolatria aţi sfărâmat;
Bucuraţi-vă, că război cu demonii aţi făcut;
Bucuraţi-vă, că „răul cel vechi” l-aţi călcat;
Bucuraţi-vă, că „duhul cel vechi” l-aţi alungat;
Bucuraţi-vă, că aşa la JERTFA MUCENICEASCĂ v-aţi dat;
271
Bucuraţi-vă, că Vitejeşte pe HRISTOS aţi MĂRTURISIT;
Bucuraţi-vă, că aţi înspăimântat pe slujitorii idoleşti;
Bucuraţi-vă, că aţi dărâmat capiştile lor;
Bucuraţi-vă, că CHIPUL BISERICII aţi ARĂTAT;
Bucuraţi-vă, că CHIPUL BISERICII aţi Strălucit;
Condacul al 7-lea
Văzând neclintirea voastră cu momeli şi făgăduinţe v-au ispitit,
dar voi şi cu mai multă îndrăznire pe HRISTOS aţi MĂRTURISIT,
Cântând: ALILUIA!
Icosul al 7-lea
Se mirau muncitorii de Tăria şi Răbdarea voastră şi mulţi au
CREZUT în „Cel ce peste Fire” vă Întărea şi mai presus de pământeni
vă făcea:
Bucuraţi-vă, Răbdătorii cei peste Fire;
Bucuraţi-vă, că aţi primit DARUL Lui HRISTOS;
Bucuraţi-vă, că aţi primit TĂRIA PREASFÂNTULUI DUH;
Bucuraţi-vă, că şi Îngerii se mirau de JERTFA voastră;
Bucuraţi-vă, că se minunau păgânii;
Bucuraţi-vă, că pe mulţi la CREDINŢĂ i-aţi câştigat;
Bucuraţi-vă, că mulţi în Taină s-au Creştinat;
Bucuraţi-vă, că prin voi mulţi s-au LUMINAT;
Bucuraţi-vă, că aşa, mulţi de păgânătate s-au lăsat;
Bucuraţi-vă, că prin voi păcatul l-au lăsat;
Bucuraţi-vă, Aleşii pentru „schimbarea lumii”;
Condacul al 8-lea
Bătăi, ruperea cărnii cu tot felul de unelte ascuţite, zdrobirea de
oase, străpungerea cu ţepuşe, arderea cu făclii, smulgerea părului şi
a pielii, pe toate le-aţi suferit, Cântând: ALILUIA!
272
Icosul al 8-lea
Înşişi muncitorii păgâni se înfricoşau de sălbăticia lor, şi aşa au
cunoscut cât este de Mare Taina Creştină ce-l scoate pe Om din
răutatea sa:
Bucuraţi-vă, mustrarea păgânătăţii;
Bucuraţi-vă, mustrătorii necredincioşiei;
Bucuraţi-vă, mustrătorii stăpânirii rele;
Bucuraţi-vă, mustrătorii celor nedrepţi;
Bucuraţi-vă, Râvnitorii SFINŢENIEI Creştine;
Bucuraţi-vă, Învăţătorii Evangheliei;
Bucuraţi-vă, cei URMĂTORI Sfinţilor;
Bucuraţi-vă, că şi prin voi BISERICA s-a ÎNTĂRIT;
Bucuraţi-vă, cei dintre PRIMII MUCENICI;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor, ÎNTEMEIETORI Creştini;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor de „SFÂNT ÎNCEPUT”;
Condacul al 9-lea
Nimic nu v-a abătut de la CREDINŢA Lui HRISTOS, şi
muncile toate nu v-au micşorat MĂRTURISIREA cea Mare a
IUBIRII DUMNEZEIEŞTI, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 9-lea
Aţi fost zdrobiţi cu totul în Trupul cel muritor, dar aţi câştigat
NEMURIREA cea de SUS şi, mai mult, „DARUL de Sfinţirea celor
de jos”, pentru noi cei în nevoi:
Bucuraţi-vă, că pentru HRISTOS Sufletul v-aţi pus;
Bucuraţi-vă, că Dragostea Cerească aţi arătat;
Bucuraţi-vă, că Dăruirea de DUH aţi avut;
Bucuraţi-vă, Vestitorii ÎMPĂRĂŢIEI Lui DUMNEZEU;
Bucuraţi-vă, Mlădiţele cele cu VIAŢĂ;
Bucuraţi-vă, Trandafirii Crescuţi din Pământul Strămoşesc;
Bucuraţi-vă, CREDINCIOŞIA Virtuţii Străbune;
273
Bucuraţi-vă, COMOARĂ ce acum ni se descoperă;
Bucuraţi-vă, COMOARĂ ce acum se dezgroapă;
Bucuraţi-vă, PIETRELE Tari de BISERICĂ;
Bucuraţi-vă, Mucenicia de Mare DAR, a Lui HRISTOS!
Condacul al 10-lea
Aţi fost mult Iubiţi de Ostaşii ceilalţi şi aşa, după moartea
voastră, în Taină aţi fost ADUŞI în Sciţia Strămoşească, unde
MARTIRION de Cinste vi s-a făcut, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 10-lea
La Niculiţel unde era deja o „AŞEZARE Veche Creştinească”,
MARTIRIONUL vi s-a făcut, unde Sfintele Voastre MOAŞTE cu
„Vasele cu Sângele Mucenicesc” vi s-au pus, spre PĂSTRAREA de
Mare PREŢ:
Bucuraţi-vă, cei cu adevărat în „CINSTEA BISERICII”;
Bucuraţi-vă, ale Dobrogei Strălucitoare Stele;
Bucuraţi-vă, JERTFELE cele Sfinte;
Bucuraţi-vă, Vitejii CREDINŢEI Biruitoare;
Bucuraţi-vă, Bărbăţia CREDINCIOŞIEI neabătute;
Bucuraţi-vă, Pătimitorilor pentru HRISTOS;
Bucuraţi-vă, Pătimitorilor pentru Biserica Pământească;
Bucuraţi-vă, VESELIA pentru Biserica Cerească;
Bucuraţi-vă, Pământ şi Cer în Întâlnire;
Bucuraţi-vă, ÎNĂLŢAREA CRUCII Pământeşti;
Bucuraţi-vă, Strălucirea CRUCII ÎNVIATE;
Condacul al 11-lea
BUCURIE Mare întru HRISTOS aţi rămas pentru Credincioşii
acestui Neam şi Pământ, că JERTFA Voastră a devenit Izvor de
DARURI Sfinte, în Cântarea de: ALILUIA!
274
Icosul al 11-lea
Vestea Muceniciei Voastre s-a răspândit ca o Propovăduire de
Credinţă şi mulţi s-au Întărit şi s-au mângâiat în DRAGOSTEA de
HRISTOS:
Bucuraţi-vă, POMENIREA cea Sfântă;
Bucuraţi-vă, Pomenirea VEŞNICIEI;
Bucuraţi-vă, Lucrarea ÎMPLINITĂ;
Bucuraţi-vă, Prefacerea Îndeplinită;
Bucuraţi-vă, CHIPUL ÎNVIERII Lui HRISTOS;
Bucuraţi-vă, SFINTE MOAŞTE Nemuritoare;
Bucuraţi-vă, că le avem COMOARĂ Scumpă;
Bucuraţi-vă, că şi noi din acestea ne folosim;
Bucuraţi-vă, că ne sunt Întăritoare în slăbiciuni;
Bucuraţi-vă, că ne apără de toate relele;
Bucuraţi-vă, că ne tămăduiesc de boli;
Condacul al 12-lea
Cu adevărat Vrednici FII ai acestui Neam, CREDINCIOŞIA cea
Mare aţi avut, prin care şi noi Creştem în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 12-lea
Şi noi la Sfintele Voastre MOAŞTE ne plecăm şi ne
ÎNCHINĂM Celui ce v-a dat DARUL Cel SFÂNT, prin care din
Locaşurile Cereşti şi nouă „Daruri” ne daţi:
Bucuraţi-vă, Lauda acestui Pământ Strămoşesc;
Bucuraţi-vă, Cinstea CREDINŢEI Străbune;
Bucuraţi-vă, NUME de Sfinţenie;
Bucuraţi-vă, NUME de ÎNCHINAT;
Bucuraţi-vă, NUME cu CHIPURI de ICOANE;
Bucuraţi-vă, OSTAŞII Nemuritori ai acestei ŢĂRI;
Bucuraţi-vă, OSTAŞII Veghetori ai acestui Pământ;
Bucuraţi-vă, Oamenii Lui DUMNEZEU în LUCRARE;
275
Bucuraţi-vă, Strălucirile BISERICII Creştine;
Bucuraţi-vă, Trâmbiţele MĂRTURISIRII Adevărate;
Bucuraţi-vă, cei între SFINŢII noştri de INIMĂ;
Condacul al 13-lea
O, Voi Sfinţilor Atalos, Camasis, Filipos şi Zoticos, MĂRTU-
RISITORILOR de Mare DAR ai Lui HRISTOS, şi noi vă Cinstim,
ca să vă Urmăm CREDINCIOŞIA Cea Sfântă şi URMAŞII
STRĂMOŞEŞTI să fim, în Cântarea de: ALILUIA!
276
Acatistul Sfântului Mucenic Ioan cel Nou
de la Suceava
prăznuire, 2 iunie şi 24 iunie
Sfântul Ioan cel Nou este un Mucenic ce a „zguduit” lumea şi

a confruntat încă o dată Creştinismul cu „păgânismul”, într-un
moment când se credea „încheiată” această „luptă”. Mai mult, se
evidenţiază în plus TAINA Creştină ca SFINŢENIE „posibilă”
ASEMĂNĂTOARE Sfinţilor Mari tradiţionali. Este o „MĂRTU-
RIE” a unei „ACTUALIZĂRI HARISMATICE” Creştine, LUCRĂ-
TOARE în permanenţă.
Tropar (glas 4)
„Viaţa ta pe pământ binecârmuind, pătimitorule, cu milostenii
şi cu neîncetate Rugăciuni şi lacrimi, şi iarăşi către pătimire
bărbăteşte pornindu-te, necredinţa persienească ai mustrat. Drept
aceea, Bisericii te-ai făcut întărire şi Creştinilor laudă, Sfinte Mare
Mucenice Ioan cel Nou de la Suceava, pururea pomenite”.

Psalmul 50, apoi:
277
Condacul 1
S-a înspăimântat lumea de sângeroasa Mucenicie a celui ce
pentru IUBIREA Lui HRISTOS Jertfă s-a făcut, cu Marea MĂRTU-
RISIRE ce păgânătatea a ruşinat, căruia şi noi cu Cinstire Cântăm:
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Ioane cel Nou, JERTFA
cea Mare a IUBIRII de HRISTOS!
Icosul 1
Nimic nu este mai SFÂNT în această lume ca IUBIREA de
HRISTOS, şi nimic mai de CINSTE ca JERTFA CRUCII, care
ÎNALŢĂ totul până la Cele mai de SUS:
Bucură-te, Sfinte Ioane, IUBITORULE de HRISTOS;
Bucură-te, Sfinte Ioane, IUBITORULE cel Mare;
Bucură-te, Sfinte Ioane, Chipul DRAGOSTEI Cereşti;
Bucură-te, Sfinte Ioane, Chipul DĂRUIRII Pământeşti;
Bucură-te, Sfinte Ioane, Chipul JERTFEI Creştine;
Bucură-te, DARUL Dus la ALTAR;
Bucură-te, Noul Sfânt Creştin;
Bucură-te, Noul NUME de ICOANĂ;
Bucură-te, Sfinte Ioane, încă o SĂRBĂTORIRE;
Bucură-te, Sfinte Ioane, o Nouă ÎNCHINARE;
Bucură-te, Sfinte Ioane, o Nouă „Scară” de la Pământ la Cer;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Ioan cel Nou, JERTFA
cea Mare a IUBIRII Lui HRISTOS!
Condacul al 2-lea
De Neam Binecredincios, din Părinţi Cinstitori ai Bisericii
Creştine, de Tânăr ai Crescut în Virtutea cea Bună şi Negustor
făcându-te şi Neguţătoria cea Sfântă ai săvârşit, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 2-lea
Şi toate erau Binecuvântate cu DARUL IUBIRII de HRISTOS,
încât „Neguţătorul cel Strălucit” toţi te numeau, şi te fericeau
pentru „norocul” pe care în toate îl aveai:
278
Bucură-te, BINECUVÂNTAREA Lui HRISTOS;
Bucură-te, Binecuvântarea CREDINŢEI Celei Sfinte;
Bucură-te, Binecuvântarea ce toate le sporeşte;
Bucură-te, Binecuvântarea ce pe toate le împlineşte;
Bucură-te, cel cu DARUL de SUS Binecuvântat;
Bucură-te, LUCRĂTORUL DARULUI;
Bucură-te, că toate prin DAR le-ai săvârşit;
Bucură-te, că DARUL ţi-a fost „Calea Vieţii”;
Bucură-te, că prin DAR ai Crescut;
Bucură-te, Alesul DARURILOR de Taină;
Bucură-te, că aşa DAR de RODIRE Sfântă ai lăsat;
Condacul al 3-lea
Peste tot călătoreai cu mărfuri scumpe şi cele de folos, atât
pentru cei bogaţi, cât şi pentru săraci, şi tuturor erai cunoscut ca
Darnic şi milostiv, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 3-lea
Chiar şi cei necredincioşi şi păgâni ca pe „Omul Lui
DUMNEZEU” te vedeau, şi cu toţii se fereau să-ţi facă vreun rău,
ca cel Ocrotit de SUS şi de care nu te poţi atinge:
Bucură-te, Omul cel de Taină;
Bucură-te, Omul cel cu CHIPUL Lui DUMNEZEU;
Bucură-te, Omul cel Iubit;
Bucură-te, Omul cel Minunat;
Bucură-te, Ceresc şi Pământesc;
Bucură-te, cel Cinstit de toată lumea;
Bucură-te, cel Blând şi Nevinovat;
Bucură-te, cel Menit Jertfirii;
Bucură-te, Orânduit CRUCII;
Bucură-te, Bucuria şi Suferinţa Vieţii;
Bucură-te, Omul cu CHEMAREA Înaltă;
279
Condacul al 4-lea
Iată însă că cel viclean nu poate suferi pe cel Curat, şi aşa,
printr-un alt negustor, greaua încercare ţi s-a pregătit, prin care tu ai
strălucit şi mai mult, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 4-lea
Ajuns la Cetatea Albă, cu mare cinste ai fost primit, dar în taină
neguţătorul Veneţian minciună a scornit că ai vrea să treci la
„credinţa păgână”:
Bucură-te, Alesul MĂRTURISIRII Lui HRISTOS;
Bucură-te, cel Chemat la Taina Muceniciei;
Bucură-te, că aceasta ţi s-a pregătit;
Bucură-te, că răul de mult te-a pândit;
Bucură-te, că ocazie prielnică a aşteptat;
Bucură-te, că acum a găsit-o;
Bucură-te, că prin minciună cursă ţi-a întins;
Bucură-te, că la Încercarea CREDINŢEI ai fost pus;
Bucură-te, că MĂRTURISIREA Adevărată ţi s-a cerut;
Bucură-te, că de HRISTOS nu te-ai lepădat;
Bucură-te, că aşa Creştin Bun te-ai dovedit;
Condacul al 5-lea
Bucuria păgânului tătar al Cetăţii Albe în cruzime s-a prefăcut,
când în tine a găsit un Credincios Creştin neclintit, care cu Jertfire
Mărturiseşte pe HRISTOS, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 5-lea
Viclenia neguţătorului Veneţian s-a dat pe faţă, dar răutatea păgână
la muncile Muceniceşti te-a dat, crezând în biruinţa lor necurată:
280
Bucură-te, Neguţătorul cel Iscusit;
Bucură-te, că scumpă ţi-a fost CREDINŢA;
Bucură-te, că Muceniceşte ai plătit-o;
Bucură-te, că prin Jertfă ai tocmit-o;
Bucură-te, că prin Jertfire ai câştigat-o;
Bucură-te, Neguţătorul cel Sfânt;
Bucură-te, Neguţătoria Comorii Cereşti;
Bucură-te, Neguţătoria VIEŢII Celei VEŞNICE;
Bucură-te, cel ce te-ai DĂRUIT cu totul Lui HRISTOS;
Bucură-te, că ai luat cu îndrăznire CRUCEA;
Bucură-te, că aşa Vistiernicul de Taină ai ajuns;
Condacul al 6-lea
La bătăi groaznice te-au supus de ţi s-a desfăcut carnea de pe
oase. Pe tine, cel Blând şi Frumos, ca pe unul fără Chip te-au făcut,
dar Chipul Ceresc l-ai câştigat, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 6-lea
Răutatea cea veche păgână a răbufnit în sălbăticia chinurilor ce
ţi s-au făcut, prin care, însă, TĂRIA CREDINŢEI Creştine încă o
dată s-a arătat, spre Lauda cea mare a BISERICII Lui HRISTOS:
Bucură-te, că nu te-ai temut de bătăi;
Bucură-te, că le-ai îndurat cu Bărbăţie;
Bucură-te, că muncile nu te-au înspăimântat;
Bucură-te, că SCARĂ la Cer le-ai făcut;
Bucură-te, că IUBIREA de HRISTOS nu ţi s-a împuţinat;
Bucură-te, că în răni te veseleai;
Bucură-te, că în suferinţă şi mai mult te RUGAI;
Bucură-te, că HAINĂ de Taină ai Îmbrăcat;
Bucură-te, că peste goliciune, VEŞMÂNT Ceresc ţi s-a DĂRUIT;
Bucură-te, Mucenicul cel Mare al CREDINCIOŞIEI Creştine;
Bucură-te, cel cu Adevărat Noul Sfânt Creştin;
281
Condacul al 7-lea
Văzând că nu te pot îndupleca la păgânătatea lor, de un Cal
te-au legat şi prin toată Cetatea ca pe un lemn te-au târât, de tot
trupul ţi s-a zdrobit, tu şi aşa Cântând: ALILUIA!
Icosul al 7-lea
Tăindu-ţi-se Capul apoi, Sfintele tale MOAŞTE de Îngeri au
fost Slujite, de s-au înspăimântat toţi, şi aşa de Creştini cu Cinste ai
fost luat:
Bucură-te, JERTFĂ Bineprimită la Cer;
Bucură-te, Jertfă Sfântă a Pământului;
Bucură-te, Jertfă Sfântă a CREDINŢEI Creştine;
Bucură-te, Sânge Curat, CURĂŢITOR de păcat;
Bucură-te, Sânge Nevinovat ce PREFACE Lumea;
Bucură-te, Sânge pentru ALTARUL de Taină;
Bucură-te, Sânge de VIAŢĂ VEŞNICĂ;
Bucură-te, Mucenicie înfricoşătoare;
Bucură-te, Mucenicie Biruitoare;
Bucură-te, Marele MĂRTURISITOR al Lui HRISTOS;
Bucură-te, Noul Mare MUCENIC;
Condacul al 8-lea
Vicleanul negustor, văzând MINUNILE ce se făceau prin tine,
a vrut să-ţi fure SFINTELE MOAŞTE spre al său câştig, dar a fost
descoperit de cei ce Cântau: ALILUIA!
Icosul al 8-lea
Binecredinciosul Voievod Alexandru cel Bun pentru Moldova
te-a câştigat ca pe o COMOARĂ de Mare Preţ, şi aşa ai devenit
Sfântul nostru cel Binecuvântat.
Bucură-te, cel Primit în Locaşurile Cereşti;
282
Bucură-te, cel Primit între Sfinţi;
Bucură-te, cel din Ceata Sfinţilor Mucenici;
Bucură-te, Cununa strălucitoare a Răbdării;
Bucură-te, Cununa DĂRUIRII;
Bucură-te, LAUDA CRUCII Lui HRISTOS;
Bucură-te, Ostenitorul de acum în Odihnă;
Bucură-te, că din Ceruri şi pentru noi Mijloceşti;
Bucură-te, Ajutătorul nostru cel grabnic;
Bucură-te, Sfinţenie la care putem alerga;
Bucură-te, Sfântul cel Bun şi Îndurător;
Condacul al 9-lea
Ce Bucurie avem noi, cei Credincioşi, că te avem SFINTE
MOAŞTE şi LOCUITOR cu noi, unde putem alerga să ne
mângâiem necazurile şi suferinţele, care cei vicleni ni le aduc, ca şi
noi să Cântăm: ALILUIA!
Icosul al 9-lea
Fără milă este viclenia cea ucigătoare, dar şi Tăria CRE-
DINŢEI este BIRUITOARE şi aşa te avem Sprijinitor când suntem
împresuraţi şi fără scăpare:
Bucură-te, Neguţătorul cel Sfânt;
Bucură-te, că şi noi de la Tine CUMPĂRĂM;
Bucură-te, că în DAR cel mai mult ne DAI;
Bucură-te, Miluitorul nostru cel Bun;
Bucură-te, al sărăciei noastre Milostiv;
Bucură-te, Mângâietorul plânsului nostru amar;
Bucură-te, Nădejde în nevoi şi necazuri;
Bucură-te, al vrăjmaşilor îmblânzitor;
Bucură-te, al bolilor tămăduitor;
Bucură-te, cel care ne scoţi din stricăciune;
283
Bucură-te, care nici de noi nu te scârbeşti;
Condacul al 10-lea
S-a zguduit lumea la vestea Muceniciei Tale, că se credea
sfârşită uciderea cea veche şi aşa Vestirea Lui HRISTOS şi mai
mult s-a făcut, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 10-lea
Noule SFÂNT MUCENIC, NUME de Cinstire şi de Închinat,
Sfinte Ioane cel Nou, şi noi la tine alergăm şi Mărturie de
CREDINŢĂ te luăm, peste neputinţa şi slăbiciunea noastră:
Bucură-te, încă o MĂRTURIE a Lui HRISTOS;
Bucură-te, încă o Mărturie a BIRUINŢEI Creştine;
Bucură-te, Veselia Îngerilor;
Bucură-te, Bucuria pământenilor;
Bucură-te, Odihna ostenitorilor;
Bucură-te, al ÎMPĂRĂŢIEI Lui DUMNEZEU Locuitor;
Bucură-te, că de acolo şi pe noi ne Ocroteşti;
Bucură-te, că şi pentru noi te ROGI;
Bucură-te, că te avem cu adevărat Mijlocitor;
Bucură-te, Nădejde grabnică;
Bucură-te, Omul Lui DUMNEZEU ce LUCREAZĂ mereu pe
Pământ;
Condacul al 11-lea
Alesule al BISERICII Creştine; Alesule al CRUCII Biruitoare;
Alesule al Pământului, „hotarul păgânătăţii” şi nouă să ne fii, ca să
putem Cânta mereu: ALILUIA!
284
Icosul al 11-lea
Făclie nestinsă şi ridicată pe Înălţime de acum ne eşti şi
întunericul cel vechi păgânesc ce încearcă să se arate îl risipeşti, şi
aşa Sfântul cel NOU te avem:
Bucură-te, al Lui HRISTOS Bineplăcut;
Bucură-te, al BISERICII cel Binecuvântat;
Bucură-te, al BISERICII Stâlp;
Bucură-te, Piatră neclintită a CREDINŢEI;
Bucură-te, Stânca ALTARULUI Creştin;
Bucură-te, ICOANĂ de ÎNCHINAT;
Bucură-te, NUME de SFINŢENIE;
Bucură-te, NUME de Mare DAR;
Bucură-te, cel care nici de noi nu te scârbeşti;
Bucură-te, că şi pe noi aşa ne Ocroteşti;
Bucură-te, Sfântul nostru de-aproape;
Condacul al 12-lea
Mare şi Binecuvântat DAR ne eşti, Sfinte Ioane cel Nou, şi cu
toţi Credincioşii şi noi te Cinstim, şi la Limanul tău alergăm,
cântând: ALILUIA!
Icosul al 12-lea
Moldova cea călcată adesea de străinii cei răi de Tine se
Ocroteşte şi toată ŢARA ROMÂNEASCĂ NĂDEJDEA CRE-
DINŢEI prin Tine o sporeşte, şi aşa „vremurile tulburi” prin cei
SFINŢI se trec:
Bucură-te, Luceafărul ce nu mai apune;
Bucură-te, LUMINA Lui HRISTOS pe Pământ;
Bucură-te, LUMINA SFÂNTULUI DUH Cea LUCRĂTOARE;
Bucură-te, MÂNA Lui DUMNEZEU de-a pururi Ocrotitoare;
Bucură-te, Raze prin întunericul încă păgân;
Bucură-te, Cărare printre spinii patimilor lumii;
285
Bucură-te, Călăuzire prin înşelările ereticeşti;
Bucură-te, Omul DRAGOSTEI pentru toţi;
Bucură-te, Omul IUBIRII DUMNEZEIEŞTI;
Bucură-te, cel cu DARURI mereu în DĂRUIRE;
Bucură-te, SOLUL nostru la SCAUNUL de SUS;
Condacul al 13-lea
O, IUBITORULE cel Mare de HRISTOS, care prin Jertfa
MUCENICEASCĂ te-ai descoperit, din LOCAŞURILE Cereşti şi
nouă, celor de pe Pământ, Mijloceşte neîncetat, ca răutăţile
păgâneşti să le biruim, şi aşa să Cântăm: ALILUIA!
286
Acatistul Sfântului Ierarh Ghelasie de la Râmeţ
prăznuire la 30 iunie
Sfântul Ghelasie este Sfântul cel mai reprezentativ al

Duhovniciei şi Sfinţeniei din Munţii Carpaţi-Apuseni, unde după
tradiţie au fost primii Eremiţi-călugări pustnici, şi chiar mai mult,
unde au fost aşezările monahale Dacice. Sfântul Ghelasie este
„Chipul Urmaşului” acestor Eremiţi de demult. El însuşi a fost
monah şi pustnic, apoi Stareţ al Mânăstirii Râmeţ, o străbună
aşezare monahală şi mai mult, a fost ales şi ca Arhiereu-Episcop al
locului, ca „bază de apărare” a Credinţei Creştine împotriva
năvălitorilor de tot felul. Sfântul Ghelasie este „Urmaşul tradiţiei
Marelui Pustnic Neofit, Purtătorul de ICOANĂ”, Patronul
Duhovnicesc tradiţional al întregii Zone.
La Sfânta Mânăstire Râmeţ se păstrează „Capul Sfântului
Ghelasie”, şi printr-o împrejurare fericită şi câteva „Oseminte ale
Sfântului Neofit Pustnicul din Stânişoara-Vâlcea”.
Tropar (glas 1)
„De DUMNEZEU Purtătorule, Părintele nostru Ghelasie,
Povăţuitorul Călugărilor şi credincioşilor, podoaba Cuvioşilor şi
lauda Arhiereilor, ajutătorul celor în nevoi şi făcătorule de minuni,
cu nevoinţele tale Chip de Sfinţenie te-ai arătat şi cu Îngerii în
Ceruri locuitor, de unde Roagă pe Milostivul DUMNEZEU să ne
dăruiască Pace şi mare Milă”.
287
Psalmul 50, apoi:
Condacul 1
Ca celui cu îndoită IUBIRE, de DUMNEZEU şi de Biserica Lui
HRISTOS, Cinstirea noastră îţi aducem, prin care şi noi te Rugăm,
pentru multele nevoi, ca PĂRINTELUI nostru cel de-aproape
Cântând:
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ghelasie, Chipul Sfinţilor Părinţi
de demult!
Icosul 1
Ales dintre Oameni şi Ales de DUMNEZEU, Moştenitor al
Sfinţilor ai fost şi Lucrător vrednic al DARURILOR lor, făcându-te
astfel „Comoara cea de SUS” pe pământ.
Bucură-te, Alesul Moştenirilor Sfinte;
Bucură-te, Urmaşul Sfinţilor Părinţi de demult;
Bucură-te, Fiul vrednic al pământului;
Bucură-te, ridicarea Pământului la Cer;
Bucură-te, Făptură ce a căutat pe FĂCĂTORUL;
Bucură-te, Făptură ce a găsit pe ZIDITORUL;
Bucură-te, cel Înălţat la cele de SUS;
Bucură-te, cel de DUMNEZEU Binecuvântat;
Bucură-te, DAR aprins de DUH;
Bucură-te, DORUL cel Mare al Lui HRISTOS;
Bucură-te, Părintele nostru de-aproape;
de demult!
288
Condacul al 2-lea
Văzând DUMNEZEU că eşti Pământ Bun, în tine Sămânţa Sa
a Semănat, şi aşa din tinereţe Pom cu Flori de Taină ai crescut, ca
să Rodeşti DARURILE Sale, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 2-lea
Însuşi DUMNEZEU alege dintre Fiii Pământului pe cei cu
Inima curată, în care să Reverse IUBIREA Sa nemăsurată, şi aşa în
Lume să Coboare.
Bucură-te, Vasul IUBIRII Lui DUMNEZEU;
Bucură-te, Scara Coborârii Lui;
Bucură-te, şi Scara Urcării noastre;
Bucură-te, Primitorul Lui HRISTOS;
Bucură-te, Ascultarea CUVÂNTULUI Său;
Bucură-te, Carte în care SCRIE Însuşi DUMNEZEU;
Bucură-te, Carte în care Scrie şi Făptura;
Bucură-te, ALTAR de ÎNTÂLNIRE;
Bucură-te, ÎNCHINAREA ce se cuvine;
Bucură-te, Glasul ce trebuie Grăit;
Bucură-te, Răspunsul ce trebuie înfăptuit;
de demult!
Condacul al 3-lea
De foarte Tânăr, Ucenic al unui Sfânt Părinte, ÎNVĂŢĂ-
TURILE cele Înţelepţite de DUHUL Cel PREASFÂNT le-ai
întipărit în Inima şi Mintea ta, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 3-lea
Aprins de DUMNEZEIESCUL DOR al Lui HRISTOS, ca şi o
Pasăre spre cele Înalte ai zburat, ca iarăşi să cobori cu cele de SUS.
Bucură-te, Iubitorule de Chip Duhovnicesc;
Bucură-te, cel de Tânăr Înduhovnicit;
289
Bucură-te, că Chipul Călugăresc mult l-ai dorit;
Bucură-te, că Chipul Monahal de Inimă l-ai lipit;
Bucură-te, Înger Pământesc;
Bucură-te, Făclia LUMINII de SUS;
Bucură-te, cel Aprins de LUMINA Lui HRISTOS;
Bucură-te, cel umplut doar de LUMINĂ;
Bucură-te, şi Luminătorul celorlalţi;
Bucură-te, Părinte al LUMINII;
Bucură-te, chemat să fii şi Stareţul cel Luminat;
de demult!
Condacul al 4-lea
Ales Stareţ al Mânăstirii Râmeţ, unde mulţi Călugări un
Povăţuitor iscusit aşteptau, te-ai dovedit cu adevărat cel mult dorit,
Icosul al 4-lea
Încercat prin „Focul Ascultărilor Duhovniceşti”, Focul DUM-
NEZEIESC în Mânăstire ai aprins şi un „colţ de Rai” ai înfăptuit.
Bucură-te, Chip Părintesc;
Bucură-te, Braţe de Părinte Preaiubitoare;
Bucură-te, DAR de SUS pe pământ;
Bucură-te, Dar de Jos pentru Cele de SUS;
Bucură-te, Părinte prin care Binecuvântarea se face;
Bucură-te, Părinte Născător de Fii;
Bucură-te, Părinte care aprinde DUHUL;
Bucură-te, Părinte, CHIPUL Lui DUMNEZEU Însuşi;
Bucură-te, Părinte, Chipul Întreg al Făpturii;
Bucură-te, Părinte, UNIREA a toate;
Bucură-te, Părinte, ICOANA de Închinare;
de demult!
290
Condacul al 5-lea
Ai dorit mult Viaţa liniştitoare Călugărească şi Pustnicească,
dar Iubirea de DUMNEZEU se dovedeşte prin Iubirea de Făpturile
Sale, şi aşa la Lucrarea Bisericii ai fost chemat, în cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 5-lea
Te-ai luptat cu propriile patimi şi cu urmele păcatului din
Suflet şi din trup, dar ai intrat şi în lupta ce se dă între Oameni, ce
este adesea şi mai amară.
Bucură-te, că Odihna Liniştii ai lăsat;
Bucură-te, că la Chemarea Bisericii ai Răspuns;
Bucură-te, că Slujirea ei ai primit;
Bucură-te, că şi pe HRISTOS Cel din Lume L-ai Urmat;
Bucură-te, că şi DUHUL Prefacerii lumii ai primit;
Bucură-te, cel cu Îndoită Lucrare;
Bucură-te, cu îndoită Dăruire;
Bucură-te, un Sfânt printre Oameni;
Bucură-te, Plăcutul Lui DUMNEZEU;
Bucură-te, Unirea cea mult aşteptată;
Bucură-te, Răspunsul Credinţei Închinate;
de demult!
Condacul al 6-lea
Păcatul lumii i-a adus şi suferinţa şi moartea, dar MILA
DOMNULUI peste lume a rămas, şi tu Sfinte Ghelasie, cu Milă pe
toate le priveai, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 6-lea
O, Sfinte Ghelasie, Rază de MILĂ a Lui DUMNEZEU te-ai
făcut, spre care şi noi alergăm în multele noastre nevoi.
Bucură-te, Rază de Milostivire DUMNEZEIASCĂ;
291
Bucură-te, Raza Lui HRISTOS Însuşi;
Bucură-te, a Mântuirii Nădejde;
Bucură-te, a CRUCII izbăvire;
Bucură-te, a CRUCII biruinţă;
Bucură-te, Omul prin care Pământul nu piere;
Bucură-te, Omul Pământului iertat;
Bucură-te, Omul cel Binecuvântat;
Bucură-te, Chipul Lui Adam cel dintâi;
Bucură-te, Omul cu CHIPUL Lui DUMNEZEU;
Bucură-te, Omul ce a câştigat Sfinţirea;
de demult!
Condacul al 7-lea
Păcatul firea Făpturii a stricat, şi doar MINUNEA DUMNE-
ZEIASCĂ o mai poate reface, şi aşa Făcător de Minuni te-ai făcut,
Icosul al 7-lea
Doar LUCRAREA Milei Lui DUMNEZEU face adevăratele
Minuni, şi tu Slujitorul acesteia te-ai vădit, cu multa Închinare şi
smerenie.
Bucură-te, Mila cea din nevoi;
Bucură-te, mângâierea cea din suferinţe;
Bucură-te, nădejdea celor asupriţi;
Bucură-te, cel în toate sprijinitor;
Bucură-te, a bolilor vindecare;
Bucură-te, a duhurilor rele alungare;
Bucură-te, al patimilor trupeşti uşurare;
Bucură-te, Credinţă peste fire;
Bucură-te, Credinţă ce toate le poate;
Bucură-te, Credinţa adevărată a Lui HRISTOS;
Bucură-te, izvorul încă al multor Daruri;
de demult!
292
Condacul al 8-lea
Ca un alt Moise, cu toiagul Apă ai izvorât din piatră, la
Mânăstirea Râmeţ, ca pe Credincioşii însetaţi să-i adapi, în Cântarea
de: ALILUIA!
Icosul al 8-lea
Ca spre un Izvor de multe DARURI şi noi alergăm la tine,
Sfinte Ghelasie, că nimeni nu se lipseşte de ajutorul tău degrab.
Bucură-te, Apa cea tămăduitoare;
Bucură-te, Apa de Suflet şi de trup Curăţitoare;
Bucură-te, Apa din piatra seacă,
Bucură-te, Apa cu DAR DUMNEZEIESC;
Bucură-te, că şi sub Altarul Bisericii Apă ai scos;
Bucură-te, că Izvor de Tămăduire ai făcut;
Bucură-te, Naşterea din Nou, din Apă şi din DUH;
Bucură-te, Reînnoirea firii căzute;
Bucură-te, ştergerea blestemului strămoşesc;
Bucură-te, îmbrăcarea cu HAINA NOUĂ;
Bucură-te, Veşmântul NOULUI Rai;
de demult!
Condacul al 9-lea
Deodată Călugăr-Trăitor de Taină şi Povăţuitor-Stareţ al multor
Fii Duhovniceşti, şi încă Păstor al Bisericii Lui HRISTOS, în toate
acestea Bun Lucrător te-ai arătat, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 9-lea
O, mare Dar al Lui DUMNEZEU pentru lume, că la „răscrucea
de vremi” şi „Oameni Mari” trebuiesc, că altfel lumea ar pieri.
Bucură-te, Omul cel de la „răscrucea de vremi”;
Bucură-te, Omul LUCRĂRII de SUS;
293
Bucură-te, Omul cel mai Credincios;
Bucură-te, Omul cel mai Iubitor de DUMNEZEU;
Bucură-te, Omul cel mai Iubitor de Oameni;
Bucură-te, cel prin care vremurile se opresc pe loc;
Bucură-te, cel prin care şi timpul se pleacă;
Bucură-te, îngenuncherea celor răi;
Bucură-te, smerirea celor stăpânitori;
Bucură-te, dezlegarea celor asupriţi;
Bucură-te, PĂRINTE, ÎNŢELEPTUL lui HRISTOS;
de demult!
Condacul al 10-lea
În petrecerea monahicească mult te-ai ostenit, dar şi în Slujirea
Bisericii ca Arhiereu asemenea te-ai nevoit, prin multe primejdii
trecând, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 10-lea
Ca Păstor ce-şi pune Sufletul pentru Oi pe mulţi i-ai câştigat şi
la HRISTOS i-ai adus, ca nimeni să nu piară.
Bucură-te, Râvnitorule de cele Sfinte;
Bucură-te, cel cu multă Virtute;
Bucură-te, tămăduirea bolnavilor;
Bucură-te, sprijinitorul în toate necazurile;
Bucură-te, OCROTITORUL cel Mare al Mânăstirii Râmeţ;
Bucură-te, al Chipului Monahal Cinste;
Bucură-te, al Arhiereilor încununare;
Bucură-te, Părinte între Sfinţii Părinţi;
Bucură-te, că acum iei plata ostenelilor;
Bucură-te, că acum în Cer Locuieşti;
Bucură-te, că în FAŢA DOMNULUI HRISTOS stai;
de demult!
294
Condacul al 11-lea
Ne-ai lăsat „Capul” tău cel Sfinţit, ca Sfinte Moaşte, Comoară
de mare preţ, prin care şi pe noi încă ne sprijineşti şi la HRISTOS
ne Conduci, ca un adevărat Stareţ şi Păstor ce nu-şi uită Fiii care
Cântă: ALILUIA!
Icosul al 11-lea
Atât de mult ai ajutat pe cei necăjiţi că şi în ceasul mutării de
pe pământ moartea ai oprit, ca pe un bolnav să-l cercetezi,
adormind apoi pe măgar la întoarcere.
Bucură-te, Părinte, Iubire necuprinsă;
Bucură-te, că şi moartea ai oprit;
Bucură-te, că în Sunetul a Şapte Clopote la Cer te-ai suit;
Bucură-te, că la Şapte Biserici singure clopotele s-au tras;
Bucură-te, că toată Făptura Sfinţenia ta a vestit;
Bucură-te, că şi vremea senină s-a făcut;
Bucură-te, Vrednicule Monah şi Arhiereu;
Bucură-te, Împlinirea Vieţii Sfinte;
Bucură-te, Minunatul Chip al Lui HRISTOS;
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie, NUME Frumos;
Bucură-te, NUME de acum Sfinţit;
de demult!
Condacul al 12-lea
Şi noi cu mare Cinstire Cântări îţi aducem şi nu vom înceta a te
lăuda, şi noi îngenunchem la Sfintele tale Moaşte, şi noi Cântăm:
ALILUIA!
Icosul al 12-lea
Nimeni nu pleacă nemângâiat de la Sfintele tale Moaşte, Sfinte
Părinte Ghelasie, că pe toţi îi asculţi ca odinioară, pe Monahi ca un
Stareţ; pe Femei şi pe Copii ca un mare Milostiv; pe cei în necazuri
295
şi nevoi ca un Părinte Iubitor; şi chiar pe cei vicleni şi păcătoşi, care
adesea se îndreaptă.
Bucură-te, Părintele nostru cel de-aproape;
Bucură-te, Părintele nostru cel Binecunoscut;
Bucură-te, Părintele nostru cel Bun;
Bucură-te, prin care şi noi ne întoarcem la DUMNEZEU;
Bucură-te, prin care şi noi ne Împăcăm cu HRISTOS;
Bucură-te, prin care de patimi ne izbăvim;
Bucură-te, că duhurile rele ni le alungi;
Bucură-te, că de vicleniile ascunse ne scapi;
Bucură-te, că ne Povăţuieşti la Iscusinţa Vieţii Duhovniceşti;
Bucură-te, Dragostea Fericită a lumii;
Bucură-te, Bucuria peste toate întristările;
de demult!
Condacul al 13-lea
O, preaminunate Părinte Ghelasie, Chipul de Cinste Călugăresc
şi Arhieresc, Părintele nostru te avem, că al Pământului acesta Fiu
eşti, şi aşa îndrăznim să alergăm la sprijinul tău, că te Ascultă
DOMNUL HRISTOS pe care L-ai Iubit, ca şi noi să Cântăm cu
mare glas: ALILUIA!
296
Acatistul Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuţi
prăznuire, 1 iulie
La anumite „Vremi de Împlinire” se aleg „Oameni Aleşi şi

Sfinţi ai Lui DUMNEZEU”, care „ADUNĂ” în ei toată Virtutea
unei Întregi Moşteniri, prin care „REÎNVIE” DARUL
LUCRĂRILOR Sfinte, ce aparent par uitate. Aşa este acest Sfânt
Leontie. „Prefacerile istorice” deschid „alte condiţii” şi pentru
Viaţa Duhovnicească. „Tradiţiile” se împletesc sau se curăţă de
„rămăşiţele stricate”. De aici, tot mai mult, „CENTRALIZAREA”
şi a Vieţii Duhovniceşti în jurul Bisericii. Apar Mânăstirile Mari şi
o Ierarhie mai LUCRĂTOARE. Sihăstriile şi Schiturile tradiţionale
se pun sub „oblăduirea Ocrotitoare” a acestora. „Sfinţii PĂRINŢI
din Pustiuri” vin şi în Cetăţile lumii şi lumea se Înduhovniceşte prin
„Duhovnicia CURATĂ” a celor „Dincolo de cele lumeşti”. Aşa au
apărut „Sfinţi de HOTAR” între „CER şi Pământ”, ce ţin astfel
„echilibrul BALANŢEI” Vieţii. Sfântul Leontie este unul dintre
aceştia şi Cinstirea sa a rămas neuitată.
Troparul (glas 8)
În Nevoinţe Duhovniceşti toată Viaţa ai petrecut, şi primind
HARUL Arhieriei, cu smerenie şi cu frică de DUMNEZEU ai slujit
Biserica Lui HRISTOS, pe Care Roagă-L, Sfinte Ierarhe Leontie, să
ne Mântuiască şi Sufletele noastre.
297
(glas 8)
Psalmul 50, apoi:
Condacul 1
BINECUVÂNTAT este acest „HOTAR al lumii”, Ales
„GRĂDINA MAICII DOMNULUI”, în care „FLORILE”
PREASFÂNTULUI DUH Rodesc şi Cerul şi Pământul se UNESC;
unul Asemenea şi tu fiind, cu Cinstire Cântăm:
Bucură-te, Sfinte Părinte Ierarh Leontie, PLĂMĂDI-
TORUL de Taină al Sfinţeniei Lui HRISTOS!
Icosul 1
Ale Daciei Străbune locuri au Întipărit CHIPUL Lui HRISTOS
şi aşa un Pământ şi un Neam Creştin până în adâncuri s-a făcut.
Bucură-te, Leontie, Moştenire de Neam Creştinesc;
Bucură-te, Leontie, cel din „Şiragul celor Sfinţi”;
Bucură-te, Leontie, cel Chemat la Slujirea Lui HRISTOS;
Bucură-te, Leontie, LUCRAREA cea de SUS;
Bucură-te, Leontie, Izvorul de Sfinţenie;
Bucură-te, Leontie, Păstorul cel Credincios;
Bucură-te, Leontie, al Bisericii Ierarh de Cinste;
Bucură-te, Leontie, cel cu Chip de PĂRINTE;
Bucură-te, Leontie, cel dintre Sfinţii noştri PĂRINŢI;
Bucură-te, al Pământului Românesc Răsad;
Bucură-te, Leontie, Creşterea „RODULUI celui Mare”;
298
Condacul al 2-lea
Fulgerarea de LUMINĂ Creştină a Marelui Apostol Andrei
Făclii Sfinte a ÎNMULŢIT şi Pământul Românesc în Ogorul Lui
HRISTOS s-a Prefăcut, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 2-lea
Şi Sămânţa cea Bună a Crescut şi s-a răspândit peste tot şi Naşteri
Noi de Sfinţi a adus, ca o Mărturie Adevărată a celor Binecuvântate.
Bucură-te, cel din „SALBA de AUR” a Sfinţilor Români;
Bucură-te, cel împreună cu Ghelasie de la Râmeţ;
Bucură-te, cel împreună cu Sfântul Mare Mucenic Ioan de la
Suceava;
Bucură-te, cel împreună cu Nevinovata Filofteea de la Argeş;
Bucură-te, cel împreună cu Blândul Dimitrie Basarabov;
Bucură-te, cel deodată cu Marele Nicodim de la Tismana;
Bucură-te, cel împreună cu Sfântul Ioan de la Prislop;
Bucură-te, cel împreună cu încă mulţi Sfinţi de Taină;
Bucură-te, UNIREA în DUH a ÎNTREGII ŢĂRI;
Bucură-te, ÎNRUDIREA cea peste hotare;
Bucură-te, ÎNRUDIREA ce nu se mai poate desface;
Condacul al 3-lea
Toţi Sfinţii sunt Orânduiţi şi spre LUCRĂRILE cele DUMNE-
ZEIEŞTI, mai ales la vremuri de încercare, de aceea şi tu, Sfinte
Leontie, „CRUCEA grea a timpului tău” ai primit, spre slava
Cântării de: ALILUIA!
Icosul al 3-lea
Aşa, din tinereţe la cele Sfinte ai fost Chemat şi Viaţa
Monahală ai ales, ca tu însuţi cu cele Duhovniceşti să te Prefaci şi
LUCRAREA Lui HRISTOS să săvârşeşti.
299
Bucură-te, Chipul LUCRĂRII de Taină;
Bucură-te, că te-ai Născut în DUHUL LUMINII;
Bucură-te, că ai Crescut în FOCUL Ceresc;
Bucură-te, şi tu, Nevoitorule pământesc;
Bucură-te, Răvnitorul Duhovniciei;
Bucură-te, Căutătorul celor Sfinte;
Bucură-te, Doritorul celor de SUS;
Bucură-te, IUBIREA cea Mare de DUMNEZEU;
Bucură-te, Dragostea cea aprinsă de Suflet;
Bucură-te, DĂRUIREA de Inimă Curată;
Bucură-te, PRINOS pe ALTARUL Veşniciei;
Condacul al 4-lea
Mânăstire Mare ai întemeiat, ca să ADUNI noi Răsaduri Curate
şi totodată să Ocroteşti pe cei din pustie şi sihăstrii ameninţaţi de
duşmăniile păgâne, ce nu ştiau de: ALILUIA!
Icosul al 4-lea
De acum, Codrii şi Munţii erau răscoliţi de vicleniile ucigaşe,
şi Nevoitorii în cele Sfinte, nu mai ştiau unde să se ascundă, şi aşa,
tu, Leontie, Liman de scăpare te-ai făcut.
Bucură-te, LUCRAREA dintre Cer şi Pământ;
Bucură-te, cel Povăţuit de Însuşi DUHUL PREASFÂNT;
Bucură-te, Alesul „noilor vremi”;
Bucură-te, Credinciosul însă al celor Strămoşeşti;
Bucură-te, Fiul Sfânt al Sfinţilor PĂRINŢI;
Bucură-te, Fiul URMAŞ al Neamului;
Bucură-te, MOŞTENITORUL ÎNTREG al CREDINCIOŞIEI
Străbune;
Bucură-te, şi mai mult, încă o „Prefacere Sfântă”;
Bucură-te, PREFACEREA în HRISTOS;
300
Bucură-te, PREFACEREA în DUH;
Bucură-te, PREFACEREA cea pentru VEŞNICIE;
Condacul al 5-lea
De acum, doar UNIŢI mic cu mare se mai putea sta în faţa
celor străini de Credinţă şi Neam, ce năvăleau neîncetat, fără
Icosul al 5-lea
Aşa, tu Sfinte Leontie, smeritul Călugăr, eşti ridicat la Scaunul
Arhieresc de Rădăuţi, de unde să fii un PĂRINTE celor Credincioşi
şi PĂSTORUL cel Ocrotitor de lupii răpitori.
Bucură-te, cel Chemat la Urmarea Apostoliei;
Bucură-te, cel cu Asemănarea de Apostol;
Bucură-te, cel cu Vestirea Evangheliei;
Bucură-te, cel cu MĂRTURISIREA DREPTEI CREDINŢE;
Bucură-te, cel cu PECETEA Bisericii;
Bucură-te, cel cu DARURILE HARULUI;
Bucură-te, cel cu Slujirea cea Sfântă;
Bucură-te, cel cu Povăţuirea iscusită;
Bucură-te, cel cu Ajutorarea în nevoi;
Bucură-te, cel cu scăparea din primejdii;
Bucură-te, PĂRINTELE cel cu BRAŢELE Atotprimitoare;
Condacul al 6-lea
IUBITOR întru totul de DUMNEZEU, aceeaşi Iubire o Revărsai
peste toţi, şi aşa te-ai făcut Asemănarea Lui HRISTOS, ce Jertfa
CRUCII a împlinit-o şi ÎNVIEREA, în Cântarea de: ALILUIA!
301
Icosul al 6-lea
Comoara întregii tale Vieţi a fost IUBIREA de HRISTOS şi pe
aceasta ai INSUFLAT-O tuturor, prin care ai Primit şi DARURILE
SFÂNTULUI DUH, Cel de VIAŢĂ DĂTĂTOR.
Bucură-te, cel Învăpăiat de DUMNEZEIESCUL DOR;
Bucură-te, cel Înfocat de Dorirea Duhovnicească;
Bucură-te, cel Aprins de LUMINA de Taină;
Bucură-te, cel Nevoitor în multa RUGĂCIUNE;
Bucură-te, cel silitor în Post;
Bucură-te, cel sărac în cele trecătoare;
Bucură-te, cel Bogat în cele Cereşti;
Bucură-te, cel ce ai descoperit COMOARA din ţarină;
Bucură-te, cel ce ai găsit MĂRGĂRITARUL ascuns;
Bucură-te, cel ce însuţi te-ai făcut Ogor Sfânt;
Bucură-te, cel ce însuţi te-ai făcut Comoară;
Condacul al 7-lea
Cuvios în pustie şi sihăstrie, apoi în Mânăstire, aşa ai cules
toate Virtuţile Duhovniceşti, ca să fii cu adevărat PLĂMĂDITOR
de Sfinţenie al Lui HRISTOS, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 7-lea
Sfinte Ierarh Leontie, Ucenici mulţi ai Crescut, dintre care Daniil
Sihastrul cel mai mult te-a urmat şi în Sfinţenie ţi s-a asemănat.
Bucură-te, cel Uns cu MIRUL Duhovniciei;
Bucură-te, cel Uns cu DARUL Lui HRISTOS;
Bucură-te, şi MIRUL PREASFÂNTULUI DUH;
Bucură-te, cel care de asemenea Izvorăşti MIR;
Bucură-te, cel ce MIRUL Sfinţeniei Reverși;
Bucură-te, MIRUL cel de Bună mireasmă;
Bucură-te, Mireasma cea nestricată;
302
Bucură-te, şi Tămâia Slujirii de ALTAR;
Bucură-te, şi Tămâia ce se Ridică la Cer;
Bucură-te, Prefacerea de Rai;
Bucură-te, UNIREA celor de SUS cu cele de jos;
Condacul al 8-lea
Ca un Mare Sfeşnic ridicat la Înălţime ai LUMINAT şi întu-
nericul păgân l-ai risipit, şi tot ţinutul Moldovei „MĂRTURISIREA
Lui HRISTOS” s-a făcut, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 8-lea
RUGĂCIUNEA Neîncetată, din sihăstrii şi Mânăstiri s-a
răspândit până în Cetăţi, ca o Vestire a celor Duhovniceşti şi ca o
CHEMARE la cele Sfinte a celor IUBITORI de HRISTOS:
Bucură-te, APA cea Sfântă peste lume;
Bucură-te, APA Lui HRISTOS ce ÎNVIAZĂ Făptura;
Bucură-te, Apa cea Binecuvântată;
Bucură-te, Apa NAŞTERII din Nou;
Bucură-te, Apa ce Coboară DUHUL SFÂNT;
Bucură-te, Apa Botezului NAŞTERII de SUS;
Bucură-te, şi Izvorul Tămăduirilor;
Bucură-te, cel la care alergăm şi noi, cei în nevoi;
Bucură-te, cel de care îndrăznim să ne apropiem;
Bucură-te, cel care ne primeşti cu Iertarea;
Bucură-te, cel la care Primim Izbăvirea;
Condacul al 9-lea
Sfinte Leontie, PĂRINTELE de Neam şi Pământ Strămoşesc, tot
Poporul te-a Iubit, ca pe cel ce „CHIPUL STRĂBUN l-a Renăscut”
şi CREDINŢA acestuia a ÎNĂLŢAT-O în Cântarea de: ALILUIA!
303
Icosul al 9-lea
Cine poate spune Nevoinţele tale pentru Poporul oropsit, pe
care La HRISTOS l-ai călăuzit şi din primejdiile păgâne l-ai scos?
Bucură-te, Omul Lui DUMNEZEU pe Pământ;
Bucură-te, Îngerul omenesc în lume;
Bucură-te, PUTEREA cea dincolo de fire;
Bucură-te, TĂRIA cea peste toate;
Bucură-te, al Bisericii CHIP de Cinste;
Bucură-te, al Bisericii CREDINCIOS Slujitor;
Bucură-te, al Bisericii Veghetor;
Bucură-te, cel Vrednic de Scaunul Arhieresc;
Bucură-te, cel Ales pentru ALTAR;
Bucură-te, Zugravul ICOANEI Lui HRISTOS;
Bucură-te, cel care ai devenit însuţi o Icoană;
Condacul al 10-lea
Sufletul tău jinduia după Dulceaţa Liniştii sihăstreşti, dar
pentru Biserica lui HRISTOS ai ieşit şi la „lupta lumii de jos”
pentru Poporul cel nevinovat, spre Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 10-lea
Credincios şi Veghetor Cârmaci te-ai arătat şi în Scaunul
Arhieresc îndoit te-ai nevoit, ziua şi noaptea, cu încercările cele
dureroase.
Bucură-te, şi Ostaş al CRUCII;
Bucură-te, şi Ostaş în lupta cu cei ucigaşi;
Bucură-te, şi Ostaş Duhovnicesc;
Bucură-te, cel Bun Luptător;
Bucură-te, cel Înfricoşător pentru cei răi şi vicleni;
Bucură-te, astfel, PILDĂ de Mare CREDINCIOŞIE;
Bucură-te, PILDĂ de Slujire;
Bucură-te, PILDĂ şi de Smerenie;
304
Bucură-te, cel Înălţat care pe cele de jos nu le-a uitat;
Bucură-te, cel de jos cu PREFACEREA Sfântă;
Bucură-te, MINUNEA Lui DUMNEZEU;
Condacul al 11-lea
Credinciosul Domnitor Alexandru cel Bun şi Mitropolitul
Sucevei în tine au văzut pe Bunul PĂSTOR al Oilor Duhovniceşti,
şi aşa ţi le-au Încredinţat, ca la „PĂŞUNEA Lui HRISTOS” să le
ADUNI, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 11-lea
Şi aşa, prin tine mulţi au Crescut, URMAŞI Vrednici din Sămânţa
Bună pe care tu o ai Semănat şi care RODURI înmulţite a dat.
Bucură-te, Uşă de Viaţă Duhovnicească;
Bucură-te, cel Asemenea Sfinţilor PĂRINŢI;
Bucură-te, cel ce ai RENĂSCUT DUHUL cel de DEMULT;
Bucură-te, cel ce ai Renăscut CHIPUL cel SFÂNT;
Bucură-te, GLASUL de Taină iarăşi auzit;
Bucură-te, Vestirea celor uitate;
Bucură-te, VESTITORUL cel Adevărat;
Bucură-te, al Acestui Pământ „MĂRTURISITOR”
Bucură-te, PECETEA Străbună Neştearsă;
Bucură-te, Împodobirea Strămoşească;
Bucură-te, Frumuseţea LUMINII Lui HRISTOS;
Condacul al 12-lea
Cu adevărat, PLĂMĂDITORUL Sfinţeniei Lui HRISTOS te-ai
făcut, că prin tine „cele Sfinte Străbune” în Noi Chipuri de Sfinţi au
trecut, spre neîncetata Cântare de: ALILUIA!
305
Icosul al 12-lea
DARUL tău Adus pe ALTARUL Lui HRISTOS a rămas
PRESCURA cea Veşnică a LITURGHISIRII acestui NEAM
Binecredincios, ce se va ÎMPĂRTĂŞI de-a pururea.
Bucură-te, Sfântul Bunelor NĂDEJDI;
Bucură-te, NĂDEJDE şi pentru noi, Urmaşii;
Bucură-te, BUCURIA CREDINŢEI ce se MOŞTENEŞTE;
Bucură-te, BUCURIA CREDINCIOŞIEI de NEAM;
Bucură-te, POMENIRE de Inimă;
Bucură-te, POMENIRE ce duce la VEŞNICIE;
Bucură-te, Sfinte Leontie, RUGĂTORUL Urcat la Cer;
Bucură-te, Sfinte Leontie, cel dintre Sfinţii De-aproape;
Bucură-te, PĂRINTELE la care alergăm;
Bucură-te, NUME de ÎNCHINAT;
Bucură-te, NUME de ICOANĂ;
Condacul al 13-lea
Mare DAR al IUBIRII DUMNEZEIEŞTI ai fost, în totodată
Iubirea acestui NEAM şi Pământ ROMÂNESC, şi aşa Chip de
ICOANĂ te-ai făcut, prin care şi noi PRIMIM LUMINA
PLĂMĂDITOARE de SUS, în Cântarea de: ALILUIA!
306
Acatistul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare
(1504)
prăznuire la 2 iulie
Ştefan cel Mare, Voievodul Moldovei, este cel mai reprezentativ

Chip al „CREDINCIOŞIEI Strămoşeşti” şi totodată al CREDINŢEI
Creştine. La „răscrucea vremurilor” celor mai tulburi, a năvălirilor
otomane, tătare şi a vrăjmăşiilor vecine se dovedeşte cel mai
„Înţelept” Voievod şi în acelaşi timp cel mai „dârz” în „APĂRAREA
Pământului Ţării”. În „furtunoasa sa Viaţă” face şi câte un „ACT de
SFINŢENIE”, prin Zidirea de Mânăstiri şi Biserici, ca Mărturie a
„tinderii” sale spre cele de SUS. Cu adevărat, i se poate „DĂRUI
CUNUNA de SFINŢENIE”, ca unuia pe care a „APĂRAT-O” cu
preţul Vieţii, de fiecare dată. Nimeni nu se poate lăuda că poate fi
SFÂNT în totalitate, de aceea în sens Creştin şi SFINŢENIA se
DĂRUIEŞTE de DUMNEZEU celor ce au căutat CHIPUL SFIN-
ŢENIEI. Ştefan Voievodul are cu adevărat CUNUNA SFINŢENIEI
şi Cinstirea sa este vrednică de toată pomenirea.
Tropar (glas 2)
Neînfricat Apărător al Dreptei Credinţe te-a avut pe tine
Biserica Lui HRISTOS, Binecredinciosule Voievod Ştefane, pentru
care „Mare, Bun şi Sfânt” tot poporul te-a numit şi te-a cinstit ca pe
cel care cu PUTEREA Lui DUMNEZEU pe vrăjmaşi a biruit. Drept
aceea şi noi te avem ÎNTĂRITOR al Credinţei noastre Ortodoxe şi
al ŢĂRII PĂRINTE Ocrotitor, prin Rugăciunile tale către
HRISTOS DUMNEZEU.
307
„Toate tainele tale sunt mai presus de cuget...” (Glasul 2)
Psalmul 50, apoi:
Condacul 1
Să ne adunăm noi toţi, de trup şi Suflet Românesc, să înghe-
nunchem în faţa celui ce s-a făcut „Chipul PECETEI” Lui
HRISTOS, în Pământul Moldovei străbune, care va rămâne
„Candela LUMINII Nestinse” în Pomenirea şi Cinstirea neuitată:
Bucură-te, Sfinte Ştefane cel Mare, Braţul Voievodal al
Credincioşiei Strămoşeşti!
Icosul 1
Fericit eşti, Pământ al Moldovei, că în Grădina ta HRISTOS a
sădit „Mlădiţă Domnească”, în care Cerul se deschide şi Credin-
cioşia Strămoşească ia Chip Vitejesc, ca toate vrăjmăşiile să fie
biruite şi cele Sfinte să Crească în Moştenire necontenită:
Bucură-te, Ştefane, Voievodul cel Mare;
Bucură-te, Ştefane, PECETEA de Taină a Lui HRISTOS;
Bucură-te, Ştefane, CUNUNA Virtuţilor Străbune;
Bucură-te, Ştefane, Mărturisitorul cel de Neam;
Bucură-te, Ştefane, Candela LUMINII Nestinse;
Bucură-te, Ştefane, Sabia Bărbăţiei Creştine;
Bucură-te, Ştefane, Răstignirea şi ÎNVIEREA Românească;
Bucură-te, Ştefane, ÎNĂLŢAREA CRUCII acestui Pământ;
Bucură-te, Ştefane, cel „UNA cu Moldova”;
Bucură-te, „Ştefane cu CREDINŢA Creştină deodată”;
308
Condacul al 2-lea
Treimea Pământului Moldovenesc, Leontie cel Sfinţit, Daniil
cel Nevoitor şi tu, Ştefane cel CREDINCIOS, este BINECU-
VÂNTAREA cea Mare a Lui DUMNEZEU, ca PAVĂZĂ în faţa
păgânilor cotropitori, ce nu ştiu de: ALILUIA!
Icosul al 2-lea
La umbra Mânăstirii Bogdana ai Crescut, unde Sfinţenia
Străbună ai Primit şi de sângeroasele uneltiri ai fost păzit, şi aşa
„Înţelegerea JERTFEI de Taină” ţi-au dat, ce în toate te-a călăuzit:
Bucură-te, cel ales să fii „Sabie Creştină”;
Bucură-te, Arhanghelul Pământului Moldovenesc;
Bucură-te, Voievodul Vitejiei Strămoşeşti;
Bucură-te, Chipul Bărbăţiei de Neam Binecuvântat;
Bucură-te, Mlădiţă de Voievozi Dreptcredincioşi;
Bucură-te, Urmaşul Muşatinilor şi al Basarabilor;
Bucură-te, PECETEA ÎNCHINĂRII Lui HRISTOS;
Bucură-te, prin care Biserica cea Creştină Străluceşte;
Bucură-te, cel din Treimea Sfinţilor Moldoveni;
Bucură-te, cel împreună cu Leontie şi Daniil Sihastrul;
Condacul al 3-lea
Puhoaiele otomane cu iataganele şi caii lor înviforaţi peste
ţinuturile Române au năvălit şi spaimă Creştinătăţii au făcut, dar
tu, Sfinte Ştefane cel Viteaz, neînfricat te-ai arătat, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 3-lea
DUMNEZEU prin „cei slabi” ruşinează pe „cei tari”, şi aşa
„Micul Neam” Românesc se face „Zid neclintit” în faţa urgiei
otomane, şi tu, Ştefane, te-ai descoperit cu adevărat cel cu TĂRIA
Lui HRISTOS.
309
Bucură-te, Alesul „Biruinţelor de Taină”;
Bucură-te, Moştenitorul Întregii Virtuţi;
Bucură-te, Moştenitorul Sfinţeniei din Neam în Neam;
Bucură-te, Cer şi Pământ în Întâlnire;
Bucură-te, prin care HRISTOS se Proslăveşte;
Bucură-te, prin care BISERICA cea Creştină se Vesteşte;
Bucură-te, Braţul Tăriei neclintite;
Bucură-te, Voievod de Mare Cinste;
Bucură-te, „Omul cel Mare de la răscruci de vremi”;
Bucură-te, ÎNŢELEPCIUNEA cu Priceperea de DUH SFÂNT;
Condacul al 4-lea
Mulţi se mirau de Vitejia, Puterea şi Înţelegerea ta şi toţi au
cunoscut că din „IZVORUL CREDINCIOŞIEI” pe toate acestea le
aveai, din PECETEA Lui HRISTOS şi Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 4-lea
Toţi Principii şi Regii vecini, până la vestita Romă, toţi te
aveau ca pe un „Ales de SUS”, singurul ce putea sta în faţa
năvălirilor păgâne, ce ameninţau toată Creştinătatea.
Bucură-te, Sabia Apărării Creştine;
Bucură-te, Sabia neucigătoare, ci APĂRĂTOARE;
Bucură-te, Sabia ce OPREŞTE uciderea păgână;
Bucură-te, Sabia ce desparte răul de Bine;
Bucură-te, Sabia în care răutatea însăşi se taie;
Bucură-te, Sabia ce alungă viclenia;
Bucură-te, Sabia ce descoperă pe „şarpele înşelător”;
Bucură-te, Sabia ce scoate pe cei răi afară;
Bucură-te, Sabia ce „PĂZEŞTE Raiul”;
Bucură-te, SABIA SFÂNTĂ a Pământului ROMÂNESC;
310
Condacul al 5-lea
În „LUMINA CREDINCIOŞIEI” tale toată Moldova strălucea,
şi aşa „SFINŢENIA NEAMULUI” în „Virtutea ta se ADUNA” ca
TĂRIA Biruitoare, în fericita Cântare de: ALILUIA!
Icosul al 5-lea
Şi tu însuţi, Ştefane Voievod, „JURĂMÂNT” ai pus să lupţi
până la ultima picătură de sânge pentru „LEGEA şi CREDINŢA
STRĂMOŞEASCĂ”, încât duşmanii cei vicleni se înfricoşau de
„SABIA ta de TAINĂ”.
Bucură-te, „Voievodul cel ÎNFRICOŞĂTOR”;
Bucură-te, Voievodul „LEGII STRĂMOŞEŞTI”;
Bucură-te, Voievodul NECLINTIT al SFINŢENIEI Străbune;
Bucură-te, Fiul de Cinste al BISERICII MAME;
Bucură-te, Fiul PĂMÂNTULUI celui Sfinţit;
Bucură-te, cel de toţi lăudat;
Bucură-te, cel de „potrivnici temut”;
Bucură-te, cel minunat „Ştefan cel Mare”;
Bucură-te, cel de toţi vecinii „RECUNOSCUT”;
Bucură-te, cel de toţi duşmanii „cel Biruitor”, ştiut;
Condacul al 6-lea
În 47 de Ani cu mulţi te-ai luptat, şi cu „viclenii prieteni şi cu
cei păgâni”, şi ca semn de Biruinţă tot atâtea Biserici ai ridicat, spre
Mărirea Lui HRISTOS, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 6-lea
Toţi puternicii lumii te pizmuiau pentru „Taina TĂRIEI în
toate ÎNVINGĂTOARE”, dar totodată te preţuiau pentru CRE-
DINŢA ta neclintită.
Bucură-te, IUBITORULE de cele Sfinte;
311
Bucură-te, că TĂRIA ta era Taina CREDINŢEI;
Bucură-te, că PUTEREA ta era DRAGOSTEA de ŢARĂ;
Bucură-te, că BIRUINŢA ta era DĂRUIREA până la JERTFIRE;
Bucură-te, că SABIA ta era APĂRAREA celor SFINTE;
Bucură-te, că lupta ta era doar cu duşmanul;
Bucură-te, că războiul tău era doar cu cei cotropitori;
Bucură-te, că doar ucigaşii cădeau sub Sabia ta;
Bucură-te, că doar viclenii erau ucişi;
Bucură-te, Iertător, dar neîngăduitor cu trădătorii şi vânzătorii;
Condacul al 7-lea
Fiu al Bisericii Strămoşeşti, din Taina acesteia Născut şi
crescut, cu adevărat CHIPUL său de Cinste l-ai arătat, că cel mai
Mare Ctitor de Biserici te-ai făcut, spre cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 7-lea
Toate Biruinţele Sfintei Biserici le-ai ÎNCHINAT şi aşa pe vrăj-
maşi ai ruşinat, că au văzut în tine DARUL Lui DUMNEZEU
coborât pe Pământul Românesc cel Binecuvântat.
Bucură-te, ÎNCHINAREA DUMNEZEIESCULUI DAR;
Bucură-te, Domnitorul cel cu DAR;
Bucură-te, Domnitorul ŢĂRII celei „Pline de DAR”;
Bucură-te, Voievodul Neamului Românesc cel DĂRUIT de
SUS;
Bucură-te, Voievodul Pământului cu „DARURI de Taină”;
Bucură-te, Domnie prin „DARUL Rugăciunii”;
Bucură-te, Stăpânire Îngenuncheată la ALTAR;
Bucură-te, cel Ocrotit de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe;
Bucură-te, cel Întărit de Sfântul Mare Mucenic Dimitrie;
Bucură-te, cel îmbărbătat de Sfântul Mucenic Procopie;
312
Condacul al 8-lea
Rădăcină Sfântă fiind, din Muşatini şi Basarabi, ai Crescut
RĂDĂCINĂ vânjoasă cu „Braţul Voievodal cel mai de Tărie”,
după „măsura vremurilor grele”, spre Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 8-lea
Ca o „Împlinire de vremi” te-ai arătat „Omul Lui HRISTOS”,
ca să fii „ICOANA de la răscrucea lumii”, pentru „Drumul cel
ADEVĂRAT”, prin „hăţişul celor rătăcitoare”.
Bucură-te, Ogorul cel Bun al Lui HRISTOS;
Bucură-te, Sămânţa aleasă din neghină;
Bucură-te, Sămânţa mai „Tare ca spinii”;
Bucură-te, Sămânţa „călcată în picioare”;
Bucură-te, Sămânţa care şi aşa a Crescut;
Bucură-te, cel ORÂNDUIT de LUCRAREA DUMNEZEIASCĂ;
Bucură-te, cel pentru „vremurile încurcate”;
Bucură-te, Mintea cea de LUMINĂ;
Bucură-te, Inima de STRĂVEDERE;
Bucură-te, ALESULE de Mare Ierarhie;
Condacul al 9-lea
Deşi n-ai avut răgaz de linişte, că duşmanii înviforaţi nu mai
conteneau cu năvălirile, peste acestea „IUBIREA de DUMNEZEU”
ţi-a fost însăşi Viaţa, chiar dacă de „greşelile lumeşti te loveai”,
Cântând: ALILUIA!
Icosul al 9-lea
Se mirau toţi cum de aveai „cutremurarea de orice păcat”, din
care ieşeai de fiecare dată şi mai „Curat”, că din adâncul tău
„SFINŢENIA” o căutai.
Bucură-te, cel ce aveai „SCÂNTEIA SFINŢENIEI”;
313
Bucură-te, cel ce ai APRINS-O în toată Viaţa ta;
Bucură-te, că şi altora asemenea ai APRINS-o;
Bucură-te, că şi pentru noi o ţii Nestinsă;
Bucură-te, că şi nouă ne este „LUMINAREA din Adânc”;
Bucură-te, Voievodul ce ai avut ÎNCHINAREA cea Sfântă;
Bucură-te, Domnitorul cel în Sfântă Îngenunchere;
Bucură-te, Rugătorul cel din Genunchi;
Bucură-te, Plecăciunea din Faţa Sfintei ICOANE;
Bucură-te, Voievodul la TRONUL MAICII DOMNULUI
Binecuvântat;
Condacul al 10-lea
„Credincios Credinţei Creştine şi Credincios Neamului
Strămoşesc” ţi-a fost tot Crezul propriei Sfinţenii, pe care şi nouă
MOŞTENIRE ni l-ai lăsat, ca de asemenea Fii Vrednici să fim, în
Icosul al 10-lea
Credincios Bisericii Lui HRISTOS, ÎNCHINĂTOR ALTARU-
LUI unde Veşnic se LITURGHISEŞTE JERTFA de SUS şi Jertfirea
de Jos; Voievod şi Ostaş, Dregător şi slujitor, aşa te-ai arătat tuturor.
Bucură-te, ICOANĂ de Credincioşie Voievodală;
Bucură-te, că ai Purtat CRUCEA acestui Neam;
Bucură-te, că ai ÎNĂLŢAT CRUCEA acestei ŢĂRI;
Bucură-te, că ai Strălucit CRUCEA acestui Pământ;
Bucură-te, că ai arătat BIRUINŢA Credinţei;
Bucură-te, că ai vestit PUTEREA Credincioşiei;
Bucură-te, Voievodul Sufletului Românesc;
Bucură-te, Voievodul cu Chip Ceresc;
Bucură-te, Voievodul vrednic de CUNUNĂ;
Bucură-te, CINSTEA de VOIEVOD şi în VEŞNICIE;
314
Condacul al 11-lea
Printre „FIII cei Mari” ai Neamului Românesc te NUMIM, şi
aşa te Cinstim cu „Toţi Sfinţii de Pământ Strămoşesc”, Pământul cu
„Sfintele Morminte” ce „Tăinuite DARURI Revarsă neîncetat”, în
Icosul al 11-lea
Tot Pământul acestei Ţări este „Plin de SFINTE MOAŞTE” şi
de aceea este IUBIT şi APĂRAT de toţi „Fiii acestui Neam
Binecuvântat”.
Bucură-te, Marele APĂRĂTOR al ŢĂRII;
Bucură-te, Marele IUBITOR de NEAM;
Bucură-te, Marele FIU al acestui PĂMÂNT;
Bucură-te, Marele MOŞTENITOR al SFINŢENIEI STRĂBUNE;
Bucură-te, Cinstirea SFINŢILOR PĂRINŢI;
Bucură-te, Veghetorul SFINTELOR MORMINTE;
Bucură-te, OSTAŞUL VOIEVOD al BISERICII MAME;
Bucură-te, DOMNITORUL RUGĂCIUNII la ALTARUL Lui
HRISTOS;
Bucură-te, Chipul SFINŢENIEI de ZUGRĂVIRE ROMÂ-
NEASCĂ;
Bucură-te, Chipul SFINŢENIEI de SUFLET ROMÂNESC;
Condacul al 12-lea
„Bat CLOPOTELE” la Voroneţ, la Putna şi la Neamţ, şi peste
tot, până în Sihăstrii, şi toate Vestesc „Biruinţa ta, Ştefane Voievod”,
ce totodată este „Biruinţa Creştină”, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 12-lea
„Candela NESTINSĂ” de la Putna de pe Sfântul tău
MORMÂNT Plămădeşte LUMINI şi în noi, Urmaşii, care în Taină
315
Creştem Răsaduri de Sfinţenie şi alese Virtuţi de IUBIRE acestui
NEAM şi PĂMÂNT ROMÂNESC.
Bucură-te, CLOPOTUL INIMII ROMÂNE;
Bucură-te, Clopotul TĂRIEI acestui NEAM;
Bucură-te, Vestirea de PAZĂ la Hotare;
Bucură-te, Vestirea de SFÂNTĂ CHEMARE;
Bucură-te, Vestirea POMENIRII Cereşti;
Bucură-te, Vestirea şi a POMENIRII Pământeşti;
Bucură-te, Voievodul cel Mare;
Bucură-te, Domnitorul cel SFÂNT;
Bucură-te, Domnitorul cel de ICOANĂ;
Bucură-te, cu adevărat „Sfinte Ştefane cel Mare”;
Condacul al 13-lea
Voievod al LUMINII Lui HRISTOS; Voievod al CREDIN-
CIOŞIEI Strămoşeşti, ARHANGHELUL Pământesc al acestei
ŢĂRI, aşa te NUMIM şi noi, ŞTEFANE cel SFÂNT, şi te Cinstim
în CREDINŢA NECLINTITĂ pe care o Primim prin RUGĂ-
CIUNILE tale cele de SUS, în Cântarea de: ALILUIA!
316
Acatistul Sfântului Cuvios Ioan Hozevitul
prăznuire, 5 august
Călugăr de la Mânăstirea Neamţ, merge la Ierusalim, trece prin

Mânăstirea Sfântului Sava, este Preotul Aşezământului Românesc şi
apoi se face Pustnic în apropierea Mânăstirii Gheorghe Hozevitul.
Este un „Miracol al SFINŢENIEI”, care se credea că nu mai este
posibilă în „vremurile moderne”. Este o dovadă şi un îndemn că
„SFINŢENIA” este „aceeaşi” şi se poate continua indiferent de
situaţia decăzută a lumii. Sfântul Ioan Hozevitul este astfel Cinstit în
mod deosebit pentru „SFINŢENIA veacului modern”, ce REÎNVIE
SFINŢENIA UNICĂ HRISTICĂ De totdeauna.
Tropar (glas 1)
„Pe tine, Sfinte Părinte, te cinstim, căci lăsând lumea şi patria
ta ai luat Crucea, urmând lui HRISTOS, şi în Valea Iordanului, în
peşteră pustnicească, la Hozeva, nevoindu-te, te-ai mutat la Cel
dorit. Pentru aceasta, împreună cu Îngerii se bucură, Preacuvioase
Părinte Ioane, duhul tău”.
Tropar (glas 1)
Lăsând lumea ai luat CRUCEA URMÂND Lui HRISTOS, că
şi în pustnicie, în Hozeva, te-ai nevoit, ca să găseşti pe Cel DORIT,
Căruia Roagă-te şi pentru noi, să ne DĂRUIASCĂ Pace şi Mare
Milă.
317
Psalmul 50, apoi:
Condacul 1
Chipul CUVIOŞIEI este Marea Taină a Îngerescului Chip
Pământesc, Lumea şi DUMNEZEU care în CHIPUL RAIULUI se
UNESC şi pe HRISTOS ÎNTRUPEAZĂ şi CHIPUL ÎMPLINIRII
săvârşesc. ASEMĂNAREA acestuia şi tu fiind, cu Cinstire, Cântăm:
Bucură-te, Sfinte Ioane Hozevitul, ROMÂNUL cel cu
Chipul Sfinţilor CUVIOŞI!
Icosul 1
Păcatul a dezgolit Făptura de CHIPUL Asemănării DUMNE-
ZEIEŞTI, dar Sfinţii prin HRISTOS iarăşi CHIPUL îl ÎNTREGESC
şi îl Strălucesc cu LUMINA PREASFÂNTULUI DUH, pe care şi
tu, Sfinte Ioane, l-ai câştigat:
Bucură-te, Sfinte Ioane, Chipul CUVIOŞIEI;
Bucură-te, Chipul Tainei SFINŢENIEI;
Bucură-te, Taina PREFACERII Pământeşti;
Bucură-te, Taina UNIRII Cereşti;
Bucură-te, Taina Noului RAI;
Bucură-te, Taina Lui HRISTOS;
Bucură-te, Taina IUBIRII de DUMNEZEU;
Bucură-te, Taina Iubirii şi de Făptură;
Bucură-te, Taina ÎNCHINĂRII de ALTAR;
Bucură-te, Taina ce Deschide VEŞNICIA;
Bucură-te, Sfântul prin care Lumea se Sfinţeşte;
318
Condacul al 2-lea
Rare sunt FLORILE de Munte ce Cresc pe Mari Înălţimi, care
au în ele LUMINA Cea de Taină; una Asemenea, Sfinte Ioane, fiind
şi tu, cu Lauda cuvenită Cântăm: ALILUIA!
Icosul al 2-lea
Chipul Sfinţilor CUVIOŞI este Chipul Vieţii noastre Duhov-
niceşti, Chip de SFINŢI PĂRINŢI, prin care şi noi Creştem şi ne
Povăţuim:
Bucură-te, URMĂTORUL Sfinţilor CUVIOŞI;
Bucură-te, Următorul SFINŢILOR PĂRINŢI;
Bucură-te, Asemănarea lor;
Bucură-te, Asemenea cu Sfinţenia;
Bucură-te, Mlădiţă din Butucul HRISTOS;
Bucură-te, cel cu INIMA de DUH PREASFÂNT;
Bucură-te, cel cu Înţelegerea de SUS;
Bucură-te, cel cu Priceperea Dincolo de lume;
Bucură-te, Alesul celor Sfinte;
Bucură-te, Alesul Slavei DUMNEZEIEŞTI;
Condacul al 3-lea
Mare DAR DUMNEZEIESC al acestui Neam şi Pământ ai avut,
că de Tânăr IUBITOR de HRISTOS te-ai arătat, pe EL L-ai URMAT
şi în DĂRUIREA Lui ai Crescut, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 3-lea
DARUL PREASFÂNTULUI DUH aşa de mult te-a aprins, că
de la Neamţ la Ierusalim ai mers, ca pe URMELE CRUCII să
păşeşti şi pe Sfinţii CUVIOŞI cei Dintâi să-i URMEZI:
Bucură-te, Râvnă Duhovnicească;
319
Bucură-te, DOR cu Înaripare de DUH;
Bucură-te, Căutarea Celor de SUS;
Bucură-te, alergarea pe Drumul cel spinos;
Bucură-te, mergerea pe cărarea cea pietroasă;
Bucură-te, lupta cu Firea cea veche;
Bucură-te, lupta cu păcatul din adânc;
Bucură-te, lupta cu păcatul trupului stricăcios;
Bucură-te, Iscusita Petrecere Cerească;
Bucură-te, Iscusita Duhovnicie;
Bucură-te, şi Iscusinţa pământească;
Condacul al 4-lea
În spate cu greaua CRUCE de Neam Românesc, pe Drumul
Golgotei ai pornit şi cu adevărat ai trecut prin toate „PREFACE-
RILE din adânc”, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 4-lea
Doar cei cu „DARUL Sfinţeniei” pot urma „Golgota cea de
Taină”, că Urcuşul este aşa de abrupt, de nu se poate merge până
SUS la RĂSTIGNIREA Cea Mare şi ÎNVIEREA:
Bucură-te, cel Pecetluit cu DARUL Lui HRISTOS;
Bucură-te, cel cu Tăria CREDINŢEI;
Bucură-te, cel cu LUMINAREA Sfinţeniei;
Bucură-te, cel cu TALANŢII Lucrători;
Bucură-te, cel ce i-ai înmulţit cu prisosinţă;
Bucură-te, cel ce prin multe străduinţe i-ai recâştigat;
Bucură-te, că Zi şi Noapte te-ai nevoit;
Bucură-te, că aşa, Firea ţi-ai deschis;
Bucură-te, că „peste Fire” ai ajuns;
Bucură-te, că lupta cu păcatul mereu ai avut-o;
Bucură-te, că Biruitor te-ai făcut;
320
Condacul al 5-lea
Sfinte Ioane, Alesule pentru SFINŢENIA „vremurilor noastre”,
te-ai făcut MĂRTURIA CREDINŢEI Lui HRISTOS pentru lumea
necredincioasă şi căzută în patimile de iad, ca să nu se uite
Cântarea: ALILUIA!
Icosul al 5-lea
Fiecare Vreme are ALEŞII săi, prin care LUCRAREA Lui
DUMNEZEU se ARATĂ şi se Înfăptuieşte, şi aşa, LUMINA Vieţii
mereu RĂSARE, ca o VEŞNICĂ ÎNVIERE:
Bucură-te, Alesul de la „răscrucea de vremi”;
Bucură-te, Alesule pentru LUCRAREA Sfinţeniei;
Bucură-te, Omul de Taină al Lui DUMNEZEU;
Bucură-te, şi Omul de Taină al Pământului;
Bucură-te, Fiul ASCULTĂRII Cereşti;
Bucură-te, Fiul de Cinste al lumii;
Bucură-te, că aşa ai Crescut Rod Sfânt;
Bucură-te, că din acesta şi noi ne Împărtăşim;
Bucură-te, că şi noi încercăm să te Urmăm;
Bucură-te, Povăţuitorul nostru cel Bun;
Bucură-te, cel cu Chipul şi de PĂRINTE;
Condacul al 6-lea
Doar cei Mari, cu IUBIREA şi JERTFIREA răutatea lumii
biruiesc şi dintre spini se aleg să RODEASCĂ Sămânţa cea Bună,
Icosul al 6-lea
Mare Taină este IUBIREA Cea Mare de DUMNEZEU, care
schimbă Firea şi lumea, care PREFACE cele de Jos în cele de SUS,
şi Deschide UŞA Celor Nevăzute:
Bucură-te, Mărturia CREDINŢEI Lui HRISTOS;
Bucură-te, Mărturia pentru lumea necredincioasă;
321
Bucură-te, Mărturia SFINŢENIEI între cei răi;
Bucură-te, LUMINĂ între cei întunecaţi;
Bucură-te, Făclie Creştină;
Bucură-te, Sfeşnic pentru BISERICA Ortodoxă;
Bucură-te, Înălţarea CRUCII Biruitoare;
Bucură-te, Vestirea ÎNVIERII;
Bucură-te, Noule Propovăduitor al ÎMPĂRĂŢIEI Lui DUM-
NEZEU;
Bucură-te, călcarea „şarpelui morţii”;
Bucură-te, vădirea vicleniei ascunse;
Condacul al 7-lea
Şi ca să nu se laude Făptura cu Cele ÎNALTE, cele DUMNE-
ZEIEŞTI în slăbiciune se ARATĂ, în încercări şi necazuri, prin care
şi tu, Sfinte Ioane, ai trecut, cântând: ALILUIA!
Icosul al 7-lea
Slab cu Trupul şi bolnav, DORUL DUMNEZEIESC L-ai avut
ca pe un „FOC Nestins” ce-ţi da o TĂRIE peste Fire, ca o Mărturie
a Celor Sfinte:
Bucură-te, LUCRAREA de Taină a Lui DUMNEZEU;
Bucură-te, Lucrătorul Ogorului Lui HRISTOS;
Bucură-te, Lucrătorul Ţarinii lumii;
Bucură-te, alegerea neghinelor;
Bucură-te, Adunarea Seminţelor Bune;
Bucură-te, Strângerea în Vistieria de SUS;
Bucură-te, Rodul cel Nestricăcios;
Bucură-te, Chipul Noului RAI;
Bucură-te, RAIUL fără „şarpele căderii în păcat”;
Bucură-te, RAIUL cu BISERICA-POMUL VIEŢII;
Bucură-te, Fiul lui Adam cel izbăvit;
322
Condacul al 8-lea
Râvnitor pentru BISERICA Cea Sfântă a Lui HRISTOS, ai
Slujit cu Sfinţenie la ALTARUL DUMNEZEIESC, prin care te-ai
URCAT la Cele de SUS, ca un Vultur, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 8-lea
Apoi şi Pustnic te-ai făcut şi în Peşteră te-ai retras, unde Ziua şi
Noaptea cu Cele Cereşti ai Petrecut, ca un Doritor Aprins de
DUHUL PREASFÂNT, ca la Cele Duhovniceşti să ajungi:
Bucură-te, că ai avut DARUL Duhovniciei;
Bucură-te, că prin multe nevoinţe l-ai Crescut;
Bucură-te, că prin acesta toate le-ai săvârşit;
Bucură-te, că în tot locul l-ai Sădit;
Bucură-te, că la Mânăstirea Neamţ l-ai plămădit;
Bucură-te, că la Mânăstirea Sf. Sava l-ai Împodobit;
Bucură-te, că apoi şi în Peşteră l-ai strălucit;
Bucură-te, că după lungi nevoinţe l-ai Împlinit;
Bucură-te, că aşa, Sfinţenia ai Câştigat;
Bucură-te, că şi în Trup ai adâncit-o;
Bucură-te, că aşa, SFINTE MOAŞTE te-ai făcut;
Bucură-te, Sfinte Ioane Hozevitul, ROMÂNUL, cel cu
Condacul al 9-lea
Nimeni nu ştie ce nevoinţe ai purtat, ce lupte cu duhurile rele ai
dus, cât de grea a fost PREFACEREA Firii, ca să ajungi la RODUL
Cel Duhovnicesc în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 9-lea
„CALEA Duhovnicească” este ca o „Trecere prin Apă şi prin
Foc”, prin „arderi şi mistuiri” ce pe mulţi îi sperie şi nu pot ajunge
la „Limanul cel de Dincolo”:
Bucură-te, Bărbăţie Duhovnicească;
323
Bucură-te, Vitejie Monahicească;
Bucură-te, Credincioşia Vieţii Nevoitoare;
Bucură-te, luptătorul cu păcatul;
Bucură-te, Purtătorul CRUCII Izbăvitoare;
Bucură-te, Sfântul dintre Cer şi Pământ;
Bucură-te, Omul dintre DUMNEZEU şi Făptură;
Bucură-te, Făptură ce şi-a Crescut Chipul;
Bucură-te, Făptură cu Rodul VEŞNICIEI;
Bucură-te, CHIPUL Lui HRISTOS ÎMPLINIT;
Bucură-te, ICOANĂ a Drumului Vieţii;
Condacul al 10-lea
Bolnav cu Trupul, dar cu Tăria de Suflet neclintită „URCUŞUL
Duhovnicesc” l-ai trecut, ca pe o „Golgotă de Taină”, şi aşa la
ÎNVIEREA VEŞNICIEI ai ajuns, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 10-lea
„Hotarul Trecerii în VEŞNICIE” cel „prăpăstios şi înfricoşă-
tor”, şi care fără „PREFACEREA Firii Pământeşti” nu se poate
trece, tu cu adevărat l-ai trecut:
Bucură-te, Omul care trece „hotarul VEŞNICIEI”;
Bucură-te, Omul cel Minunat;
Bucură-te, Omul cu DARUL ÎMPLINIT;
Bucură-te, Nevoinţă Monahicească;
Bucură-te, RUGĂCIUNE Neîncetată;
Bucură-te, Rugăciune de ÎNCHINARE;
Bucură-te, Rugăciune de adâncă pocăinţă;
Bucură-te, Rugăciune Curăţitoare;
Bucură-te, şi Rugătorul nostru;
Bucură-te, şi Ajutătorul în nevoi;
Bucură-te, PĂRINTE, cel cu Braţele mereu PRIMITOARE;
324
Condacul al 11-lea
Plăcut Cerului şi Pământului, ca un Fiu de Mare Cinste, în
VEŞNICIE ai ajuns, de unde te ştim că Mijloceşti şi pentru noi, cei
ce Cântăm: ALILUIA!
Icosul al 11-lea
După „Douăzeci de Ani” Trupul Nestricăcios ţi s-a descoperit,
şi ca SFINTE MOAŞTE în Mânăstirea Hozeva ai fos dus, ca să fii o
MĂRTURIE a Duhovniciei pentru „lumea necredincioasă de
astăzi”:
Bucură-te, MINUNE din „vremurile necredinţei”;
Bucură-te, MINUNE între cei necredincioşi;
Bucură-te, Sfinte din lumea stricăcioasă;
Bucură-te, SFINŢENIE Reînviată;
Bucură-te, Arătarea SFINŢENIEI Sfinţilor PĂRINŢI;
Bucură-te, SFINŢENIA Lui HRISTOS Cea Biruitoare;
Bucură-te, CHIPUL CRUCII Din nou ARĂTAT;
Bucură-te, CHIPUL CRUCII iarăşi URMAT;
Bucură-te, ICOANĂ de Sfânt PĂRINTE;
Bucură-te, ICOANĂ Făcătoare de MINUNI;
Bucură-te, SFINTE MOAŞTE, Arvuna VEŞNICIEI;
Condacul al 12-lea
Al Monahilor Chip Strălucit şi NUME de SFINŢENIE şi Cre-
dincioşilor MĂRTURIE a CREDINŢEI Celei Mari, aşa de acum ne
eşti, SFÂNTUL cu Chipul Cel CUVIOS, ICOANĂ de ÎNCHINAT
şi Cântare de: ALILUIA!
Icosul al 12-lea
Nevoinţele Tale Duhovniceşti şi nouă ne sunt Povaţă şi Îndru-
mare, iar SCRIERILE de Inimă DOINITOARE pe care ni le-ai
lăsat, de asemenea la IUBIREA de DUMNEZEU ne Cheamă:
325
Bucură-te, IUBIREA de DUMNEZEU ce se face LUMINA
Lumii;
Bucură-te, IUBIREA de DUMNEZEU cea Înfricoşătoare;
Bucură-te, IUBIREA de DUMNEZEU cea cu ÎNCHINARE;
Bucură-te, IUBIREA de DUMNEZEU cea din Rugăciune;
Bucură-te, IUBIREA de DUMNEZEU cea din Nevoinţă;
Bucură-te, IUBIREA de DUMNEZEU cea din suspin şi lacrimi;
Bucură-te, IUBIREA de DUMNEZEU cea din pocăinţă;
Bucură-te, IUBIREA de DUMNEZEU cea din CREDINŢĂ;
Bucură-te, IUBIREA de DUMNEZEU cea din DĂRUIRE;
Bucură-te, IUBIREA de DUMNEZEU cea din Iubirea de Făptură;
Bucură-te, Sfinte Ioane, IUBITORULE de DUMNEZEU;
Condacul al 13-lea
LUMINA IUBIRII de DUMNEZEU este Taina PREFACERII
Firii Pământeşti, ce DUHUL PREASFÂNT Primeşte şi în CHIPUL
Lui HRISTOS se UNEŞTE, pe care Tu având-o, Sfinte Ioane cel
CUVIOS, şi pe noi ne Ajută să ajungem la IUBIREA Cea
SFÂNTĂ, în Cântarea de: ALILUIA!
326
Acatistul Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla
Este Chipul CUVIOŞIEI Ţinuturilor Carpatine, ajuns chiar de

„slăbiciunea Femeii”. IUBIREA de DUMNEZEU face Firea
Omenească să se „autodepăşească” la Taina Duhovniciei Cereşti,
care PREFACE Firea în Nemurirea VEŞNICIEI. De Neam Boieresc,
alege Viaţa Monahicească şi se face şi Pustnică în Pădurile Sihlei.
SFINTELE sale MOAŞTE au fost luate de ruşi. Evlavia Credin-
cioşilor este Mare pentru această Sfântă „FLOARE a Lui HRISTOS”
din „Grădina Pământului ROMÂNESC”.
Tropar (glas 8)
„Cele pământeşti părăsind şi jugul cel aspru al pustniciei în
peşterile Schitului Sihla asupra ta luând, te-ai făcut mireasa lui
Hristos, fericită Teodora. Cu Rugăciunea pe Îngeri ajungând, cu
postul şi lacrimile pe diavoli arzând, ai biruit slăbiciunea firii ome-
neşti şi pe mulţi sihaştri din Carpaţi întrecând la cele Cereşti te-ai
mutat, lăsându-ne nouă mângâiere peştera şi pilda vieţuirii. Sfântă
Preacuvioasă Maică Teodora, Roagă-te să se Mântuiască sufletele
noastre”.

(glas 8)
327
Psalmul 50, apoi:
Condacul 1
Celei Alese din Pământul Strămoşesc să fii Strălucirea CRE-
DINŢEI Celei Mari, şi noi îţi aducem Cinstirea Inimii noastre, Ţie,
care eşti „FLOAREA de Munte” ÎNCHINATĂ Lui HRISTOS:
Bucură-te, Sfântă Maică Teodora, Pământeana cu Chipul
cel CUVIOS!
Icosul 1
FLOARE din Carpaţi Crescută Frumos, ca un RĂSAD de
Sămânţă STRĂBUNĂ, aşa ne eşti şi nouă, care ne Veselim de
Chipul tău cel Sfânt şi CUVIOS:
Bucură-te, Mieluşeaua din Turma Străbună;
Bucură-te, Mieluşeaua Plaiurilor Mioritice;
Bucură-te, Mieluşeaua din Pământul Carpatin;
Bucură-te, Mieluşeaua scoasă dintre spini;
Bucură-te, Mieluşeaua din BRAŢELE Lui HRISTOS;
Bucură-te, Fiica de Cinste a Moldovei;
Bucură-te, Fiica Mântuitoare a Părinţilor;
Bucură-te, Fiica ce ÎMPLINEŞTE CHIPUL Cel Mare;
Bucură-te, DARUL Ceresc şi Pământesc;
Bucură-te, DARUL Dus la ALTAR;
Bucură-te, BINECUVÂNTAREA Întregului Neam Românesc;
Cel CUVIOS!
Condacul al 2-lea
Larga cărare a lumii ai lăsat şi Drumul CRUCII Lui HRISTOS
ai ales, şi UŞA de Taină ţi s-a deschis, spre LUCRAREA Cea Mare,
328
Icosul al 2-lea
Haina pământească ai schimbat cu HAINA Duhovnicească,
haina stricăcioasă cu Veşmântul Nemuririi Cereşti, prin care Chipul
CUVIOŞIEI ai câştigat:
Bucură-te, CHEMAREA de Taină a CUVIOŞIEI;
Bucură-te, alegerea celor Nepământeşti;
Bucură-te, Mintea cu LUMINA Cerească;
Bucură-te, Inima cu DUHUL DUMNEZEIESC;
Bucură-te, Priceperea peste rânduiala lumii;
Bucură-te, Înţelegerea ce copleşeşte Firea;
Bucură-te, Credinţa celor Nevăzute;
Bucură-te, Credinţa peste cele obişnuite;
Bucură-te, Credinţa mai tare ca piatra;
Bucură-te, trecerea peste „hotarul” lumii;
Bucură-te, trecerea peste „prăpastia păcatului”;
Cel CUVIOS!
Condacul al 3-lea
Duhul cel rău şi vrăjmaş multe piedici pune celor ce merg pe
Calea Sfinţeniei, dar DUHUL Cel PREASFÂNT cu DAR de Taină
dă Putere celor ce Cântă: ALILUIA!
Icosul al 3-lea
CRUCEA Cea Sfântă a Lui HRISTOS îi înspăimântă pe cei de
jos, dar îi Învăpăiază cu ZBOR DUMNEZEIESC pe cei care spre
Cele de SUS doresc:
Bucură-te, Doritoarea de Cele de SUS;
Bucură-te, alegerea Drumului de Taină al CRUCII;
Bucură-te, că Viaţa Călugărească ai primit;
Bucură-te, că Chipul Îngeresc ai jinduit;
Bucură-te, că aşa, Chipul Monahicesc l-ai Împodobit;
Bucură-te, că Chipul Călugăresc l-ai strălucit;
Bucură-te, că Înger Omenesc l-ai făcut;
329
Bucură-te, că Chipul CUVIOŞIEI ai Zugrăvit;
Bucură-te, că Veşmântul Sfinţeniei ai Îmbrăcat;
Bucură-te, că Pământul cu Cerul ai UNIT;
Bucură-te, că Chipul RAIULUI l-ai refăcut;
Cel CUVIOS!
Condacul al 4-lea
Păgânii străini peste Frumoasa Moldovă năvălind, Credinţa
STRĂMOŞEASCĂ au prigonit, dar tu cu toată CREDINCIOŞIA
Neclintită ai rămas, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 4-lea
Şi tu, FLOAREA cea ALBĂ a Lui HRISTOS, în Păduri şi
Munţi te-ai ascuns, să nu fii batjocorită de nemiloşii vrăjmaşi, şi aşa
la Pustnicie ai purces:
Bucură-te, fugă din calea păgânătăţii;
Bucură-te, ferirea de cei batjocoritori;
Bucură-te, Porumbiţă scăpată din ghearele ucigaşe;
Bucură-te, FLOARE răsădită în „Loc de Taină”;
Bucură-te, că mult ai Crescut;
Bucură-te, că Bună Mireasmă ai dat;
Bucură-te, Buna Mireasmă a Sfinţeniei;
Bucură-te, Buna Mireasmă a IUBIRII de DUMNEZEU;
Bucură-te, Buna Mireasmă a Vieţii Curate;
Bucură-te, a Pământului PREFACERE Cerească;
Bucură-te, a Pământului URCARE la Cele de SUS;
Cel CUVIOS!
Condacul al 5-lea
Cine poate spune Taina IUBIRII de DUMNEZEU, cât de adâncă
este DORIREA de HRISTOS, care PREFACE Firea cu DUHUL Cel
PREASFÂNT şi Învăpăiază totul, în Cântarea de: ALILUIA!
330
Icosul al 5-lea
Aspră este Pustnicia şi cu multe osteneli şi încercări, dar şi
Dulceaţă Cerească are, când în nopţile întunecate LUMINA Lui
HRISTOS se Aprinde ca un SOARE Duhovnicesc:
Bucură-te, însetare de Cele de SUS;
Bucură-te, Însetare după IZVORUL Lui HRISTOS;
Bucură-te, că ai găsit APA Cea VIE;
Bucură-te, că ai Băut din APA Cea DUMNEZEIASCĂ;
Bucură-te, că păcatul l-ai lăsat;
Bucură-te, că de păcat te-ai curăţit;
Bucură-te, că PREFACEREA Sfântă ai aflat;
Bucură-te, că prin HAR la Cele de SUS te-ai înălţat;
Bucură-te, că altă VEDERE ai primit;
Bucură-te, că Cele de Taină ţi s-au descoperit;
Bucură-te, că la Cele Sfinte te-ai Suit;
Cel CUVIOS!
Condacul al 6-lea
Tot mai mult Liniştea Pustiei ţi-a devenit plăcută, că de
gâlcevile lumii ai scăpat şi la SUIŞUL Duhovnicesc aşa ai pornit, în
Icosul al 6-lea
Lipsurile şi greutăţile Pustiei le considerai mai uşoare decât
„ispitele alunecoase ale lumii”, decât bogăţiile păcătoase şi ucigaşe:
Bucură-te, Femeie cu Tărie Vitejească;
Bucură-te, Femeie cu Jertfă de Credinţă;
Bucură-te, DĂRUIREA Cea Mare;
Bucură-te, DĂRUIREA cu totul doar Lui DUMNEZEU;
Bucură-te, Aleasa pentru Cer;
Bucură-te, Aleasa pentru Cele Sfinte;
Bucură-te, Piatră Duhovnicească;
Bucură-te, Stâncă neclintită a Lui HRISTOS;
331
Bucură-te, că slăbiciunea ai biruit;
Bucură-te, că neputinţa ai învins;
Bucură-te, Sfântă Maică a Vieţii CUVIOASE;
Cel CUVIOS!
Condacul al 7-lea
Te-ai făcut roaba Lui HRISTOS, ca să te Dezlegi de legăturile
păcătoase ale lumii, ca în VEŞNICIE Curăţia să câştigi, peste
stricăciunea omenească, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 7-lea
Prin multele nevoinţe pustniceşti, „firea cea veche” ai
schimbat şi cu Cea ÎNVIATĂ te-ai Îmbrăcat, că prin HRISTOS
toate se PREFAC în CHIPUL Cel Nestricăcios:
Bucură-te, că ai ieşit din bezna păcatului;
Bucură-te, că ai ieşit din groapa morţii;
Bucură-te, că ai risipit întunericul înşelării;
Bucură-te, că ţi-ai LUMINAT adâncul Firii;
Bucură-te, că ai primit VEDEREA Adevărată;
Bucură-te, că Ochii Sfinţeniei ai dobândit;
Bucură-te, că Sufletul ţi s-a trezit;
Bucură-te, că Suflet şi Trup Lui HRISTOS te-ai DĂRUIT;
Bucură-te, că ÎNTREGUL Făpturii ai Crescut;
Bucură-te, că CHIPUL Lui DUMNEZEU din Om l-ai Dezvăluit;
Bucură-te, ÎMPLINIREA Vieţii;
Cel CUVIOS!
Condacul al 8-lea
De războiul păgânilor străini ai fugit şi în războiul cu duhurile
rele ai intrat, dar cu Tăria CREDINŢEI le-ai biruit, Cântând:
ALILUIA!
332
Icosul al 8-lea
De la căderea din Rai vicleanul şarpe otrăvitor nu a încetat să
ispitească pe Omul cel slab, dar Venind HRISTOS toată înşelarea
lui s-a nimicit:
Bucură-te, că de înşelarea îngerilor căzuţi ai scăpat;
Bucură-te, că minciuna lor ai vădit;
Bucură-te, că viclenia lor ai dat-o pe faţă;
Bucură-te, luptă Duhovnicească;
Bucură-te, luptă a IUBIRII;
Bucură-te, luptă a CREDINŢEI;
Bucură-te, BIRUINŢA de Taină;
Bucură-te, Biruinţa peste toate;
Bucură-te, Biruinţa celor SFINŢI;
Bucură-te, Biruinţa cea cu DUHUL;
Bucură-te, BIRUINŢA Cea întru HRISTOS;
Cel CUVIOS!
Condacul al 9-lea
Înfricoşările din pustie la început cu greu le-ai suferit, dar ai
Crescut în Tăria CREDINŢEI, de se înspăimântau duhurile rele de
Cântarea ta de: ALILUIA!
Icosul al 9-lea
Mare DAR ai fost şi ne eşti, că doar prin cei Sfinţi păcatele lumii
mai contenesc, ca lumea să nu piară în focul pedepsei de moarte:
Bucură-te, DARUL MILOSTIVIRII Lui DUMNEZEU;
Bucură-te, MILOSTIVIREA peste lume;
Bucură-te, Milă pentru noi, cei în nevoi;
Bucură-te, Milă pentru slăbiciunea noastră;
Bucură-te, Milă pentru sărăcia noastră;
Bucură-te, IUBIREA peste toate;
Bucură-te, IUBIREA care „iartă”;
Bucură-te, IUBIREA care pe toate le „Renaşte”;
333
Bucură-te, IUBIREA, CHIPUL Însuşi al Lui DUMNEZEU;
Bucură-te, Sfântă MAICĂ Preaiubitoare;
Bucură-te, Sfântă MAICĂ de Neam ROMÂNESC;
Cel CUVIOS!
Condacul al 10-lea
În CARTEA VIEŢII de la SCAUNUL Dreptului JUDECĂTOR
ţi-ai ÎNSCRIS CREDINŢA şi DĂRUIREA ta de DRAGOSTE cu
adevărat Creştină, care va fi în Veşnicul: ALILUIA!
Icosul al 10-lea
Lauda şi Cinstirea noastră sunt mici şi slabe, dar Nădăjduim la
IUBIREA ta ce nu a „uitat” Locul Naşterii şi nici pe cei dintr-o
Rudenie:
Bucură-te, că la Peştera ta ne Închinăm;
Bucură-te, că Peştera ta s-a făcut LOCAŞ Sfânt;
Bucură-te, că Peştera ta s-a făcut ALTAR;
Bucură-te, că Peştera ta „Gură de Rai” ne-a rămas;
Bucură-te, Izvor de Duhovnicie ieşit din Munte;
Bucură-te, Izvor de APĂ VIE din Piatră;
Bucură-te, BUCURIE Cerească;
Bucură-te, şi Bucurie Pământească;
Bucură-te, Bucuria Nădejdii noastre;
Bucură-te, Bucuria Întăritoare de CREDINŢĂ;
Bucură-te, MAICA noastră de Mare Ajutor;
Cel CUVIOS!
Condacul al 11-lea
DARUL IUBIRII DUMNEZEIEŞTI ne-ai rămas, prin care din
Fiica cea slabă a Pământului te faci „Maica Sfântă şi Ocrotitoare” a
Neamului acestuia oropsit adesea de năvălitorii cei străini, şi cu toţii
Cântăm: ALILUIA!
334
Icosul al 11-lea
Avem şi noi mulţi Sfinţi PĂRINŢI Plăcuţi ai Lui HRISTOS dar
avem şi „Sfinte MAICI” care ne „ţin în BRAŢELE lor ca pe nişte
Copii” ce Cresc spre VEŞNICIE:
Bucură-te, Chip ajuns la Sfinţenie;
Bucură-te, că şi Păsările te IUBEAU;
Bucură-te, că fărâmituri de Pâine îţi aduceau;
Bucură-te, că şi sălbăticiunile le-ai îmblânzit;
Bucură-te, că aşa Firea ai PREFĂCUT;
Bucură-te, că răul l-ai călcat;
Bucură-te, că Chipul de Rai l-ai Refăcut;
Bucură-te, că pe şarpele morţii l-ai zdrobit;
Bucură-te, că viclenia ispitei ai risipit;
Bucură-te, Fiica Evei cea Mântuită;
Bucură-te, Fiica Evei de moarte izbăvită;
Cel CUVIOS!
Condacul al 12-lea
Din Ceata Strălucitoare a Sfintelor MAICI, a Sfintelor Nevoi-
toare în pustie, Schituri şi Mânăstiri, din Locaşurile VEŞNICIEI şi
noi te RUGĂM, Sfântă Teodora, să ne fii Ajutătoare, să Cântăm şi
noi: ALILUIA!
Icosul al 12-lea
ASCULTATĂ este RUGĂCIUNEA celor IUBITORI de
DUMNEZEU şi chiar de suntem nevrednici MILOSTIVIREA cea
Mare o Primim şi aşa cu NĂDEJDE şi noi vieţuim:
Bucură-te, Locuitoarea de acum în Cer;
Bucură-te, Pământeana ridicată la Cele de SUS;
Bucură-te, Duhovnicia Pustiului RUGĂTOR;
Bucură-te, HAR de Nevoinţă Sfântă;
Bucură-te, HARUL IUBIRII Celei Mari;
335
Bucură-te, ICOANĂ de MAICĂ;
Bucură-te, ICOANĂ de MAICĂ Mare;
Bucură-te, că te avem cu Adevărat „MAICA cea IUBITOARE”;
Bucură-te, că BRAŢELE tale ne Ocrotesc;
Bucură-te, cea de-a pururea POMENITĂ;
Bucură-te, NUME de Inimă;
Cel CUVIOS!
Condacul al 13-lea
O, Sfântă MAICĂ Teodora, ICOANA MAICII IUBITOARE a
Pământului şi Neamului ROMÂNESC, toată Cinstirea şi noi îţi
aducem, ca nişte Fii care la Tine alergăm, ca prin RUGĂCIUNILE
Tale şi noi să ne izbăvim de tot răul şi cu „Faţa către RĂSĂRITUL
Cel VEŞNIC” să Cântăm: ALILUIA!
336
Acatistul Sfântului Ierarh Nifon,
Mitropolitul Ţării Româneşti
(1508)
Sfântul Nifon este o evidenţă în plus a „CREDINCIOŞIEI

SFINTE” faţă de „vicleniile lumii” care încearcă să „distrugă”
Adevărata SFINŢENIE a BISERICII Lui HRISTOS. Sfântul Nifon
este un „Erou al SFINŢENIEI BISERICII”, pe lângă Chipul său de
Monah şi Cuvios. Este Cinstit în mod deosebit de noi, Românii, că
ne-a „lăsat” Moştenire „CONŞTIINŢA CREDINCIOŞIEI Curate”.
Cei evlavioşi îl iau ca Sprijinitor şi chiar ca PATRON al Vieţii
proprii Duhovniceşti.
Tropar (glas 3)
„Cu faptele Dreptei Credinţe strălucind, toată Biserica ai
luminat, însoţindu-te cu smerenia cea dătătoare de înălţare, tu,
cinstea cea mărită a celor două locaşuri, podoaba şi înfrumuseţarea
Patriarhilor, mărite Nifon. Iar acum umple de Dumnezeieşti daruri
pe cei ce cu credinţă te măresc pe tine”.

(glas 3)
„Pe tine, Ceea ce ai Mijlocit Mântuirea neamului nostru...”
(Glasul 3)
337
Psalmul 50, apoi:
Condacul 1
Cel Mare cu Sufletul şi LUCRAREA Cea Mare trebuie să
săvârşească, aşa şi Tu fiind pentru BISERICA Lui HRISTOS mult
te-ai Nevoit, neuitând nici de Viaţa Cea Duhovnicească, pentru care
şi noi Te Cinstim:
Bucură-te, Sfinte Ierarh Nifone, Chipul de JERTFĂ al
BISERICII!
Icosul 1
Ca un Nou Ioan Gură de Aur, pe Scaunul Patriarhiei Creşti-
nătăţii ai Păstorit şi de „răutatea vicleană” fiind apoi prigonit şi
alungat, al BISERICII Lui HRISTOS Chip de JERTFĂ ai ajuns:
Bucură-te, Marele Păstor al Constantinopolelui;
Bucură-te, Marele Păstor al Patriarhiei Creştine;
Bucură-te, cel Vrednic de Scaunul cel Înalt;
Bucură-te, cel de Cinste între Patriarhii Lumii;
Bucură-te, cel de Laudă al SLUJIRII Sfinte;
Bucură-te, PĂSTOR cu Adevărat al Oilor Lui HRISTOS;
Bucură-te, JERTFĂ Vie de pe ALTARUL Lumii;
Bucură-te, JERTFIREA Vie pentru VIAŢA Lumii;
Bucură-te, CRUCEA Urcată la ÎNVIERE;
Bucură-te, CRUCEA Golgotei BISERICII;
Bucură-te, CRUCEA mereu ÎNSÂNGERATĂ;
BISERICII!
Condacul al 2-lea
Ales pe Scaunul Patriarhiei Creştine din Constantinopol, mult
te-ai străduit să CURĂŢEŞTI BISERICA cea Sfântă de toate necură-
ţiile şi îndeosebi de păgânătăţile viclene, ce nu ştiau de: ALILUIA!
338
Icosul al 2-lea
De mulţi potrivnici te-ai lovit şi mult ai suferit, chiar de la cei
apropiaţi, şi aşa te-au pândit, până din Scaun te-au scos:
Bucură-te, SLUJITORUL cel Mare al BISERICII;
Bucură-te, cel Vrednic de ALTARUL Lui HRISTOS;
Bucură-te, Curăţitorul de cele necurate;
Bucură-te, Curăţitorul de cele viclene;
Bucură-te, IUBITORULE de LOCAŞUL Lui DUMNEZEU;
Bucură-te, Lucrătorul cel Credincios;
Bucură-te, Lucrătorul din VIA Creştină;
Bucură-te, şi Lucrătorul din Ţarina Lumii;
Bucură-te, alegerea neghinelor;
Bucură-te, Grădinarul cel cu mare Grijă;
Bucură-te, plivitorul Răsadurilor de buruieni;
BISERICII!
Condacul al 3-lea
Surghiunit şi asuprit, între străini ai pribegit, dar cu TĂRIA
CREDINŢEI Neclintite DAR şi mai Mare ai Primit, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 3-lea
Omul cel Sfânt al BISERICII erai ştiut şi peste tot Cinstea de
Mare Arhiereu al Lui HRISTOS ţi se dădea, şi cu adevărat acest
CHIP ai purtat:
Bucură-te, cel DĂRUIT Lui HRISTOS;
Bucură-te, cel Menit pentru SFINŢENIE;
Bucură-te, Omul cel Curat al lumii;
Bucură-te, Omul cel Nevinovat;
Bucură-te, Omul-JERTFĂ;
Bucură-te, Omul Purtător de CRUCE;
Bucură-te, cel ce ai dus CRUCEA Oamenilor;
Bucură-te, cel ce ai dus CRUCEA Vremurilor viclene;
339
Bucură-te, cel ce ai URCAT Golgota de Taină;
Bucură-te, cel ce te-ai Răstignit pentru ceilalţi;
Bucură-te, DRUMUL CRUCII spre ÎNVIERE;
BISERICII!
Condacul al 4-lea
În Ţara Românească de Domnitorul Radu ai fost Chemat să fii
Arhiereul cel Sfânt al BISERICII de aici, prin care CREDINŢA să
se Întărească în cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 4-lea
S-au Bucurat toţi de Venirea ta, ca de un Mare DAR Trimis de
Însuşi DOMNUL HRISTOS, şi aşa pe Scaunul Mitropoliei din
Târgovişte ai fost pus:
Bucură-te, Arhiereul Lui HRISTOS;
Bucură-te, Arhiereul cel Credincios al BISERICII;
Bucură-te, Marele Slujitor al ALTARULUI;
Bucură-te, cel ajuns cu Chipul Cel Sfânt;
Bucură-te, cel ce BISERICA ŢĂRII ROMÂNEŞTI o rezideşti;
Bucură-te, cel ce de buruieni o cureţi;
Bucură-te, cel ce iarăşi o Înalţi;
Bucură-te, cel ce îi dai iarăşi Chipul Strălucitor;
Bucură-te, PĂSTORUL DUMNEZEIESC cel AŞTEPTAT;
Bucură-te, Păstorul cel Bun, cel DORIT;
Bucură-te, CHIPUL Renăscut al BISERICII;
BISERICII!
Condacul al 5-lea
Dar şi aici cei răi s-au speriat, că tu ca un adevărat PĂSTOR pe
lupii răpitori din Turma Lui HRISTOS i-ai scos, ca să nu se mai
piardă nici un Credincios, în cântarea de: ALILUIA!
340
Icosul al 5-lea
Bisericile părăsite le-ai refăcut, pe mulţi Preoţi iarăşi i-ai pus în
Slujba cea Sfântă, şi aşa Cântarea Cea DUMNEZEIASCĂ iarăşi
peste tot se auzea:
Bucură-te, Lauda Sfântă a BISERICII;
Bucură-te, Cinstea cea Bună a Slujirii;
Bucură-te, Liturghie Pământească;
Bucură-te, Liturghie UNITĂ cu Cea Cerească;
Bucură-te, Chemarea la MÂNTUIREA lumii;
Bucură-te, Chemătorul la VEŞNICIE;
Bucură-te, Chemătorul la Viaţa cea Nestricăcioasă;
Bucură-te, Învăţătorul celor Sfinte;
Bucură-te, Învăţătorul cel Adevărat;
Bucură-te, al EVANGHELIEI Propovăduitor;
Bucură-te, al Apostolilor Următor;
BISERICII!
Condacul al 6-lea
Râvna ta cea Mare pentru SFINŢENIA BISERICII nu au
putut-o suferi cei răi şi vicleni şi de Sfaturile tale nu au ascultat şi în
păcatele lor au rămas, fără Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 6-lea
Chiar şi Domnitorul Radu mai mult la cele lumeşti a ţinut,
Sfinţenia a batjocorit şi pe tine cu necinste din Mitropolie şi din
Ţară te-a scos, de au plâns cei Credincioşi:
Bucură-te, cel prigonit de cei răi;
Bucură-te, cel nesuferit de păcat;
Bucură-te, Smerenie nesuferită de mândrie;
Bucură-te, lupta dintre Bine şi rău;
Bucură-te, lupta dintre Viaţă şi moarte;
Bucură-te, hotarul dintre lumea de SUS şi cea de jos;
Bucură-te, deosebirea duhurilor;
341
Bucură-te, Chipul cel Sfânt din mijlocul lumii;
Bucură-te, Chipul cel Sfânt, cel nelipsit;
Bucură-te, SFINŢENIA sădită între spini;
Bucură-te, CHIPUL POMULUI VIEŢII din lume;
BISERICII!
Condacul al 7-lea
Dar LUCRAREA Ta cea Sfântă a rămas, că Cele Sfinte de
Credincioşi au fost PRIMITE ca o SĂMÂNŢĂ de Bună ROADĂ,
Icosul al 7-lea
BISERICILE cele Rezidite de tine în POMENIRE Veşnică te
au, ca pe un PĂRINTE ce le-ai Născut din Nou, din APĂ şi din
DUH, spre Lauda Lui HRISTOS:
Bucură-te, Mitropolitul cel Mare al ŢĂRII ROMÂNEŞTI;
Bucură-te, cel între Sfinţii noştri PĂRINŢI;
Bucură-te, al BISERICII NUME de Cinste;
Bucură-te, al BISERICII NUME de ÎNCHINAT;
Bucură-te, Lauda Credincioşilor;
Bucură-te, Lauda celor IUBITORI de HRISTOS;
Bucură-te, Lauda celor Căutători de Sfinţenie;
Bucură-te, îndrăznirea celor Smeriţi;
Bucură-te, Limanul celor înviforaţi;
Bucură-te, PĂRINTELE cu DĂRUIREA cea Mare;
Bucură-te, PĂRINTELE cel Atotiubitor;
BISERICII!
Condacul al 8-lea
La Constantinopol iarăşi ai fost Chemat, dar pentru „asprimea
ta de SFINŢENIE” iarăşi te-au alungat şi în pribegie iarăşi ai pornit,
de ai ajuns până la Muntele Athos, în Cântarea de: ALILUIA!
342
Icosul al 8-lea
Doritor de ODIHNĂ după atâtea suferinţe şi umiliri, ca un
„necunoscut” şi ca unul de rând în Mânăstirea Vatoped ai rămas,
ştiut doar de DUMNEZEU:
Bucură-te, cel ajuns la ÎMPLINIREA Vieţii;
Bucură-te, cel vrednic de ODIHNĂ;
Bucură-te, Ostenitorul ce-şi ia Plata;
Bucură-te, cel ce ai Înmulţit Talanţii;
Bucură-te, cel ÎNCUNUNAT;
Bucură-te, cel de acum şi în Cinstea Cerească;
Bucură-te, cel de acum şi în Dregătoria de SUS;
Bucură-te, Marele Slujitor şi la ALTARUL Îngeresc;
Bucură-te, cel ce cu Însuşi HRISTOS Liturghiseşti;
Bucură-te, cel UNIT în TRUPUL VEŞNICIEI;
Bucură-te, cel Unit şi cu Lumea Întreagă;
BISERICII!
Condacul al 9-lea
RODURILE Duhovniceşti în Tine s-au COPT şi nu mai puteau
fi ascunse şi aşa DARUL Cel DUMNEZEIESC Însuşi te-a desco-
perit, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 9-lea
Trimis să păzeşti Asinii Mânăstirii mult te Bucurai, că cele
necuvântătoare mai mult ca Oamenii te ascultau şi RUGĂCIUNEA
Curată nu ţi-o tulburau:
Bucură-te, că de grijile lumeşti te-ai eliberat;
Bucură-te, că Datoriile lumii le-ai plătit;
Bucură-te, cel Liber de toate ale lumii;
Bucură-te, cel cu DUMNEZEU doar UNIT;
Bucură-te, cel cu DUMNEZEU doar în VEDERE;
Bucură-te, cel cu Însuşi HRISTOS în VORBIRE;
Bucură-te, RUGĂCIUNEA Curată şi neîmpiedicată;
Bucură-te, Scară la Cer de acum Înălţată;
343
Bucură-te, UŞA Cerească de acum Deschisă;
Bucură-te, Dezvăluirea celor Nevăzute;
Bucură-te, Intrarea în cele Neajunse;
BISERICII!
Condacul al 10-lea
Ajuns la capătul Călătoriei Pământeşti, ca un Ostenitor ce şi-a
terminat LUCRAREA cu Bucurie aşteptai „trecerea în VEŞNICIE”,
fără să uiţi însă de cei de Jos, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 10-lea
Ca un Bun PĂSTOR al BISERICII şi din Cele Cereşti, Turma
Lui HRISTOS o Veghezi şi o păzeşti de lupii cei răpitori şi Oile
rătăcite dintre spini le aduni:
Bucură-te, Marele IUBITOR al BISERICII;
Bucură-te, IUBITORULE cel Mare al LOCAŞULUI Sfânt;
Bucură-te, că tu Însuţi te-ai făcut „Locaş Sfinţit”;
Bucură-te, că ai ajuns la nestricăciune;
Bucură-te, că ai Unit Cerul cu Pământul;
Bucură-te, Chipul Noului Rai;
Bucură-te, Noul Rai cu POMUL VIEŢII HRISTOS;
Bucură-te, Raiul fără şarpele căderii;
Bucură-te, Raiul-ÎMPĂRĂŢIA Lui DUMNEZEU;
Bucură-te, Raiul VEŞNICIEI;
Bucură-te, Împlinirea Tainelor DUMNEZEIEŞTI;
BISERICII!
Condacul al 11-lea
Blestem greu a căzut peste Domnitorul Radu cel necredincios,
dar Urmaşii săi IERTARE ţi-au CERUT şi CAPUL Tău cu Cinste
în ŢARĂ l-au ADUS, şi RACLĂ Scumpă ca pentru SFINTE
MOAŞTE au făcut, în Cântarea de: ALILUIA!
344
Icosul al 11-lea
Ca un PĂRINTE Bun IERTAREA ai dat şi cu BINECU-
VÂNTAREA Ta BISERICA ŢĂRII ROMÂNEŞTI iarăşi s-a
Înfrumuseţat, şi în POMENIRE de-a pururea te-a ÎNSCRIS:
Bucură-te, Arhiereul cel Binecuvântat;
Bucură-te, că Binecuvântarea ta şi noi o avem;
Bucură-te, Taina cea Binecuvântătoare;
Bucură-te, Biruinţa cea Binecuvântată;
Bucură-te, Sfinte Nifone, NUME Mare;
Bucură-te, Sfinte Nifone, Chip de ICOANĂ;
Bucură-te, Sfinte Nifone, Chip de BISERICĂ;
Bucură-te, Temelie a CREDINŢEI;
Bucură-te, Piatră de ALTAR VEŞNIC;
Bucură-te, Zugrăvire neştearsă de Sfinţenie;
Bucură-te, Omul cel Sfânt „peste vremi”;
BISERICII!
Condacul al 12-lea
Sfinte Nifone, Ierarhul cel Sfânt al BISERICII Lui HRISTOS,
şi noi cu Cinstire te Prăznuim ca pe un PĂRINTE IUBITOR de
Neam şi Pământ ROMÂNESC, Cântând: ALILUIA!
Icosul al 12-lea
Potrivnici răi ai avut, dar şi mulţi Fii IUBITORI Duhovniceşti,
şi aşa BUCURIA Ta a rămas peste toate, şi ca un PĂRINTE de-a
pururea rămâi:
Bucură-te, PĂRINTE, IUBITORULE de Fii;
Bucură-te, PĂRINTELE cel DUHOVNICESC;
Bucură-te, Părintele nostru din toate nevoile;
Bucură-te, tămăduitorule de boli;
Bucură-te, îmblânzirea stăpânirilor celor rele;
Bucură-te, alungarea demonilor bântuitori;
345
Bucură-te, potolirea patimilor ascunse şi ucigaşe;
Bucură-te, al Monahilor Chip Strălucitor;
Bucură-te, al Arhiereilor Chip Preaînalt;
Bucură-te, Sfinte Nifone, cel grabnic Ajutător;
Bucură-te, Sfinte Nifone, PĂRINTELE nostru IUBITOR;
BISERICII!
Condacul al 13-lea
O, Sfinte Mare Ierarhe Nifone, cel Dimpreună cu Marii Ierarhi
ai BISERICII Lui HRISTOS, primeşte şi puţina noastră Cinstire, şi
din VEŞNICIE Mijloceşte şi pentru noi, cei în multe nevoi, ca să
putem Cânta: ALILUIA!
346
Acatistul Sfinţilor Martiri Brâncoveni
Sfinţii Martiri Brâncoveni sunt Domnitorii Ţării Româneşti, ce

şi-au arătat CREDINŢA Creştină în CREDINCIOŞIA de Neam şi
Pământ Strămoşesc într-un moment de „răscruce a vremurilor”,
când Răsăritul şi Apusul se luptau pentru supremaţie. Prin
Martirajul acestor Sfinţi se dovedeşte că şi Ţara Românească are cu
Adevărat „CHIPUL Cel CREŞTIN”, pe o „TEMELIE” de neclintit.
Nu numai „Poporul Român” este CREDINCIOS, ci şi „STĂPÂ-
NIREA sa”. Iată o DOVADĂ de „Fiinţialitate ROMÂNEASCĂ”.
Tropar (glas 1)
„Cel ce pentru Dreapta Credinţă şi pentru neam te-ai învred-
nicit a suferi moarte de mucenic, împreună cu fiii tăi Constantin,
Ştefan, Radu, Matei şi cu sfetnicul Ianache, Dreptcredinciosule
Voievod Constantine, Roagă pe HRISTOS DUMNEZEU să
Tropar (glas 1)
Pe voi, Sfinţilor Brâncoveni, Constantin Voievod cu Fiii
Constantin, Ştefan, Radu, Matei, şi Sfetnicul Ianache, şi noi vă
lăudăm şi vă fericim, că prin Mucenicie CREDINŢA în HRISTOS
aţi Mărturisit, pe Care Rugaţi-L să Mântuiască şi Sufletele noastre.
347
Psalmul 50, apoi:
Condacul 1
Cu Mărturisirea CREDINŢEI şi noi vă Cinstim, pe Voi cei care
pentru CREDINŢA Creştină JERTFA MUCENICEASCĂ aţi
PRIMIT şi aşa Cântarea cea Sfântă să o aducem:
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Brâncoveni, Domnitorii Martiri ai
CREDINŢEI Creştine ROMÂNEŞTI!
Icosul 1
În Dreapta CREDINŢĂ Strămoşească Bine Crescuţi dintr-un
Neam ÎNCHINAT Lui HRISTOS, cu Adevărat MĂRTURISITORI
v-aţi făcut, când vrăjmăşia cea rea CREDINCIOŞIA Cea Sfântă v-a
primejduit:
Bucuraţi-vă, Neam de Sfântă CREDINŢĂ;
Bucuraţi-vă, Moştenitorii CREDINCIOŞIEI Strămoşeşti;
Bucuraţi-vă, Fii Vrednici ai acestui Pământ;
Bucuraţi-vă, chiar la Scaunul DOMNIEI Chemaţi;
Bucuraţi-vă, că Dregătoria cea Mare CREDINŢA nu v-a împu-
ţinat;
Bucuraţi-vă, DOMNITORII de acum şi în Cinstea Cerească;
Bucuraţi-vă, Constantine cu Fiii tăi;
Bucuraţi-vă, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei;
Bucuraţi-vă şi cu Sfetnicul Ianache;
Bucuraţi-vă, DOMNIE ROMÂNEASCĂ întru adevăr CREŞ-
TINĂ;
Bucuraţi-vă, STĂPÂNIRE ROMÂNEASCĂ cu CHIPUL Lui
HRISTOS;
348
Condacul al 2-lea
La răscrucea vrăjmăşiilor celor răi Ţara Românească multe a
pătimit, dar şi Milostivirea Lui HRISTOS a fost mereu DĂRUI-
TOARE de CREDINCIOŞIE neclintită, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 2-lea
Luptele aprige şi viclene dintre Răsărit şi Apus căutau să intre
şi în Dacia Străbună, dar Fiii cei Vrednici cu Vitejie le-au oprit şi
au apărat Pământul şi Neamul de uciderea lor:
Bucuraţi-vă, Mlădiţele cele Alese ale Lui HRISTOS;
Bucuraţi-vă, Mlădiţele cele mai de Soi;
Bucuraţi-vă, Mlădiţele Alese dintre spini;
Bucură-te, Constantin cel Mare ROMÂNESC;
Bucură-te, Fiule Constantin, primul Urmaş;
Bucură-te, Fiule Ştefane, asemănarea Arhidiaconului Ştefan;
Bucură-te, Radule cel neînfricat;
Bucură-te, şi tu, Micuţule Matei;
Bucură-te, Ianache, Sfetnicul cel Credincios;
Bucuraţi-vă, tot SCAUNUL DOMNESC ROMÂN, în MĂR-
TURISIRE;
Bucuraţi-vă, DOMNIA ROMÂNĂ Înălţată pe CRUCE;
Condacul al 3-lea
Lupta pentru „împărăţia lumească” întunecă minţile Stăpânito-
rilor şi aşa cad în uciderile cele mai viclene şi în cursele minci-
noaselor uneltiri, fără Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 3-lea
Despărţiţi de HRISTOS, Stăpânitorii lumii cei amăgiţi de
propriile lor patimi se războiesc între ei şi cu greu cei Credincioşi se
pot păzi:
349
Bucuraţi-vă, DOMNITORII cei cu Taina CREDINŢEI;
Bucuraţi-vă, DOMNITORII care n-aţi uitat de DUMNEZEU;
Bucuraţi-vă, Marii Dregători, şi cu Mintea la Cer;
Bucuraţi-vă, Stăpânire Lumească de „Sub CRUCEA” Lui
HRISTOS;
Bucuraţi-vă, Stăpânire lumească ÎNCHINATĂ;
Bucuraţi-vă, că peste patimile mândriei aţi trecut;
Bucuraţi-vă, că peste păcat aţi călcat;
Bucuraţi-vă, că de CREDINŢĂ nu v-aţi lepădat;
Bucuraţi-vă, că deşi între cele lumeşti, cele Sfinte aţi avut;
Bucuraţi-vă, că la încercarea CREDINCIOŞIEI neclintiţi aţi
stat;
Bucuraţi-vă, că ale lumii pentru DUMNEZEU aţi lăsat;
Condacul al 4-lea
Mulţi nu înţelegeau cum tu, Domnitorul Ţării Româneşti, cel
aspru cu Poporul, dintr-odată te arăţi CREDINCIOSUL cel
MĂRTURISITOR, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 4-lea
Bir greu trebuia adesea să plăteşti pentru PACEA ŢĂRII, ca
lăcomia păgână să potoleşti, şi aşa adesea îngreunare aduceai celor
de jos:
Bucuraţi-vă, Înţelegerea de Taină;
Bucuraţi-vă, Înţelegerea cea „amară”;
Bucuraţi-vă, Înţelegerea CRUCII Însângerate;
Bucuraţi-vă, Înţelegerea doar de cei Mari Cunoscută;
Bucuraţi-vă, Înţelegerea doar a Stăpânitorilor CREDINCIOŞI;
Bucuraţi-vă, Înţelegerea SFATULUI din Adânc;
Bucuraţi-vă, Priceperea Inimilor JERTFITOARE;
Bucuraţi-vă, Priceperea Inimilor DĂRUITOARE;
Bucuraţi-vă, Cei de DUHUL PREASFÂNT LUMINAŢI;
350
Bucuraţi-vă, cei de HRISTOS ÎNŢELEPŢIŢI;
Bucuraţi-vă, cei de HRISTOS IUBIŢI;
Condacul al 5-lea
Domnitori de Neam Ales şi Boieresc, aţi dorit ÎNFRUMU-
SEŢAREA în toate, încât peste tot „Podoabele Brâncoveneşti” de
acum se cunosc, spre lauda şi Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 5-lea
Se mirau străinii cum Micuţa ŢARĂ ROMÂNEASCĂ are aşa
CHIP FRUMOS, cum toate sunt o Cântare Lui HRISTOS şi o
Laudă a Celor Sfinte:
Bucuraţi-vă, Iubitorilor de Frumuseţea cea Sfântă;
Bucuraţi-vă, Iubitorilor de Podoabele BISERICII;
Bucuraţi-vă, Ctitorii de Mare Dărnicie;
Bucuraţi-vă, cei în Pomenire la Horez;
Bucuraţi-vă, cei în Pomenire la Govora, Bistriţa şi Arnota;
Bucuraţi-vă, căci Cântă Clopotele de la Tismana şi Dintr-un
Lemn;
Bucuraţi-vă, cei cunoscuţi la Târgovişte, Mogoşoaia şi Potlogi;
Bucuraţi-vă, că şi peste hotare Daruri aţi făcut;
Bucuraţi-vă, că sunteţi Asemenea cu Ştefan cel Mare;
Bucuraţi-vă, Domnitorii cei de Mare Cinste;
Bucuraţi-vă, cei între Domnitorii cei Mari ai lumii;
Condacul al 6-lea
Plină de primejdii v-a fost Viaţa, între luptele viclene ale
„vremurilor tulburi şi de grea încercare”, dar prin CREDINŢĂ în
cele Bune aţi Nădăjduit, Cântând: ALILUIA!
351
Icosul al 6-lea
Doar cei Aleşi şi cu DAR de SUS pot fi Neclintiţi şi neînfricaţi
în „luptele ascunse” ale vremurilor, prin aceasta şi voi biruind:
Bucuraţi-vă, cei Împreună cu Sfântul Antim Ivireanul;
Bucuraţi-vă, cei împreună cu toţi Credincioşii ŢĂRII;
Bucuraţi-vă, cei împreună cu Sfinţii PĂMÂNTENI;
Bucuraţi-vă, Rodurile de Sămânţă Bună;
Bucuraţi-vă, Rodurile de Sfinţenie STRĂMOŞEASCĂ;
Bucuraţi-vă, că lăsaţi o MOŞTENIRE Curată;
Bucuraţi-vă, că lăsaţi URMAŞI asemănători;
Bucuraţi-vă, că ne lăsaţi Chip de CREDINŢĂ;
Bucuraţi-vă, că ne lăsaţi Chip de CREDINCIOŞIE;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor cu Mare NUME;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor de NUME ROMÂNESC;
Condacul al 7-lea
Bogaţii nu ajung în ÎMPĂRĂŢIA Lui DUMNEZEU decât dacă
bogăţia o fac „PRINOS de DAR Ceresc”. În acest fel şi Voi fiind, la
Cer aţi Urcat, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 7-lea
CĂRŢI cu Ornamente şi ferecături scumpe, Podoabe Bisericeşti,
Podoabe pentru multe Locaşuri Sfinte, toate vă arată LUCRAREA
Voastră cea Bună:
Bucuraţi-vă, Voievozilor cu multă DĂRUIRE;
Bucuraţi-vă, DOMNITORILOR ce DRUMUL CRUCII aţi
străbătut;
Bucuraţi-vă, DOMNITORILOR cei cu GOLGOTA de Taină;
Bucuraţi-vă, cei cu Viaţa fără tihnă;
Bucuraţi-vă, cei mereu primejduiţi;
Bucuraţi-vă, cei mereu de cei răi pândiţi;
Bucuraţi-vă, şi de cei de-aproape trădaţi;
352
Bucuraţi-vă, cei mult încercaţi;
Bucuraţi-vă, că doar prin LUMINA Lui HRISTOS aţi scăpat;
Bucuraţi-vă, că doar prin Priceperea de DUH aţi biruit;
Bucuraţi-vă, cei dintre „Marii Slujitori ai ŢĂRII”;
Condacul al 8-lea
A fi Mare şi Stăpânitor peste Popor este o „Mare Jertfă de
Slujire”, care de nu este făcută în CREDINCIOŞIE blestem greu se
aduce, fără Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 8-lea
Voi, Sfinţilor Brâncoveni, în cele lumeşti aţi fost măriţi, dar aţi
înţeles că adevărata Mărire este în „ÎNCHINAREA SFÂNTĂ” a
Lui HRISTOS:
Bucuraţi-vă, cei cu Cinstea Pământească;
Bucuraţi-vă, cei şi cu Cinstea Cerească;
Bucuraţi-vă, că la ÎMPĂRĂŢIA Lui DUMNEZEU aţi gândit;
Bucuraţi-vă, că şi la Cele VEŞNICE aţi căutat;
Bucuraţi-vă, că aţi vrut să UNIŢI Cerul cu Pământul;
Bucuraţi-vă, că RAIUL l-aţi dorit;
Bucuraţi-vă, că aşa de cele pătimaşe v-aţi curăţit;
Bucuraţi-vă, că în LUMINA Lui HRISTOS v-aţi ÎMBRĂCAT;
Bucuraţi-vă, că în SFINŢENIA BISERICII v-aţi Renăscut;
Bucuraţi-vă, că aşa la Slava de SUS aţi ajuns;
Bucuraţi-vă, că şi în cele Nestricăcioase aşa aţi pătruns;
Condacul al 9-lea
Luptele ascunse dintre Apus şi Răsărit căutau ca şi pe voi,
Brâncovenii, să vă atragă în momelile lor viclene şi ucigaşe, dar aţi
păstrat CREDINŢA cea Adevărată, în Cântarea de: ALILUIA!
353
Icosul al 9-lea
Nu puteau crede cei răi şi străini că DOMNIA ROMÂNEASCĂ
poate sta „LIBERĂ şi neamestecată” şi aşa învinuiri mincinoase
v-au adus:
Bucuraţi-vă, Biruitorilor de cele lumeşti;
Bucuraţi-vă, Biruitorilor de cele pătimaşe;
Bucuraţi-vă, că la LIMAN aţi ajuns;
Bucuraţi-vă, că şi cele Duhovniceşti aţi câştigat;
Bucuraţi-vă, că cele de Taină aţi Învăţat;
Bucuraţi-vă, că pentru LIBERTATEA ŢĂRII aţi luptat;
Bucuraţi-vă, că pentru ŢARĂ v-aţi JERTFIT;
Bucuraţi-vă, că v-aţi IUBIT NEAMUL;
Bucuraţi-vă, că Cinstea Străbună aţi Strălucit;
Bucuraţi-vă, că aşa, „peste vremi” aţi întrevăzut;
Bucuraţi-vă, ÎNAINTE-Văzătorii Sfinţi;
Condacul al 10-lea
Mare este Taina CREDINŢEI care răzbate prin toate încer-
cările şi Biruieşte cu LUMINA Cerească ce Coboară, în Cântarea
de: ALILUIA!
Icosul al 10-lea
Vicleniile străine la tot pasul v-au pândit, că nu puteau vedea
„Strălucirea Sfântă” pe care voi, Sfinţilor Brâncoveni, o aveaţi:
Bucuraţi-vă, Cinstea deodată cu necazul;
Bucuraţi-vă, Mărirea deodată cu primejdia;
Bucuraţi-vă, că răul mereu v-a urmărit;
Bucuraţi-vă, că zi şi noapte moartea v-au dorit;
Bucuraţi-vă, că RUGĂCIUNEA aţi avut;
Bucuraţi-vă, că RUGĂCIUNEA v-a LUMINAT;
Bucuraţi-vă, că RUGĂCIUNEA v-a Deschis UŞA de Taină;
Bucuraţi-vă, că RUGĂCIUNEA cu Cele de SUS v-a ÎNTĂRIT;
354
Bucuraţi-vă, că prin RUGĂCIUNE OCROTIRE aţi avut;
Bucuraţi-vă, că aşa, Cele Sfinte v-au PĂZIT;
Bucuraţi-vă, că şi voi aşa, Cele Sfinte aţi ÎNFĂPTUIT;
Condacul al 11-lea
În Vinerea Mare şi Sfântă a PATIMILOR Lui HRISTOS aţi
fost răpiţi din Pământul Strămoşesc, fiind duşi la Constantinopol în
legături, unde şi mai mult aţi Cântat: ALILUIA!
Icosul al 11-lea
S-au mirat vrăjmaşii străini de TĂRIA Voastră, că rupţi de
ŢARĂ şi de DOMNIE o altă Taină Cerească aveaţi:
Bucuraţi-vă, Pământ ROMÂNESC desţelenit;
Bucuraţi-vă, Pământ ROMÂNESC SFINŢIT;
Bucuraţi-vă, Pământ cu Roadele de RAI;
Bucuraţi-vă, NEAM cu Cele SFINTE PLĂMĂDIT;
Bucuraţi-vă, JERTFE pe Veci IZVORÂTOARE;
Bucuraţi-vă, MUCENICIE Nepieritoare;
Bucuraţi-vă, cei UNIŢI de acum cu Toţi Sfinţii;
Bucuraţi-vă, cei POMENIŢI fără uitare;
Bucuraţi-vă, „peste veacuri” Chipuri VII;
Bucuraţi-vă, cei ÎNSCRIŞI în CARTEA VIEŢII ROMÂNEŞTI;
Bucuraţi-vă, cei ZUGRĂVIŢI în ICOANA ROMÂNEASCĂ;
Condacul al 12-lea
Durere şi Plâns amar a fost pentru DOAMNA Maria şi Fiicele
rămase orfane, ca şi tânguire pentru toţi cei Credincioşi ai ŢĂRII,
toate adunându-se însă în Cântarea de: ALILUIA!
355
Icosul al 12-lea
Cu Bărbăţie şi Virtute neclintită CREDINCIOŞIA Creştină şi a
ŢĂRII aţi MĂRTURISIT, de s-au înfricoşat şi mai tare cei
asupritori:
Bucuraţi-vă, neînfricaţi BĂRBAŢI ai Lui HRISTOS;
Bucuraţi-vă, că pe rând Capul vi s-a tăiat;
Bucuraţi-vă, că nici aceasta nu v-a slăbit;
Bucuraţi-vă, că şi mai mult v-aţi Întărit;
Bucuraţi-vă, că în Inimi multe săbii aşa v-au înfipt;
Bucuraţi-vă, că pe HRISTOS mai mult decât pe toate aţi IUBIT;
Bucuraţi-vă, că de CREDINŢA Creştină nu v-aţi lepădat;
Bucuraţi-vă, că aşa, MUCENICIA aţi PRIMIT;
Bucuraţi-vă, că Sângele vostru lumea a zguduit;
Bucuraţi-vă, că răutatea şi uciderea aţi vădit;
Bucuraţi-vă, că aşa CRUCEA Creştină şi mai SUS aţi
ÎNĂLŢAT;
Condacul al 13-lea
O, Voi, Sfinţilor Brâncoveni, cei ÎNCUNUNAŢI cu Strălu-
citoarele CUNUNE MUCENICEŞTI, DOMNITORII cei Sfinţi ai
ŢĂRII ROMÂNEŞTI, dintre Cetele Cereşti VEGHEAŢI neîncetat
ca acest NEAM şi PĂMÂNT să fie PĂZIT de tot răul, în Cântarea
de: ALILUIA!
356
Acatistul Pomenirii Veşnice
Se citeşte la Pomenirea răposaţilor, în Sâmbetele Morţilor şi de

fiecare dată când se face Parastasul după 40 de Zile. Un specific
deosebit este la noi, Carpatinii, „Cultul Părinţilor răposaţi”, cu care
cei Vii sunt într-o „legătură” nedespărţită. Strămoşii-Moşii, Părinţii
şi toţi cei răposaţi, sunt consideraţi „cei care ţin lumea” aceasta
pământească, mulţi fiind Sfinţi Părinţi ce stau ÎNAINTEA Lui
DUMNEZEU, pe Care ÎL ROAGĂ permanent pentru Viaţa noastră.
POMENIREA Cerească a Pământenilor şi Pomenirea Pământească
a celor din Cer sunt MEMORIALUL Veşniciei. Veşnica POME-
NIRE este „VIAŢA VEŞNICĂ”, atât a celor mutaţi în Lumea
Veşniciei, precum şi a celor ce se Nasc mereu în Lume. Lumea are
în primul rând „PĂRINŢI în NEMURIRE”, şi aceştia sunt
„temelia” Vieţii tuturor Naşterilor la Viaţă. Când se Naşte un „Nou
Copil”, se Naşte mai întâi din „PĂRINŢII Neamului său din
NEMURIRE”.
„Cultul PĂRINŢILOR” este un specific pregnant al Vieţii
Creştine. „LITURGHIA Cerească şi Liturghia Pământească” sunt în
„Legătură directă”. Cine nu Participă la această UNIRE, nu va şti ce
este „VEŞNICIA Vieţii”.
Tropar (glas 2)
„Când Te-ai pogorât la moarte, Cela ce eşti fără de moarte,
atunci iadul l-ai omorât cu Strălucirea Dumnezeirii, iar când ai
înviat pe cei morţi din cele de dedesubt toate puterile cereşti au
strigat: Dătătorule de viaţă, HRISTOASE DUMNEZEUL nostru,
slavă Ţie”. (de 3 ori)
357
Psalmul 50, apoi:
Condacul 1
ICONOMIA cea mai Mare, nepătrunsă şi negrăită, ca toate să
fie în UNIREA PĂRINTEASCĂ, este Însuşi CHIPUL Tău,
PĂRINTELE tuturor, DUMNEZEU, Căruia şi noi cu mare ÎNCHI-
NARE ne plecăm:
TATĂL nostru DUMNEZEU, IUBIREA cea nemărginită,
Odihneşte pe Părinţii noştri şi pe toţi cei răposaţi!
Icosul 1
PĂRINTE DUMNEZEU, Tu eşti FĂCĂTORUL a toate, care
NAŞTI pe FIUL, ARĂTAREA în toate, şi PURCEZI pe SFÂNTUL
DUH, ÎNFĂPTUITORUL din toate, Ţie ÎNCHINAREA cea mai
Mare îţi aducem.
TATĂL nostru DUMNEZEU, NUMELE Cel Mare şi cel de
Taină;
TATĂL nostru DUMNEZEU, „CEL ce EŞTI” dintotdeauna;
TATĂL nostru DUMNEZEU, Neînceputul în Sine;
TATĂL nostru DUMNEZEU, Necuprinsul în Sine Cuprins;
TATĂL nostru DUMNEZEU, Cel dinaintea tuturor Începuturilor;
TATĂL nostru DUMNEZEU, IUBIREA-CHIPUL PĂRINTESC;
TATĂL nostru DUMNEZEU, TATĂL-NAŞTEREA a toate;
TATĂL nostru DUMNEZEU, TATĂL-Braţele VIEŢII;
TATĂL nostru DUMNEZEU, Izvorul din Sine Însuşi;
Condacul al 2-lea
Prea adânc nepătruns, PĂRINTE DUMNEZEU, Taină ce doar
Tu ne-o descoperi, ai Zidit şi o Lume ca să fii şi PĂRINTELE ei,
care să Cânte: ALILUIA!
358
Icosul al 2-lea
FIUL Cel DUMNEZEIESC, Prinos de DĂRUIRE Ţi-a adus
„CARTEA VIEŢII Lumii”, în care toată Făptura era Scrisă, şi Tu în
BRAŢELE Tale ai PRIMIT-o.
TATĂL nostru DUMNEZEU, Cel ce ai Primit Dăruirea
Făpturii;
TATĂL nostru DUMNEZEU, Cel ce ai văzut că Lumea va
păcătui;
TATĂL nostru DUMNEZEU, Cel ce nu Te-ai uitat la păcat;
TATĂL nostru DUMNEZEU, IUBIREA ce a trecut peste
toate;
TATĂL nostru DUMNEZEU, şi PĂRINTELE Lumii;
TATĂL nostru DUMNEZEU, Cel ce din IUBIREA Ta Lumea
ai făcut;
TATĂL nostru DUMNEZEU, Cel ce din „nimic” ai Zidit;
TATĂL nostru DUMNEZEU, Cel ce „nimicul” Făptură l-ai
conceput;
TATĂL nostru DUMNEZEU, Cel ce cu CHIPUL Tău totul ai
Pecetluit;
Condacul al 3-lea
PĂRINTE DUMNEZEU, IUBIREA din Absolut, păcatul lumii
o „rană în Nemurire a făcut” şi Veşnicia în „două s-a rupt”, şi
„moartea” Făpturii s-a ivit, dar Tu din Zidire nu te-ai oprit, spre
Icosul al 3-lea
Păcatul n-a putut Lumea s-o distrugă, că Tu cu „Nemurirea” ai
Pecetluit-o, şi aşa mereu „moartea” în VIAŢĂ iarăşi trece.
TATĂL nostru DUMNEZEU, IUBIREA mai tare decât păcatul;
TATĂL nostru DUMNEZEU, IUBIREA ce trece peste moarte;
359
TATĂL nostru DUMNEZEU, IUBIREA Preaputernică;
TATĂL nostru DUMNEZEU, IUBIREA, UNIREA fără des-
părţire;
TATĂL nostru DUMNEZEU, Taina PĂRINTEASCĂ în Sine;
TATĂL nostru DUMNEZEU, CHIPUL ATOTŢIITOR;
TATĂL nostru DUMNEZEU, CHIPUL ATOTFĂCĂTOR;
TATĂL nostru DUMNEZEU, CHIPUL ATOTPURTĂTOR;
TATĂL nostru DUMNEZEU, CHIPUL a toate Închipuitor;
Condacul al 4-lea
Şi noi cu Mare ÎNCHINARE Ţie ne Plecăm, şi Grăirea noastră
chiar neputincioasă totuşi o aducem, că nu se poate tăcea în
BUCURIA Ta şi în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 4-lea
Din lumea căzută, din întunericul de jos, PECETEA CHIPU-
LUI Tău spre Tine ne CHEAMĂ, şi aşa spre Tine căutăm cu slaba
noastră putere.
TATĂL nostru DUMNEZEU, Cel ce Eşti DUMNEZEU în Sine;
TATĂL nostru DUMNEZEU, DUMNEZEU dinainte de
DUMNEZEU;
TATĂL nostru DUMNEZEU, TATĂL dinainte de TATĂ;
TATĂL nostru DUMNEZEU, CHIPUL dinainte de CHIP;
TATĂL nostru DUMNEZEU, Absolutul dinainte de absolut;
TATĂL nostru DUMNEZEU, IUBIREA dinainte de IUBIRE;
TATĂL nostru DUMNEZEU, TOTUL dinainte de Toate;
TATĂL nostru DUMNEZEU, Cel din Sine şi în Sine;
TATĂL nostru DUMNEZEU, PĂRINTELE cu FIINŢA
PĂRINTE;
360
Condacul al 5-lea
Vinovaţi suntem de toate suferinţele lumii şi chiar de cele ale
făpturilor necuvântătoare, că păcatul Omului a distrus Frumuseţea
Zidirii, dar cerem IERTAREA Ta, PĂRINTE, Cântând: ALILUIA!
Icosul al 5-lea
Prin CRUCEA FIULUI Tău păcatul s-a dezlegat, blestemul s-a
desfăcut, şi aşa iarăşi la Tine putem să ne întoarcem.
TATĂL nostru DUMNEZEU, IERTĂRII Tale ne Închinăm;
TATĂL nostru DUMNEZEU, Mulţumim MILEI Tale;
TATĂL nostru DUMNEZEU, primeşte şi puţina noastră
Îndreptare;
TATĂL nostru DUMNEZEU, primeşte şi Sufletele celor răposaţi;
TATĂL nostru DUMNEZEU, treci peste păcatele lor;
TATĂL nostru DUMNEZEU, ei sunt Părinţii noştri;
TATĂL nostru DUMNEZEU, ei sunt Fraţii şi Rudeniile noastre;
TATĂL nostru DUMNEZEU, la Tine acum sunt;
TATĂL nostru DUMNEZEU, mulţi Te-au Iubit;
Condacul al 6-lea
Multe sunt suferinţele păcatului şi plânsul lumii la INIMA Ta
de PĂRINTE a ajuns, şi IUBIREA Ta nemăsurată IERTAREA ne
Dăruieşte, pentru care Cântăm: ALILUIA!
Icosul al 6-lea
Lumea Zidită de Tine în „două s-a rupt” prin păcatul amar, dar
Tu treci peste „prăpastia despărţitoare” şi PĂRINTELE a toate rămâi.
TATĂL nostru DUMNEZEU, păcatul de Tine ne-a despărţit;
TATĂL nostru DUMNEZEU, păcatul s-a făcut „prăpastie”;
TATĂL nostru DUMNEZEU, nu ne lăsa de Tine lipsiţi;
TATĂL nostru DUMNEZEU, doar Tu poţi trece peste toate;
TATĂL nostru DUMNEZEU, doar Tu nu uiţi Făptura Ta;
361
TATĂL nostru DUMNEZEU, doar Tu ne ŞTII pe Fiecare;
TATĂL nostru DUMNEZEU, doar Tu ne poţi iarăşi UNI;
TATĂL nostru DUMNEZEU, doar la Tine este iarăşi ÎNTÂL-
NIREA;
TATĂL nostru DUMNEZEU, doar prin Tine este REÎNTRE-
GIREA;
Condacul al 7-lea
Păcatul a rupt Sufletul de trup, a rupt Lumea de SUS de cea de
jos, a înstrăinat Părinţii de Fii, Fraţii de rudenii, şi doar la Tine mai
este REGĂSIREA, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 7-lea
Tu, PĂRINTELE a Toate, nu poţi lăsa stricăciunea Zidirii Tale,
şi aşa IUBIREA Ta o Rezideşte.
TATĂL nostru DUMNEZEU, IUBIRE, dar şi mustrare;
TATĂL nostru DUMNEZEU, Chemare, dar şi pedepsire;
TATĂL nostru DUMNEZEU, IERTARE, dar şi certare;
TATĂL nostru DUMNEZEU, nu ne lăsa în întunericul păcatului;
TATĂL nostru DUMNEZEU, nu lăsa Părinţii să ne uite;
TATĂL nostru DUMNEZEU, nu ne lăsa nici pe noi să-i uităm;
TATĂL nostru DUMNEZEU, mulţi sunt Sfinţii Lumii;
TATĂL nostru DUMNEZEU, mulţi sunt Plăcuţii Tăi;
TATĂL nostru DUMNEZEU, pentru ei POMENIREA Veşnică
să fie;
Condacul al 8-lea
DOMNUL HRISTOS Chipul de Fii şi nouă ne-a Dat, şi în El
ne-am Îmbrăcat, şi aşa în Veşnicia Lui am Intrat în Cântarea de:
ALILUIA!
362
Icosul al 8-lea
PREASFÂNTUL DUH de asemenea ne-a curăţit, în LUMINĂ
ne-a Prefăcut, ca să putem Sta Înaintea Ta, PĂRINTE a toate.
TATĂL nostru DUMNEZEU, nu ştim prea multe să grăim;
TATĂL nostru DUMNEZEU, ÎNCHINAREA ne este Răspunsul;
TATĂL nostru DUMNEZEU, Mulţumirea ne este Cinstirea;
TATĂL nostru DUMNEZEU, plecarea Minţii ne este lauda;
TATĂL nostru DUMNEZEU, frângerea Inimii ne este Cântarea;
TATĂL nostru DUMNEZEU, RUGĂCIUNEA ne este Grăirea;
TATĂL nostru DUMNEZEU, Tăcerea ne este starea;
TATĂL nostru DUMNEZEU, Nădejdea ne este Aşteptarea;
TATĂL nostru DUMNEZEU, Credinţa ne este Vederea;
Condacul al 9-lea
PĂRINTELE Veşniciei, păcatul ne-a lăsat doar mâhnirea, dar
când la Tine alergăm BUCURIA cea nespusă iarăşi o simţim, şi din
groapa de jos Cântăm şi noi: ALILUIA!
Icosul al 9-lea
PĂRINTELE Veşniciei, CHIPUL Tău este doar VIAŢĂ, şi aşa
când spre Tine ne întoarcem, VIAŢA iarăşi o primim.
TATĂL nostru DUMNEZEU, CHIPUL Tău ne este VIAŢA
din noi;
TATĂL nostru DUMNEZEU, vezi-ne amarele necazuri;
TATĂL nostru DUMNEZEU, suferinţa şi moartea ne pândesc
mereu;
TATĂL nostru DUMNEZEU, nu are cine să ne izbăvească;
TATĂL nostru DUMNEZEU, nu are cine să ne scape;
TATĂL nostru DUMNEZEU, ne înfricoşăm de ceasul morţii;
TATĂL nostru DUMNEZEU, ne temem de pedeapsa păcatului;
TATĂL nostru DUMNEZEU, Nădejdea noastră ultimă;
363
TATĂL nostru DUMNEZEU, IUBIRE, nu ne lăsa, IUBIRE;
Condacul al 10-lea
CHIPUL Tău SUFLAT, ca lui Adam, la Zămislirea fiecăruia
din noi este acoperit de păcat, şi cum vom putea sta Înaintea Ta?
Îmbracă-ne cu IUBIREA Ta, ca să Cântăm: ALILUIA!
Icosul al 10-lea
Goi în Veşnicie nu putem fi, şi cu haina întunericului de iad în
FAŢA LUMINII ne ardem, de aceea ne cutremurăm, cerând
Milostivirea Ta.
TATĂL nostru DUMNEZEU, Îmbracă pe Părinţii noştri răposaţi;
TATĂL nostru DUMNEZEU, acoperă-le goliciunea cu
IUBIREA Ta;
TATĂL nostru DUMNEZEU, MILA Milelor;
TATĂL nostru DUMNEZEU, PĂRINTELE Cel PREAÎNDU-
RĂTOR;
TATĂL nostru DUMNEZEU, nu lăsa Zidirea ta ruptă;
TATĂL nostru DUMNEZEU, Redă CHIPUL Tău Zidirii Tale;
TATĂL nostru DUMNEZEU, nu lăsa Făptura Ta să moară;
TATĂL nostru DUMNEZEU, nu ne UITA;
TATĂL nostru DUMNEZEU, în INIMA Ta ştim că suntem;
Condacul al 11-lea
Deşi nevrednici, nu deznădăjduim, că ştim IUBIREA Ta
ATOTŢIITOARE de PĂRINTE, şi aşa printre lacrimi şi dureri
BUCURIA Ta mai Străluceşte, în Cântarea de: ALILUIA!
364
Icosul al 11-lea
PĂRINTE DUMNEZEU, doar ÎNCHINÂNDU-ne IUBIREA
Ta o Cunoaştem, că ŢIE, IUBIREA Iubirilor, Ţie se Cuvine Marea
CINSTIRE.
TATĂL nostru DUMNEZEU, BUCURIA Veşniciei;
TATĂL nostru DUMNEZEU, PĂRINTELE cu Toate în BRAŢE;
TATĂL nostru DUMNEZEU, ce laşi şi Zidirea să Te Îmbră-
ţişeze;
TATĂL nostru DUMNEZEU, O, ICOANA ICOANELOR;
TATĂL nostru DUMNEZEU, Lumea Întreagă cu Tine deodată;
TATĂL nostru DUMNEZEU, Zidirea cu ZIDITORUL totodată;
TATĂL nostru DUMNEZEU, UNIREA a toate;
TATĂL nostru DUMNEZEU, UNIREA fără despărţire;
TATĂL nostru DUMNEZEU, BRAŢELE cele fără de hotare;
Condacul al 12-lea
O, PĂRINTE DUMNEZEU, cu Părinţii noştri, cu Rudeniile, cu
Neamul împreună să fim, ca ICOANA Veşniciei în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 12-lea
ÎMPĂRĂŢIA Veşniciei este ÎMPĂRĂŢIA Ta, PĂRINTE, cu
FIUL şi cu SFÂNTUL DUH, în TREIMEA DUMNEZEIASCĂ, şi
cu Făptura ÎNCHINATĂ totodată.
TATĂL nostru DUMNEZEU, Veşnicia coborâtă şi în Zidire;
TATĂL nostru DUMNEZEU, Nemurirea şi din Făpturi;
TATĂL nostru DUMNEZEU, DUMNEZEIREA Revărsată;
TATĂL nostru DUMNEZEU, cu FIUL şi cu SFÂNTUL DUH,
ÎNTREITA IUBIRE;
TATĂL nostru DUMNEZEU, prin Sfinţii Lumii încă o Iubire;
TATĂL nostru DUMNEZEU, pentru păcătoşi încă o MILOS-
TIVIRE;
365
TATĂL nostru DUMNEZEU, pentru toţi cei răposaţi, încă o
MILĂ;
TATĂL nostru DUMNEZEU, IUBIREA IUBIRILOR;
TATĂL nostru DUMNEZEU, PĂRINTELE Cel de-a pururea;
Condacul al 13-lea
În TREIMEA cea Nedespărţită a DUMNEZEIRII, şi
PĂRINTELE DUMNEZEU al Lumii Zidite, pe noi cei căzuţi din
IUBIRE, ridică-ne iarăşi la IUBIRE, ca în IUBIREA a TOATE să
fim, în Cântarea de: ALILUIA!
366
Acatistul Sfântului Înger Păzitor
Se citeşte individual ca Pravilă, Zilnic sau cel puţin o dată pe
săptămână.
Tropar (glas 6)
„Îngere al lui DUMNEZEU, Păzitorul meu cel Sfânt, păzeşte
viaţa mea întru frica lui HRISTOS DUMNEZEU, întăreşte mintea
mea pe Calea cea adevărată şi Hrăneşte Sufletul meu cu Mintea cea
de Sus, ca de tine povăţuit fiind, să primesc de la HRISTOS
DUMNEZEU mare milă”.

„Sfântă Stăpână, Maica DUMNEZEULUI nostru, Ceea ce
necuprins de minte omenească ai născut pe Făcătorul tuturor, Roagă
Bunătatea Lui, totdeauna cu Îngerul păzitorul meu, să Mântuiască
sufletul meu cel stăpânit de patimi şi să-mi dăruiască iertarea
păcatelor, Preasfântă Stăpână, Maica lui HRISTOS DUMNEZEUL
NOSTRU” (Glasul 6)
Psalmul 50, apoi:
367
Condacul 1
Chipului Îngeresc îi aducem Cinstirea cuvenită prin Tine,
Îngerul Păzitor, care cobori din cele de SUS la noi, cele de jos, ca
Cerul şi Pământul să se Întâlnească, şi aşa să Cântăm:
Sfinte Înger Păzitor, Bucuria Duhovnicească!
Icosul 1
Cerul este Chipul Îngeresc şi Pământul este Chipul Omenesc,
care în CHIPUL Lui HRISTOS se UNESC, şi aşa toată Zidirea cu
FĂCĂTORUL Însuşi Vorbeşte.
Sfinte Îngere, la Naşterea mea Tu m-ai Ales;
Sfinte Îngere, la Naşterea mea Tu m-ai Cerut DOMNULUI;
Sfinte Îngere, Tu m-ai câştigat să-ţi fiu Ascultător;
Sfinte Îngere, cu Tăria Ta Cerească m-ai împuternicit;
Sfinte Îngere, cu Iubirea Ta m-ai Îmbrăcat;
Sfinte Îngere, în Braţele Tale m-ai luat din MÂINILE Lui
DUMNEZEU;
Sfinte Îngere Păzitor, Bucuria Duhovnicească!
Condacul al 2-lea
Din Pântecele Mamei mi-ai Purtat de grijă şi mereu mi-ai
vorbit în Taină de cele de SUS, şi de atunci eu ştiu de Cântarea cu
Tine, de: ALILUIA!
Icosul al 2-lea
Atât de multe m-ai Învăţat, şi venit în Viaţă, Tu ca pe un Copil
m-ai Crescut, să Cunosc şi eu pe ZIDITORUL a toate.
Sfinte Îngere, ştiai că în Viaţa mea voi păcătui;
Sfinte Îngere, Credeai însă şi în Întoarcerea mea;
Sfinte Îngere, Iubire ce nu se împuţinează de nimic;
Sfinte Îngere, Râvnitor să mă câştigi şi pe mine DOMNULUI;
Sfinte Îngere, neobosit de a mă scoate din cele rele;
Sfinte Îngere, Ocrotitor în orice clipă;
368
Condacul al 3-lea
Cum cel mai Luminos ca Soarele Vii la mine, cel pământesc şi
întunecat?... O, Iubire de Cer, se cuvine şi eu să Cânt cu Iubire:
ALILUIA!
Icosul al 3-lea
O, Prearăbdătorule Sfinte Îngere, care nu te scârbeşti de
puţinătatea Minţii, de nesimţirea Inimii şi de toate patimile şi
neputinţele mele!
Sfinte Îngere, Milă Cerească pe Pământ;
Sfinte Îngere, Răbdare de SUS fără margini;
Sfinte Îngere, Credinţă neclintită a MÂNTUIRII mele;
Sfinte Îngere, Nădejde în Îndreptarea Omului;
Sfinte Îngere, Rugător pentru iertarea păcatelor;
Sfinte Îngere, Ajutătorul cel mai sigur;
Condacul al 4-lea
Mare DAR sunteţi Voi Îngerii, pentru noi Oamenii, că datorită
păcatului, cu grele înşelări suntem pândiţi la orice pas, şi prin Voi
acestea se risipesc, ca să putem Cânta: ALILUIA!
Icosul al 4-lea
Ajută-mă şi pe mine, Sfinte Îngere Păzitor, să nu rămân în pati-
mile mele şi Roagă-Te Preabunului DUMNEZEU să-mi fie Îndurător.
Sfinte Îngere, ce Zi şi noapte mă Păzeşti;
Sfinte Îngere, ce eşti Martor la toate ale mele;
Sfinte Îngere, ce adesea te întristezi de mine;
Sfinte Îngere, ce-Ţi acoperi Ochii la stricăciunea mea;
Sfinte Îngere, ce-mi suporţi neruşinările;
Sfinte Îngere, ce nu mă lepezi de la Faţa Ta;
369
Condacul al 5-lea
Mereu mă îndemni să devin un adevărat Credincios, să-mi fac
Ascultarea şi datoria cu toată sinceritatea, să-mi las toate vicleşu-
gurile şi răutăţile, ca să Cânt: ALILUIA!
Icosul al 5-lea
O, Sfântul meu Înger, cum ai vrea să mă vezi cu Chipul
adevărat ce mi l-a DAT DUMNEZEU, şi cum Te-ai Bucura să fiu şi
eu un următor Ţie!
Sfinte Îngere, mulţumesc pentru Iubirea Ta Cerească;
Sfinte Îngere, Credinţa ta că şi eu mă voi Mântui mă arde;
Sfinte Îngere, Aşteptarea Ta că mă voi îndrepta mă doare;
Sfinte Îngere, Iertarea Ta mă copleşeşte;
Sfinte Îngere, cu adevărat mă văd prin Tine;
Sfinte Îngere, îmi dau seama cine sunt;
Condacul al 6-lea
Zilele trec şi mă apropii de mormânt, şi îmi văd „goliciunea”
Vieţii mele şi mă înspăimântez, tu, Sfântul meu Înger, fiind încura-
jarea mea, prin Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 6-lea
Lumea VEŞNICIEI este „foc şi ardere”, şi ce voi rămâne eu,
cel stricăcios? Sfinte Îngere, fii cu mine mereu.
Sfinte Îngere, ce mă fac eu că nu am ÎMPLINIREA Vieţii?
Sfinte Îngere, cum să rămân fără Rod?
Sfinte Îngere, cum să trec în VEŞNICIE fără „HAINA Nemuririi”?
Sfinte Îngere, mă îngrozesc că nu voi fi primit;
Sfinte Îngere, mă cutremur de dreapta Judecată;
Sfinte Îngere, mă ruşinez amarnic;
370
Condacul al 7-lea
O, Sfântul meu Înger, din MÂINILE Lui DUMNEZEU m-ai
luat, la DUMNEZEU să mă DUCI, ca cel ce ai îndrăzneală, prin
Icosul al 7-lea
Dacă Tu, Sfântul meu Înger, mă „Îmbraci” cu Chipul Tău, aşa
voi putea şi eu să trec „hotarul mântuitor”.
Sfinte Îngere, să nu te întorci fără mine la Cer;
Sfinte Îngere, să nu mă laşi în locul celor pierduţi;
Sfinte Îngere, Roagă-te mai mult ca oricând pentru mine;
Sfinte Îngere, Cere Lui DUMNEZEU Iertarea mea;
Sfinte Îngere, prin Sfinţenia Ta să-mi împlinesc drumul Vieţii;
Sfinte Îngere, prin Iubirea Ta ajung la liman;
Condacul al 8-lea
O, Sfântul meu Înger Păzitor, Iubirea coborâtă din Cer, ridică-mă
şi pe mine cel pământesc la ÎMPĂRĂŢIA Lui DUMNEZEU, aşa
cum este ultima ÎMPLINIRE, ca şi eu să Cânt: ALILUIA!
371
372
Acatistul Pocăinţei
Se citeşte ca Pravilă, individual.
Tropar (glas 5)
„Să tacă tot trupul omenesc şi să stea cu frică şi cu cutremur, şi
nimic pământesc întru sine să nu gândească, că Împăratul împăra-
ţilor şi Domnul domnilor merge să se junghie şi să se dea spre
Mâncare Credincioşilor. Şi merg înaintea Lui Cetele Îngereşti cu
toată căpetenia şi puterea, Heruvimii cei cu ochi mulţi şi Serafimii
cei cu câte şase aripi, feţele acoperindu-şi şi cântând cântarea:
Aliluia, Aliluia, Aliluia!”

„Bucură-te, Uşa Domnului cea neumblată...” (Glasul 5)
Psalmul 50, apoi:
Condacul 1
DOAMNE, am căzut din IUBIREA Ta şi în patimile mele m-
am afundat, în întunericul cel din-afară, unde de Tine stau despărţit;
dar DOAMNE, nu pot fi fără Tine, nu pot să Te uit, încât strig din
stricăciunea mea:
DOAMNE, iartă-mă, peste păcatul meu, Ţie tot mă ÎNCHIN!
373
Icosul 1
DOAMNE, eu Făptura Ta, sunt PURTĂTORUL CHIPULUI
Tău, şi Viaţa mea este să Oglindesc acest CHIP DUMNEZEIESC
prin Chipul meu, să-L Cresc în mine şi în ASEMĂNAREA Ta să
fiu; dar în păcat am căzut, în patimile mele m-am îngropat şi am
întunecat CHIPUL Tău.
DOAMNE, iartă-mă, că din CHIPUL Tău am căzut;
DOAMNE, iartă-mă, că de CHIPUL Tău m-am „golit”;
DOAMNE, iartă-mă, că am păcătuit;
DOAMNE, iartă-mă, că nu pot sta de Tine despărţit;
DOAMNE, iartă-mă, că orb de stricăciune, nu Te mai VĂD;
DOAMNE, iartă-mă, am să strig în Veşnicie, iartă-mă;
Condacul al 2-lea
Nu există „ştergerea păcatului”, că de nimic nu poate fi şters,
că este „uciderea CHIPULUI DUMNEZEIESC”, şi Tu doar,
DOAMNE, poţi TRECE peste el, cu „IERTAREA” Ta şi eu doar cu
„ÎNCHINAREA” mea, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 2-lea
Eu în „Veşnicie voi fi un păcătos”, dar şi Tu cu IERTAREA Ta
pe Veşnicie mă vei ÎMBRĂCA, şi doar ÎNCHINAREA mea va fi
OCHIUL meu, prin care am să Te VĂD şi am să Te IUBESC.
DOAMNE, iartă-mă, că „prăpastia” păcatului am deschis;
DOAMNE, iartă-mă, că „LUMINA” am stins;
DOAMNE, iartă-mă, că am „stricat” NESTRICĂCIUNEA Ta;
DOAMNE, iartă-mă, că ce ai Zidit Tu eu am ucis;
DOAMNE, iartă-mă, că „umbra morţii” am născut;
DOAMNE, iartă-mă, că în locul IUBIRII, „foc de iad” am aprins;
374
Condacul al 3-lea
ÎMPLINIREA Vieţii este ca şi eu să-Ţi RĂSPUND în
ASEMĂNAREA CHIPULUI Tău DUMNEZEIESC, dar eu, „gol
de CHIP”, pe toate „fără de chip le săvârşesc” şi în stricăciune mă
afund, dar nu „deznădăjduiesc”, ci „STRIG de sparg Pământul şi
Cerul şi cele de dedesubt”: IARTĂ-mă, ALILUIA!
Icosul al 3-lea
Stă atârnată „BALANŢA Veşniciei”, într-o parte este „păcatul
meu” cu vremelnicia şi stricăciunea şi în cealaltă IERTAREA Ta şi
ÎNCHINAREA mea, şi în „cumpănă” se dau.
DOAMNE, iartă-mă, că mereu păcătuiesc;
DOAMNE, iartă-mă, că mereu cad în amăgirea mea;
DOAMNE, iartă-mă, că totuşi la Tine alerg;
DOAMNE, iartă-mă, că spre Tine totuşi „îndrăznesc”;
DOAMNE, iartă-mă, că doar ÎNCHINAREA mi-a mai rămas;
DOAMNE, iartă-mă, că doar „STRIGAREA” o mai pot face;
Condacul al 4-lea
DOAMNE, să nu ajung în „iadul în care nu voi mai putea să
mă ÎNCHIN”, în iadul în care „nu voi mai putea STRIGA
IERTAREA Ta”, ci în „iadul IERTĂRII”, spre Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 4-lea
Negrăit este CHIPUL IUBIRII DUMNEZEIEŞTI, care de
nimic nu se poate şterge, care şi mai mult, are Taina IERTĂRII şi
ÎNCHINĂRII, prin care iarăşi DOAMNE, ne putem „ÎNTÂLNI”.
DOAMNE, iartă-mă, că nu „deznădăjduiesc”;
DOAMNE, iartă-mă, că peste păcatul meu, încă mai îndrăznesc;
DOAMNE, iartă-mă, că IUBIREA Ta o pun ÎNAINTE;
DOAMNE, iartă-mă, că de ÎNCHINAREA mea mă „agăţ”;
375
DOAMNE, iartă-mă, că mă „răscol în propriul meu iad”;
DOAMNE, iartă-mă, „strig de mă sparg pe mine însumi”;
Condacul al 5-lea
Îngerul căzut, diavolul, nu se mai poate „ÎNCHINA” şi în
„propriul întuneric veşnic aşa va sta”, dar Omul are tocmai „Veşnica
ÎNCHINARE, chiar în veşnica vină”, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 5-lea
Cutremurătoare sunt „strigarea de iad a păcatului” şi „mistui-
toarea Strigare a ÎNCHINĂRII”, şi amândouă „BALANŢA Veşniciei”
o mişcă.
DOAMNE, iartă-mă, voi striga fără încetare;
DOAMNE, iartă-mă, că peste păcatul meu eu tot Ţie mă ÎNCHIN;
DOAMNE, iartă-mă, strig din suferinţa mea;
DOAMNE, iartă-mă, singurul meu „CUVÂNT Preasfânt”;
DOAMNE, iartă-mă, singurul meu CHIP de LUMINĂ;
DOAMNE, iartă-mă, ICOANA ultimei scăpări;
Condacul al 6-lea
Păcatul nu poate „ucide” Veşnicia IUBIRII DUMNEZEIEŞTI,
ci la „hotarul IERTĂRII” se opreşte şi „goliciunea” de „FOCUL
ÎNCHINĂRII” se acoperă, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 6-lea
„Păcatul oprit în Veşnicie” de Sfinţi şi de cei IERTAŢI are şi el
o Taină, că se face „nepăcătuire Veşnică”, „hotar de netrecut, fără
a doua păcătuire”, INTRAREA în „Nesfârşita IUBIRE ce nu se mai
uită înapoi”.
DOAMNE, iartă-mă, că şi eu în IERTAREA Ta Nădăjduiesc;
DOAMNE, iartă-mă, că în IERTAREA Ta CRED;
376
DOAMNE, iartă-mă şi mă ajută să „opresc şi eu păcatul din mine”;
DOAMNE, iartă-mă, că spre Veşnicia IUBIRII totuşi alerg;
DOAMNE, iartă-mă, strig din „iadul păcatului meu”;
DOAMNE, iartă-mă, strig de nimeni nu mă poate opri;
Condacul al 7-lea
O, DOAMNE, DOAMNE, DOAMNE, Cel ÎNTREIT NUME
al IUBIRII DUMNEZEIEŞTI, Cea ÎNTREITA IERTARE:
IUBIREA de PĂRINTE, MILOSTIVIREA de DUH SFÂNT şi
ÎNCHINAREA de FIU, ŢIE îţi Cântăm: ALILUIA!
377
378
Acatistul Poetului Neamului ROMÂNESC,
Mihai Eminescu
prăznuire, 15 ianuarie
Dacă nu este un Sfânt în sensul strict, acest mare POET este

„CUVÂNTĂTORUL SFINŢENIEI Neamului şi Pământului
ROMÂNESC”. Sunt şi „Sfinţi ai Pământului”, care nu au „Supra-
firescul de Cer”, ci „FIRESCUL Pământesc” ce „concurează” cu
Cerul.
Taina prin care „Cerul tinde să se COBOARE şi să se ODIH-
NEASCĂ pe Pământ” este o MEMORIE ancestrală. În sensul
Creştin, Pământul nu mai este „contrazicerea” Cerului, ci
BISERICA în care Cerul se „FACE TRUP-EUHARISTIE”.
„SFINŢENIA Pământului” este „SFINŢENIA FIRII Pământeşti”
care poate să PRIMEASCĂ şi SUPRADIMENSIUNEA Cerului.
„SFINŢENIA Pământului” nu este în „VIRTUŢI de Cer”, ci în
„VIRTUŢI de Pământ”, ce se pot „ÎMPLETI” reciproc.
Dacă CERUL a fost „zguduit” de „păcatul căderii Îngerilor”,
Pământul este şi el „stricat de păcatul adamic”.
ADAM cel în sine, aşa cum l-a Creat DUMNEZEU, are
„FIREA Pământească BUNĂ” şi doar păcatul i-a adăugat şi o
„parte a răului”.
„VIRTUTEA FIRII BUNE Pământeşti” este de altă categorie
faţă de „VIRTUTEA Suprafirească de CER”.
Poetul Mihai Eminescu nu este un Sfânt de Cer, ci un „Sfânt de
Pământ”.
FIREA Pământului este „CHEMAREA IUBIRII de CER” de a
VENI să se „ODIHNEASCĂ pe Pământ”.
379
SFINŢENIA Pământului nu este „transformarea în CER”, ci
este „PRIMIREA şi ODIHNA CERULUI pe Pământ”.
Este o Mare Taină această „ODIHNĂ a CERULUI pe
Pământ”, care este la toţi Sfinţii, dar şi separat, ca „FIREA în sine a
Pământului”.
Poetul Mihai Eminescu este prin excelenţă „EVANGHE-
LISTUL SFINŢENIEI Pământului”.
„CRUCEA SFINŢENIEI Pământului” este o „CRUCE a
Pământului”. „GOLGOTA CRUCII Pământului” este Drumul
„INTRĂRII în ODIHNA- CASA Pământului”.
Este o „dramă a CASEI pustiite” şi un RAI al „CASEI
VENIRII şi ODIHNEI celor AŞTEPTAŢI”.
Mihai Eminescu este „Sfântul dramei CASEI pustiite” şi
totodată PROFETUL „CASEI ODIHNEI ÎMPLINITE”.
La Eminescu nu căutăm „Sfinţenia de CER”, ci „Taina
CHEMĂRII CERULUI-Luceafărului” de a VENI pe Pământ.
„DORUL Pământului” nu este de a se RIDICA la CER, ci de a
COBORÎ CERUL pe Pământ, ca „NUNTA Pământească”, ca o
„CINĂ de Taină Pământească”.
„NUNTA Pământească” nu este „pat nupţial”, ci „ODIHNĂ-
VESELIA CASEI Pământeşti”.
Zisul „Eros pământesc” este tocmai „drama pământească”, ca o
„AŞTEPTARE a VENIRII Luceafărului CERESC”.
„IUBIREA este VENIREA şi ODIHNA”, iar Mireasa este
„DORUL” acesteia.
DOINIREA este CHEMAREA VENIRII Luceafărului, este
însăşi „IUBIREA Sfântă Pământească”, care nu se împlineşte decât
în „ÎNTÂLNIREA” reciprocă.
Eminescu este „EVANGHELISTUL DOINIRII IUBIRII
Pământeşti” şi aşa îl putem considera „SFÂNTUL Pământului”.
Aşa, şi Pământul poate „STA FAŢĂ către FAŢĂ cu CERUL”,
fără amestecare.
„Patima păcătoasă” a Pământului este mereu în „crucificare”
cu „Virtutea Pământului”, şi la Eminescu este cu prisosinţă
evidenţiată aceasta. Dacă Eminescu, ca Persoană proprie, trece el
380
însuşi prin toate „patimile pământului”, tot el se zbate să iasă din
această „subterană a iadului pământesc”.
Viaţa lui Eminescu este „CRUCIFICAREA subteranei
pământeşti”, din care iese „Biruitor şi ÎNVIAT”.
Eminescu a „LUAT toată subterana Neamului Românesc” şi a
„PURTAT-O” ca pe o „ASEMĂNARE MESIANICĂ”.
Eminescu este „Profetul Ilie ROMÂN”, care „NU a MURIT”,
ci a rămas cu „Trupul pe Pământ”, să „DOINEASCĂ” mereu
Plânsul acestui Pământ, pustiirea CASEI Pământeşti, IUBIREA
părăsită, CREDINŢA uitată; cotropirea străină; micimea perver-
tirii urmaşilor nedemni.
„CASA ROMÂNEASCĂ” nu poate fi niciodată fără
„EVANGHELIA DOINIRII” lui Eminescu, Evanghelistul IOAN al
acestui Pământ şi Neam.
Eminescu este PROFET, APOSTOL, „OMUL cel de TAINĂ şi
cel MARE al Pământului”, este „SFÂNTUL Pământului”, este
„VEŞNICUL TÂNĂR-FĂT-FRUMOS”, este LUCEAFĂRUL, este
„ICONICUL pământesc” din noi.
În acest sens, încercăm şi noi un mic Acatist al lui Mihai
Eminescu.
Este la alegerea fiecăruia, de a-l CINSTI ca pe un „Sfânt
pământesc”, sau doar ca pe un „Om al OMENIEI ROMÂNEŞTI”.
Tropar (glas 4)
„Ca cel ce ai fost rob credincios Domnului tău Iisus Hristos
în Dreapta Credinţă, şi pe El L-ai urmat în Lucrare şi în Patimi,
zidit-ai cu cuvintele date ţie prin Harul Dumnezeiesc Limba noastră
Românească pentru a închina mai curat şi mai strălucitor fiinţa
noastră creştin-ortodoxă Preasfintei Treimi, ridicând între neamuri
neamul nostru ca pe luceafăr între stele, în Cântarea de: Aliluia!”
381
Psalmul 50, apoi:
Condacul 1
Şi Pământul are un Chip, din care se Nasc Făpturile şi Neamu-
rile lor, şi acestea se OGLINDESC ca STELE şi LUCEFERI pe
Cerul de SUS, în care se ODIHNESC ÎMPREUNĂ, şi tu un
LUCEAFĂR fiind, îţi Cântăm:
Veseleşte-te, Mihai Eminescu, LUCEAFĂRUL cu DORUL
de Pământ!
Icosul 1
Însuşi DUMNEZEU DOREŞTE să COBOARE pe Pământ şi
FERICIT eşti tu, Mihai Eminescu, că „DORUL Pământului” l-ai
avut şi DOINITORUL său te-ai făcut, „LACRIMĂ de Pământ”:
Veseleşte-te, Lacrimă de Făt-Frumos;
Veseleşte-te, Lacrimă de HRISTOS;
Veseleşte-te, Lacrimă de TAINĂ;
Veseleşte-te, Lacrimă de ICOANĂ;
Veseleşte-te, Lacrimă din LACRIMĂ;
Veseleşte-te, Lacrimă de VEŞNICIE;
de Pământ!
Condacul al 2-lea
LACRIMA de Cer nu este „plâns”, ci IUBIREA Cea Mare cu
„DORUL de Pământ” ce Coboară, în Cântarea de: ALILUIA!
382
Icosul al 2-lea
O, ce Necuprins este în LACRIMA de Cer, ce LUMINĂ de
LUCEAFĂR cu DORUL de Pământ, ce Chip, Chip Născut din
APĂ şi din DUH, CHIP de BOTEZUL Lui HRISTOS:
Veseleşte-te, LUCEAFĂRUL Românesc;
Veseleşte-te, LUCEAFĂRUL acestui Pământ;
Veseleşte-te, LUCEAFĂRUL acestui Neam;
Veseleşte-te, Veşnicul TÂNĂR de Taină;
Veseleşte-te, Veşnicul COBORÂTOR din Cer;
Veseleşte-te, DOR de „DORUL SFÂNT”;
de Pământ!
Condacul al 3-lea
Cine este Făt-Frumos, cine este Voinicul ce se luptă cu zmeii
ucigători? Este LUCEAFĂRUL de Taină COBORÂT pe Pământ,
Zămislit din „LACRIMA din ICOANĂ”, din Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 3-lea
Făt-Frumos din Lacrimă este LUCEAFĂRUL ce nu s-a mai
„întors” la Cer, care a rămas pe Pământ, şi aşa RAIUL din Nou s-a
făcut:
Veseleşte-te, Taină de CHIPUL Lui HRISTOS;
Veseleşte-te, Taină de Pământean;
Veseleşte-te, Pământeanul MINUNAT;
Veseleşte-te, Pământeanul ce-şi caută „MIREASA pierdută”;
Veseleşte-te, cel ce o scoate de pe „tărâmul celălalt”;
Veseleşte-te, PĂMÂNTEANUL ÎMPĂRAT;
de Pământ!
Condacul al 4-lea
Înmulţindu-se „vrăjmaşii zmei”, CASA ÎMPĂRATULUI este
atacată, Fiii săi sunt luaţi în robie, hotarele se „rup”, străinii
năvălesc şi „PLÂNSUL” se iveşte, în loc de: ALILUIA!
383
Icosul al 4-lea
Ca odinioară Profetul Ieremia, şi tu, Eminescu, „PLÂNSUL
robiei noastre te-ai făcut”, care adânc s-a săpat şi a intrat până în
Codrii cei mari şi pe Munţii cei înalţi, cu DOINIREA-CUVÂNTUL
de Pământ:
Veseleşte-te, DOINIRE de DOR DUMNEZEIESC;
Veseleşte-te, DOINIRE de Dor Pământesc;
Veseleşte-te, DOINIRE de Sfântă CHEMARE;
Veseleşte-te, DOINIRE de IUBIRE;
Veseleşte-te, şi DOINIREA cea de „jale”;
Veseleşte-te, DOINIREA, „EVANGHELIA Pământească”;
de Pământ!
Condacul al 5-lea
Naşterea din „LACRIMA” ICOANEI MAICII DOMNULUI
este CHIPUL IUBIRII DUMNEZEIEŞTI coborâte pe Pământ, care
se face „FIUL-LUCEAFĂRUL, Făt-frumos Voinicul”, IZBĂVI-
TORUL de zmeii cei ucigători, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 5-lea
PLÂNGE MAICA DOMNULUI când „lumea se pustieşte”,
când FIUL DUMNEZEIESC nu mai este PRIMIT pe Pământ, şi din
„LACRIMILE de Taină” Luceferi şi Stele se Nasc:
Veseleşte-te, LUCEAFĂRUL MAICII DOMNULUI;
Veseleşte-te, LUCEAFĂRUL cel „Născut din LACRIMĂ”;
Veseleşte-te, Luceafărul-Făt-Frumos;
Veseleşte-te, Luceafărul cu INIMA IUBIRII;
Veseleşte-te, Luceafărul cu „DORUL de Taină”;
Veseleşte-te, LUCEAFĂRUL ce s-a „făcut Pământean”;
de Pământ!
384
Condacul al 6-lea
„DOR DUMNEZEIESC” este „VEŞNICA IUBIRE”, pe care
DUMNEZEU o REVARSĂ în Făpturile Sale, şi „MINUNAT” este
apoi şi „Dorul Lumii” cu Chipul „Iubirii Lumii”, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 6-lea
Este şi o „Iubire Curată şi Sfântă a Lumii”, care se ÎNCHINĂ
ca „DAR” ALTARULUI DUMNEZEIESC, şi aşa se face
„BISERICA-ÎNTÂLNIREA în ICOANĂ”:
Veseleşte-te, Iubirea ÎNTREAGĂ a Lumii;
Veseleşte-te, „DORUL Întreg” pentru ALTARUL Lui HRISTOS;
Veseleşte-te, DOR DUMNEZEIESC şi Dor de Făptură în
„CĂUTARE”;
Veseleşte-te, DOINIREA, Cântarea „EVANGHELIEI Lumii”;
Veseleşte-te, DOINIREA, „DORUL de pe CRUCEA Lumii”;
Veseleşte-te, DOINIREA, „hotarul dintre VEŞNICII”;
de Pământ!
Condacul al 7-lea
Vremelnicia lumii a întunecat „Cerul Înstelat” şi zmeii ucigă-
tori s-au înmulţit, „şarpele cu douăsprezece capete” s-a născut şi
LUCEAFĂRUL Lumii este mereu CHEMAT, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 7-lea
VINO, LUCEAFĂR Blând, şi APĂRĂ pe „FECIOARA
Lumii” de „balaurul cu douăsprezece capete”, care o pândeşte
necontenit să o „fure” pentru „lumea lui întunecată”:
Veseleşte-te, Nădejdea MÂNTUIRII;
Veseleşte-te, Nădejdea Lui HRISTOS;
385
Veseleşte-te, Nădejdea-Sabia de FOC;
Veseleşte-te, Nădejdea-Braţul cel TARE;
Veseleşte-te, Nădejdea cea De-a pururea peste Lume;
Veseleşte-te, NĂDEJDEA-LUCEAFĂRUL ÎNTRUPAT;
de Pământ!
Condacul al 8-lea
Dezamăgit, adesea „singur şi părăsit” rămâneai, dar „DORUL
Sfânt de LUCEAFĂR” era mai TARE decât toate, în Cântarea de:
ALILUIA!
Icosul al 8-lea
„GLASUL de Taină al DOINIRII” aşa s-a NĂSCUT, Izvor de
„LUMINĂ de Pământ”, din „stâncă ieşit”:
Veseleşte-te, CUVÂNTUL ce se „face Lume”;
Veseleşte-te, CUVÂNTUL-LUMINA dintru-nceput;
Veseleşte-te, CUVÂNTUL din Care Pământul s-a plămădit;
Veseleşte-te, CUVÂNTUL, INIMA Lumii;
Veseleşte-te, CUVÂNTUL, „SÂNGELE de Taină”;
Veseleşte-te, CUVÂNTUL-LUCEAFĂRUL ce VEŞNIC se
„face TRUP”;
de Pământ!
Condacul al 9-lea
„Iubirea de Pământ” se Naşte din „LACRIMA de CER” ca
„LUCEAFĂR”, şi aşa „DOINIREA-CUVÂNTUL SFÂNT al Lumii”
„CARTEA Vieţii lumii” o SCRIE: ALILUIA!
386
Icosul al 9-lea
DOINIREA de CER şi de Pământ mereu se CHEAMĂ şi
ÎNTÂLNIREA de Taină o doresc şi în Chipuri de Lumini Strălucesc:
Veseleşte-te, CHEMAREA din VEŞNICIE;
Veseleşte-te, CHEMAREA ce se „face CHIP”;
Veseleşte-te, CHEMAREA, Glasul IUBIRII;
Veseleşte-te, CHEMAREA, „Cel mai DORIT”;
Veseleşte-te, CHEMAREA, trecerea „peste hotar”;
Veseleşte-te, CHEMAREA, ARIPILE necontenitului ZBOR;
de Pământ!
Condacul al 10-lea
LUCEAFĂRUL este CHIPUL de Taină al Lui HRISTOS
Dăruit Făpturii, „DOR de CER şi Dor Pământesc” ce de-a pururi
ÎMPREUNĂ sunt şi care se ÎNTÂLNESC pe ALTARUL IUBIRII, în
Icosul al 10-lea
IUBIREA niciodată nu se poate „ucide” şi orice „înstrăinare”
în DOINIREA de Jale se face, DOINIREA cu LACRIMI de FOC şi
plâns, cu „blestem amarnic şi greu”:
Veseleşte-te, LUCEAFĂRUL IUBIRII acestui PĂMÂNT;
Veseleşte-te, LUCEAFĂRUL DOINIRII sale Sfinte;
Veseleşte-te, LUCEAFĂRUL şi de BUCURIE şi de Jale;
Veseleşte-te, LUCEAFĂRUL şi de BINECUVÂNTARE şi de
„blestem”;
Veseleşte-te, LUCEAFĂRUL cel CRUCIFICAT şi ÎNVIAT;
Veseleşte-te, LUCEAFĂRUL ce de-a pururi „COBOARĂ şi
URCĂ”;
de Pământ!
387
Condacul al 11-lea
O, Bădiţă Mihai EMINESCU, NUMELE de ICOANĂ al
DOINIRII ROMÂNEŞTI, în codri, la izvoare, la răspântii, pe
munţi, în mijlocul lumii, la Porţi de BISERICI, DE-A PURUREA te
ARĂŢI ca Făt-Frumos şi LUCEAFĂR, dar şi ca „fulger şi blestem”
pentru duşmanii cei răi, şi aşa şi noi Cântăm: ALILUIA!
388
Psalmul IUBIRII de DUMNEZEU
DOAMNE, aş vrea să-mi arăt

IUBIREA mea pentru TINE,
Dar toate se frâng
În ÎNCHINĂCIUNE!
Toate se pot spune,

Doar IUBIREA se TACE;
IUBIREA se ASCUNDE,
Şi nimeni nu o ştie,
IUBIREA, ÎNCHINAREA de Taină,
IUBIREA, DUMNEZEIASCA ICOANĂ.
DOINIREA IUBIRII
Este singura Cântare,
IUBIREA, ce se CHEAMĂ,
IUBIREA, ce se AŞTEAPTĂ,
IUBIREA, ce nu se poate uita,
IUBIREA, ce nu poate muri,
IUBIREA, ce nu se poate ucide,
IUBIREA, ce în sine PLÂNGE,
IUBIREA, CRUCEA VEŞNICIEI!
389
390
Imnul ICOANEI FIULUI
Fericiţi, Voi, care vă Naşteţi la VIAŢĂ!

Fericiţi, Voi, Părinţi, care aţi Născut Fii!
Fericiţi, Voi, care v-aţi Născut ca Fii!
Fericiţi, Voi, cei din Neamul SFÂNT!
Fericiţi, Voi, cei din Pământul BINECUVÂNTAT!
Fericiţi, Voi, URMAŞILOR Vrednici!
Fericiţi, Voi, ICOANE de ÎNCHINAT!
II
CHIPUL de FIU este Însăşi Taina DUMNEZEIRII

Ce şi în Făptură se descoperă,
ICOANA din adânc,
În care toate se Văd şi se Întâlnesc
Şi toate se ÎNCHINĂ.
DUMNEZEU TATĂL este IUBIREA de FIU
În Braţele de DUH SFÂNT
Şi FIUL este IUBIREA Absolută,
IUBIREA ce nu se mai schimbă în altceva,
IUBIREA ce nu se mai poate uita,
Veşnicia care ia CHIP,
Veşnicia ÎNCĂ O DATĂ.
Prin CHIPUL de FIU Lumea s-a făcut,
În CHIPUL de FIU s-a PECETLUIT
Şi toate au NAŞTEREA de Taină.
FIUL DUMNEZEIESC, Cel UNIC şi Absolut,
391
Se Revarsă şi în Lume,
Şi aşa se Zugrăveşte încă o ICOANĂ de Taină,
„MAMA cu FIUL în Braţe”,
CHIPUL Lui DUMNEZEU peste Sine coborât,
„Făptura cu DUMNEZEU în Braţe”.
III
Lumea prin FIUL-CUVÂNTUL s-a făcut!
Adam-Omul este Arătarea CHIPULUI de FIU

Şi Eva-Omul este Arătarea Chipului Naşterii.
Adam nu este „androginul” ce se împarte în „două”,

Ci este CHIPUL de FIU ÎNTREG
Şi Taina Naşterii sale din „NOU”
Este Taina „Coastei”
Ce se face MAMA-Eva,
„Acelaşi Trup-Naşterea Fiului-Adam”.
Adam cel ÎNTREG are „Naşterea ÎNCHISĂ”

Şi Eva-MAMA este însăşi „DESCHIDEREA Naşterii”.
Adam cel ÎNTREG este „FECIORIA DUMNEZEIASCĂ”,

Eva-MAMA este „Fecioria de Făptură”,
Care în „Naşterea de FIU se ÎNTÂLNESC”.
IUBIREA lui Adam nu este Femeia,

Ci MAMA ce-l Naşte ca FIU,
De aceea IUBIREA nu este niciodată în „doi”,
Ci doar în „TREI-FIUL Născut”,
IUBIREA în „BRAŢE de Naştere”,
Absolutul „Încă o dată”.
Adam „rămâne acelaşi” mereu,
392
Şi Eva îl Naşte de-a pururi,
De aceea Adam îşi „caută Coasta-Naşterea sa”
Şi Eva îşi „caută Chipul de MAMĂ”.
FIUL trebuie să se „NASCĂ mereu din NOU”

Şi Viaţa FIULUI este NAŞTEREA sa necontenită,
Iar MAMA trebuie să-L NASCĂ pe FIU
Şi în CHIPUL de FIU pe Sine să se găsească.
Vai şi amar dacă Fiul se „auto-naşte”;

Vai şi amar dacă MAMA rămâne chip „gol de Fiu”.
Fiul ce se „auto-naşte” se „auto-desfrânează”;

Femeia în „gol de Fiu” se face „femeia vampir”,
Ce îl „soarbe pe Adam” fără să-l mai Nască.
IV
FIUL nu poate fi fără TATĂL,

MAMA nu poate fi fără Fiul.
FECIORELNICĂ este Iubirea Fiului în MAMĂ,

FECIORELNICĂ este Iubirea MAMEI în Fiul,
FECIORELNICĂ este Naşterea Fiului,
FECIORELNIC este Fiul în ÎNTREGUL său,
Doar în „auto-naştere” îşi pierde FECIORIA,
Iar MAMA, în „gol de Naştere”.
FIUL niciodată nu se face TATĂ şi nici MAMĂ,

De aceea doar în DUMNEZEIRE este TATĂL
Şi în Făptură este doar MAMĂ.
FIUL se Naşte din TATĂL în CHIP FECIORELNIC;

FIUL se Naşte din MAMĂ în Chip FECIORELNIC;
TATĂL DUMNEZEU este Însuşi NAŞTEREA şi Zămislirea,
Taina dincolo de toate.
393
În Zidirea Sa, prin DUMNEZEU TATĂL se Zămisleşte
Orice Făptură,
Că EL DĂ Fiinţă Creaţiei
Şi prin MAMA de Creaţie se Naşte Fiul în Lume.
Fiul doar „Taina sa de NAŞTERE”

O „ÎNTRUPEAZĂ în MAMĂ”,
Nu însuşi Fiul se „auto-zămisleşte”,
Ci doar DUMNEZEU TATĂL îl NAŞTE.
Vai de Fiul ce se face „tată-autozămislire”!

Vai de MAMA ce nu mai „ÎNTRUPEAZĂ”
Naşterea Fiului!
Fiul trebuie mereu să se OGLINDEASCĂ

În „NAŞTEREA Sa de Fiu”
Nu în „auto-chipul de Fiu”,
De aceea, doar în CHIPUL TATĂLUI DUMNEZEU
Fiul se „DESCOPERĂ ca CHIP de Fiu”
Şi în MAMĂ Fiul de asemenea
Se Oglindeşte doar ca „Naştere de Fiu”,
Nu ca Însuşi Fiu.
Fiul nu se Oglindeşte în MAMĂ,
Că MAMA Oglindeşte doar „Naşterea Fiului”,
Nu pe Fiul Însuşi.
Căderea în „păcat”,
„Despărţirea” Făpturii de DUMNEZEU FĂCĂTORUL
A „golit” pe Omul Adam de „Naşterea sa”
Şi l-a lăsat ca „auto-chip”,
De aceea „Omul blestemat”
Îşi „caută NAŞTEREA sa” în “auto-chipul său”
Sau în „însăşi MAMA”.
Prin păcat
Omul nu se mai „NAŞTE din NOU”,
Ci „moare după Naştere”,
394
Şi toată Viaţa Omului este
În „căutarea NAŞTERII din NOU”,
Dar nu o mai găseşte,
Că aceasta doar în „OGLINDIREA în DUMNEZEU”
Se face,
Şi aceasta este oprită de păcat.
Fiule-Om,
Fii Vrednic CHIP de FIU DUMNEZEIESC!
Ieşi din „păcat”,
Devino un SFÂNT!
MAMĂ-Făptură,
Fii „NAŞTEREA de FII”,
Ieşi din „păcat”,
Devino o SFÂNTĂ!
Fiule-Om,
„NAŞTE-te mereu din NOU”,
Că doar aşa nu te mai „auto-naşti în păcat”,
Că Viaţa este
„Veşnica NAŞTERE din NOU”,
Fără să „mori de fiecare dată”,
Trecând doar din „NAŞTERE în NAŞTERE” neîncetată,
Ce doar prin DUMNEZEU se face.
VI
Fiul-Om
Trebuie să-şi „scoată” Chipul de Fiu
În „Mâini şi în Ochi”,
Să-şi ARATE INIMA ca SOARE pe Piept
Şi niciodată „în piept ascunsă”,
395
Că Fiul este „ARĂTAREA CHIPULUI TATĂLUI
DUMNEZEU”,
Nu este „auto-arătarea”, absorbirea în sine
Unde se face amăgirea
De „auto-divinizare”.
Fiul nu are Inimă de „auto-Fiu”,

Ci doar INIMĂ de ÎNCHINARE faţă de TATĂL!
INIMA Fiului
Nu „bate înlăuntru”,
Ci în „OCHII IUBIRII ÎNCHINATE”,
În Mâini şi în „RIDICARE de DĂRUIRE”,
Pe ALTAR de LITURGHIE,
PRESCURĂ de ÎMPĂRTĂŞIRE!
MAMA-Făptură
Are în schimb „DOUĂ INIMI”,
Una „înlăuntru de MAMĂ”
Şi alta de „FIU, ca NAŞTEREA Fiului”.
VII
Fiul este FECIORIE Veşnică

Dacă se „NAŞTE mereu din NOU” prin DUMNEZEU,
Şi MAMA este FECIORIE Veşnică
Dacă se „NAŞTE mereu din NOU”
Prin CHIPUL „NAŞTERII FIULUI Lui DUMNEZEU”.
Făptura-Om are MENIREA
Să NASCĂ CHIPUL Lui DUMNEZEU
În Proprie Făptură.
FIUL Îl are deja NĂSCUT în Sine,

Trebuie doar Să-L facă „ALTAR de ÎNCHINARE”;
Mama-Făptură este „LOCAŞ-BISERICĂ”
Pentru LITURGHIA ALTARULUI FIULUI.
396
MAMA-Făptură este o SFÂNTĂ
Dacă mai ÎNTÂI se face „BISERICA ALTARULUI
FIULUI Lui DUMNEZEU”
Şi apoi „Casa Naşterii de Fii de Făptură”,
Şi dacă le face pe „amândouă”
Devine de „DOUĂ ori SFÂNTĂ”.
Fiul fără ALTARUL NAŞTERII din NOU

Este „gol în afară şi păcătos”;
MAMA-Făptură fără „BISERICA ALTARULUI”
Este „goală înlăuntru şi păcătoasă”.
VIII
O, Neam şi Pământ de Făptură,

Dezleagă-ţi „blestemul” amar!
Doar Fiii şi Fiicele tale
Pot rupe „legăturile de taină rea”!
Nu-ţi distruge ALTARELE de NAŞTERE de Fii,

Nu-ţi opri MAMELE să NASCĂ BISERICI şi „Case de
Făptură”,
NAŞTE-te mereu din NOU,
Ca să TRĂIEŞTI în Veşnicie!
397
398
INIMA VEŞNICIEI
Taina Creştină a Vieţii VEŞNICE este Taina „ÎNTÂLNIRII cu

DUMNEZEU”. Să-L VEZI pe DUMNEZEU este insuficient; să-L
ÎNTÂLNEŞTI tu direct şi Personal este totul. În sens Creştin nu
este „absorbirea-contopirea” cu DIVINUL, ci ÎNTÂLNIREA
FAŢĂ către FAŢĂ. Noi ÎL ÎNTÂLNIM pe DUMNEZEU în Viaţa
noastră prin diferitele ocazii „excepţionale”, prin deosebirile
noastre între Bine şi rău, prin convingerile noastre tot mai multe
asupra PREZENŢEI DUMNEZEIEŞTI.
Cei Sfinţi ajung la o ÎNTÂLNIRE directă cu DUMNEZEU.
Este o „Mistică a zisei Vederi a LUMINII HARICE DIVINE”,
dar ÎNTÂLNIREA Sfinţilor este de altă modalitate. Este o
„ÎNTÂLNIRE zis contemplativă”, dar este şi o „ÎNTÂLNIRE
ACTIVĂ-LITURGICĂ” pe care o au în general Credincioşii şi
îndeosebi SFINŢII.
Fiecare ÎNTÂLNEŞTE pe DUMNEZEU cu „propria” sa
„Întâlnire” şi Îl Vede cu propria lui Vedere.
Se vorbeşte de Taina unei „INIMI a VEŞNICIEI”, pe care o au
în primul rând SFINŢII.
DUMNEZEU este pretutindeni, dar fiecare ÎL ÎNTÂLNEŞTE
după „capacitatea sa proprie de Sfinţenie şi Credincioşie”.
HRISTOS este Taina „ÎNTÂLNIRII cu DUMNEZEU”, că prin
BOTEZ noi primim „PLĂMADA INIMII VEŞNICIEI”, pe care
apoi noi o CREŞTEM până la „ALTARUL VIU al ÎNTÂLNIRII cu
DUMNEZEU”.
Ca să poţi ÎNTÂLNI pe DUMNEZEU, trebuie să te faci
„ALTAR de ÎNTÂLNIRE”, pe care să se facă acel „COMUN-
ÎNTÂLNIRE” între tine şi DUMNEZEU, acel ICONIC al
VEŞNICIEI.
399
SFINŢII au CRESCUT tocmai acest ALTAR-INIMĂ VIE de
VEŞNICIE, unde DUMNEZEU se ÎNTÂLNEŞTE permanent, de
unde nu mai pleacă, unde RĂMÂNE pe VEŞNICIE cu tine şi tu cu
EL. ÎNTÂLNIREA este mai mult ca simpla Vedere!
400
Bibliografie selectivă
Acatistier, Institutul Biblic şi de Misiune al B.O.R., Bucureşti,

2006;
Păcurariu, Mircea, Pr. Prof., Sfinţii Daco-Romani şi Români,
editura Mitropoliei Moldovei, Iaşi, 1994;
Vieţile Sfinţilor, Arhimandrit Ioanichie Bălan, Mânăstirea
Sihăstria, Neamţ, 2005;
Vornicescu, Nestor, Mitropolitul, Antologie Aghiografică
Românească, editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1994.
401
402
Cuprins
Antologie Aghiografică Românească ............................................ 5

Prefaţă .......................................................................................... 7
SINAXARUL SFINŢILOR ROMÂNI
Acatistul PREASFINTEI TREIMI .............................................. 17

Acatistul ÎNVIERII..................................................................... 31
Acatistul IUBIRII de DUMNEZEU ............................................ 39
Acatistul Tuturor Sfinţilor Români .............................................. 45
Acatistul ICOANEI MAICII DOMNULUI, nezugrăvită
de mână ...................................................................................... 55
Acatistul Sfântului Cuvios Neofit cel Mare, purtătorul de
ICOANĂ .................................................................................... 61
Acatistul Sfântului Cuvios Ioan de la Prislop .............................. 69
Acatistul Sfântului Ierarh Iosif de la Partoş ................................. 79
Acatistul Sfântului Ierarh Antim Ivireanul ................................... 89
Acatistul Sfintei Cuvioase Maici Paraschiva ............................... 99
Acatistul Sfinţilor Mărturisitori Visarion, Sofronie şi Oprea ........ 109
Acatistul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov ........... 119
Acatistul Sfântului Cuvios Paisie de la Neamţ ........................... 131
403
Acatistul Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul ........................ 141
Acatistul Sfântului Cuvios Antonie Rugătorul, de la Iezer-
Vâlcea ...................................................................................... 153
Acatistul Sfântului Apostol Andrei ............................................ 163
Acatistul Sfintei Muceniţe Filofteia ........................................... 173
Acatistul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul ............................... 183
Acatistul Sfântului Cuvios Nicodim cel Sfinţit .......................... 195
Acatistul Sfântului Ierarh Niceta de Remesiana ......................... 205
Acatistul Sfinţilor Cuvioşi Casian şi Gherman .......................... 211
Acatistul Sfântului Ierarh Calinic Cernicanul ............................ 219
Acatistul Sfântului Mare Mucenic Sava Gotul ........................... 231
Acatistul Sfinţilor Ierarhi Mărturisitori Iorest şi Sava ............... 239
Acatistul Sfântului Neofit Pustnicul din Stânişoara-Cozia ......... 249
Acatistul Sfântului Mucenic Ioan Valahul ................................. 259
Acatistul Sfinţilor Mucenici de la Niculiţel ............................... 267
Acatistul Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava ........... 277
Acatistul Sfântului Ierarh Ghelasie de la Râmeţ ........................ 287
Acatistul Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuţi ........................ 297
Acatistul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare ............................. 307
Acatistul Sfântului Cuvios Ioan Hozevitul................................. 317
Acatistul Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla .......................... 327
Acatistul Sfântului Ierarh Nifon, Mitropolitul Ţării
Româneşti ................................................................................ 337
Acatistul Sfinţilor Martiri Brâncoveni ....................................... 347
Acatistul Pomenirii Veşnice ...................................................... 357
404
Acatistul Sfântului Înger Păzitor ............................................... 367
Acatistul Pocăinţei .................................................................... 373
Acatistul Poetului Neamului ROMÂNESC, Mihai Eminescu........ 379
Psalmul IUBIRII de DUMNEZEU............................................ 389
Imnul ICOANEI FIULUI.......................................................... 391
INIMA VEŞNICIEI .................................................................. 399
Bibliografie selectivă ................................................................ 401
405

Imnografie - Sfintii Romani - Avva Ghelasie PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Imnografie - Sfintii Romani - Avva Ghelasie PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Prima ediție (2000) a fost tipărită cu

Binecuvântarea Înalt Preasfințitului SERAFIM,

ediţie îngrijită şi adăugită de

Ediţie îngrijită de Florin Caragiu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Existenţa Sfinţilor este Mărturia puterii Sfinţeniei Domnului

Bucuraţi-vă, Sfinţilor, ALTARELE şi ÎNCHINAREA de Neam şi

Facem aceste remarci pentru a scoate în evidenţă şi aspectul

Doar SFINŢII pot spune că s-au făcut pe Sine „Asemănarea

Iată de ce ICOANA şi ACATISTUL unui Sfânt sunt „ALTARUL

Şi noi am îndrăznit să adunăm aici un „Mănunchi de Acatiste”,

Vă oferim şi noi „Variantele” noastre. Sunt „Imnurile de Cinstire

Noi încercăm o „IMNOLOGIE” de asemănare ICONOGRA-

Duminica a doua după Rusalii,

Oferim şi noi un Acatist al PREASFINTEI TREIMI. Cel din

Tropar (glas 8):

ÎNCHINARE PREASFINTEI TREIMI

Rugăciune către DUMNEZEU TATĂL

Stăpâne peste toate stăpâniile, PĂRINTELE Cel fără început,

O, FIUL Lui DUMNEZEU, din VEŞNICIE CHIPUL Tău ne-ai

Rugăciune către DUMNEZEU SF. DUH

ÎMPĂRATE DUHULE Cel PREASFÂNT, care de asemenea

PREASFÂNTĂ TREIME, Descoperirea ÎMPLINIRII a toate,

Slavă Ţie DUMNEZEULE, Slavă Ţie!

Se citeşte de Ziua cea Mare a ÎNVIERII şi până la Înălţare.

După obişnuitul început se zice:

Începutul cu cele ale ÎNVIERII din Minei, apoi:

A IUBI pe DUMNEZEU este însuşi Sensul şi Firea Creaţiei.

Se va pune Troparul ÎNVIERII al glasului de rând.

După obişnuitul început se zice:

(Acest condac se repetă de trei ori.)

Se citeşte apoi din nou Icosul 1.

Sfinţii Români sunt Toţi care au trăit pe locurile Româneşti,

Troparul ÎNVIERII, al Născătoarei de DUMNEZEU

(Acest condac se repetă de trei ori.)

Se citeşte apoi din nou Icosul 1.

Este o tradiţie că unul dintre Magii de la Bethleem, la Naşterea

După obişnuitul început se zice:

Sfântul Neofit Cel Mare, Pustnicul-Moş, este Sfântul cel mai

(Acest condac se repetă de trei ori.)

Se citeşte apoi din nou Icosul 1.

Sfântul Ioan de la Prislop este Sfântul cel mai reprezentativ al

Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavă... Şi acum...

Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavă… Şi acum…

Psalmul 50, apoi:

(Acest condac se repetă de trei ori.)

Se citeşte apoi din nou Icosul 1.

Sfântul Iosif de la Partoş este un Mare Sfânt de Neam

Troparul ÎNVIERII, al Născătoarei de DUMNEZEU (glas 8)

(Acest condac se repetă de trei ori.)

Se citeşte apoi din nou Icosul 1.

Sfântul Antim Ivireanul este încă o Mărturie a Credinţei

După obişnuitul început se zice:

Troparul ÎNVIERII, al Născătoarei de DUMNEZEU

Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavă… Şi acum…

(Acest condac se repetă de trei ori.)

Se citeşte apoi din nou Icosul 1.

Este Sfânta cea mai reprezentativă a Vieţii nevoitoare Călugăreşti.

După obişnuitul început se zice:

Troparul ÎNVIERII, al Născătoarei de DUMNEZEU

Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavă… Şi acum…

Psalmul 50, apoi:

(Acest condac se repetă de trei ori.)