Iubirea necondiţionată

Cea mai mare nevoie a omului este aceea de a iubi şi de a fi iubit. Iubirea neconditionată
aduce cu ea cel mai mare dar: vindecarea. Ea se afla dincolo de usa pe care o deschide
iertarea.
În ziua de azi nu mai ştim ce înseamnă iubirea necondiţionată. Iubim dacă… primim iubire,
suntem acceptaţi, apreciaţi, iertaţi, ajutaţi, etc. Ne iubim pe noi înşine dacă… avem ce ne
dorim, arătăm aşa cum ne dorim, avem rezultatele pe care le asşteptăm, etc.
Iubirea este cea mai mare provocare.
Aici se împotmolesc cei mai mulţi dintre noi. Fie ca este vorba de iubirea de sine sau iubirea
de copii, de partener, de familie, de prieteni şi de oameni în general. Nu-i de mirare ca suferim
şi dezvoltăm diverse boli ale căror consecinţe ne afundă tot mai mult in gânduri şi sentimente
negative, făcându-ne incapabili de iubire şi, în acelaşi timp, să opunem şi mai multă rezistentă
acestui sentiment profund şi înaltator numit IUBIRE.
Pentru a şti dacă suntem capabili de iubire necondiţionată trebuie sa ne uitam în interiorul
nostru. Acolo avem toate raspunsurile. Nu avem nevoie decât de linişte şi sa ne dorim acest
lucru.
Iubirea nu are ataşamente, aşteptări, frici. Nu judecă, nu cere nimic la schimb. Ea pur si
simplu există.
În ziua de azi oamenii iubesc din frica. Însa acolo unde e frica, nu poate exista iubire, pentru
că iubirea dizolvă frica. Iubirea din frică nu e iubire: e nevoia de afectiune, e ataşamentul faţă
de o persoană. Ne este frică de singuratate pentru că ne este frică să rămânem singuri cu
gândurile noastre. Din frică, ne minţim că iubim şi acceptăm relaţii nepotrivite. Uneori ne
iubim copiii tot din frica: ne este frică să nu pierdem iubirea lor sinceră şi necondiţionată. De
la ei avem cele mai mari aşteptări, îi condiţionam, îi modelăm aşa cum noi nu am reusit să
fim. De cele mai multe ori le incalcăm liberul arbitru din dorinţa de a-i controla “din iubire”.
Apoi, când cresc, trăim deceţtii pentru ca nu am primit răsplata aşteptată, fară să ne dăm
seama că primim exact ce-am dat demult: iubirea condiţionată.
Iubirea adevarată nu pune condiţii, nu cere nimic la schimb şi oferă liberate deplină
celuilalt. Iubirea adevarată înseamnă bucurie. Ne face să ne trezim dimineaţa cu
sentimentul că avem un rost in lume. Iubirea adevarată ne umple cu emoţii pozitive şi
idei creative, ne dă farmec, ne dă puterea de a reuşi chiar şi in situaţii nefavorabile.
Iubirea adevarată ne face sa sperăm, sa ne ajutăm semenii şi să vedem partea frumoasă
a lucrurilor din jur. Insa, pentru a fi capabili de toate acestea, trebuie sa ne iubim pe noi
înşine în primul rând… şi asta e cel mai greu.
In incapacitatea noastra de a ne iubi neconditionat isi au originea toate problemele cu
care ne confruntam. Fie ca vorbim de o relatie, de lipsa sau de boala. Credem ca ne iubim,
credem ca ne acceptam asa cum suntem, credem ca meritam sa fim iubiti, insa cei mai multi
dintre noi doar credem. Aceasta problema işi are rezolvarea in acceptare: sa te accepţi asa
cum esti, in tot ce faci, sa incetezi sa te mai invinovăţeşti şi să-ţi accepţi cu bucurie propriile
frici şi defecte, să ieşi din conditionarile trecutului, sa fii convins ca Universul te va sustine
în drumul tău, ca ai locul si scopul tău aici, în această lume, şi că, gândind aşa,
oportunitaţile nu vor intarzia să apară. Să te iubeşti pe tine însuţi asa cum ţi-ai dorit să
fii iubit.
Cei care experimenteaza trist si cu suferinta iubirea sunt cei care nu au invatat sa se
iubesca neconditionat pe ei insisi. Aceste persoane cauta partenerul ideal, pun conditii, judeca.
Tot asa procedeza si fata de ei. Si atunci cand te comporti astfel, foarte probabil atragi un
partener pe masura, adica pe cineva care vrea acelasi lucru de la partener. Dupa un timp,
presiunea asteptarilor fiind prea mare, si dezamagirea este pe masura. Relatia se rupe si
fiecare simte nevoia sa umple golul repede, intrand intr-o alta relatie cu ranile nevindecate.
Rezultatul: o noua dezamagire, care adanceste si mai mult rana. Frica pune stapanire, si de
data asta, vrea sa tina relatia sub cheie si legata cu lanturi. Iubirea moare si se instaleaza astfel
obisnuinta. Când iţi doreşti din iubire un partener, iubindu-te pe tine si fiind convins ca meriţi
iubire adevărată, atunci cauti cu sufletul, dincolo de aşteptări, condiţionări, frici şi judecăţi.
Iubirea adevarată te face să traieşti impreună cu partenerul tău într-o stare de liberate
şi incredere.
Libertatea într-o relatie bazată pe iubire, inseamnă să rămâi tu insuţi, să evoluezi in ritmul
tău, fără a avea nevoie de celalalt. Abia atunci putem spune că suntem impreuna pentru ca ne
iubim şi nu pentru că trebuie. Dacă nu ai o relatie sau ai experimentat dureros iubirea, priveste
in tine si vezi ce blocaje nu te fac receptiv la iubire, ce te impiedică să oferi iubirea, ce relatie
ai cu tine si cât de departe se intinde propria ta ura faţă de sine. Stai puţin cu tine, fă o pauza şi
vindeca-ţi rănile. Abia atunci vei putea să-i permiţi iubirii adevărate să curgă liberă in viaţa ta.
Abia atunci, cand iubirea adevarată se va manifesta prin tine, vei putea găsi partenerul
potrivit.
Dar iubirea de semeni, de aproape?
In acelaşi mod, nu ai cum sa-ti iubesti aproapele daca nu te iubeşti pe tine.
E indicat să ne binecuvântam aproapele, să-l ajutăm dacă ne-o cere, să-l iertăm dacă
greşeşte, să nu-l judecăm şi să-l lăsam să plece dacă vrea.
Urmand calea iubirii neconditionate, vom ajunge la mai multă incredere in noi si in semenii
nostri, vom avea relatii mai profunde si de ce nu, o situaţie materială viitoare mai bună.
Pentru că: “abundenţa noastră interioară este in cele din urmă sursa abundenţei noastre
exterioare”.
Şi să nu uităm, … iubirea aduce vindecare…

„Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe
singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe
Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi...“ (1 Ioan 4:9, 10)