Figuri de stil

1. Figuri semantice (tropi)

Epitetul
a)în funcţie de nr. epitetelor:
- simplu: „bolta senină”
- dublu: „laptele amar şi agurid”
b) în funcţie de valoarea estetică:
- apreciativ: „mândru geniu”
- ornant: „păsări negre”
- generalizator: „dulce plai”
- individualizator: „melc nătâng”
- cromatic: „părul galben”
- oximoronic: „calde promoroace”
- pleonastic: „pulbere fină”
c) în funcţie de partea de vorbire:
- substantival: „codrii de argint”
- adjectival: „floare albastră”
- adverbial: „plânge încet”
- gerunzial: „lebădă murindă”

Metafora
a)în funcţie de prezenţa/absenţa unuia dintre termeni:
- metafora in praesentia: „Lună, tu, stăpâna mării”
- metafora in absentia: „Sfertul lumii de apus / S-a urcat niţel mai sus”
b) conform structurii lingvistice:
- metafora-apoziţie: „Leoaică tânără, iubirea”
- metafora genitivală: „Cuibul veşniciei”
- metafora verbală: „Zilele albe au început să plece”

Personificarea : „sufletul tremurând”

Comparaţia : „A fost odată ca-n poveşti”

Hiperbola : „Vodă-i un munte”

Oximoron : asocierea a două cuvinte cu sensuri contradictorii: „dureros de dulce”

2. Figuri sintactice şi de construcţie

Repetiţia : „Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare”

Interogaţia retorică : întrebare la care nu se aşteaptă răspuns

Invocaţia retorică: cerere de sprijin adresată divinităţii, unei muze sau unei personalităţi

Anafora – repetarea aceluiaşi cuvânt la începutul mai multor versuri, propoziţii sau fraze

Epifora – repetarea aceluiaşi cuvânt la sfârşitul mai multor versuri, propoziţii sau fraze