CATEGORIIALETIMPULUISACRUla Eminescusi Eliade Nuvelele lui Eminescu si Eliade Srmanul Dionis si La tig nci ofer dou modalitti de iesire

ire din timpul profan si intrarea in timpul sacru, pe trmul fantasticului. De retinut c si intr-un caz si in cellalt, iesirea din timpul profan se concretizeaz in regresiune temporal, aceasta avnd drept pandant oniricul: Dionis se viseaz c lug rul Dan (in vremea lui Alexandru cel Bun), iar Gavrilescu simte nevoia acut de a rememora povestea sa de dragoste cu Hildegard. Vorbind despre cele dou perspective de iesire din timp, care transpar din studiile lui Mircea Eliade referitoare la sacru si profan, Adrian Mioc aminteste de nivelul vertical si cel orizontal, in cartea sa Problema timpului in opera lui Mircea Eliade (Editura Marineasa, Timisoara, 2001, p. 117). Acceptnd aceast dihotomie, vom preciza c in S rmanul Dionis, iesirea din timp a protagonistului cunoaste primul nivel (cel vertical), iar in nuvela lui Eliade, La tig nci, cel de-al doilea nivel (cel orizontal). Regresiunea temporal realizat de Dan Dionis si Gavrilescu este indisolubil legat de prezenta femeii, in ipostaza iubitei (cf. Adrian Mioc, Op. cit., p. 105): una Maria este insotitoare in zborul spre Lun al lui Dionis, cealalt Hildegard este c l uz spre t rmul thanatosului, alturi de Gavrilescu. Si intr-un caz si in cellalt, se recurge la un ritual: inainte de a purcede in c l toria sa selenar , Dan Dionis si Mria se leapd de umbra pmnteasc (Umbra ei se rsfrngea in prete. Dan se uit fix intr-acolo; umbra se desprinse incet si se inlt pe-oraz de lun), iar Gvrilescu si Hildegard cer vizitiului (un alt Caron) s mne incet, c ci unicul drum duce numai spre trmul thanatosului, dar prin oniric: Ia-o spre pdure, pe drumul acela mai lung, spuse fata. Si mn incet. Nu ne gr bim () Toti vism, spuse. Asa incepe. Ca intr-un vis Aici cei doi scriitori au o viziune comun viata ca vis. In cartea de care aminteam, Adrian Mioc face referiri la reprezentarea schematic a structurii timpului, sub forma unei sc ri: treapta de jos ar trebui s fie ocupat de timpul terestru (profan n.n.), in ipostaza de curgere liniar , iar punctul culminant (...) ar fi: eternitatea, timpul sacru (...) treapta median ar putea s fie ocupat de timpul ciclic si circular. (p. 127). Asertiunea reprodus mai sus ne d posibilitatea distingerii categoriilor timpului sacru la fiecare scriitor: in nuvela lui Eminescu, este reperabil treapta superioar a scrii timpului; in cea a lui Mircea Eliade, putem vorbi despre intrarea, sederea, iesirea si revenirea lui Gavrilescu in si din bordeiul tigncilor (topos fantastic), timpul fiind unul ciclic si circular, al r t cirii in labirint. Abia in finalul nuvelei, se poate accepta ideea (subliniat si de alti exegeti) c drumul lui Gavrilescu, alturi de Hildegard, este unul al intr rii in timpul sacru (ca thanatos), prin oniric. Vom mai preciza doar c in privinta nuvelei lui Eminescu, sacrul este unul de sorginte astral , iar in nuvela lui Mircea Eliade sacrul e camuflat in profan (cf. Valeriu Anania, Metodologia si dialectica sacrului, in Din spumele m rii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995, p. 94).