Drept penal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Statuia justiţiei, legată la ochi, ţinând în

mână balanţa justiţiei
Drept penal
Elemente
 Actus reus

 Mens rea

 Cauzalitate
  Concurs
Domeniul de aplicare al răspunderii penale
 Complicitate

 Corporativ

 Vicarială
Gravitatea infracțiunii
 Felonie

 Infracțiune (numită și încălcare)

 Delict

Infracțiuni de inoculare
 Tentativa

 Uneltire

 Incitare
  Solicitare
Infracțiune împotriva persoanei
 Asasinat

 Atac

Leziuni

 Abuz asupra copilului

 Neglijența criminală
 Defăimare

 Sechestrare

Hărțuire


 Violare de domiciliu

 Omor

 Intimidare
 Răpire
 Omor prin imprudență (corporativă)
 Haos

 Crimă
o calificat

 Uciderea din culpă

 Încălcarea vieții private

 Jaf

 Tortură
Infracțiuni sexuale
 Adulter

 Bigamie

 Curvia

 Incest
  Expunere indecentă

 Masturbarea
 Obscenitate

 Prostituție

Viol 

 Agresiune sexuală

 Sodomie
Infracțiuni împotriva proprietății
 Incendiere

 Șantaj

 Mită

Tâlhăria


 Deturnare de fonduri
  Șantajare
 False pretenții

 Frauda

Jocuri de noroc


 Încălcarea drepturilor de proprietate

intelectuală

 Larceny

 Payola

 Furtul din buzunare

 Deținerea de bunuri furate

 Jaf

 Contrabandă
 Evaziunea fiscală
  Furt
Infracțiuni contra justiției
 Favorizarea

 Abatere disciplinară
 Eroare judiciară

 Ascundere

 Obstrucție
 Sperjur

 Obstrucționarea cursului justiției

Infracțiuni împotriva publicului
 Apostazie

 Cerșit

 Infracțiunea de cenzură
 Duel
  Consumul ilegal (cum ar fi
interzicerea droguri, alcool și fumat)

 Suicid

 Terorism
Infracțiuni împotriva animalelor
 Cruzimea față de animale

 Contrabanda cu animale sălbatice

 Zoofilie
Infracțiuni împotriva statului
 Lezmajestate

 Trădare
Legitima apărare
 Automatism

 Consimțământ
 Apărarea proprietății
 Diminuarea responsabilității

Constrângere


 Provocare polițienească

 Ignorantia juris non excusat

 Copilărie
 Nebunie

 Justificare

 Eroare (de drept)

 Necesitate

 Provocare

 Auto-apărare
Alte domenii de drept comun
 Contract
  Dovadă

 Proprietate

Delictual


 Testament, trusts and estates

Portal
 Justiția penală

 Drept
 v
 d

 m

Criminologie
și penologie
 Teorie[arată]
Tipuri de infracțiuni[arată]
Penologie[arată]
Școli[arată]

v
 d

 m

Dreptul penal reprezintă instrumentul prin care se apără cele mai importante valori sociale
împotriva faptelor periculoase.
România, suveranitatea, independența, unitatea și
indivizibilitatea statului, persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga
ordine de drept sunt valorile sociale importante pe care le apără legea penală română.

Cuprins
 1Noțiunea Dreptului Penal
o1.1Definiție
o1.2Caracteristicile Dreptului penal în
România
 2Obiectul Drepului penal
 3Scopul Dreptului Penal
 4Subramurile Dreptului Penal
 5Dreptul penal în România
 6Dreptul penal în viziunea avocatilor
 7Surse
 8Vezi și
 9Note
Noțiunea Dreptului Penal[modificare | modificare sursă]
Definiție[modificare | modificare sursă]
Denumirea de Drept penal este folosită în două accepțiuni:

 1. Ramură specifică a dreptului, ce reunește sistemul normelor juridice penale;

 2. Știință - ramură distinctă a științelor juridice care studiază aceste norme.
În literatura de specialitate, dreptul penal este definit ca o ramură a sistemului de drept, alcătuit din
totalitatea normelor juridice legiferate de puterea legislativă, care stabilesc ce fapte
constituie infracțiuni, condițiile răspunderii penale, sancțiunile și alte măsuri ce urmează a fi aplicate
sau luate de către instanțele de judecată persoanelor care au săvârșit infracțiuni, în scopul apărării
celor mai importante valori sociale ale statului de drept.
Caracteristicile Dreptului penal în România[modificare | modificare sursă]

 1. Dreptul penal este o ramură de drept distinctă, care face parte din sistemul dreptului
românesc, alături de alte ramuri de drept - dreptul constituțional, dreptul administrativ, dreptul
civil etc.;
 2. Dreptul penal are o autonomie în raport cu celelate ramuri de drept, deoarece reglementează
un domeniu distinct de relații sociale - cele care privesc reacția socială împotriva infracțiunilor;
 3. Dreptul penal are o structură unitară, întrucât dispozițiile sale, fie din partea generală sau
specială, au un caracter unitar, se completează reciproc și nu ar putea exista unele fără
celelalte;
 4. Dreptul penal este format dintr-o totalitate de norme juridice care au un conținut normativ și
care reglementează o anumită sferă de relații sociale, totalitatea normelor jurice penale
alcătuind conținutul normativ al legii penale;
 5. Normele dreptului penal stabilesc faptele considerate infracțiuni, condițiile de tragere la
răspundere penală, precum și sancțiunile ce trebuie aplicate sau luate în cazul încălcării lor;
 6. Normele juridice penale se aplică în scopul ocrotirii statului de drept, a ordinii de drept
din România împotriva faptelor socialmente periculoase.

Obiectul Drepului penal[modificare | modificare sursă]

 1. După unii autori, (I. Oancea și M. Zolyneak) obiectul dreptului penal îl constituie relațiile de
represiune penală, care se stabilesc după săvârșrea infracțiunii, între stat și infractor, prin care
statul are dreptul și obligația să tragă la răspundere penală pe infractor, iar infractorul
are obligația să suporte pedeapsa.
Definiția a fost criticată pentru că reduce obiectul dreptului penal doar la relații de conflict, de
represiune penală, nu ține seama de rolul preventiv al dreptului penal.[necesită citare]

 2. După alți autori, (Vintilă Dongoroz, Costică Bulai, Constantin Mitrache, Alexandru Boroi,
Gheorghe Nistoreanu) obiectul dreptului penal cuprinde relațiile de apărare socială, relații ce se
nasc din momentul intrării în vigoare a legii penale. Legea penală îndeplinind funcția de
recomandare și pretindere a unei anumite conduite din partea membrilor societății față de
normele jurice penale.
Astfel între stat și membrii săi sub aspect penal se nasc două tipuri de rapoarte jurice penale:

 1. Raport juridic de conformare - obligația penală instituită este respectată de destinatarii legii
penale;
 2. Raport juridic de conflict - obligația cuprinsă în norma penală este nesocotită, săvârșindu-se
fapte prin care se pune în pericol sau se vatămă valorile sociale, făptuitorul fiind obligat să
suporte sancțiunea prevăzută de norma penală încălcată.

Scopul Dreptului Penal[modificare | modificare sursă]

Scopul dreptului penal este determinat de necesitatea apărării valorilor sociale și a ordinii de drept
împotriva criminalității și de combaterea acesteia.
Art.1 din Codul penal prevede că scopul legii penale este de a apăra România, suveranitatea,
independența, unitatea și indivizibilitatea statului, persoana, drepturile și libertățile acesteia,
proprietatea precum și întreaga ordine de drept. Această enumerare limitativă urmărește să
menționeze cele mai importante valori ce pot fi periclitate prin săvârșirea unor infracțiuni.
Alături de celelate ramuri de drept, dreptul penal prin mijloacele sale specifice asigură protecția
ordinii de drept prin complexul său de măsuri și reglementări juridice. În același timp problema
infracționalității apare nu doar pe plan intern ci și pe plan internațional ce justifică măsurile de reacție
socială, politica penală pe care fiecare stat trebuie să o stabilească pentru prevenirea și combaterea
fenomenului infracțional.
În acest context scopul dreptului penal este de a apăra societatea, în ansamblu, membrii săi, în
particular, împotriva oricăror fapte antisociale ce cad sub incidența legii penale.[necesită citare]

Subramurile Dreptului Penal[modificare | modificare sursă]

După structura și diviziunea codului Penal, dreptul penal se împarte în două părți:

 1. Partea Generală a dreptului penal (corespunzătoare normelor din Partea generală a Codului
penal) - cuprinde regulile cu caracter general ce sunt aplicabile părții speciale: dispoziții cu
privire la aplicarea legii penale, reglementări referitoare la infracțiune și infractor, la sistemul
sancțiunilor de drept penal și criteriile de aplicare a acestora, cauzele care înlătură caracterul
penal al faptei etc.
 2. Partea Specială a dreptului penal (corespunzătoare normelor din Partea specială a Codului
Penal și a legilor speciale) cuprinde norme de incriminare care stabilesc conținutul concret al
fiecărei infracțiuni și sancțiunile corespunzătoare pentru acestea.
Această sistematizare în partea generală și partea specială, nu diminuează cu nimic unitatea
dreptului penal, între cele două părți existând o strânsă legătură și interdependență. (C. Bulai, I.
Oancea)

Dreptul penal în România[modificare | modificare sursă]

Legea penală română prevede contopirea pedepselor și executarea celei mai mari dintre ele.[1]

Dreptul penal în viziunea avocatilor[modificare | modificare sursă]

[2]

Surse[modificare | modificare sursă]

 1. Gheorghe Nistoreanu, Alexandru Boroi - Drept Penal. Partea Generală (Ed. All, Beck, 2002);
 2. Costică Bulai - Manual de drept Penal. Partea Generală. (Ed. All, București, 1997)
 3. facultateadrept.ru

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Drept procesual penal

Note[modificare | modificare sursă]

1. ^ De exemplu Prezumtia de
nevinovăție, Avocat, accesat la 26
ianuarie 2018
2. ^ Bojin junior, condamnat, 4
decembrie 2007, Evenimentul zilei,
accesat la 26 iulie 2016