Kung fu, gongfu, gung fu („efort uman” 功夫, Pinyin: gōngfu) termeni noi pentru persoanele din afara Chinei,

(Europeni, Americani, etc), care pe la sfârșitul sec. 19 începutul sec. 20 nu cunoșteau cultura, viața socială și limba
vorbită în toate formele ei, popularizează acești termeni la început în Europa și America, apoi în lume, pentru artele
marțiale chinezești. Corect wushu (chineză simplificată: 武术; chineză tradițională: 武術; pinyin: wǔshù) este
termenul care reprezintă totalitatea stilurilor de luptă, sportiv sau exerciții fizice, de relaxare, de sănătate dezvoltate
și practicate de către populația din China pe teritoriul acesteia, ulterior răspândite în lume. Kung fu, gongfu, gung
fu termeni chinezești care fac referire la măiestrie (înalt grad de perfecționare, pricepere) într-un domeniu anume
( bucătar, doctor, constructor, practicant al artelor marțiale). Persoanele din Europa și America ajunse în China în
vremurile acelea nu dispuneau de traducători experimentați sau dicționare bine fundamentate. Aceste lucruri abia
se puneau în mișcare, mai precis este vorba despre comercianții și persoanele care ajungeau în China cu alte
treburi decât cele oficiale, de stat, pentru care existau experți (kung fu), persoane care întâlneau o cultură diferită cu
comportament social diferit și care au luat contact în piețele orașelor, pe podiumurile special amenajate, cu o formă
de luptă diferită de boxul sau luptele clasice/greco-romane binecunoscute în VEST. Populația se strângea în piețe,
în jurul acestor podiumuri, pentru a urmări reprezentația de lupte care desemna un luptător Kung fu în artele
martiale chinezești (wushu). La sfârșit cel rămas în picioare pe podium era aclamat și catalogat drept Kung fu. Noii
sosiți în vechea cultură au asociat formei de luptă abia descoperită termenul Kung fu, fără a ști că tocmai
redenumiseră un sistem complex cu o istorie lungă în spate denumit de localnici wushu (chineză simplificată: 武
术; chineză tradițională: 武術; pinyin: wǔshù)