CORPUL UMAN ÎN ARTA

CONTEMPORANĂ

 Autor,
Prof. SONIA BERZA
Colegiul Național Pedagogic ”Ștefan Cel Mare”
Bacău
 STRUCTURA LUCRĂRII

Partea I

Capitolul I Corpul ca obiect de artă.

Capitolul II Experimente artistice post moderne.
Semnificația experimentelor artistice

post moderne.
 CAPITOLUL I

Corpul ca obiect de artă

 1.1 Filosofie şi artă

Legătura dintre filosofie şi artă este evidențiată de următoarele

trăsături:

 filosofia şi arta sunt părți esențiale ale spiritului uman care

conturează omul, scoțându-l din animalitate;

 prin filosofie şi artă, omul încearcă nu numai să cunoască

lumea, ci şi să creeze o lume;

 filosofia şi arta tind către idealul de a stabili un echilibru între

existența concretă şi existența de ordin ideatic, de a da un
sens lumii şi existenței sale;
 dacă filosofia a apărut din nevoia omului de a înțelege, arta a
apărut din nevoia omului de a exprima ceea ce înțelege şi
ceea ce simte;

 filosofia are rolul de a exprima judecăți de ordin etic şi estetic

asupra tuturor lucrurilor şi faptelor, deci şi asupra artei,
devenind astfel judecător al artei;

 prin artă, omul încearcă să se definească pe sine, ca ființă

liberă, care îşi exprimă gândurile, sentimentele şi aspirațiile,
fără să țină cont de judecățile impuse de filosofie, încercând
să impună noi moduri de interpretare şi exprimare artistică;

 şi filosofia şi arta vizează originalitatea, încercând să spargă

barierele orcărei constrângeri şi să urmăreasca libertatea de
exprimare a spiritului uman.
 1.2 Body art

Conceptul de body art: reprezintă arta facută cu sau din

consistența corpului.
Forme de manifestare artistică: happening art, performance art,
acționism.
• Happening art: o improvizație plănuită a unui eveniment artistic,

care să surprindă oamenii, ce poate conține elemente de artă

plastică, teatru, muzică, video, poezie sau orice formă de artă.

• Performance art: manifestare ce derivă din happening art este

mult mai elaborată putând fi o piesă de teatru sau dans, un
concert, un spectacol, o expoziție de artă sau toate astea
combinate şi poate conține mesaje sociale, idei filosofice, ironii
la adresa societății sau a unor situații politice.

• Acționism: formă a artei care se bazează exclusiv pe limbajul

corpului, în care artistul devine actorul propriilor sale producții,
în care accentul se mută de pe obiect pe subiect .
Scurt istoric al body art:
 Anii ‘50: artiştii erau preocupați de studiul corpului uman în timp

şi spaţiu în cadrul happening-urilor şi performance-urilor.

Scopul lor era de a face lumea conştientă asupra felului în care
acţionează comunicarea asupra sensibilităţii umane.

 Anii ’60: artiştii şi-au expus, fotografiat sau filmat corpurile,

odată cu experimentarea unor noi teritorii în artele vizuale la
interferența cu dansul şi teatrul. Unii au fost interesaţi de
calităţile formale ale corpului uman în timp şi spaţiu, alţii de
posibilităţile emoţionale şi expresioniste ale corpului. Ca moduri
de manifestare: acţiuni ritualice, teatrale, care mimau practici
de cult cu rol purificator, în care corpurile erau stropite cu
sângele unor animale, cu urină sau prafuri colorate, pentru a
deveni suportul unui “mod estetic de rugăciune”.
Exemplu: Yves Klein desfăşura adevărate happening-uri
folosind “persoane vii” nud.

Antropometria 69
 Anii ’70: acţiunile artiştilor au fost mai agresive şi provocative
sexual. Multe dintre acţiuni nu mai aveau loc într-un spaţiu
public, ci privat unde se foloseau camere de filmat .

Exemplu: Paul Mc Carthy

folosind vopsele, măşti,
proteze şi o serie de produse
alimentare (maioneză,
ketch-up) a extins practicile
ritualizante către grotescul
filmelor horror promovat pe
atunci în cultura americană.
 Anii ’80: au adus o schimbare în interesul artiştilor datorită
dezvoltării industriei televiziunii şi spectacolului, când arta
corporală ia o nouă formă, legată de posibilităţile oferite de
video şi calculator. Video-iştii erau interesaţi de corpul luat în
percepţie temporală, în timp ce fotografii erau atraşi de
fenomenul îmbătrânirii, al sexualităţii şi perversiunilor corpului .

Exemplu:
Joan Jonas
 Anii ’90: artiştii americani au exploatat confuza pornire a unei
generaţii obsedate de celebritate şi sex, cu stranii simbioze de
inocenţă şi ferocitate şi au reuşit să invioreze pulsiunile
corporale prin noi modalităţi.

Exemplu: Vanessa Beecroft a expus în galerii şi muzee în SUA

grupuri de femei tinere.
 Artiştii interesaţi de “the culture of pain”: Gina Pane, Orlan,
Stelarc.

Gina Pane îşi supunea corpul la suferinţa prin tăieturi şi arsuri, ca

reacţii simbolice faţă de estetismul narcisist care există în fiecare
persoană.
Orlan şi-a mutilat constant corpul încercând să imite frumuseţi ne
europene, vestale asiatice , introducându-şi oase suplimentare
sub piele vrând să arate că limitele corpului sunt mobile şi
modificabile.
Stelarc a încercat să testeze limitele fizice ale corpului uman
suspendându-se cu cârlige înfipte în piele, şi-a cusut buzele şi-a
construit a 3-a ureche, a 3-a mână mecanică, etc .
 CAPITOLUL II

Experimente artistice post moderne

 1.1 Tatuajul
Conceptul de tatuaj:

 practica de însemnare a unei figuri sau semn pe pielea umană

prin împunsături şi de introducere a unui pigment
permanent;

 derivă de la cele 2 mari influenţe pe care le suportă:

polineziană: sugerată prin cuvântul “ta”= a lovi ceva
tahitiană: sugerată prin cuvântul “tautau”= a însemna ceva
Scurt istoric:

 se practică în Eurasia încă din perioada neolitică (mumii

tatuate);

 dovezi întâlnim şi în Egipt, China, Japonia, Rusia, Indonezia,

India, Thailanda, Olanda, Africa, America Centrală şi de Sud,
România (marile familii domneşti Basarabii şi Muşatinii);

 în prezent îl întâlnim în întreaga lume şi după mii de ani de

tradiţie nu există nimic care să indice că va dispărea vreodată.
Clasificarea tatuajelor:
 Tatuajul tribal: se remarcă prin linii groase, apăsate şi curbate de culoare
neagră şi pentru că imprimă purtătorului un aer fioros şi cutezător .

 Tatuajul polinezian: se remarcă prin complexitatea şi simbolistica desenului,

prin cea a impactului vizual pe care îl produc cât şi datorită procesului
dureros ce trebuie suportat.
 Tatuajul egiptean: se remarcă prin imagini din mitologia egipteană,
reprezentând animale cu puteri magice (zeiţa pisică) dar şi prin imagini
întâlnite în piramide şi alte structuri.

 Tatuajul maori: se remarcă prin desene spiralate complexe şi foarte relefate

ce acoperă faţa şi în unele cazuri fesele şi coapsele, dar şi prin procedeul
complex de realizare (cuţite, dălţi zimţate, incizii).
 Tatuajul chinezesc: este reprezentat de literele chinezeşti
(cuvinte sau expresii) care sunt reliefate de linii graţioase dar şi
de simboliri (yin şi yang) şi dragoni.

 Tatuajul japonez: se remarcă prin picturi, gravuri deosebit de

complexe şi de o frumuseţe rară (cel tradiţional).
 Tatuajul irlandez: reflectă folclorul şi tradiţiile irlandeze, influenţat
de cultură celtică.

 Tatuajul mexican: se remarcă prin modelele geometrice şi

culorile puternic reliefate care provin din vechile culturi mayaşă,
aztecă şi incaşă.
 Tatuajul henna (mehndi): este un tip de decoraţiuni temporare
pentru ocazii speciale, practicate în India, preferate fiind braţele,
umerii şi gleznele.

 Tatuajul religios: este folosit de oameni pentru a exprima o mare

varietate de concepţii religioase, iar dacă vorbim de cel creştin
este reprezentat de cruce în general sau de portrete ale sfinţilor
şi îngerilor.
 1.1 Piercing-ul

Conceptul de piercing: - provine din limba engleză de la

pierce=a găuri, a sfredeli

- desemnează trecerea obiectelor

(tijelor,
inelelor, etc.) prin găuri special făcute în
diferite zone ale corpului, în scop estetic.
Scurt istoric:

 Este una dintre cele mai vechi şi interesante forme de

modificare a aspectului corpului de câteva mii de ani.

 A fost practicat de-alungul secolelor în diferite culturi, dovadă

că îl găsim în preistorie, în vechile civilizaţii mayasă, aztecă, la
faraonii egipteni, la romani, la triburile din America de Sud,
Centrală dar şi din Africa.

 Practica o regăsim şi la mişcarea hippie din anii ’60 dar şi la

punk-rock din anii ’70.

 Rolul lui a fost de a reprezenta diferite calităţi precum puterea şi

curajul sau bogăţia.
Clasificarea piercing-urilor:
 Piercing-ul în ureche: este probabil cel mai vechi pentru că era

purtat de multe triburi în scopuri magice pentru a alunga spiritele

rele.

 Piercing-ul în nas: a apărut în India( sec. XVI) şi a fost adoptat

de mişcarea hippie şi punk, ca formă de rebeliune .
 Piercing-ul în buze: a fost purtat de triburile africane (având
semnificaţie religioasă) şi de mayaşi şi azteci (indicând
apartenenţa la o castă).

 Piercing-ul în sprânceană: a apărut în anii ‘90 şi este unul din

cele mai pretenţioase datorită riscurilor de aplicare.
 Piercing-ul în buric: a fost folosit pentru prima oară la o
prezentare de modă la Londra în 1994 (Naomi Campbell).

 Piercing-ul în sfârcuri: a fost practicat de triburile din America

Centrală pentru a marca trecerea la maturitate şi îl găsim şi la
gărzile romane, în semn de recunoştinţa faţă de Imperiu.
 1.3 Body painting-ul

Conceptul de body painting: forma de artă în care pictorul

renunţă la planşă în detrimen-

tul corpului uman.

.
Scurt istoric:
 Îsi are începuturile localizate în urmă cu 5000 de ani şi este

considerată cea mai veche formă de artă a trupului.

 Body painting-ul cu lut şi pigmenţi naturali a existat în aproape

toate picturile tribale şi încă mai există astăzi în anumite regiuni
din Africa, Australia, Noua Zeelandă, India, Orientul Mijlociu şi
insule din Pacific.

 Body paintig-ul modern îl are drept precursor pe Yves Klein care

a realizat renumitele antropometrii, apoi i-au urmat nenumărate
expoziţii de artă corporală în SUA şi Europa.

 Astăzi este o formă de exprimare a artei, de etalare a imaginaţiei

estetice, una din cele mai spectaculoase şi expresive
manifestări ale spiritului uman.
Tipuri de body painting:
 Body painting-ul tribal: preluat de la triburile antice.

 Body painting-ul iluzionist: captează atenţia datorită unor tehnici

speciale de pictare.
 Body painting-ul în grup: presupune aranjarea mai multor
corpuri pictate asfel încât să producă efecte interesante.

 Body painting-ul natura: are ca scop vopsirea unui corp pentru

a se camufla în natură.
 Body painting-ul comestibil: sunt folosite efecte delicioase,
vopseluri comestebile pentru forme recreative şi mai intime ale
body painting-ului.

 Statui umane: corpurile umane pot deveni statui cu ajutorul

lutului aplicat pe întreaga suprafaţă a corpului.
 1.4 Implantul

Conceptul de implant: un organ sau ţesut natural sau

artificial, care introduce pe cale
chirurgicală sub piele sau muşchi.
Scurt istoric:

 Primele implanturi endo-osoase le întâlnim în timpul

civilizaţiei Maya.

 Implantul la sâni a apărut în 1903.

 Implantul facial s-a practicat din 1980.

 La început era destinat să înlocuiască un organ bolnav, să

amelioreze funcţionarea sa sau să trateze anumite boli.

 Astazi urmareste sa remodeleze corpul, chirurgia plastica

devenind un domeniu extrem al industriei cosmetice.
Clasificarea implanturilor:
 Implantul facial: este folosit pentru a produce un echilibru

atractiv şi armonios a trasăturilor feţei.

 Implantul mamar: este cea mai frecventă intervenţie, făcută în

scop estetic, care poate duce la eliminarea complexelor şi a
discomfortului psihic
 Implantul ocular: presupune implantarea diamnatelor în 6 colţuri
în membrana mucoasă a ochilor, pentru a creea “o privire de
diamant”.

 Implantul buzelor: presupune implantarea unor punguţe cu

silicon pentru mărirea conturului sau volumului buzelor.
 Implantul dentar: este un moft când se aplică pe dinţi
un diamant sau o altă piatră preţioasă de foarte mici
dimensiuni în scop estetic.
2. Semnificaţia experimentelor
artistice post moderne
 Tatuajul
În trecut:
 Apartenenţa la o clasă socială

 Credinţa în zei

 Răzvrătirea, protestul

 Curajul, forţa, puterea

 Tradiţia

 Frumuseţea

În prezent:
 Marchează anumite evenimente din viaţa oamenilor

 Un mod de exprimare a sentimentelor, frustrărilor

 Un mod de a ieşi în evidenţă

 O toană, un capriciu, o extravaganţă

 O modă, un trend, o imitaţie, un atu sexy

 Acte de incultură şi nu o tradiţie culturală

 Puţini sunt cei care cunosc semnificaţia a ceea ce îşi imprimă, aleg modelul

pentru că le place sau simt că îi reprezintă

Tatuaje 3D
Tatuaje celebritati
 Piercing-ul
În trecut:
 Ajutor în comunicarea cu spiritele strămoşilor

 Etape diferite ale vieţii sau ale evoluţiei într-un grup

 Însemne ale frumuseţii şi bogăţiei, dar şi curajului

În prezent:
 Afirmare a independenţei şi sexualităţii

 Afirmarea identităţii

 Forma de rebeliune

 Mod de a ieşi în evidenţă, de a şoca

 Mod de a ascunde anumite imperfecţiuni ale feţei

 O modă stranie de a orna corpul cu tot felul de inele prinse de trup

Piercing-uri moderne
I

Body painting-ul
În trecut:
 Rol de a exprima identitatea triburilor

 Rol în luptă pentru a intimida

 Rol erotic, ca metodă de atragere a partenerului

În prezent:
 În armata pentru camuflaj

 Amuzamentul copiilor la petreceri,

 Spectacole

 Evenimente culturale

 Carnavaluri, festivaluri

 Diverse parade

 Expoziţii de maşini şi motoare

 Înfrumuseţarea de zi cu zi prin machiaj

 Forma de înfumuseţare ce ţine de libertatea de creaţie, de imaginaţia şi

inventivitatea artistului
Body painting modern
 Implantul

În trecut:
 Necesitatea de a trata anumite boli, de a corecta anumite anomalii şi a

înlocui organe bolnave

În prezent:
 Transformarea necesităţii în moft

 Nevoia, dorinţa omului de a atinge perfecţiunea sau imposibilul

 Imitaţia unor vedete preferate

 Îmbunătăţirea imaginii persoanei, a stării psiho-emoţionale şi a calităţii vieţii

 Concluzii

 Prin varietatea de forme şi modele, culori şi semnificaţii,

mod de execuţie, toate aceste practici artistice de
înfrumuseţare au ajuns să fie considerate o artă, pentru că
trăim într-o societate care se bazează foarte mult pe cultul
frumuseţii.