Fiind conştient că sunt incapabil să fac ceva fără ajutorul lui Dumnezeu, Îl rog cu

umilinţă ca prin harul Său să mă facă în stare să urmez aceste hotărâri, în măsura în
care ele reprezintă voia Sa, de dragul lui Cristos.
Adu-ţi aminte să citeşti aceste hotărâri o dată pe săptămână!
1. Sunt hotărât să fac acele lucruri care cred că Îl slăvesc pe Dumnezeu cel mai
mult şi sunt pentru binele, câştigul şi plăcerea mea, pe toată durata existenţei mele,
fără a ţine cont de timp, atât pentru acum, cât şi pentru veşnicie. Sunt hotărât să fac
tot ceea ce cred că este de datoria mea pentru binele şi avantajul omenirii în general.
Sunt hotărât să fac aceste lucruri indiferent de dificultăţile pe care le voi întâmpina,
indiferent cât ar fi de multe şi de mari.
2. Sunt hotărât să mă străduiesc mereu să găsesc noi metode de a promova
lucrurile menţionate mai sus.
3. Sunt hotărât ca, dacă voi cădea vreodată şi voi deveni plictisit, astfel încât să
neglijez păzirea oricărei părţi a acestor hotărâri, să mă pocăiesc de tot ceea ce-mi voi
aminti atunci când îmi voi veni în fire.
4. Sunt hotărât să nu fac niciodată vreun lucru, fie în suflet, fie în trup, fie mare, fie
mic, care să atenteze la gloria lui Dumnezeu; nici să nu existe, nici să nu-l suport, şi,
pe cât posibil, să-l evit.
5. Sunt hotărât să nu pierd niciun moment, ci să-l exploatez în cel mai profitabil
mod cu putinţă.
6. Sunt hotărât să trăiesc cu toată puterea mea, tot timpul vieţii mele.
7. Sunt hotărât să nu fac niciodată un lucru pe care mi-ar fi teamă să-l fac în ultima
oră a vieţii mele.
8. Sunt hotărât să acţionez, în toate privinţele, atât cu vorba cât şi cu fapta, ca şi
cum nimeni nu ar fi atât de netrebnic ca mine, ca şi cum aş fi comis aceleaşi păcate,
ca şi cum aş avea aceleaşi slăbiciuni sau eşecuri ca alţii; şi să las cunoaşterea
eşecurilor lor să producă ruşine în mine, şi să-mi dea o nouă ocazie de a-mi mărturisi
păcatele mele şi propria mizerie înaintea lui Dumnezeu.
9. Sunt hotărât să mă gândesc cât mai mult, în orice situaţie, la propria-mi moarte
şi la circumstanţele obişnuite care însoţesc moartea.
10. Sunt hotărât ca, atunci când voi simţi durere, să mă gândesc la durerile
martirilor şi ale iadului.
11. Sunt hotărât ca, atunci când mă voi gândi la orice problemă de teologie ce se
cere rezolvată, să fac imediat tot ce-mi stă în putere pentru a o rezolva, dacă
circumstanţele nu mă vor împiedica.
12. Sunt hotărât ca, dacă voi găsi plăcere în a face lucrul acesta [vezi hotărârea
precedentă], spre satisfacerea mândriei sau a orgoliului meu, sau altceva de felul
acesta, să renunţ imediat.
13. Sunt hotărât să mă străduiesc să găsesc persoane potrivite faţă de care să-mi
manifest dragostea şi generozitatea.
14. Sunt hotărât să nu fac niciodată nimic din duh de răzbunare.
15. Sunt hotărât să nu permit niciodată nici cel mai mic gest de mânie faţă de
fiinţele iraţionale.
16. Sunt hotărât să nu vorbesc niciodată de rău despre cineva, astfel încât să-l
dezonorez, fie mult, fie puţin, cu niciun motiv, decât dacă ar aduce un bine real.
17. Sunt hotărât să trăiesc în felul în care îmi voi dori să o fi făcut în clipa morţii.
18. Sunt hotărât să trăiesc în orice clipă aşa cum cred, în stările mele evlavioase
şi când am cele mai clare noţiuni ale Evangheliei şi ale celeilalte lumi, că este cel mai
bine.
 19. Sunt hotărât să nu fac niciodată ceva ce mi-ar fi teamă să fac dacă aş şti că
am mai puţin de o oră până să aud cea din urmă trâmbiţă.
20. Sunt hotărât să menţin cea mai strictă cumpătare în ceea ce priveşte
mâncarea şi băutura.
21. Sunt hotărât să nu fac niciodată niciun lucru care, dacă aş vedea pe altul
făcându-l, m-ar face să cred că este un motiv întemeiat ca să-l dispreţuiesc, sau să
gândesc mai josnic despre el.
22. Sunt hotărât să mă străduiesc să-mi obţin cât de multă fericire pot în lumea
cealaltă, să mă lupt cu toată puterea, vigoarea şi vehemenţa şi, da, cu toată violenţa
de care sunt în stare, sau care mă poate duce la extenuare în orice fel imaginabil.
23. Sunt hotărât ca, pentru gloria lui Dumnezeu, să fac frecvent şi în mod deliberat
acele lucruri pe care nu-mi vine să le fac şi să identific din nou intenţia, planul şi
scopul lor original, şi dacă voi observa că nu sunt pentru gloria lui Dumnezeu, să le
resping ca o încălcare a celei de-a patra rezoluţii.
24. Sunt hotărât ca, ori de câte ori voi face un lucru rău în mod vizibil, să merg în
urma lui până voi ajunge la cauza iniţială, şi apoi, să mă străduiesc cu grijă să nu mai
repet vreodată acel lucru; să lupt şi să mă rog cu toată puterea mea împotriva cauzei
care a dus la înfăptuirea lui.
25. Sunt hotărât să examinez cu atenţie şi în mod constant acel lucru din mine
care mă face să mă îndoiesc chiar în cea mai mică măsură de dragostea lui
Dumnezeu, şi să-mi direcţionez toate forţele împotriva lui.
26. Sunt hotărât să mă descotorosesc de lucrurile care îmi diminuează siguranţa
[mântuirii].
27. Sunt hotărât să nu omit în mod voit vreun lucru, doar dacă aceasta va aduce
glorie lui Dumnezeu; şi să examinez în mod frecvent omisiunile mele.
28. Sunt hotărât să studiez Scripturile în mod constant şi frecvent, astfel încât să
observ mereu o creştere în cunoaşterea lor.
29. Sunt hotărât să nu consider a fi rugăciune, şi să nu las să treacă drept
rugăciune sau o cerere de rugăciune ceea ce este făcut în aşa fel încât să nu pot să
nădăjduiesc că Dumnezeu va răspunde la ea; tot aşa să consider şi o mărturisire pe
care nu pot să nădăjduiesc că Dumnezeu o va accepta.
30. Sunt hotărât să mă străduiesc cât pot de mult ca în fiecare săptămână să
cresc mai mult în religie şi în har decât săptămâna precedentă.
31. Sunt hotărât să nu spun niciodată ceva împotriva cuiva, decât dacă este în
acord perfect cu cea mai înaltă onoare creştină şi dragoste pentru omenire, în acord
cu cea mai adâncă smerenie şi cu simţământul propriilor mele greşeli şi eşecuri, şi în
acord cu Regula de Aur; şi, deseori, după ce am spus ceva împotriva cuiva să aduc
spusele mele înaintea testului acestei hotărâri şi să le încerc cu stricteţe după acest
test.
32. Sunt hotărât să fiu strict şi ferm în credincioşia mea faţă de ceea ce mi s-a
încredinţat, astfel încât Proverbe 20:6 „Cine poate găsi un om credincios?” să nu fie
parţial împlinit în viaţa mea.
33. Sunt hotărât să fac întotdeauna ceea ce-mi stă în putere pentru a face, a
menţine şi a păstra pacea, atunci când se poate face acest lucru fără să se aducă
pagube în alte privinţe (26 Decembrie 1722).
34. Sunt hotărât ca atunci când relatez povestiri să nu spun niciodată altceva
decât adevărul simplu şi curat [fără exagerări].
35. Sunt hotărât ca ori de câte ori mă îndoiesc atât de mult dacă mi-am făcut
datoria în aşa fel încât îmi pierd liniştea şi pacea, să însemnez în scris acest lucru; să
scriu şi despre modul în care problema a fost rezolvată (18 Decembrie 1722).
 36. Sunt hotărât să nu vorbesc niciodată de rău pe cineva, cu excepţia cazului în
care sunt chemat să fac acest lucru pentru o cauză bună. (19 Decembrie 1722).
37. Sunt hotărât să mă întreb în fiecare seară înainte de a merge la culcare dacă
am fost neglijent, dacă am comis vreun păcat şi în ce anume m-am lepădat de mine;
de asemenea, sunt hotărât să fac lucrul acesta la fiecare sfârşit de săptămână, lună
şi an (22, 26 Decembrie 1722).
38. Sunt hotărât să nu spun niciodată nimic distractiv sau ceva care să provoace
râsul în Ziua Domnului (Seara de Duminică, 23 Decembrie 1722).
39. Sunt hotărât să nu fac niciodată un lucru de care mă îndoiesc că este legitim,
dar în acelaşi timp să rămân deschis să-l cercetez şi să-l examinez ca să văd dacă
este sau nu legitim; şi să fac acel lucru în cazul în care pun la îndoială legitimitatea
omiterii lui.
40. Sunt hotărât să mă cercetez în fiecare seară, înainte de culcare, dacă am
acţionat în cel mai bun mod cu putinţă cu privire la mâncare şi băutură (7 Ianuarie
1723).
41. Sunt hotărât să mă întreb la sfârşitul fiecărei zile, săptămâni, luni, şi al fiecărui
an dacă m-aş fi putut strădui mai mult într-o anume privinţă (11 ianuarie 1723).
42. Sunt hotărât să-mi reînnoiesc dedicarea faţă de Dumnezeu, făcută la botezul
meu, pe care am declarat-o solemn când am fost primit în comuniunea Bisericii şi pe
care am reînnoit-o cu solemnitate în această zi de 12 Ianuarie 1723.
43. Sunt hotărât să nu acţionez niciodată, de acum şi până la moarte, ca şi cum aş
fi al meu în vreun fel, ci să acţionez în întregime şi pe deplin ca fiind al lui Dumnezeu,
în acord cu ceea ce am scris în această zi de Sâmbătă, 12 Ianuarie 1723.
44. Sunt hotărât ca niciun alt scop decât religia să nu influenţeze vreuna dintre
acţiunile mele, şi ca niciuna dintre acţiunile mele să nu fie, indiferent de circumstanţe,
direcţionată decât spre scopuri religioase (12 Ianuarie 1723).
45. Sunt hotărât să nu dau curs niciodată vreunei plăceri sau dureri, bucurii sau
întristări, niciunui fel de afecţiuni, mici sau mari, nici vreunei circumstanţe care le-ar
putea stârni, decât dacă promovează religia (12, 13 Ianuarie 1723).
46. Sunt hotărât să nu permit niciodată nici cea mai mică măsură de răutate faţă
de tatăl sau de mama mea. Sunt hotărât să nu tolerez nicio manifestare a acesteia,
în vorbire sau în privire; şi sunt hotărât să fiu în mod deosebit atent să nu se
manifeste faţă de niciun membru al familiei.
47. Sunt hotărât să mă străduiesc cât pot de mult să renunţ la tot ceea ce nu este
în armonie perfectă cu o dispoziţie bună, plăcută şi binevoitoare, liniştită, plină de
pace, de mulţumire, de compasiune, de generozitate, de umilinţă, de blândeţe, de
supunere, de amabilitate, de hărnicie, de sârguinţă, de dragoste, de răbdare, de
moderaţie, de iertare, de sinceritate; şi să fac tot timpul ceea ce m-ar îndruma o
astfel de dispoziţie să fac. Sunt hotărât să examinez cu stricteţe la fiecare sfârşit de
săptămână dacă am făcut acest lucru (Dimineaţa de duminică, 5 Mai 1723).
48. Sunt hotărât ca, în mod constant, să privesc la starea sufletului meu cu cea
mai mare conştiinciozitate şi sârguinţă şi să mă cercetez atent, ca să ştiu dacă am cu
adevărat parte de Cristos sau nu; astfel încât, atunci când va fi să mor, să nu
trebuiască să mă pocăiesc de faptul că am neglijat să fac acest lucru (26 Mai 1723).
49. Sunt hotărât să nu fiu niciodată în starea aceasta, dacă pot face ceva în
privinţa aceasta [vezi hotărârea precedentă].
50. Sunt hotărât să acţionez aşa cum aş considera că ar fi fost cel mai bine şi mai
înţelept să o fi făcut atunci când voi fi ajuns în lumea viitoare (5 Iulie 1723).
51. Sunt hotărât să acţionez în orice privinţă aşa cum mi-aş dori să o fi făcut dacă,
la urmă, aş fi condamnat (8 Iulie 1723).
 52. Aud frecvent de persoane în vârstă care spun cum ar trăi dacă ar avea
posibilitatea să o ia de la capăt. Sunt hotărât să trăiesc exact aşa cum mi-aş dori să o
fi făcut dacă voi ajunge la bătrâneţe (8 Iulie 1723).
53. Sunt hotărât să profit de fiecare oportunitate, când sunt în cea mai bună şi mai
fericită stare de spirit, să îmi încredinţez sufletul Domnului Isus Cristos, să mă încred
şi să nădăjduiesc în El şi să mă consacru în întregime Lui; pentru ca astfel să pot
avea certitudinea siguranţei mele, ştiind că mă încred în Răscumpărătorul Meu (8
Iulie 1723).
54. Sunt hotărât ca, ori de câte ori voi auzi o laudă la adresa cuiva, dacă voi
considera că ar fi vrednic de laudă şi în mine, să mă străduiesc să laud şi eu acea
persoană (8 Iulie 1723).
55. Sunt hotărât să depun tot efortul de care sunt în stare ca să acţionez aşa cum
cred că ar trebui să o fac dacă aş vedea fericirea cerului şi chinurile iadului (8 Iulie
1723).
56. Sunt hotărât să nu renunţ niciodată şi să nu slăbesc deloc în lupta cu
stricăciunile mele, oricât de puţin succes voi avea.
57. Sunt hotărât ca, atunci când mă voi teme de nenorociri şi adversităţi, să
examinez dacă mi-am făcut datoria, şi mă hotărăsc să mi-o fac; şi fie ca lucrurile să
se desfăşoare aşa cum le rânduieşte Providenţa. În măsura în care pot, eu nu voi fi
preocupat de altceva decât de datoria mea şi de păcatul meu. (9 Iunie, 13 Iulie
1723).
58. Sunt hotărât nu doar să mă abţin de la manifestarea unui aer de aversiune,
irascibilitate şi mânie în conduită, ci să manifest un duh de dragoste, bucurie şi
bunătate (27 Mai şi 13 Iulie 1723).
59. Sunt hotărât ca, atunci când sunt cel mai conştient că sunt provocat la rea-
voinţă şi mânie, să mă străduiesc să simt şi să acţionez cu bună-voinţă; da, sunt
hotărât ca în asemenea momente să manifest bună-voinţă, chiar dacă în alte privinţe
cred că aşa ceva ar fi nefavorabil şi nesăbuit (12 Mai, 11 Iulie, 13 Iulie 1723).
60. Sunt hotărât ca, atunci când sentimentele mele încep să fie dezordonate în
cea mai mică măsură, când sunt conştient de cea mai mică agitaţie lăuntrică, sau de
cea mai mică încălcare a moralităţii exterioare, să mă supun celei mai exigente
examinări (4, 13 Iulie 1723).
61. Sunt hotărât să nu dau curs unei apatii, care văd că îmi relaxează şi îmi
distrage mintea de la a fi concentrată într-un mod deplin şi stabil asupra religiei,
indiferent de scuzele pe care le-aş avea pentru ea – cum ar fi că ceea ce mă
îndeamnă apatia să fac este spre folosul meu, etc (21 Mai, 13 Iulie 1723).
62. Sunt hotărât să nu fac niciodată altceva decât cea ce sunt dator să fac; şi, în
conformitate cu Efeseni 6:6-8, să-mi fac datoria de bună voie şi cu bucurie, „ca
pentru Domnul, nu ca pentru oameni”, ştiind că „fiecare va primi răsplata de la
Domnul după binele pe care-l va fi făcut” (25 Iunie, 13 Iulie 1723).
63. Pornind de la presupunerea că nu a existat niciodată nicio singură persoană în
lume la un moment dat, care să fie cu adevărat un creştin perfect, o imprimare clară
a chipului lui Hristos în toate privinţele, în care creştinismul să strălucească în toată
slava lui reală, şi care să fie excelent şi minunat din orice unghi l-ai privi, în orice
parte a caracterului său; sunt hotărât să acţionez ca şi cum, aş putea deveni eu acea
persoană în vremea mea, dacă m-aş lupta cu toată puterea (14 Ianuarie, 3 Iulie
1723).
64. Sunt hotărât ca, atunci când voi avea parte de acele „suspine negrăite” despre
care vorbeşte apostolul Pavel (Romani 8:26) şi acele „tânjiri ale sufletului de dor
după legile lui Dumnezeu” despre care vorbeşte psalmistul (Psalmul 119:20), să le
dau curs cu toată puterea mea şi să nu obosesc să mă străduiesc cu seriozitate să-
mi înflăcărez dorinţele, şi să fac tot ce pot să mai am parte de ele (23 Iulie, 10 August
1723).
65. Sunt hotărât să stăruiesc foarte mult, pe toată durata vieţii mele în lucrul
acesta: cu cea mai mare sinceritate de care sunt capabil, să-mi istorisesc căile
înaintea lui Dumnezeu şi să-mi deschid sufletul înaintea Lui: cu toate păcatele,
ispitele, dificultăţile, durerile, temerile, speranţele, dorinţele mele, fiecare lucru din
viaţa mea, şi fiecare circumstanţă, în conformitate cu predica numărul 27 a lui Dr.
Manton din Psalmul 119:26 (26 Iulie, 10 August 1723).
66. Sunt hotărât să mă străduiesc mereu să păstrez o înfăţişare binevoitoare, în
conduită şi în vorbire, în orice loc şi orice companie, cu excepţia cazului în care
datoria îmi cere altceva.
67. Sunt hotărât ca, după necazuri să mă cercetez ca să văd cu ce sunt mai bun
în urma lor, să văd ce bine am obţinut prin ele şi ce aş fi putut obţine prin ele.
68. Sunt hotărât să mărturisesc sincer faţă de mine tot ce voi descoperi în mine,
fie neputinţă, fie păcat, şi, dacă este ceva ce priveşte religia, să-I mărturisesc totul lui
Dumnezeu şi să implor ajutorul de care am nevoie (23 Iulie, 10 August 1723).
69. Sunt hotărât să fac întotdeauna ceea ce mi-aş dori să fac când îi văd pe alţii
făcând acel lucru (11 August 1723).