Sunteți pe pagina 1din 4

The Serpent`s Tale

O femeie se unduiește ritmic. Are ochii închiși și pare să fie nu fie conștientă de nimic altceva în afară de
mișcarea hipnotică a corpului său. Este incredibil de frumoasă.

După câteva momente, ochii ei se deschid brusc, și o jumătate de zâmbet i se strecoară pe chip. Își
așează delicat un deget pe buze.

FEMEIA: Shhh! Shhh! Shhh! Vino mai aproape. Privește-mă în ochi! Știi, mereu am fost o creatura
fascinantă. Tandră, sensibilă, atentă. Am fost înțeleaptă dincolo de vârsta mea. Și atât de flexibilă în
WRITHING grațiosului meu corp. O să îți facă plăcere să mă privești dansând – nu-i așa?
Să dansez pentru tine? Shall I coil up into a rind? Shall I flash my scales and wind myself around? Shall I
clasp you to my steel body într-o îmbrățișare delicată și rece? Una din multe! Una din multe!

Shhh! Shhh! Privește-mă în ochi!

De ce te uiți în altă parte? Nu îți place my writhing și privirea mea directă și pătrunzătoare. Vino mai
aproape. Hai. Îmi vezi dinții? Dințișorii mei albi, ascuțiți și încântători? Obișnuiam să mușc când sărutam,
știi. Nu până doare, nu – doar o ciupitură (nibble). O mângâiere tandră. Mușcam până când apăreau
primii stropi proaspeți de sânge, și un strigăt ieșea precum clinchetul unui clopoțel. Era foarte plăcut –
să nu crezi altfel; dacă mica mea mușcătură era nu ar fi fost bine venită, cei pe care i-am sărutat nu s-ar
fi întors pentru mai mult – nu-i așa? O, dar se întorceau! Se întorceau ca atrași de o forță irezistibilă – de
atracția lunii! Nu se puteau stăpâni! Și i-am sărutat de multe ori! Abia acum sărut doar odată – cât de
trist – doar odată! Un sărut pentru fiecare – cât de puțin pentru o inimă iubitoare, pentru un suflet
sensibil, tânjind după o uniune perfectă! Dar sunt doar eu, cea tristă, care sărut doar odată, și apoi
trebuie să caut dragostea din nou – iubitul meu nu cunoaște altă dragoste după a mea: pentru el, sărutul
meu unic, tandru, nupțial, este binding și etern. Nu te voi dezamăgi. Ai răbdare, și când îmi voi termina
povestea – te voi săruta și pe tine.

Te iubesc.

Privește-mă în ochi. Nu-i așa că ochii mei sunt magnifici și încântători? Ai mai văzut vreodată o privire
așa fermă și directă? Este steadfast, ca oțelul forțat în inima ta. Privesc în față și mă unduiesc, privesc și
vrăjesc; în ochii mei verzi îți surprind frica și dorul tău drăgăstos, obosit și submisiv. Hai mai aproape.
Sunt o regină acum și nu ai cum să nu îmi vezi frumusețea; privește în pupila mea; O voi micșora și mări,
și îi voi da o strălucire specială – sclipirea unei stele noaptea, voioșia tuturor pietrelor prețioase – a
diamantelor, a smaraldelor verzi, a topazului gălbui, a rubinelor de un roșu sângeriu. Privește-mă în ochi:
Sunt eu, regina – mă încoronez, iar ceea ce strălucește, arde și radiază – ceea ce îți răpește rațiunea,
libertatea și viața – e otravă. Este un strop din veninul meu. Dar te-am avertizat – nu-i așa?

Cum s-a întâmplat asta? Nu aș ști să spun. Nu îți vreau răul – nici ție nici nimănui altcuiva. Unul din cei
mulți!

Te iubesc. Nu râde. Dacă râzi, I shall be cross. Nu mă voi mai oferi ție. Și vreau să îmi deschid inima,
inima mea sensibilă, vreau să împărtășesc totul cu tine, întreaga mea ființă, esența mea! Vreau să îmi
înțelegi suferința. Vreau un consort, un egal, o uniune perfectă... dar nu e posibil. Toate eforturile mele
sunt în van – sunt singură. Voi fi veșnic singură. Primul și ultimul sărut este plin de rippling sorrow – iar
cel pe care îl iubesc nu e aici, și trebuie să caut dragostea din nou, și să îmi spun povestea de la început,
măcar de ar fi să aud o voce familiară – inima mea cannot bare itself, și otrava mă chinuie iar capul mi se
îngreunează. Nu-i așa că sunt frumoasă în disperarea mea? Hai mai aproape.

Sunt aproape gata să te sărut.

Pot gusta veninul chiar în clipa asta. Îl pregătesc pentru tine. Sunt o regină! În acest mic strop port
moartea printre cei vii, iar regatul meu e nesfârșit, asemeni durerii, asemeni morții. Sunt o regină!
Înfățișarea mea e inexorable. Dansul meu e teribil! Sunt frumoasă! Una din multe! Una din multe!

Privește-mă în ochi. Vezi ceva înfricoșător în ei – a terrible glimmer and a flash? Simți frica? Te orbește
strălucirea coroanei mele? Ai împietrit? Ești pierdut? În curând îmi voi dansa ultimul dans – să nu cazi. I
shall coil into rings, I shall flash my scales dimly, and I shall clasp my steel body to you in a gentle, cold
embrace. Uite-mă! Acceptă-mi unicul sărut, sărutul meu nupțial – este suferința de moarte a tuturor
vieților oprimate. Una din multe! Una din multe!

Te iubesc.

Mori.
[A WOMAN sways rhythmically. Her eyes closed, she seems to be aware of nothing but the
hypnotic movement of her own body. She is terribly beautiful.]

[After a few moments, her eyes flash open, and a half-smile creeps across her face. She places a
finger gently to her lips.]

WOMAN: Shhh! Shhh! Shhh! Come closer. Look into my eyes!


I always was a fascinating creature, you know. Tender, sensitive, thoughtful. I was wise beyond my
years. And so flexible in the writhing of my graceful body. It will give you pleasure to watch me
dance—will it not? Shall I dance for you? Shall I coil up into a ring? Shall I flash my scales and wind
myself around? Shall I clasp you to my steel body in a gentle, cold embrace? One of many! One of
many!

Shhh! Shhh! Look into my eyes!

Why do you look away? Don’t you like my writhing and my straight, piercing gaze? Come closer.
Come. Do you see my teeth? My white, sharp, enchanting little teeth? I used to bite when I kissed,
you know. Not painfully, no—just a nibble. A tender caress. I would bite until the first bright drops of
blood appeared, until a cry came forth which sounded like the tinkling of a bell. It was very
pleasant—do not think otherwise; if my little bite was unwelcome, those whom I kissed would not
have come back for more—would they? And they did come back! They came as if drawn by some
irresistible force—by the pull of the moon! They could not help themselves! And I kissed them many
times! It is only now that I can kiss but once—how sad—only once! One kiss for each—how little that
is for a loving heart, for a sensitive soul, striving for a perfect union! But it is only I, the sad one, who
kiss but once, and must seek love again—my lover knows no other love after mine: to him my one,
tender, nuptial kiss is binding and eternal. I will not deceive you. Be patient, and when my story is
ended—I will kiss you too.

I love you.

Look into my eyes. Is it not true that my eyes are magnificent and enchanting? Have you ever seen
such a firm look, a straight look? It is steadfast, like steel forced against your heart. I look ahead and
sway myself, I look and I enchant; in my green eyes I gather your fear, your loving, fatigued,
submissive longing. Come closer. I am a queen now and you cannot fail to see my beauty; look into
my pupil; I will narrow and widen it, and give it a peculiar glitter—the twinkling of a star at night, the
playfulness of all precious stones—of diamonds, of green emeralds, of yellowish topaz, of blood-red
rubies. Look into my eyes: It is I, the queen—I am crowning myself, and that which is glittering,
burning and glowing—that robs you of your reason, your freedom and your life—it is poison. It is a
drop of my venom. But I warned you—did I not?

How has this happened? I cannot say. I bear you no ill-will—you nor the others. One of many!

I love you. Do not laugh. If you do, I shall be cross. I shall not give myself to you. And I want to open
my heart, my sensitive heart, I want to share with you everything, my whole being, my essence! I
want you to understand my suffering. I want a consort, an equal, a perfect union ... but it is not
possible. All my efforts are in vain—I am alone. I will always be alone. My first and final kiss is full of
rippling sorrow—and the one I love is not here, and I must seek love again, and tell my tale from the
beginning, if only to hear a familiar voice—my heart cannot bare itself, and the poison torments me
and my head grows heavier. Am I not beautiful in my despair? Come closer.

I am almost ready to kiss you.

Even now, I can taste the venom. I am preparing it for you. I am a queen! In this tiny drop, I carry
death unto the living, and my kingdom is limitless, even as grief is limitless, even as death is
limitless. I am a queen! My look is inexorable. My dance is terrible! I am beautiful! One of many! One
of many!

Look into my eyes. Do you see in them anything frightening—a terrible glimmer and a flash? Do you
feel fear? Do the rays of my crown blind your eyes? Are you petrified? Are you lost? I shall soon
dance my last dance—do not fall. I shall coil into rings, I shall flash my scales dimly, and I shall clasp
my steel body to you in a gentle, cold embrace. Here I am! Accept my only kiss, my nuptial kiss—it is
the deadly grief of all oppressed lives. One of many! One of many!

I love you.

Die!