Gabriel Katona

19 PASI 
 
DE EVALUARE A
 
RELATIEI TALE DE CUPLU

1
 Capitolul 1 –

P oezie

Reîntoarcere la Absolut

­ Iubita mea din infinit
Cu păr bălai și chip uimit
Să știi că  luna de pe cer
E tot ce pot să îți ofer.

­ Privește, o să vezi pe drum
O trag greoi și chiar acum
Cu funii lungi, întărituri,
Și palme vii, cu crăpături.

­ Încovoiat străbat încet
Timpul etern și desuet
Ce se așterne calculat
În ani­lumină exprimat.

­ Îmi curge sânge din picior
Și­ncheieturile mă dor
Mușchii se chinuie amar
Și oasele mergând tresar.

­ Și sunt flămând, și însetat
E drumul greu și înghețat
Un viscol aspru, chinuit
În praf stelar m­a țintuit.

­ Îmi cad privirile pe jos
Prin lacrimi văd totul cețos
Apuc să zic un ”Mulțumesc!”
Și­ncet, încet, mă prăbușesc.

­ În timp ce ochii mi se­nchid
Mă văd imagine pe­un zid
Cum flutur steagul bucuros
C­am reușit, victorios.

­ Și­atunci din zonele adânci
Eu mă ridic încet, pe brânci
Iau energii din Univers
Și mă îndrept falnic din mers.

­ Strâng funiile decis și dur
Și trag de ele ca să fur
Această Lună ce am zis
Că ți­o aduc și am promis
2
 ­ Cu palmele crăpate jur
Că am muncit curat și pur
Și acum iată, în sfârșit
Cu Luna­n spate am venit.

­ Ți­o las aici, în casa ta
Să faci acum ce vrei cu ea
E darul meu, din Absolut
Și din Iubire e născut.

­ Acum eu plec, așa ai vrut
Mă­ntorc din nou în Absolut
Acolo unde amândoi
Am fost la început nevoi.

­ Și las aici în urma mea
O Lună mare, foarte grea,
Cuvintele care­ți promit
Și care trag spre infinit.

Cluj Napoca 23.11.2016

3
 Capitolul 2 –

C adrul de referință 
În acest capitol voi vorbi despre modurile în care se manifestă iubirea într­o relație de cuplu, dând
exemple concrete din viața de zi cu zi. În cazurile în care partenerul tău se comportă în opoziție față
de aceste exemple înseamnă că el/ea a pornit această relație cu tine doar din interes. Motivul interesului
este mai puțin important atâta vreme cât este altceva decât iubire. Este suficient pentru tine să îl remarci
pentru a ști ce ai de făcut în continuare. Vei putea astfel, cititorule, să judeci singur în ce măsură ceea
ce trăiești tu zilnic în cuplu este manifestarea iubirii sau manifestarea interesului.  

Concluziile la care am ajuns sunt efectul următoarelor trei cauze:
a) o experiență de peste 35 de ani în relațiile de cuplu, cu analiza proceselor, comportamentelor 
                și acțiunilor;
b) moduri de comportament demonstrate științific sau însușite de la maeștrii spirituali celebri;
c) verificarea, în momentele cheie, a celor de la punctul b) pentru o liniște sufletească în plus.

În acest moment vreau să menționez câteva noțiuni introductive:
1. există posibilitatea ca tu, cel/cea care citești aceste rânduri să îți spui: ”Cum își permite ăsta    
    să susțină atât de ferm și de sigur pe el diferite lucruri? Este oare el deținătorul Adevărului și
       pe noi, ceilalți, ne crede niște ignoranți?” Răspunsul meu în acest caz este următorul: în
momentul în care discuți  în acest fel te situezi pe o poziție defensivă, negativă. Această
poziționare își are originea în orgoliul Ego­ului tău. O persoană spirituală va accepta ceea ce
scriu fără să comenteze sau să răspundă și va alege una dintre cele două variante: va face
ceea ce citește sau va neglija ceea ce citește. Își va trăi propria experiență și va vedea ulterior
ce se manifestă. În cazul în care dorești mai multe explicații și dovezi în acest sens îți stau cu
plăcere la dispoziție;

2. departe de mine gândul de a recomanda despărțirea în cazul în care tu, cititorule, constați
în relația ta faptul că partenerul tău a pornit relația cu tine din interes în loc de iubire.  Scopul

4
 meu este să descriu, subliniez și constat comportamentele ne/potrivite într­o relație de cuplu.
Ce faci tu cu ceea ce citești este responsabilitatea ta iar lucrurile ce se vor manifesta în viața
ta după ce citești vor fi efectul deciziilor tale;

3. experiențele mele în relațiile de cuplu sunt aceleași cu experiențele tuturor oamenilor acestei
planete sub o formă sau alta, mai accentuat sau mai diminuat, mai clar sau mai încețoșat. De
unde   știu   acest   lucru?  Singurul   lucru   care   îi   diferențiază   pe   oameni   este   ADN­ul,
deocamdată. Care este motivul pentru care am scris ”deocamdată”? S­a demonstrat științific
(materialele   doctorului   Bruce   Lipton)   că   ADN­ul   și   genele   se   modifică   în   funcție   de
gândurile noastre, deci în momentul în care toți vom gândi la fel vom avea aceeași structură a
ADN­ului și a genelor! 
        Un   argument   în   plus   ­  sunt   convins   că   ți   s­a   întâmplat   de   mai   multe   ori   să   confirmi
prietenilor/prietenelor tăi/tale: ”Exact asta mi s­a întâmplat și mie, și eu am pățit la fel!”

Am considerat deosebit de importante precizările introductive pentru a stabili cadrul de referință a ceea
ce vei citi în continuare. Odată cadrul de referință acceptat de către tine îți va fi mult mai ușor să
realizezi ce se întâmplă cu tine pornind de la ceea ce voi scrie.

5
 Capitolul 3 –

M anifestarea iubirii în relațiile de cuplu 
Cea mai importantă manifestare ­ fluturii în stomac ­ reprezintă bucuria trăită de ambii parteneri de 
fiecare dată când discută cu/își întâlnesc partenerul. 

Alte manifestări ale iubirii în relațiile de cuplu:

a) acordul tacit, complet și peren în tot ceea ce face cuplul în familie, pe stradă, în relațiile cu ceilalți.
Acordul este tacit de multe ori deoarece energia cuplului este comună și fiind comună la acest nivel are 
loc instantaneu schimbul de opinii. În relațiile cu ceilalți ambii parteneri vor trata cu egal respect 
cunoștințele, rudele, amicii și prietenii celuilalt partener.

Astfel, când cuplul iese în societate partenerii stau unul lângă celălalt, indiferent cu cine se întâlnesc. În
cazul în care unul dintre ei vede o cunoștință cu care vrea să stea de vorbă îi cere celuilalt acordul de a 
o contacta și de a discuta. În cazul obținerii acordului cei doi se deplasează împreună către cunoștința 
respectivă și se fac prezentările atunci când cunoștința este străină unuia dintre parteneri. Ordinea 
prezentărilor face parte din regulile bunelor maniere, fără a insista eu aici asupra lor.
În situația în care partenerul refuză convorbirea cu respectiva cunoștință cuplul rămâne împreună și lasă
la latitudinea cunoștinței decizia acțiunii conversației.

6
b) program zilnic stabilit și respectat de comun acord. Cele mai multe lucruri se vor face în cuplu. 
Vizite la părinți, prieteni, amici, ieșirile de la sfârșiturile de săptămână (mare, munte, cluburi, 
restaurante, excursii, vacanțe, etc), cumpărături se vor efectua tot împreună. Acest lucru este important 
deoarece trebuie să acorde fiecăruia posibilitatea de a se exprima în cuplu. Mai ales atunci când cuplul 
are copii. Când există copii aceștia vor fi și ei implicați în programul comun al cuplului. Timpul 
petrecut cu copiii se va împărți între parteneri astfel încât fiecărui copil să i se acorde atenția cuvenită, 
în egală măsură din punct de vedere al intensității sentimentelor și cantității de timp.

Oamenii trebuie să știe că atunci când formezi un cuplu pornind din iubire aparții mai mult celuilalt
decât ție însăți/însuți. Și satisfacția celuilalt este mai presus decât propria­ți satisfacție. Atunci când
formezi un cuplu din iubire fiecare se dăruiește maxim celuilalt!

c) buget de venituri si cheltuieli stabilit și gestionat împreună. Fără cheltuieli exagerate (de exemplu 
cuplul este plecat în vacanță în străinătate și unul dintre parteneri își achiziționează haine de firmă în 
valoare de 500 Eur!). Familiile în care veniturile sunt gestionate separat sunt departe de iubire. 

Warren Buffet zicea că lua decizia de a­și cumpăra ceva doar atunci cînd simțea că ”moare” în lipsa
acelui lucru.

d) reglarea din mers a schimbărilor de plan: lasă că fac eu asta în timp ce faci tu cealaltă, fără 
necesitatea argumentării deciziilor luate. 

Când intervin argumentele (”Păi de aceea… pentru că…”) înseamnă că iubirea este departe!

e) ”Te iubesc!” ­ foarte rar spus, el este dovedit în fiecare moment prin energie­sinergie și fapte: 
vocabular, ton, ritmul vorbirii; gesturi; mimică; atitudine; realizarea valorilor cuplului.

f) căsătorie legiferată ­ exemplu pentru comunitate, societate și grupuri. Liderii se căsătoresc, managerii
au parteneri. Asumarea responsabilității relației. Când ajunge în biserică înaintea lui Dumnezeu cuplul 
își asumă tot restul vieții împreună. Orice altceva este o poveste cusută cu interes.

g) ce se întâmplă cand iubești și ceea ce primești mereu de la partener este inversul a ceea ce dăruiești? 
Partenerul șmecher va veni și va zice: ”Iubește­mă necondiționat!”. Însă ruperile de suflet prin care 
treci de fiecare dată când primești negativul din plin în piept au zero de a face cu condiționarea iubirii. 
Va trebui să ieși din relatie cât mai curând, altfel vei fi praf in maxim 12 luni. Faci asta pentru binele 
7
Sinelui tău. El are condiții pe care trebuie să le îndeplinească pentru a evolua. Ori menținerea unei 
relații negative este distructivă atât spiritual cât și fizic și mental. Și atunci Sinelui îi este imposibil să 
evolueze. Sinele îl va iubi în continuare pe fostul partener deoarece iubirea se menține indiferent de 
situații. Însă va trebui să evolueze separat de cel/cea care îi provoacă suferința. 

Cel/cea care ramâne în suferință ori este nebun/ă, ori este masochist/ă!

h) curățenia în casă ­ ambii parteneri participă la spălatul vaselor, aspirat, șters praful etc. Menținerea 
curățeniei trebuie să fie un obiectiv comun, la fel ca și celelalte obiective ale cuplului. Singurele 
activități care fac obiectul participării în general feminine sunt călcatul hainelor și prepararea mâncării. 
Excepții ­ bărbații cărora le place să gătească și să își calce singuri hainele.

Femeia care își întreabă după un anumit timp bărbatul: ”Ce, eu sunt femeie de serviciu?” s­a
căsătorit din interes! Odată interesul atins ei îi este este imposibil să mai vadă necesitatea
participării la curățenie deoarece interesul ei a fost cu totul altul la căsătorie.

În cazul in care îți găsești orice motiv pentru a combate ceea ce am scris mai sus este cazul să te 
reconsideri deoarece trăiești în altă zonă decât cea a iubirii. Învîțarea iubirii este cel mai important 
proces al omenirii și te pot asista să inveți să iubești din momentul în care decizi onest să acționezi în 
acest sens și consideri că eu sunt potrivit pentru sprijinirea dezvoltării tale în această direcție.

În iubire fiind cuplul face totul împreună.

Acestea sunt principalele categorii în care se încadrează orice manifestare a partenerilor cuplului. În
cazul în care găsești o manifestare care este imposibil de încadrat te invit să mă contactezi pentru a o
lămuri împreună.

8
 Capitolul 4 –

M anifestarea interesului în relațiile de cuplu 
1. Reproșurile ­ ”Ce, eu sunt sclavul/sclava tău/ta?” ”Ce, eu sunt femeia ta de servici?” ”Vii aici ca la 
hotel!” ”Doar eu am grijă de copii!” ”Ești iresponsabil!” ”Ai uitat să repari…!” Și lista poate 
continua. Persoanele care se exprimă astfel sunt departe de iubire! Ele și­au ales partenerii din interes,
crezând că pot suporta defectele celuilalt spunându­și: ”Ei, lasă, în definitiv are mult mai puține 
defecte decât altele/alții pe care le­am/i­am cunoscut”. Total fals căci este imposibil, pentru oricine, 
să se situeze pe aceasă poziție și să suporte ”defectele” partenerului o perioadă îndelungată de timp, 
mai mult de 5 ani locuiți împreună zi de zi, astfel încât să ducă relația de cuplu cât mai departe 
posibil.

2. Negocierile – în cuplu înseamnă același lucru – cel puțin unul dintre parteneri a pornit relația din 
    interes. Acolo unde există iubire lucrurile se aranjează de la sine, fără a fi necesare negocierile.

3. Compromisurile – o relație de iubire se desfășoară fără compromisuri. Cei doi se înțeleg perfect, se   
    armonizează reciproc în fiecare moment. Și atunci, la ce mai ai nevoie de compromisuri?

9
4. Reguli nerespectate – regulile vor fi eliminate în momentul în care toți oamenii se vor afla la același 
    nivel superior de frecvență energetică. Până atunci ei vor fi tributari regulilor. Iar partenerii care au 
    intrat în relație din interes se vor sătura la un moment dat să le respecte deoarece vor considera că 
    este un efort prea mare, care merită foarte puțin să fie făcut. Și atunci vor ajunge, în cel mai bun caz, 
    la negocieri și la compromisuri, Asta se va întâmpla doar atunci când respectivul partener este prea 
    comod ca să provoace despărțirea sau se bucură de niște avantaje peste medie care îi lipsesc în cazul  
    în care iese din relație.

De fiecare dată când există interese ele vor avea ca și efect așteptările. Persoana se va aștepta ca 
interesele ei să fie satisfăcute. Bun, haideți să detaliem acum interesele.

Interesele unei femei într­o relație cu un bărbat – femeile intră în general în relațiile cu bărbații pe 
baza unuia sau mai multor interese și ca urmare vor evita să ofere foarte multe lucruri. Sunt conștiente 
că vor trebui să accepte relația sexuală și în general o vor face cu periodicitate. În rest vor oferi foarte 
puțin și vor manipula bărbatul prin metoda ”bățul și morcovul”. Foarte puține vor fi cele care vor 
accepta contactul sexual zilnic și la orice oră. Vor vorbi mult și vor justifica tot ceea ce fac. În cazul în 
care bărbatul va adresa întrebări i­o vor întoarce: ”Dar ce­i dragă, ești gelos?” sau ”Am și eu nevoie de 
libertate, ce­mi tot stai în coaste?!”.

1. Siguranța oferită de bărbat. Femeile au nevoie de siguranță deoarece sunt mai firave, mai sensibile 
și mai  slabe din punct de vedere fizic. Este normal să fie așa. Lucrul mai puțin normal este că 
majoritatea femeilor care încep o relație în zilele noastre consideră că bărbatul trebuie să le asigure 
siguranța respectivă exprimată în locuință, venit mult peste medie, poziție socială, excursii, ieșiri serile 
în oraș, domiciliul într­un oraș ”bun”. Condiția esențială ca relația să reziste timp îndelungat este de 
fapt alta: fiecare dintre parteneri să își aducă  în mod personal contribuția la bunul mers al lucrurilor, cu
alte cuvinte fiecare dintre cei doi prima dată trebuie să ofere pentru ca apoi să primească! Femeia care 
dorește să primească siguranță fără ca ea să fie prima care să ofere siguranță va divorța după foarte 
scurt timp!

2. Caracterul bărbatului ­ alte interese din partea femeilor sunt ca bărbatul să fie galant, să provină 
dintr­o familie ”bună”, să aibă grijă de ele, să fie calm, să fie echilibrat (fără manifestări violente 
verbale sau fizice, indiferent cum se comportă ea!). 

3. Gradul de dezvoltare intelectuală – bărbatul să fie deștept, dar nu inteligent ca să se ”prindă” de 
trucurile femeii. Ușor de manipulat și ascultător, dar și prea ascultător e rău că atunci va fi considerat 

10
molâu. Suficient de deștept cât să poată purta cursiv o discuție, să aibă ținută și să fie o ”bună” imagine 
pentru ea în public. Să aibă simțul umorului, să facă glume reușite și să se știe descurca în cercuri noi 
de cunoștințe atunci când este însoțit de ea.

4. Iubirea – și pe ultimul loc, în general, este iubirea. ”Dacă mă mai și iubește atunci este perfect!” – 
zice femeia zilelor noastre. 

Interesele unui bărbat într­o relație cu o femeie ­  în general bărbații intră într­o relație cu o femeie 
din interes fizic: îi place cum arată, cum face sex și eventual cum gătește. Un bărbat este mai puțin 
interesat de latura intelectuală, a caracterului, a ținutei femeii lângă care vrea să trăiască. Este normal să
fie așa deoarece bărbații sunt dezvoltați fizic și logic, pe când femeia este dezvoltată spiritual și creator.

Ceea ce am scris mai sus se referă la oameni (el și ea) în general. Cei care se regăsesc din iubire într­
o relație a zilelor noastre au devenit excepții. Și asta pentru că din ce în ce mai puține persoane  
rezistă la schimbarea culturală ce are loc în zilele noastre, și anume de la cultura de grup la cultura 
individuală. În zilele noastre ”Eu” a ajuns să conteze mult mai mult decât ”Noi”.
Gândește­te astfel: 10 ore din 24 (cel puțin) ești la servici și activități conexe acestuia (trezit, spălat de 
dimineață, plecat de acasă, etc); 8 ore din 24 (cel puțin) dormi. Deci cel puțin 18 ore te afli departe de 
partenerul tău/partenera ta. Îți mai rămân 6 ore zilnic (de luni până vineri), dintre care cam 4 ore pe 
lumină și 2 ore pe întuneric (în medie, considerând un singur anotimp).  Din cele 6 ore poți considera 
2 ore (cu pregătiri și strânsul mesei) pentru cină. Îți mai rămân 4 ore. În cel mai fericit caz. Pe care, 
când ai copii, trebuie să le împarți între partener și copii. Cum faci asta astfel încât să fii 
bucuros/bucuroasă?

Ce te determină să crezi că viitorul partener va face posibil lucrul de care a fost incapabil
actualul, în condițiile în care tu rămâi același, neschimbat?

11
 Capitolul 5 –

C um recunoști iubirea/interesul partenerului? 
În capitolul 2 ți­am promis că voi da exemple concrete de manifestare a iubirii și a interesului, astfel
încât în orice moment să fii capabil/­ă să faci o evaluare a ceea ce se manifestă în realitate în relația cu
partenerul tău de cuplu. Te invit să parcurgi în continuare unele dintre acestea.

1. Exemple concrete din categoria reproșuri. Toate exemplele care urmează dovedesc existența doar a
interesului în relația de cuplu și implicit lipsa iubirii. În cazul în care ar fi vorba despre iubire numărul
reproșurilor ar fi zero și de asemenea numărul discuțiilor în acest sens sau în contradictoriu ar fi zero
deoarece partenerii s­ar simți unul pe celălalt fără să fie necesare cuvintele de lămurire, argumentare
sau justificare.  De exemplu, ar mulțumi și s­ar bucura pentru orice primesc de la partener cu titlu de
12
cadou, fără să judece prin prisma fumos­urât, potrivit ­ nepotrivit, util­inutil, etc. Iată căteva dintre cel
mai des întâlnite exemple de reproșuri:

Ea către el:  ”Ai promis că repari clanța/becul/robinetul acum 2 săptămâni!” ”Ai zis că te ocupi mai
mult de copii”. ”Ai zis că participi și tu mai des la curățenie”. ”Ești gelos!”. ”Ești ignorant!”. ”Iar ai
băut prea mult!”. ”Mă lași să fac totul singură”. ”Tu vii ca la hotel!”. ”Nu mă pot baza deloc pe tine!”.
”Faci lucrurile de mântuială”. ”Nu faci lucruri!”. ”Tot ceea ce spui este poveste!”. ”Nu îți ții cuvântul!”.
”Faci promisiuni pe care nu le respecți!”. ”Întârziem de fiecare dată din cauza ta!”. ”Nu te interesează
nimic!”. ”De ce înjuri/strigi/urli/țipi?” ”Nu dai bani în casă!” sau ”Dai prea puțini bani în casă!” sau
”Unde sunt banii pentru care muncești?”. ”Unde ai fost până la ora asta?”. ”Ai zis că stai până la 21:00
și vii la 23:00!”. ”Iar mergi cu prietenii. Pe mine nu m­ai scos de 6 luni la un restaurant!” ”Când a fost
ultima zi în care mi­ai adus flori?”. ”Înainte aveai mai multă grijă de mine/făceam sex mai des!”. ”Ești
un om de nimic!”. ”Apoi flori din astea mi­ai adus, doar știi că nu­mi plac astea!”. ”Niciodată nu ții
minte data zilei noastre de căsătorie!”. ”Iar ai uitat că este ziua de naștere a…!”

El către ea:  ”Mai taci dracului odată din gură!”. ”Ești o curvă!” ”Ce tot vorbești atâta la telefon?”
”Gată­te mai repede că iar întârziem!”. ”Ce­ai făcut, unde ai fost?”. ”Iar nu am cămașă curată!”. ”De ce
n­ai gătit?”. ”De câte ori să îți mai spun?”. ”Ești o proastă!”. ”Iar te­ai îngrășat!”.

Soluție: prima dată întreabă­te cât de mult ești dispusă/dispus să faci pentru această relație și abia apoi
du­te la partener pentru discuție. Și, cel mai important, discută fără să reproșezi. Spune prima dată ce
vei face tu și abia după aceea spune cum ți­ar place ție să se petreacă lucrurile. Cu alte cuvinte, pune pe
tava relației voastre toate obiectele   pe care ești dispusă/dispus să le oferi partenerului și abia după
aceea privește la obiectele pe care le plasează ea/el pe aceeași tavă! 

Prima oară trebuie să oferi ca să poți primi ulterior!

În cazul în care observi că tu oferi maxim și primești în general minim atunci este cazul să te decizi ce
vrei cu adevărat: să ieși din relație și să te simți bine sau sa rămâi și să te simți mai puțin bine. 

13
 Capitolul 6 –

M anifestarea interesului în cazurile de negociere din cuplu 

Pentru ușurarea înțelegerii să presupunem că discutăm despre o persoană X. Acest capitol are la bază 
premiza că X a intrat în relația de cuplu cu Y din motive de interes, în loc de motive de iubire. Cu alte 
cuvinte, X știa de la bun început că este mai puțin dispus/­ă să iubească pe Y și că relația lor se va baza 
doar pe satisfacerea intereselor sale personale. După o scurtă analiză X a concluzionat că Y va putea fi 

14
adus prin negocieri acolo încât să îi satisfacă interesele și a decis să înceapă relația. Fiind vorba despre 
interese, satisfacerea lor va trebui negociată. Hai să vedem cum manifestă X aceste negocieri în cuplu.

Negocierea va avea loc într­o primă fază în mintea lui X. X își va stabili interesele și apoi va stabili, tot
în minte,  modul în care Y va trebui să se comporte astfel încât interesele sale (ale lui X) să îi fie 
satisfăcute. Negocierea apare atunci când X gândește ceva de genul: ”OK, îi voi permite următoarele 
mici abateri de la ceea ce aștept eu de la Y să facă.” Atâta timp cât Y se va comporta în limita acestor 
abateri și în sensul stabilit de X totul va fi minunat: X se va preface că îl iubește pe Y, îl va minți zilnic 
pe Y în acest sens, în timp își va lua și un amant/o amantă și totul va fi ”splendid”. În momentele în 
care Y va ieși din abaterile permise de X apare a doua fază a negocierii : X va atenționa pe Y cu 
amenințări de tipul: ”Dacă nu faci asta atunci eu voi face cealaltă!”. Și asta deoarece X își simte 
poziția amenințată și simte riscul ca întreg eșafodajul să i se prăbușească. Ori X are nevoie ca interesele
să îi fie satisfăcute în anumite condiții de siguranță. Acesta este filmul derulat mental de către X și în 
realitate X va porni în relația de cuplu de pe o poziție de forță, dominantă,  dorind să îl conducă pe Y. 
Iată în continuare câteva exemple semnificative de comportament a lui X ca urmare a negocierii:

1. adresarea unor diminutive (Călinuț, Mirunica, Sorinuț, etc) și a unor cuvinte siropoase, care 
reprezintă alintări, de exemplu (la orice cuvânt de gen masculin se va lua în considerare și femininul 
cuvântului): ”drăguțul meu”, ”prostuțule”, ”fetițo”, ”iubițelule”, „băiețelul meu drag”, etc.. Aceste 
cuvinte vor fi folosite de X în situaţiile în care simte că Y ar putea să realizeze jocul fals al lui X. X 
ţinteşte astfel să îi abată atenţia lui Y de la jocul propriu zis şi să îi readucă lui Y încrederea oarbă şi 
totală în X. În general nevoia de alintare are la bază frica şi reprezintă o formă de manifestare a 
falsităţii persoanei care alintă. 

2. lacrimile. Constituie o metodă des folosită de femeile care trăiesc relaţia în minciună. Reprezintă de 
fapt ciuda că toate celelalte metode au dat greş. O femeie autentică are zero motive să plângă!

3. alternarea comportamentului frumos, care invită partenerul, cu cel urât, care îl respinge. Y va fi astfel
bucuros   şi  dezamăgit   în   momente   succesive.   După   o   anumită   perioadă   de   timp   va   fi   total   confuz
deoarece îi va fi imposibil să prevadă cu exactitate când anume va urma un moment urât şi astfel se va
purta mereu frumos nutrind speranţa că acel moment urât va evita să mai apară. Şi ghici ce? Exact!
Momentul urât va apărea când  Y se va aştepta mai puţin!

15
4. “Ce ai zice dacă aş face astfel?” Este o întrebare­test. X vrea să menţină relaţia în anumite condiţii
favorabile ei şi realizează că există posibilitatea ca Y să se opună. Îl pune astfel într­o situaţie ipotetică
lăsând impresia că este vorba despre o discuţie deschisă. De fapt X vrea să ştie cât de mult poate forţa
obţinerea acordului lui Y pentru a face ceva ce în mod normal Y ar dezaproba.  

5. ridicarea tonului. X va ridica tonul deoarece va considera că este ultima posibilitate pe care o are de
a­şi   impune   punctul   de   vedere.   Ridicarea   tonului   va   aduce   şi   nervozitatea   datorată   observării   că
celelalte metode aplicate anterior au eşuat.

Capitolul 7 –

16
M anifestarea interesului prin compromis în relaţia de cuplu
Conform DEX, compromis (s.n.) = înţelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie.

Prin urmare, compromisul este rezultatul unui proces de punere în balanţă pornind de la interes, care
este cauza primordială. În acest caz partenerii mulează procesul după ei. 
Cealaltă faţă a monedei este iubirea. În Iubire partenerii se adaptează reciproc pe parcursul relaţiei fărtă
a fi nevoie de discuţii în acest sens. Aici se manifestă  procesul de mulare.  Partenerii se mulează
reciproc, exact cum am mula două entităţi din plastilină. Ei curg împreună cu procesul relaţiei, se
mulează pe procesul relaţiei. 
Efectul principal al interesului este întrebarea “Cât de mult/puţin îmi convine ceea ce se întâmplă?” În
momentul în care persoana ajunge la concluzia că îi convine mai puţin are două posibilităţi: să cedeze
sau să părăsească relaţia. Va ceda până când va ajunge la o limită inferioară. Sub această limită va
părăsi relaţia. În cazul femeilor, limita inferioară este violenţa partenerului. În cazul bărbaţilor limita
inferioară este cea a necesităţilor primare: mâncare, somn şi necesităţi fiziologice (vezi nivelul de bază
al piramidei lui Maslow). 

Care sunt principalele motive ale compromisurilor făcute de femei?
Copiii, situaţia financiară oferită de partener, statutul social oferit de partener, performanţele sexuale
ale partenerului, “e băiat de treabă” ­ ceea ce în traducere liberă înseamnă că îl poate manipula cu
uşurinţă.  Cam acestea ar fi principalele motive pentru care o femeie face compromisuri chiar dacă în
rest totul merge mult mai slab decât îţi doreşte. Femeia va căuta un amant care să îi satisfacă ceea ce
lipseşte din relaţia cu soţul.

Câteva semne care dau de înţeles că o femeie stă cu partenerul doar din compromis sunt următoarele:
refuză să facă anumite lucruri la rugăminţile bărbatului (de exemplu o femeie dezordonată refuză să îşi
ordoneze viaţa); oferă mult mai puţin decât oferea la începutul relaţiei; profită de orice ocazie pentru a
lipsi de lângă bărbat, din motive justificate zice ea (întâlniri cu prietenele, clienţii şi colegii; conversaţii
telefonice prelungite, cu subiecte banale; dormit cu copilul/copiii; mers singură la cumpărături); poartă
conversaţii în contradictoriu doar de dragul de a contrazice, fără a prezenta argumente justificative;
întreţine o atmosferă încordată prin tonul vocii, timbrul vocal şi lucruri spuse doar pe jumătate.

Care sunt principalele motive ale compromisurilor făcute de bărbaţi?
O femeie care găteşte, are grijă de partenerul, copiii şi casa în care locuiesc va fi tolerată de către
partener chiar dacă la alte capitole lucrurile stau mai puţin bine. Bărbaţii sunt mult mai sensibili la
17
comportamentul frumos decât femeile. Cu o femeie degeaba te porţi frumos în lipsa atenţiilor. Femeia
este sensibilă la atenţiile de orice fel mai mult decât la comportamentul frumos şi un bărbat care îşi
iubeşte partenera ştie acest lucru. Invers, bărbatul îşi doreşte mai multă frumuseţe decât atenţii şi ca
urmare este foarte influenţabil de către femeile care ştiu să îi ofere un comportament frumos, chiar şi în
lipsa atenţiilor. 

Câteva semne care dau de înţeles că un bărbat stă cu partenera doar din compromis sunt următoarele:
vine seara târziu acasă justificând probleme la servici; petrece mai mult timp la servici efectuând ore
suplimentare;   dificultăţi   în   satisfacerea   sexuală   a   partenerei;   lipsa   apetitului   sexual   şi   a   libidoului;
doarme în alt pat; stare generală agitată (bărbaţii sunt incapabili să mintă cu uşurinţă); violenţe verbale
repetate; lipsa de răbdare în comunicarea cu partenera.

Indiferent   de   motive   rareori   vei   întâlni   cupluri   în   care   compromisurile   sunt   discutate   la   nivel   de
înţelegere. În majoritatea cazurilor compromisurile se fac astfel încât partenerul să îşi dea cât mai puţin
seama de ceea ce se întâmplă. Iar modul de a privi relaţia pornind de la compromisuri va duce în final
la un singur efect: destrămarea cuplului. 

18
 Capitolul 8 –

M anifestarea interesului prin nerespectarea regulilor
Recomandarea mea este  să stabileşti reguli  foarte precise de colaborare şi de comunicare cu toate
persoanele cu care îţi doreşti să construieşti ceva, indiferent că este vorba despre a construi o casă, o
relaţie sau o familie. În cazul în care faci acest lucru va fi foarte uşor să îţi dai seama, pe parcursul
procesului de stabilire a regulilor, cu ce fel de persoane ai de a face. Şi asta te va scuti de multe chinuri
ce s­ar putea manifesta ulterior.

Stabilirea regulilor este deosebit de importantă inclusiv în cadrul relaţiilor de cuplu. Şi atunci când
partenerul evită să respecte vreo regulă stabilită anterior de comun acord este clar: priveşte relaţia cu
tine doar din interes. De obicei se întâmplă că partenerul îţi aduce o mulţime de argumente care să
susţină noua lui poziţie de refuz. Şi cu cât mai multe argumente îţi aduce, şi cu cât mai logice vrea să
pară, şi cu cât mai mult insistă, să ştii: cu atât mai mult te vrea doar din interes. 

În situaţia în care va vedea că argumentele lui/ei „logice” te impresionează mai puţin sau deloc va
folosi argumente de tipul: „Dar şi persoana X (de acelaşi sex) a făcut la fel!” sau „Şi persoana Y este de
acord cu mine!” sau „Pretenţia ta este exagerată!”.

În celălalt sens, partenerul care stă cu tine din  iubire va accepta oricând, în orice condiţii şi oricât să
aibă o discuţie lămuritoare. Va avea răbdare să îţi asculte argumentele, va respecta regulile stabilite de
comun acord  şi va face tot posbilul  ca relaţia dintre voi să curgă lin, fără valuri. Apreciază aceste
eforturi şi răspunde­i  la fel.

19
 Capitolul 9 –

M anifestarea interesului prin schimbarea subiectului discuţiei

În cadrul caitolului 4 am enumerat 4 semne după care o persoană îşi poate da seama că partenerul
întreţine   doar   din   interes   relaţia   de   cuplu:   reproşurile,   negocierile,   compromisurile   şi   regulile
nerespectate. Am omis un semn la fel de important:  schimbarea subiectului discuţiei.  Voi detalia în
continuare manifestarea acestui semn.

Scenariul 1
Să presupunem că porţi o discuţie cu partenerul de cuplu, scopul discuţiei fiind acela de a clarifica
unele aspecte ale felului în care decurge relaţia dintre voi. La un moment dat adresezi o întrebare şi
constaţi   că   partenerul   răspunde   parţial,   deloc   sau   schimbă   direcţia   discuţiei   pur   şi   simplu   lăsând
întrebarea fără răspuns. Îţi sună cunoscut?

Scenariul 2
Să presupunem că porţi o discuţie cu partenerul de cuplu, scopul discuţiei fiind acela de a clarifica
unele aspecte ale felului în care decurge relaţia dintre voi. La un moment dat partenerul tău  schimbă
direcţia discuţiei lansând o temă de discuţie care aparent are legătură cu tema lansată de tine. Îţi sună
cunoscut?

În  oricare  dintre  situaţiile  scenariilor   1  sau  2  de  mai   sus  este   vorba  despre  acelaşi   semn.   Semnul
dovedeşte că partenerul tău menţine relaţia voastră de cuplu doar din interes. Pentru o evaluare mai
corectă  îţi recomand să analizezi  cu atenţie  manifestarea tuturor celor  5 semne descrise  aici  şi  în
episoadele anterioare.

20
În cazul în care ar sta cu tine din iubire ar participa la discuţie în mod deschis, ţi­ar răspunde concret şi
la subiect la fiecare dintre întrebările tale şi ar trata conversaţia cu răbdare, calm şi responsabilitate. 

Capitolul 10 –

I ubirea în relațiile cu ceilalţi
Biblia susține că suntem făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Asta înseamnă că îl avem
pe Dumnezeu în fiecare dintre noi. Pentru a înțelege mai ușor ce se întâmplă într­o relație te invit să
presupunem că avem un cuplu din doi parteneri: partenerul A și partenerul B (ei pot fi parteneri în viața
intimă sau parteneri în alt gen de relație). Mai departe mergând înseamnă că atunci când partenerul A îl
roagă ceva pe partenerul B (și B ar putea îndeplini rugămintea lui A), ceea ce se întâmplă de fapt este
că Dumnezeu îl roagă ceva tot pe Dumnezeu. Să presupunem acum că partenerul B refuză îndeplinirea
rugăminții partenerului A, adică Dumnezeu se refuză pe Sine. Buuun. După un timp, partenerul B să
zicem   că   întâlnește   o   situație   delicată   și   se   îndreaptă   spre   Dumnezeul   de   la   biserică   (același   cu
Dumnezeul   din   el   și   cu   Dumnezeul   din   A)   sperând   să   îi   îndeplinească   o   rugăminte.   Păi   cum   să
primească el ajutor de la Dumnezeu când același Dumnezeu din el a refuzat îndeplinirea rugăminții
partenerului A? Cum să i se îndeplinească lui rugămintea când anterior partenerul B s­a negat pe el
însuși/ea însăși refuzând rugămintea lui A? Când s­a negat pe el/ea și­a negat, de fapt, existența. Ai
înțeles cum funcționează lucrurile?

OK, să presupunem acum că dai zero lei și zero bani pe ceea ce zice Biblia și am menționat mai sus. Cu
alte cuvinte credința ta este zero din acest punct de vedere. ”Foarte bine, zic eu, este strict treaba ta cum
îți construiești lumea în care vrei  să exiști. Și vin acum și te întreb: ce te faci în cazul în care Biblia
spune Adevărul din acest punct de vedere, și anume că toți îl avem pe Dumnezeu în noi? Cum crezi că
va fi viața ta gândind în continuare așa cum gândești acum? Cum crezi că va fi viața ta refuzând în
continuare Dumnezeul din ceilalți și, implicit, pe Dumnezeul dn Tine?”

21
Îți ofer acum un instrument foarte puternic prin care poți realiza cât de mult sau de cât puțin îți negi 
existența. Condiția este să îl folosești cu sinceritate. Lipsa de sinceritate înseamnă, din nou, anularea 
propriei tale existențe. 

Deci, pasul 1: fă o listă, Lista nr. 1, cu toate valorile și principiile în care crezi 100% și după care îți 
trăiești viața respectându­le 100%. În cazul în care le scrii fără să le respecți te anulezi pe tine.  
Pasul 2: fă o altă listă, Lista nr. 2, cu tot ce ești dispus să faci oricând pentru ceilalți, în orice condiții și 
oricare ar fi ei, astfel încât să ai cea mai bună relație cu ei indiferent de ceea ce primești de la ei.
Pasul 3: atribuie fiecărui element din lista nr 1 cel puțin unul din lista nr. 2. 
Pasul 4: în cazul în care în lista 1 rămâne cel puțin un element fără corespondent din Lista 2 înseamnă 
că te anulezi pe Tine deoarece ți­ai stabilit o valoare/un principiu pe care eviți să îl respecți.
Pasul 5: ajustează­te pe tine, schimbând ceea ce trebuie astfel încât toate elementele din lista nr 1 să 
aibă cel puțin un corespondent în lista nr. 2.
 
Capitolul 11 –

I ubirea în relaţiile de cuplu ­ Cum să faci?

Ca şi viaţa de zi cu zi, viaţa de cuplu este foarte simplă: în cazul în care vrei să primeşti, prima dată 
trebuie să oferi!
După cum menţionez şi în cadrul cursului meu acest lucru este reliefat de Legea Acţiunii şi 
Reacţiunii, învăţată din manualele şcolare de fizică sub denumirea de Principiul al III­lea al 
Mecanicii stabilit de Isaac Newton. Enunţul legii este următorul: când un corp acţionează asupra altui 
corp cu o forţă (numită forţă de acţiune) cel de­al doilea corp răspunde acţionând şi el asupra 
primului corp cu o forţă (numită forţă de reacţiune) de aceeaşi mărime şi pe aceeaşi direcţie dar de 
sens contrar forţei de acţiune.
Cu alte cuvinte, prima dată trebuie să trimiţi spre partenerul de cuplu pentru a avea certitudinea că 
primeşti. Şi întotdeauna primeşti exact ceea ce trimiţi, la fel de direct şi la fel de mare/mic. Mai precis: 
trimiţi iubire­primeşti iubire; trimiţi frică­primeşti frică; trimiţi lipsă de bun simţ­primeşti lipsă de bun 
simţ; trimiţi şmecherie­primeşti şmecherie!
Acesta este modul de funcţionare al legii, indiferent de persoană, de timp şi de spaţiu! 

Atenţie: întotdeauna între momentul acţiunii şi momentul reacţiunii se va scurge o perioadă de timp.
Cu cât perioada de timp este mai mare cu atât mai puternic vei simţi în plex lovitura (atunci când
ceva negativ stă să vină)!

Pe de altă parte, persoanele care iubesc trimit doar frumuseţe. În cazul în care trimiţi frumuseţe şi  
primeşti opusul a ceea ce trimiţi atunci poţi fi sigur/­ă că partenerul stă cu tine din alte motive decât 
acela al iubirii. De aici vine şi recomandarea mea: atunci când începi o relaţie de cuplu să o faci doar  
22
simţind că poţi oferi iubire. Pentru că altfel, indiferent de ceea ce vei face, viaţa te va purta altundeva 
decât  acolo unde îţi este cel mai bine!
Buuun, hai să vedem acum ce înseamnă să oferi concret iubire/frumuseţe în viaţa de cuplu: 
­ să oferi răbdare în comunicare ­ îţi laşi partenerul să vorbească fără să îl întrerupi, indiferent cât 
timp îi ia să îşi exprtime punctul de vedere;
­ îi satisfaci lucrurile care îi plac (de la serviciu vii direct acasă, îi aduci flori, îi faci cadouri 
simple şi de efect, ai grijă de copii atunci când partenerul este ocupat, zâmbeşti mereu, vorbeşti 
frumos, îi faci complimente, îl încurajezi în munca pe care o depune, îl ajuţi atunci când te 
solicită, ai răbdare, mergi în vizită la părinţii partenerului, întreţii acasă o atmosferă pozitivă, 
participi la curăţenia casei, la creşterea şi la educarea copiilor, îl inviţi din când în când la 
restaurant/film/teatru/operă, mergeţi împreună în excursii şi vacanţe, la sport, la cumpărărturi);
­ eşti atent de ziua de naştere a partenerului, ziua în care v­aţi cunoscut/căsătorit, zilele de naştere 
ale rudelor mai importante din viaţa partenerului;
­ să reţii şi să faci ceea ce îi place mai mult şi să faci mai puţine din ceea ce îi place mai puţin, 
chiar şi atunci când acestea înseamnă să te schimbi tu pe tine din anumite puncte de vedere;
­ să oferi tot ceea ce ai tu mai bun, pentru ca mediul de cuplu în care vă aflaţi să primească de la 
tine tot ceea ce este mai valoros în evoluţia cuplului;
­ şi, la final, să înţelegi că femeia şi bărbatul sunt diferiţi tocmai pentru a se completa reciproc, 
pentru a­şi oferi plusurile reciproc, pentru a forma o unitate.

Tot ceea ce se manifestă altfel decât o unitate se va destrăma după un timp!
Este atât de simplu!

23
 Capitolul 12 –

I ubirea în relaţiile de cuplu ­ Cum îţi dai seama că iubeşti?

Majoritatea persoanelor confundă iubirea cu ataşamentul. Voi explica în continuare, în detaliu, fiecare
dintre cele două noţiuni.

1. Iubirea
Iubirea este un sentiment. Acesta se percepe în inimă şi este o cauză, adică apare fără ca ceva să o fi
generat anterior. Există sau lipseşte, pur şi simplu. Este un sentiment care are ca efect un anumit tip de
emoţii: pace, calm, linişte, etc. Este total în acelaşi timp. Umple corpul cu o emoţie specifică: “fluturi în
stomac”. Persoana care iubeşte simte căldură în zona abdominală şi are senzaţia că ceva se mişcă acolo.
Senzaţia este cât se poate de reală: ceea ce se mişcă acolo este energia. Energiile celor doi ajung să
oscileze cu aceeaşi frecvenţă şi rezultatul procesului de rezonanţă este simţit în cele două corpuri: al lui
şi al ei, indiferent de distanţa dintre cei doi. Aceasta este descrierea sentimentului de iubire.

Emoţia de fluturi în stomac (şi implicit sentimentul de iubire)  poate apărea de la primele secunde ale
contactului persoanelor care atunci se cunosc prima dată. Popular este denumit “dragoste la prima
vedere”. În cazul în care eşti în căutarea celui mai potrivit partener de cuplu (pe termen lung, desigur)
te poţi orienta după existenţa  acestei senzaţii în corpul tău. În cazul în care ea se manifestă înseamnă că
omul cu care vorbeşti este un partener potrivit pentru tine. În caz contrar, indiferent ce îţi spune mintea,

24
lasă persoana cu care vorbeşti să plece din viaţa ta deoarece este mai puţin potrivită ca şi partener
pentru  tine.  Indiferent  cum  arată,  indiferent cum  vorbeşte, indiferent  ce  îţi spune ­ las­o să plece.
Drumul tău este în altă direcţie decât în direcţia acelei persoane. 

O   altă   emoţie   care   apare   ca   şi   manifestare   a   sentimentului   de   iubire   este  emoţia   de   plenitudine.
Persoana care o trăieşte simte că se află peste tot, în tot spaţiul care o înconjoară. Energia ei pluteşte în
jur, există fără limite şi cucereşte spaţii. Ştie că Totul se află acolo, simte cum Totul trăieşte şi se poate
identifica imediat cu acest Tot.

Alte emoţii binecunoscute: bucuria, exuberanţa, libertatea, mulţumirea, relaxarea, plăcerea, euforia. Pe
acestea le cunoşti, astfel încât mă mulţumesc doar să le enumăr, fără a insista cu descrierea lor.

2. Ataşamentul
Ei, aici trebuie să îţi lămuresc nişte lucruri. 

În primul rând, ataşamentul este un proces psihic.  Fiind un proces înseamnă că este un efect, spre
deosebire de iubire care este o cauză. Te ataşezi de o persoană sau alta ca urmare a percepţiilor tale
despre acea persoană. Percepţiile le obţii prin cele 5 simţuri. De obicei cele mai importante simţuri în
ataşarea   de   alte   persoane   sunt   văzul   (analizezi   corpul   persoanei),   mirosul   (analizezi   cum   miroase,
parfumul ei,  etc)   şi auzul (analizezi  vocea persoanei). Pentru  a realiza cât de  mult  te influenţează
percepţiile bazate pe simţuri în alegerea partenerului îţi propun următorul exerciţiu:  stai de vorbă cu
acea persoană într­o stare de relaxare totală, menţinând ochii închişi şi vorbind cât mai puţin posibil.
Ascultă mult şi vorbeşte puţin. Fă tot posibilul să simţi persoana fără să o vezi, fără să o atingi, fără să o
miroşi. Fii doar acolo. Studiază atent reacţiile ei, căci mai devreme sau mai târziu va reacţiona, îi va fi
imposibil să se abţină. Şi ia decizia în funcţie de reacţiile ei şi de ceea ce vei simţi.

Doar persoanele cu un ridicat nivel de dezvoltare spirituală îşi vor controla reacţiile!

În al doilea rând, ataşamentul conduce spre frică. În momentul în care obiectul ataşamentului dispare
sau lipseşte de lângă tine apare frica şi astfel simţi acel “gol” în interiorul tău. Golul este generat doar
de frică, spre deosebire de plenitudine care este generat de iubire. Şi ghici ce?  Exact, ţi se face dor!
Motivul apariţiei fricii este simplu: te întrebi ce te faci în cazul în care obiectul ataşamentului dispare
definitiv? Îţi aduci aminte cum reacţionează bebeluşii atunci când mama pleacă de lângă ei fiind de fapt
în camera alăturată? Mama dispare din raza lor vizuală, ei sunt ataşaţi de ea şi când ea pleacă ei au
25
impresia că au fost abandonaţi şi încep să plângă. Este vorba despre ataşament: bebeluşul este ataşat de
mama lui.

În al treilea rând, ataşamentul este învăţat. Ghici de la cine l­ai învăţat? De la mama ta, evident. Ea îl
are în sânge dintotdeauna şi ţi l­a transmis şi ţie, încă de când te aflai în stadiul de embrion! Cu alte
cuvinte, toate programele părinţilor tăi s­au transferat la tine pe cale energetică. Tot ceea ce au ei
primeşti şi tu: toate fricile lor, toate programele lor, toate credinţele lor! 

Capitolul 13 –

I ubirea în relaţiile de cuplu ­ Cum se simte?

Iubirea în relaţia de cuplu înseamnă să devii unul şi acelaşi cu partenerul. 

Ce înseamnă să devii unul şi acelaşi cu partenerul?

Înseamnă ca fiecare dintre ei să îşi păstreze individualitaea. Faptul că devii unul şi acelaşi cu partenerul 
are zero legătură cu individualitatea fiecăruia. Are legătură doar cu voinţa fiecăruia de a fi mereu 
împreună cu celălalt. 
Înseamnă să fuzionezi cu celălalt. Să rezonezi cu celălalt. Să simţi la fel, în acelaşi moment. De 
exemplu: să simţi în acelaşi moment că trebuie să faci ceva pentru celălalt, că te dedici celuilalt:, grija 
faţă de copii, curăţenie în casă, grija faţă de comunicarea cu partenerul, grija faţă de valorile celuilalt 
(deşi fiind una partenerii vor avea cam aceleaşi valori), grija faţă de rudele partenerului, grija faţă de 
raportarea partenerului la mediul exterior. 

26
 Cum te poţi imagina pe tine făcând curat în casă, de exemplu, iar pe partener vrând să meargă la
întâlnire cu prietenii, sau la sport, sau în vizită la rude cât tu faci curat?

Există persoane care cred că devenind una cu celălalt ajungi să fii dependent de partener, agăţat sau 
ataşat. Nimic mai fals. Devenind una cu partenerul înseamnă să ai grijă de partener aşa cum ai grijă de 
tine, înseamnă să simţi la fel ca şi el, înseamnă să îl iei de mână şi să umbli prin viaţa ta alături de el. În 
cazul în care ceva scârţâie înseamnă că ai ales greşit partenerul şi asta înseamnă că ceva scârţâie la tine.
Ai făcut o alegere mai puţin potrivită. Fii mai atent/­ă data viitoare!

O relație de cuplu funcțională are loc exact ca un dans: energia este comună, mişcările se succed cu 
naturaleţe, îmbrăţişarea este continuă toată perioada dansului, zâmbetele se oferă reciproc, fiecare 
trăieşte, se mişcă şi transformă pentru ca celuilalt să îi fie cât mai uşor. Şi totuşi fiecare rămâne cu 
identitatea proprie. 

Cum se formează un  cuplu?

Cuplul se formează din nevoia femeii de a trăi cu un bărbat şi din nevoia bărbatului de a trăi cu o 
femeie. 

Bărbatul şi femeia sunt astfel construiţi încât să trăiască împreună.

Ei au nevoie unul de celălalt, se simt bine doar împreună cu celălalt şi se dezvoltă doar susţinându­se 
reciproc. Nevoia lui de a o avea pe ea şi a ei de a­l avea pe el este demonstrată de schimbul de energii 
care conduce la necesitatea îndeplinirii actului sexual. Iar rezultatul relaţiei lor armonioase este copilul, 
care duce mai departe esenţa caracteristicilor speciei umane. Faptul că el are nevoie de ea şi ea are 
nevoie de el este departe de a conduce la pierderea identităţii umane.

Există oare relaţia perfectă? Desigur că există. Există doar pentru persoanele care vor acest lucru. 
Persoanele care susţin că relaţia de cuplu perfectă este imposibil de atins sunt acele persoane care îşi 
doresc să facă doar ceea ce vor, în orice moment, fără a se consulta cu partenerul. Deci le place să ia 
singure decizii. Şi consideră acest lucru ca pe o libertate. Nimic mai fals! Pe de o parte vor o relaţie 
sexuală şi pe de altă parte vor să poată pleca în orice moment, oriunde doresc, fără să motiveze 
partenerului acest lucru. Aceste persoane mai trebuie să lucreze la interiorul lor căci sunt divizate: vor 

27
şi împreună (pentru sex) dar vor şi separat (pentru altceva).  Este ca şi cum ar vrea să înoate şi să 
joace tenis de câmp în acelaşi timp! Aceste persoane, pentru a­şi justifica logic pornirile divizate, vor 
susţine că iubirea adevărată înseamnă în primul rând libertatea de a fi tu însuți. 

Capitolul 14 –

I ndependenţa şi libertatea ­ Ce sunt acestea?

Ce înseamnă să fii liber în această viaţă şi pe acest Pământ?

Expresia “să fiu liber” înseamnă că eşti liber 100%. Este ca şi cum ai spune că mierea este dulce. Ceea 
ce înseamnă că mierea este 100% dulce. Sau că în absenţa luminii este întuneric. Păi este imposibil să 
am întuneric 30%, sau 50%, sau 80%. Ori este întuneric, ori este lumină! Cu alte cuvinte, ori eşti liber 
(100%) ori eşti ocupat. În acest context hai să îţi spun ceva foarte interesant: 

28
 ESTE IMPOSIBIL CA OMUL SĂ FIE LIBER (100%)!

Există mai multe argumente pentru afirmaţia cu imposibilitatea de a fi 100% liber. 
Cel mai solid dintre ele este următorul: faptul că ai un corp în interiorul căruia trăieşti te face 
dependent. Este imposibil să fii liber având acest corp, deoarece îţi este imposibil să te mişti într­o 
secundă la distanţe mari. Ori libertatea ar însemna posibilitatea de a te mişca oriunde, oricând, în orice 
moment vrei! 
De asemenea, este imposibil să faci orice lucru înainte de a te gândi la el! Şi exemplele care să susţină 
argumentaţia mea pot continua la infinit.

Ce înseamnă să fii independent în această viaţă şi pe acest Pământ?

Independent înseamnă să trăieşti fără să depinzi de ceva sau de cineva. Ori atâta timp cât trăieşti în 
corpul pe care îl ai eşti în permanenţă dependent de hrană, de adăpost, de timp şi de spaţiu. Aşa că…
Este imposibil să fii independent!

În concluzie, independenţa şi libertatea sunt iluzii create de persoanele care vor să ocolească 

iubirea, calea dreaptă şi valorile personalităţii umane!

Capitolul 15 –

Despre oamenii ”puternici” ­ Cine este, de fapt, omul ”puternic”?

Am așezat cuvântul puternic între ghilimele deoarece în realitate există doar oameni, fără ca ei să fie 
puternici sau slabi. Cei care se cred puternici trăiesc o iluzie. Și iată cum se explică acest fapt:

29
oamenii ”puternici” sunt în realitate fricoși. Ei trăiesc în frică, au avut multe experiențe negative ca și 
efect al fricilor și singura modalitate pe care au văzut­o ca să își depășească fricile a fost îngroparea lor 
și călcarea peste ele cu ”putere”. Și­au îndesat cu forța fricile undeva, creându­și mental impresia că au 
scăpat de ele. Ceea ce au făcut de fapt a fost să ascundă fricile într­un cotlon al minții. Care va fi 
rezultatul? În cazul în care oamenii vor întâlni din nou condițiile care au condus în trecut la formarea 
fricilor acestea vor ieși din nou la lumină, indiferent cât de adânc crede omul că le­a îngropat. Și cu cât 
revin mai târziu cu atât revin mai dur! Oamenii se cred ”puternici” pentru că au impresia că au învins 
fricile. Aceasta este însă doar o impresie. Și ghici ce? Exact – cu cât se crede mai puternic, cu atât este 
de fapt mai fricos. Îi este teamă că fricile vor reapare și atunci luptă pentru a deveni și mai puternic. Și 
își ascunde fricile mai adînc! Procesul escaladează și rezultatul este boala cruntă, deoarece fenomenul 
capătă cu atât mai multă amploare cu cât omul se luptă mai mult să își dovedească lui cât de puternic 
este. 

În cadrul cuplului partenerul așa­zis ”puternic” va produce dezastru nuclear deoarece va resimți și 
fricile partenerului și va avea tendința să le îngroape și pe acelea! Și uite așa un om cu intenții bune (de 
a păstra relația de cuplu) va conduce relația de cuplu la dezastru deoarece îi lipsesc informațiile 
referitoare la soluții. 

Pe de altă parte, omului ”puternic” îi va fi imposibil să simtă iubirea deoarece se află într­o permanentă 
luptă cu scopul de a demonstra cât este el de puternic. Și atunci când cineva duce o luptă se află de 
fapt în afara iubirii!

Capitolul 16 –

Despre parteneri ”puternici” în cuplu

30
Nevoia de manifestare a puterii este unul dintre efectele fricii. Frica de a fi slab, evitat, desconsiderat, 
nebăgat în seamă atunci când vorbește. 

Te invit să îți imaginezi un lanț alcătuit din 3 verigi în acest caz: prima verigă este frica (rol de cauză 
primordială), a doua verigă este lipsa stimei de sine (efect al fricii și cauză secundară a nevoii de 
exprimare a puterii) și a treia verigă este nevoia de exprimare a puterii (efect primar al lipsei stimei de 
sine și secundar al fricii).  Pornind de la frică și de la lipsa stimei de sine persoana simte nevoia să se 
exprime prin putere, să își impună punctul de vedere prin putere, deoarece crede că altfel lumea va evita
să asculte ceea ce are de zis. Nevoia de a conduce, de a ridica tonul când vorbește și nevoia de a domina
sunt efecte ale cauzei exprimată de nevoia de putere. 

Scriam în capitolul15 că necesitatea exprimării puterii vine din frică. Frica aceasta a fost generată în 
copilărie de către tată, de obicei, printr­un comportament abuziv, violent și impulsiv.  Tatălui îi lipsea 
răbdarea necesară comunicării și relaționării cu copilul. Aceasta este de fapt o tară a majorității 
părinților: lipsa de răbdare cu copiii. Însă cel care o manifestă cu predilecție este tatăl. Cazurile în care 
mama manifestă un comportament violent sunt mai rare. Mă refer aici la părinți sănătoși din punct de 
vedere psihiatric.

Să revin: ce se manifestă în general în relațiile de cuplu, din punctul de vedere al puterii? 

Bărbații sunt genetic agresivi, această trăsătură fiind imprimată în natura lor mai puternic decât în 
cazul femeilor. Mă refer aici la agresivitatea necesară supraviețuirii animalice: lupta pentru parteneră, 
pentru teritoriu, pentru interese, etc.  Atunci când băiețelul a fost bătut de către tată el se interiorizează 
fiindu­i frică să își exprime punctul de vedere, iar această frică are ca și cauză o altă frică și anume 
aceea de a vorbi fără să fie ascultat și băgat în seamă. Copilul va crește cu manifestări de violență 
asupra celor mai slabi decât el, deoarece de cei mai puternici îi va fi frică, asemuindu­i cu tatăl de la 
care primea bătaie. O singură excepție aici: copiii care au dezvoltat rezistență la bătaie, mai puțin 
sensibili. Aceștia vor crește în ură față de societate în general. Ura fiind  un alt efect al fricii, de data 
aceasta o frică de a fi respins, neacceptat. Bărbații manifestă în cuplu agresivitatea în momentele în 
care sunt certați cu insistență și gratuit de către femeia­partener. Este interesant de remarcat că la 
respingerea sexuală de către parteneră sunt extrem de docili! Cel puțin în prima fază!

Femeile care simt nevoia exprimării puterii în cuplu au fost fetițe care au trăit într­un mediu violent, au 
fost bătute tot de către tați, violate sau li s­au făcut avansuri de către unchi, verișori, etc. Fetițe fiind ele 
s­au dezvoltat tot în două direcții: direcția fricii față de bărbați ­ provine din frica de a suferi din nou. 
31
Mai puțin rezistente la bătăi și violuri, aceste fetițe vor deveni femeile care vor manipula bărbații prin 
metoda ”bățul și morcovul”, acționând la nivel intelectual. Ele sunt conștiente că le lipsește forța fizică 
și vor face totul pentru a­și domina partenerul prin puterea intelectuală. 
Cealaltă direcție este direcția urii față de bărbați ­ provine din frica de a i se mai interzice să facă 
lucruri, de a i se anula inițiativa, de a fi doar o ființă ascultătoare. Sunt mai periculoase pentru relația de
cuplu decât femeile dezvoltate pe direcția anterioară deoarece sunt robuste fizic și rezistente, fiind 
dispuse chiar a se lua la bătaie cu partenerul care o enervează. Sentimentul de frică pentru că primește 
bătaie este inexistent, poate fi bătută până când este distrusă fizic fără să se plângă. Femeile care se 
dezvoltă pe această direcție își vor conduce bărbații, vor fi autoritatea exprimată în casele lor, vor face 
doar ceea ce vor dori ele fără a ține cont de părerea partenerilor. 

OK, poate te întrebi acum, a nu știu câta oară: care este soluția?
Există două soluții: persoana să conștientizeze ce se întâmplă cu ea și să vrea singură să se schimbe! 
Și atunci va începe să caute. Și asta este greu deoarece exprimarea puterii crește forța demonului 
interior și dă satisfacție Ego­ului. Victoria se va manifesta asemenea unei plăceri masochiste. Este 
plăcerea demonului care învinge îngerul. Cea mai periculoasă dintre plăceri! 
Mai există o soluție. Însă există posibilitatea să gândești că sunt ”dus cu pluta” și de aceea o las pentru 
un posibil moment viitor, când mă vei fi cunoscut mai profund pentru a ți­o aduce la cunoștință.

Pentru viitorii părinți soluția este de a­și crește copiii în iubire. Acest lucru va fi posibil doar în 
cuplurile născute din iubire. Ori acestea sunt foarte puține!

Deci?

32
 Capitolul 17 –

E ste posibilă reîmpăcarea partenerilor cuplului după o despărțire?

A patra lege a spiritualității amerindiene spune: “Câand ceva se termină, se termină!” 
”Oricât de mult ai încerca să împiedici un lucru în a se termina, când este timpul potrivit să se termine 
se va termina. Este o stare pe care trebuie să o accepți ca atare, cu gândul că te va ajuta să evoluezi. 
Orice lucru care se termină este menit să facă loc altuia nou. Iar lucrul nou, mai devreme sau mai 
tâarziu, la momentul potrivit, va apărea. Orice lucru care s­a terminat a fost o experiență care a trebuit 
trăită. Îmbogățit cu ea poți trece la etapa următoare, etapa în care pornești iarăși în călătorie căutând, 
aflând, făcând iar greșeli, învățând din ele, făcând loc altor experiențe în viața ta, pregătindu­te pentru 
ele. Când un lucru s­a terminat, chiar dacă în urma lui vor exista regrete, amintiri, păreri de rău, 
gândește­te că scopul lui a fost ca tu să înveți ceva. Să mergi mai departe și să fii pregătit pentru alte 
lucruri care apar în viața ta.” (www.garbo.ro ) Dacă ceva a luat sfârșit in viața ta este pentru propria ta 
evoluție, deci cel mai bine este să închizi capitolul și să mergi înainte îmbogățit cu acea experiență. 

Deci, în concluzie, reîmpăcarea partenerilor unui cuplu (în sensul evoluției) după o despărțire este 
imposibilă. Și când afirm acest lucru mă refer la împăcarea energetică, meritorie, eficientă. 

Sigur că este ușor să citim asemenea teorii însă mintea are nevoie și de explicații. Iar explicația oferită 
pentru imposibilitatea reîmpăcării este cea de mai jos.
Momentul despărțirii partenerilor are ca și efect o rupere de energii. Acolo energia comună se desparte. 
Între energiile celor doi apare o prăpastie adâncă. Este ca și cum un pahar de sticlă s­a spart în cioburi și
după o perioadă de timp se vrea să se facă paharul la loc prin lipire. Dorința aparține doar minții care 
spune că este din cristal valoros sau că mai poate fi folosit sau că prin aruncarea lui se descompletează 
un serviciu de pahare, însă în profunzime sufletul știe că este imposbil să readucă prin lipire paharul în 
starea  lui inițială. Lipirea va lăsa urme, oricât de bine reușește. Iar urmele vor fi de natură fizică, 
mentală și spirituală. 

Am auzit persoane care au zis: ”Hai să reluăm relația noastră de la zero și să o facem să meargă. M­am 
deschis, sunt altul, pot realiza acest lucru!”
Acest lucru este imposibil, cititorule, și iată explicațiile:

1.  te invit să îți imaginezi că din punct de vedere energetic o relație între doi oameni este ca o fântână 
săpată în pământ.  Pământul este divinitatea iar apa dată de fântână este iubirea între parteneri. Când 

33
 unul dintre parteneri pornește în relație din interes el este departe de divinitate (pământul) și atunci îi 
va fi imposibil să alimenteze de la sine fântâna cu apă. Persoana știe mental că fântâna (relația) are 
nevoie de apă și atunci aduce pe cineva din exterior (mintea) să arunce apă în fântână. La un moment 
dat acel cineva din exterior se va sătura să tot facă drumuri pentru a realimenta fântâna cu apă și va 
renunța la asta;
2.  orice lucru bine făcut ajunge să fie bine făcut doarece în el s­au investit resurse în cel mai potrivit 
moment posibil și cea mai importantă resursă este energia. Și în aceste condiții efectul acelui lucru 
este că va dăinui veșnic. Ori în momentul în care un lucru începe fără energie atunci el este sortit 
întreruperii;
3.  este imposibil să vii ulterior să vrei să pui energia necesară când la început ai simțit că ea îți 
lipsește; 
4.  momentul zero în timp este o singură dată deoarece orice lucru care începe începe o singură dată. 
Este imposibil să dai timpul înapoi pentru un alt început al aceluiași lucru sau să îl mai începi încă o 
dată. Începutul lui s­a manifestat la momentul zero care aparține trecutului;
5.  dintre suflet și minte doar mintea este aceea care crede că poate schimba lucrurile deoarece doar ea
operează cu noțiunile binare bine­rău, frumos­urât, prost­deștept etc. Sufletul operează doar prin 
existență sau lipsă: ceva există sau lipsește. El simte pur și simplu. Și atunci când la momentul zero 
iubirea a lipsit el știe, și îi va fi imposibil ca la un moment ulterior momentului zero să livreze iubire. 
De unde să livreze pământul apă în fântână când el știe că este altceva decât pământ? Cum să livrez 
ceva ce nu am avut? 

Și știi ce este culmea cititorule? Că în adâncul sufletului persoana știe că îi lipsește iubirea, și
totuși merge înainte în relație!

34
 Capitolul 18 ­

Despre reîmpăcare

Vreau să menționez că am omis un lucru important în capitolul anterior: împăcarea este posibilă în 
cazul în care foștii parteneri se repoziționează energetic. În alte cuvinte, s­a produs o schimbare de 
atitudine, de acceptare, de recunoștință, de repoziționare. Aceste schimbări se datorează trecerii la 
procesul de meditație a partenerilor, trecerii la un alt nivel de înțelegere. 

Este ceea ce mi se întâmplă mie acum, după aproximativ 8 luni de despărțire.  Are loc o rearanjare a 
energiei cuplului și văd asta pe comportamentul meu și al partenerei mele.  Și atunci, cum este? Păi este
că în perioada de dinaintea despărțirii am trăit atașamentul. Deși îmi este greu să recunosc, inclusiv eu 
am fost în atașament. În cazul în care aș fi fost în iubire aș fi evitat să provoc despărțirea așa cum am 
făcut­o: din orgoliu! Orgoliul că ea, partenera mea, a făcut ceva ce eu i­am interzis să facă. Am pus 
acolo o condiție: faci așa cum vrei tu – mă despart de tine; faci așa cum vreau eu – rămânem împreună.
Și ghici ce? Normal ­ ea a răspuns tot din orgoliu, și s­a dus naibii trăirea în cuplu!

Meditația este singura soluție, deocamdată, pentru a reuși să percepi realitatea! 

În momentele în care scriu aceste rânduri partenera mea (cu care m­am împăcat după 8 luni de 
despărțire) se afă în urcare pe drumul recunoașterii importanței meditaței în viața ei, în viața cuplului 
nostru și în viața oamenilor în general. A observat schimbarea ei în bine și vrea mai mult în acest sens.
La fel și eu.

35
 Capitolul 19 ­

C um îți pui singur piedici
Stăteam ca de obicei, seara, la o poveste cu partenera mea de cuplu. Ne analizam comportamentele, 
vorbele, subiectele de conversații. Pentru că vrem să perfecționăm relația, să o ridicăm la cele mai 
înalte cote uman posibile. Aceste momente de împărtășire sunt unice și simțim cum devenim din ce în 
ce mai buni în relația noastră. Mai avem de lucrat cu noi, firește, însă ne aflăm pe Cale. Știm asta și 
facem tot posibilul să rămânem acolo, pe Cale.
Și așa cum discutam noi am realizat că eu trăiam în frică: frica de a înceta relația noastră. Și pentru că 
trăiam în frică subconștientul meu vroia să­mi ia apărarea, să mă protejeze. Și atunci inventa situații în 
care partenera mea acționa altfel decât doream eu cel conștient, astfel încât să mă determine să mă 
îndrept împotriva ei cu reproșuri sau observații. Și am realizat acest lucru atunci când partenera m­a 
întrebat:
­ Cum îți explici că de fiecare dată când ne merge exceptional tu găsești câte ceva pe care îl fac 
greșit din punctul tău de vedere?
Am stat și am reflectat câteva minute, fără să răspund. Și am realizat tiparul mental care se derula în 
momentele de succes, bucurie și fericire în cuplu: 

”Ai grijă, ești foarte bine și totul s­ar putea încheia tragic, la fel ca și în celelalte relații
anterioare!”

Cu alte cuvinte, îmi venea greu să cred că poate să îmi meargă foarte bine pe termen lung. Și atunci 
conștientul meu se lega de tot ceea ce considera defect la ea, la partenera mea! Ca să aibă motiv să 
găsească un țap ispășitor, altul decât mine!

Este extraordinar cât de puternic am simțit acest imbold, ani și ani la rând, mereu în întunecimea mea 
o voce care mă împingea:
­ N­are cum să fie bine, pregătește­te pentru dezastru! Lucrurile vor începe să meargă prost!

Acum știu ce am de făcut, lucrez zilnic și rezultatele se văd.

36
­ Ai grijă, Gabi, îmi spun, și fac tot posibilul să mă valorez din ce în ce mai mult. Pe mine și pe 
cei din jurul meu.

THE END

37