3.2.3.

Model pentru evaluarea caracteristicilor discontinuităţilor in situ

Pe baza consideraţiilor asupra elementelor discontinuităţilor este propus un model de

înregistrare şi clasificare rapidă, în afloriment, a elementelor discontinuităţilor, necesar în
primul rând pentru analiza stabilităţii versanţilor sau taluzurilor în roci tari fisurate, dar cu
posibilităţi de folosire şi pentru alte tipuri de obiective inginereşti, de exemplu amplasamente
de baraje sau excavaţii subterane.
Modelul este constituit din trei componente, toate având drept scop formarea unei
imagini preliminare asupra stabilităţii versantului, taluzului sau pereţilor excavaţiei subterane
şi constituirea unor parametri sintetici care pot interveni direct în calculele de stabilitate.
Aceste componente sunt:
- observaţiile şi măsurătorile asupra aflorimentului;
- descrierea mineralogică şi petrografică a rocilor;
- evaluarea cantitativă şi calitativă a discontinuităţilor.
Din prima componentă se obţin informaţii cu privire la orientarea planului mediu al
taluzului, forma şi dimensiunile feţei taluzului (plană, convexă etc), orientarea şi
dimensiunile pereţilor excavaţiei subterane. Aceste elemente sunt necesare în analiza de
stabilitate pentru determinarea poziţiei aflorimentului în raport cu orientările
discontinuităţilor majore sau sistemelor principale de discontinuităţi care pot constitui
suprafeţe potenţiale de alunecare. În cazul unor versanţi naturali sau artificiali, elementele
geometrice ale versantului (înălţimea şi unghiul de înclinare), împreună cu fenomenele de
alunecare sau prăbuşire care pot fi identificate, dau indicaţii cu privire la gradul de stabilitate
naturală a versantului, unghiul de taluz natural, tipul şi amploarea fenomenelor de
instabilitate.
Lungimea profilului de măsură - de obicei o linie orizontală în planul aflorimentului -
este un element necesar calculului frecvenţei sau distanţei medii dintre discontinuităţile
sistemelor cu orientare oarecare faţă de linia de profil.
Cea de-a doua componentă a modelului conţine observaţii asupra tipului de rocă,
compoziţiei mineralogice, structurii, texturii şi gradului de alterare a rocilor, elemente cu
ajutorul cărora se pot obţine date preliminare asupra modului de comportare la un anumit tip
de solicitări ale masei de roci.
A treia componentă, evaluarea cantitativă şi calitativă a discontinuităţilor, se bazează
pe înregistrarea şi caracterizarea tuturor elementelor discontinuităţilor, fie numeric, acolo
unde elementul poate fi exprimat cantitativ, fie calitativ, cu ajutorul unor simboluri
corespunzatoare unor clase caracteristice. Şi într-un caz şi în celălalt sunt asociate tabele cu
clasificarea discontinuităţilor după fiecare element în parte, notate cu număr de ordine cu
asterisc.
Definirea şi înregistrarea pe clase a elementelor discontinuităţilor permite stocarea şi
prelucrarea statistică a acestor informaţii cu ajutorul calculatorului şi obţinerea în cazul
fiecărui element a valorii medii sau modale, precum şi a deviaţiei standard pentru sistemele
de discontinuităţi analizate.
Sunt prezentate în continuare algoritmul modelului propus, cu un exemplu şi tabelele
de clasificare.
 Modelul de înregistrare şi clasificare a caracteristicilor discontinuităţilor:

1) Observaţii şi măsuratori asupra aflorimentului

Afloriment nr: 1.
Localizare: cota 940 m, azimut Vf. Jgheabului 3300 , azimut Vf. Vârşii Mici 1300
Orientarea planului Inălţimea Lăţimea bermei Lungimea liniei Fenomene de
taluzului şi forma sa taluzului (m) de profil alunecare sau
în spaţiu (m) (m) prăbuşire, mărimea
blocurilor
(1) (2) (3) (4) (5)
280/60 taluz plan 15 10 20 Prăbuşiri de
blocuri, acumulări
la baza taluzului;
Dimensiunile
blocurilor:
min: 5 cm;
max: 25 cm;
mod: 10 cm

2) Descrierea mineralogică şi petrografică a rocilor

Tipul de rocă Caracterizare mineralogică Gradul de alterare

(1) (2) (3) 1)*
Andezit de Poieni Plagioclaz : 0,5-3,0 mm, 35% W3
Amfibol: 0,5-4,0 mm, 15%
Masa de bază fin cristalizată: 50%

3) Evaluarea cantitativă şi calitativă a discontinuităţilor din zona de

observaţie

Nr. de Orientarea Distanţa Extinde- Rugozi- Gradul Deschi-

ordine (m) rea tatea de derea
alterare a
suprafe-
ţelor
Lungi- Termi- Tipul JRC
mea naţia supra-
urmei feţei
(m)
(1) (2) (3) 2)* (4) 3)* (5) 4)* (6) 5)* (7) 6)* (8) 7)*
5 140/80 0,3 7(E3) dx R4 10 A3 -

Umplutura Iviri de apă

Geometria Tipul umpluturii Rezistenţa Umiditatea
Grosimea Amplitu- Mineralogia Dimensiu- Gradul de
umpluturii dinea as- nile alterare
(mm) perităţilor particulelor
(mm) (mm)
(9) (10) (11) (12) (13)8)* (14) 9)* (15) 10)* (16) 11)*
minerale
4 1 0,05 AL1 S4 W1 -
argiloase
 Descrierea rocilor din afloriment:

1)* Clasificarea rocilor după gradul de alterare:

Clasa Termen Caracterizare
W1 Proaspătă Nici un semn vizibil de alterare, uneori decolorări slabe pe suprafeţele
discontinuităţilor majore;
W2 Slab alterată Roca poate fi decolorată în întregime;
W3 Moderat alterată Mai puţin de 1/2 din masa rocii este descompusă si/sau dezintegrată într-o rocă
granulară. Roca proaspătă sau decolorată este prezentă în interiorul masei de
roci;
W4 Puternic alterată Mai mult de 1/2 din masa rocii este descompusă si/sau dezintegrată. Mai sunt
prezente zone proaspete sau decolorate;
W5 Complet alterată Toată masa de roci este dezintegrată într-o rocă granulară. Structura originală a
masei de roci se păstrează
(după I.S.R.M., 1978)

Extinderea discontinuităţilor:

2)* Clasificarea discontinuităţilor după lungimea urmei:

Clasa Lungimea urmei Caracterizarea extinderii
(m)
E1 <1 Foarte redusă;
E2 1–3 Redusă;
E3 3 – 10 Medie;
E4 10 – 20 Mare;
E5 >20 Foarte mare
(după I.S.R.M., 1978)

3)* Coduri pentru terminaţiile urmei unei discontinuităţi:

x = terminaţie în afara limitelor aflorimentului;
r = terminaţie vizibilă în roca intactă;
d = terminaţie în altă discontinuitate.

Rugozitatea discontinuităţilor

4)* Tipurile de suprafeţe ale discontinuităţilor după rugozitate:

Clasa Tipul suprafeţei
R1 Rugoasă, în trepte;
R2 Netedă, în trepte;
R3 De alunecare, în trepte;
R4 Rugoasă, ondulată;
R5 Netedă, ondulată;
R6 De alunecare, ondulată;
R7 Rugoasă, planară;
R8 Netedă, planară;
R9 De alunecare, planară
(după Barton, 1978)

Profilele de rugozitate tipice pentru cele nouă clase sunt ilustrate în figura 3.2.42.
Descrierea poate fi asociată cu persistenţa rugozităţii folosind termenii: sistematic, sub-
sistematic, nesistematic.
 5)* Aprecierea valorii coeficientului de rugozitate (JRC) se face prin comparaţie cu
profilele tipice din figura 3.2.42.

Gradul de alterare a suprafeţelor

6)* Gradul de alterare a rocilor din pereţii adiacenţi:

Clasa Termen pentru roca din Caracterizarea gradului de alterare
pereţii discontinuitătii
A1 Proaspătă Nici un semn vizibil de alterare;
A2 Decolorată Culoarea originală a rocii proaspete este modificată. Se
menţionează gradul de decolorare (uşor, moderat, puternic) şi dacă
se datorează unor anumite minerale componente;
A3 Descompusă Structura originală a rocii este intactă, dar unele minerale sunt
descompuse;
A4 Dezintegrată Structura originală a rocii se păstrază, dar roca este friabilă.
Granulele minerale nu sunt descompuse
(după I.S.R.M., 1978)

Deschiderea discontinuităţilor
7)* Clasificarea discontinuităţilor după deschidere:
Clasa Deschiderea Caracterizarea discontinuităţilor
D1 < 0,1 mm foarte etanşe; fisuri închise
D2 0,1 - 0,25 mm etanşe;
D3 0,25 - 0,5 mm partial deschise;
D4 0,5 - 2,5 mm Înguste; fisuri deschise
D5 2,5 - 5,0 mm moderat de largi;
D6 5,0 - 10,0 mm largi;
D7 1 - 10 cm foarte largi; fisuri larg deschise
D8 10 - 100 cm extrem de largi;
D9 >1m cavernoase
(după I.S.R.M., 1978)

Umplutura discontinuităţilor

8)* Gradul de alterare a umpluturii rezultate prin alterarea rocii:

Clasa Caracterizarea umpluturii
AL1 Descompusă: roca este alterată până la condiţia de rocă granulară, în care structura
materialului original este încă intactă, dar unele sau toate mineralele sunt descompuse;
AL2 Dezintegrată: roca este alterată până la condiţia de rocă granulară, în care structura
materialului original este încă intactă, dar roca este friabilă, iar granulele nu sunt
descompuse
(după I.S.R.M., 1978)

9)* Rezistenţa umpluturii argiloase:

Clasa Descriere Identificare Rezistenta la
compresiune
uniaxială (MPa)
RA1 Argilă foarte moale Pătrunsă uşor cu pumnul câtiva cm; < 0,025
RA2 Argilă moale Pătrunsă usor cu degetul câtiva cm; 0,025 - 0,05
RA3 Argilă vârtoasă Pătrunsă cu degetul câtiva cm cu un efort moderat; 0,05 - 0,10
RA4 Argilă consistentă Crestată usor cu degetul, dar penetrată numai cu mare 0,10 - 0,25
efort;
RA5 Argilă foarte Crestată usor cu unghia; 0,25 - 0,50
consistentă
RA6 Argilă tare Crestată cu dificultate cu unghia; > 0,50
 (după I.S.R.M., 1978)

Rezistenţa la forfecare nedrenată a argilelor poate fi luată 1/2 din rezistenţa la

compresiune pentru clasele din tabel.

10)* Clasificarea discontinuităţilor umplute după conţ inutul de apă şi

permeabilitatea umpluturii:
Clasa Caracterizarea materialului de umplutură
w1 Consolidat şi uscat;
w2 Umed, dar fără apă liberă;
w3 Umed, cu picături de apă;
w4 Semne de spălare a umpluturii, curgere continuă a apei (se estimează în l/min);
w5 Umplutura este spălată local, debit considerabil (se estimează în l/min şi se apreciază
presiunea apei);
w6 Umplutura este spălată complet, debite şi presiuni mari de apă
(după I.S.R.M., 1978)

Ivirile de apă

11)* Clasificarea discontinuităţilor după ivirile de apă:

Clasa Caracterizarea discontinuităţilor
I1 Inchisă şi uscată, curgerea apei nu pare posibilă;
I2 Uscată şi fără evidenta curgerii apei;
I3 Uscată, dar cu urme de curgere (tip "rugină" etc.);
I4 Umedă, dar fără apă liberă;
I5 Apar picături de apă, dar fără debit continuu;
I6 Debitare continuă de apă (se estimează debitul în l/min şi se apreciază presiunea)
(după I.S.R.M., 1978)
Figura 3.2.42. Profile de rugozitate tipice pentru estimarea valorilor JRC
(după Barton)