UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA CHIMIE ȘI TEHNOLOGIE CHIMICĂ

DEPARTAMENTUL CHIMIE ECOLOGICĂ ȘI INDUSTRIALĂ

Lucru individual

Mecanismul de acțiune al N-nitrozaminelor asupra ADN-ului

A efectuat: A evaluat:
Moraru Ana Gonța Maria,
grupa CEPM, anul IM doctor habilitat, prof. univ.

Chișinău, 2018
 CUPRINS

1.N-Nitrozaminele.....................................................................................................................3

2. Molecula de ADN..................................................................................................................4

3. Mecanisme de acțiune asupra ADN-ului..............................................................................6

4. Acțiunea NAST asupra ADN-ului.......................................................................................8

Concluzii..................................................................................................................................11

Bibliografie..............................................................................................................................12

2
Generalități

1. N-Nitrozaminele

Nitrozaminele sunt compuși chimici care prezintă o toxicitate slabă sau medie, dar care au
potențial cancerigen extrem de ridicat. Problema nitrozaminelor constituie obiectul a
numeroase cercetări, mai ales în domeniul toxicologiei alimentare. În literatura de specialitate
există numeroase informații referitoare la apariția compușilor nitrozaminici cancerigeni într-o
gamă largă de produse alimentare: derivate de carne prelucrate cu azotați și azotiți, băuturi
nealcoolice, bere, făină, ulei vegetal, brânzeturi.

Nitrozaminele alcătuiesc un grup de compuși organici care au formula structurală generală

R1N(–R2)–N=O, ceea ce înseamnă că în structura lor se întâlnește o grupă nitrozo legată direct
de o grupă funcțională amină.

Această transformare poate avea loc oriunde, dacă nitriții, compușii aminaţi nitrozabili și
bacteriile coexistă. N-nitrozaminele au fost puse în evidență în salivă, stomac, colon, vezica
urinară și vagin, dar sunt reținute datorită caracterului lor organotrop, numai dacă sunt activate
local.

Mecanismul de nitrozare

Formarea agenților de nitrozare are loc în rezultatul interacțiunii ionilor nitriți cu protonii (H+
sau H3O+) cu formarea acidului azotos (HONO). [1]

3
Formarea agenților de nitrozare

2. Molecula de ADN

Acidul dezoxiribonucleic (ADN) este unul din cei doi acizi nucleici care au rol
fundamental în ereditatea umană, fiind purtătorii informației genetice.

Molecula de ADN are o structură specifică, o moleculă alcătuită din două catene lungi
de aminoacizi, două “fire” răsucite în spațiu după modelul unei spirale continui. Structura
acesta bicatenară are o stabilitate fizică bine asigurată atât pe verticală cât şi pe orizontală prin
punţi intercatenare.

Cromozomii sunt componentele din nucleul celulei în care sunt localizate spiralele de
ADN Pe fiecare dintre cel două fire se află moleculele, respective informațiile pe care anumite
enzime le folosesc pentru a sintetiza proteinele care vor controla activitatea celulei.

Pe parcursul diviziunii celulare, cele două catene se despart, fiecare unindu-se apoi
separate cu o alta corespunzătoare cu cea “separată”, astfel încât la finalul procesului de
diviziune rezultă alte două spirale alcătuite fiecare, la rândul ei, din câte două “fire”, identice
cu ADN-ul “mamă”.

Este vorba despre replicarea ADN-ului, deci de transmiterea genetică a informației din
celula mamă la celulele fiice. [1]

Secvențialitatea structurilor de pe lanțurile ADN-ului formează un cod special, codul

genetic care stabilește cum arată, creste şi funcționează corpul.

4
 Din punct de vedere chimic, ADN-ul este un acid nucleic. Este o polinucleotidă, adică
un compus în structura căruia se repetă un set limitat de macromolecule numite nucleotide; în
acest sens, el este definit ca fiind un „copolimer statistic”:

 un „copolimer” deoarece este un polimer în compoziția căruia se repetă mai mulți

monomeri, aceștia fiind sunt nucleotidele.
 iar „statistic” înseamnă că monomerii se repetă de manieră aleatorie în lanțul polimer,
fără ca ei să fie dispuși alternativ sau după oricare alt aranjament

Nucleotida, ce reprezintă unitatea de bază a ADN-ului, este o macromoleculă organică

(o N-glicozidă) compusă (prin policondensare) din:

 glucidă (mai exact o monozaharidă) de tipul „pentoză” (în formă furanozică)

 bază azotată heterociclică („inel” sau „ciclu” aromatic în 5 atomi) de tipul pirimidinei,
sau o variantă a acesteia condensată cu inelul imidazolic, numită purină
 și un rest de acid fosforic (esterificat cu unul din hidroxilii pentozei), adică un „grup
fosfat”.[A]

Pentozele care intră în structura ADN-ului sunt D-2-dezoxiriboza (pentru acidul nucleic
tip ADN) sau D-riboza (pentru acidul nucleic tip ARN).[B] Două dintre bazele heterociclice
azotate ale ADN-ului sunt purinice (adenina și guanina), iar celelalte două sunt pirimidinice
(citozina și timina). În cadrul elicei caracteristice, în formă de scară spiralată, resturile
pirimidinice ale monomerului sunt orientate spre interior, formând cu resturile purinice ale
celuilalt monomer „treapta” scării, în timp ce pentozele formează brațele acesteia, de la o dublă
unitate la alta (adică de la un cuplu purinic-pirimidinic la următorul), legătura fiind realizată de
grupările fosfat (prin atomii lor de oxigen). Legăturile dintre resturile de purine și pirimidine
sunt de natură moleculară și nu chimică, ele fiind le gături de hidrogen.[2]

Structura ADN-ului

5
 3. Mecanisme de acțiune asupra ADN-ului

NO a fost raportat ca fiind mutagen și genotoxic și, de asemenea, induce daune în

structura ADN-ului. S-a demonstrat că NO poate produce afectarea ADN-ului prin deaminarea
nucleobazelor, inclusiv 5-metilcitozinei și provocând leziuni ADN-ului [4].

Peste 300 de N-nitrozo-compuși s-au dovedit a fi cancerigeni la unul sau mai multe
specii de animale, iar mai mult de 40 de specii de animale, inclusiv primatele superioare sunt
susceptibile la carcinogeneză indusă de compusul N-nitrozo.

Investigațiile recente arată că tumorile pancreatice induse de N-nitrozobis-(2-

oxopropil)-amină la hamsterul auriu sirian nu numai ca au similitudini morfologice cu tumorile
pancreatice umane, dar prezintă, de asemenea, proprietăți biochimice similare.

Mecanismul carcinogenezei:

N-nitrozaminele în sine sunt stabile în condiții fiziologice și necesită activare metabolică

prin hidroxilare dependentă de citocromul P450 la carbonul adiacent la grupa N-nitroso la se
obține o a-hidroxinitrozamină. Eliminarea spontană a unei aldehide prin scindarea legăturii
carbon-azot produce un alchildiazohidroxid. N-nitrosamide și compușii lor înrudiți sunt activi
din punct de vedere chimic în condiții fiziologice de pH și se descompun, formînd aceleași
specii de alchildiazohidroxid la etapa intermediară în producerea unui ion electrofil de diazoniu,
în final carcinogenul, care poate reacționa în locurile nucleofile ale diferiților constituenți
celulari. Alchilarea ADN-ului este în general considerată a fi o țintă celulară critică pentru
cancerigeni în inițierea cancerului.

Alchilarea ADN-ului cu dialchilnitrozamine rezultă o serie de baze modificate.

Proporțiile relative ale alchilării la atomii de N și O ai bazelor purinei și pirimidinei depind de
agentul de alchilare și specificitatea activării P450 în diferite țesuturi. Rezultatele mai multor

6
studii in vitro sugerează că N-nitrozo-compușii prezintă similar activitatea biologică în
țesuturile umane și animale.

Montesano și Magee (1974) au arătat că feliile de ficat de la diverse specii, inclusiv

oameni poate metaboliza NDMA. Mai recent studiile au arătat că țesuturile umane (bronhii,
esofag, vezica urinara, colon si pancreas) metabolizează simple dialchilnitrozamine simetrice,
cum ar fi NDMA și NDEA, dar nu toate țesuturile sunt capabile să metabolizeze
dialchilnitrozaminele ciclice și asimetrice.

Nu toate modificările de bază sunt importante din punct de vedere biologic; alchilarea
poziției a 7-a în guanină, cea mai abundentă bază modificată din ADN de dialchilnitrozamine,
nu arată nici o corelație cu activitatea carcinogenă. O proporție semnificantă de produse ADN
alchilate sunt reparate fie prin hidroliză, fie prin apurinare enzimatică sau apurimidare.
Formarea și persistența de O6-alchilguaninei și O4-alchiltiminei, sunt considerate modificări de
bază importante care duc la încorporarea unor elemente necomplementare (coduri eronate) în
timpul sintezei polideoxiribonucleotidelor. Semnificația O6-alchilguaninei a fost demonstrată
în mod clar în experimentele de carcinogeneză care implică inducerea tumorilor mamare la
șobolani cu N-nitrozometilurea (NMU), în care se înregistrează greșeli între O6-metilguanina
și timină în timpul replicării ADN , și conduce la mutație intr-un singur punct (tranziția G.C-
A.T).

Nitrosaminele în general produc tumori sistemice la distanță de la locul aplicării, în timp

ce N-nitrozamidele produc ambele: atât la nivel local, cât și tumori sistemice.

Activarea oncogenelor a fost frecvent găsită într-un șir de tumori umane care sugerează
că compușii N-nitrozo pot juca un rol de cauzalitate în inducerea unor tipuri de cancer la om[5].

7
4. Acțiunea NAST asupra ADN-ului

Deși nu domină cantitativ în mediul înconjurător, N-nitrozo-compușii formați în fumul de

tutun reprezintă sursa principală de expunere la agenți de alchilare pentru oameni. Cu toate
acestea, compușii din alimente pot fi de asemenea nitrozați la agenți care alchilează ADN-ul.
Fumul de tutun conține atât N-nitrozo-compuși specifici tutunului, cât și mulți alți compuși
nitrozo, de ex. N-nitrozodimethylamine. Dintre cele șapte nitrozamine specifice tutunului
cunoscute, cele mai carcinogene pentru animalele de laborator sunt

 4- (metilnitrozamino) -1- (3-piridil) -1-butanonă (NNK), -

8
  4- (metilnitrozamino) -1- (3-piridil) -1-butanol (NNAL),

 N-nitrozonornicotină (NNN)

După activarea metabolică ele dau naștere la compuși alchilați ai ADN-ului. NNK și
metabolitul său NNAL dau naștere la O6-metilGuanina și alte baze metilate. În plus, NNK și
NNAL, precum și NNN, poate da naștere la piridiloxibutil adiționat de ADN la O6-Guanină și
în alte poziții.

Pentru a monitoriza expunerea mediului înconjurător la nitrozamine din tutun, s-au

evaluat mai mulți biomarkeri potențiali. Dintre acestea, NNAL pare a fi cel mai potrivit în
prezent. NNAL și glucuronidele sale sunt metaboliți ai NNK și dau informații specifice și
cantitative în mod rezonabil privind expunerea la fumul de tutun. Întrucât NNAL este un agent
cancerigen glucuronidele sunt produse de detoxifiere. Raportul dintre NNAL și glucuronide
variază de peste 10 ori între fumători și acest raport a fost sugerat ca un indicator util al riscul
de cancer.

N-nitrozoaminele specifice tutunului sunt compușii ce se formează în principal din

alcaloizi din tutun fumatului. In orice caz, cel puțin o parte din nitrozaminele specifice tutunului
pot de asemenea să fie formate prin nitrozarea endogenă a alcaloizilor din tutun. Unul dintre
alcaloizii din tutun, miozina, este, de asemenea, prezentă într-o varietate de alimente, inclusiv
câteva fructe, legume și chiar lapte și este ușor nitrotizată la compușii alchilați ai ADN-ului,
inclusiv NNN. De asemenea, este evident că diferitele produse alimentare pot conține agenți de
nitrozare, cum ar fi NOx, și compuși, de ex. amine, care pot fi nitrozate la compușii mutageni.

9
Mai mult, alimentele și peștii tratați pot conține cantități semnificative de N-nitrozocompuși și
cel puțin în unele părți ale lumii, de ex. regiuni din China și Japonia, aceasta poate fi o cauză
importantă a cancerului gastric și esofagian [6].

Mecanismul de acțiune a NAST:

10
CONCLUZII

 N-Nitrozaminele sunt compuși toxici formați la nitrozarea aminelor cu agenți de

nitrozare care au un rol important în formarea carcinogenezei datorită potențialului
cancerigen ridicat.
 N-Nitrozaminele acționează asupra ADN-ului prin alchilarea bazelor azotate la N sau
O, formând compuși alchilați ai ADN-ului care produc schimbări mutagene și au o mare
influență în activarea carcinogenezei.
 NDEA și NMDA sunt principalii agenți de alchilare a ADN-ului, dar și NAST au un
impact puternic asupra mutațiilor din ADN.

11
BIBLIOGRAFIE

1. Maria GONȚA, Gheorghe DUCA. Chimia ecologică a nitraților , nitriților și N-

nitrozaminelor.
2. Acid dezoxiribonucleic (A.D.N.). https://www.csid.ro/dictionar-medical/acid-
dezoxiribonucleic-adn-11221916
3. ADN. https://ro.wikipedia.org/wiki/ADN
4. H. OHSHIMA , H. BARTSCH. Chronic infections and inflammatory processes as
cancer risk factors: possible role of nitric oxide in carcinogenesis. In: Mutation
Research/Fundamental and Molecular Mechanisms of Mutagenesis, 305(2), p 253–
264.
5. TRICKER, A. R., PREUSSMANN, R. (1991). Carcinogenic N-nitrosamines in the
diet: occurrence, formation, mechanisms and carcinogenic potential. In: Mutation
Research/Genetic Toxicology, 259(3-4), 277–289.
6. F., FEYZI, E., AAS, P. A., VAAGBØ, C. B., KAVLI, B., BRATLIE, M. S., …
KROKAN, H. E. (2004). Alkylation damage in DNA and RNA—repair mechanisms
and medical significance. DNA Repair, 3(11), 1389–1407.

12