Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Laborator 4
1. OBIECTIVELE LUCRĂRII
2. ASPECTE TEORETICE
În staţiile pentru tratarea apelor de alimentare, precum şi în staţiile de epurare a apelor uzate
operaţia tehnologică de limpezire a apei se face pe cale mecano-chimică, prin separarea prin
sedimentare a impurităţilor solide din apele supuse tratamentului.
Sedimentarea (decantarea) este un fenomen fizic (mecanic) de depunere gravitaţională a
particulelor solide aflate în suspensie în lichidul supus procesului. Totuşi, în cazul decantării
apelor naturale sau uzate, doar o parte dintre particulele solide se separă prin sedimentare
(aceastea poartă numele de particule sedimentabile). Cealaltă parte, compusă în special din
particule fine dispersate în apă sau coloizi (particule foarte mici cu dimensiuni de 0,1 – 100
μm, legate electrochimic de masa de apă) se separă prin sedimentare într-un interval de timp
foarte îndelungat sau niciodată. Particule fine dispersate în apă şi coloizi poartă numele de
particule nesedimentabile şi conferă apei tulbureală (turbiditate) şi culoare, deci o calitate
proastă a limpezirii, oricât de mult ar dura procesul de decantare. În scopul separării
particulelor nedecantabile, apa este supusă unui tratament chimic de introducere a unor
reactivi denumiţi coagulanţi – floculanţi, care se dispersează în apă sub formă de particule
foarte fine, încărcate cu sarcină electrică pozitivă, şi care neutralizează legăturile
electrochimice dintre particulele coloidale, facilitând sedimentarea acestora prin agregare în
flocoane cu dimensiuni din ce în ce mai mari, care se vor depune. Efectul tratamentului de
coagulare – floculare este îndepărtarea tulburelii şi culorii apei, rezultând un efluent limpede
şi cristalin.
1
Sisteme de depoluare în industria alimentară
(1)
(2)
2
Sisteme de depoluare în industria alimentară
temporară a apei. Dozele uzuale de sulfat feros utilizate la tratamentul de coagulare - floculare
sunt între 50 – 55 mg/dm3 apă.
Se menţionează că indiferent de reactivul folosit, dacă apa nu are suficientă alcalinitate
(conferită de conţinutul în bicarbonat de calciu sau de magneziu, adică de duritatea sa),
aceasta trebuie să fie alcalinizată prin adăugare de var sau sodă.
Clorura ferică FeCl3 este de asemenea un coagulant destul de utilizat, care dacă este dizolvat
în apă reacţionează de asemenea cu bicarbonatul de calciu sau de magneziu din apă, formând
hidroxid de fier, clorură de calciu sau de magneziu şi bioxid de carbon. Hidroxidul de fier se
dispersează în particule fine şi neutralizează sarcina electrică a particulelor fine sau coloidale
permiţând flocularea acestora. Doza uzuală de clorură ferică utilizată la tratarea apei este de
35 g/m3 apă.
(3)
Dacă apa nu are suficientă alcalinitate, atunci se adaugă sodă în apă şi au loc reacţii chimice
de forma:
(4)
3
Sisteme de depoluare în industria alimentară
Ca adjuvanţi ai coagulării pot fi menţionaţi: silicatul de sodiu, bentonita, cărbunele activ sau
nalcolitul, care trebuie activaţi cu acid sulfuric, acid clorhidric, acid carbonic, acid sulfuros,
sulfat de aluminiu, clor gazos, etc.
Analiza apelor uzate în vederea facilitării proiectării fazelor de tratare implică, de cele mai
multe ori, efectuarea experimentelor de coagulare-floculare în laborator. Aceste teste sunt
folosite pe scară largă pentru controlul funcţionării instalaţiilor şi sunt efectuate cu
regularitate de către operatorii staţiei de tratare a apelor de alimentare şi uzate. Pentru a stabili
ce reactivi de coagulare sunt necesari, care sunt dozele optime ale acestora şi timpul necesar
pentru reacţie, este necesară efectuarea studiilor în laborator a probelor de apă prelevate din
decantoare.
Testele de coagulare-floculare în laborator se utilizează pentru a indica dozele optime de
substanţe chimice necesare pentru îndepărtarea turbidităţii şi a culorii apei, inclusiv pentru
operaţii auxiliare, precum ajustarea pH-ului şi adăugarea suplimentară de adjuvanţi.
În cazul în care nu se pot face teste de laborator privind procesul de coagulare, dozele de
reactivi de coagulare se pot stabili pe baza următoarelor date orientative (dozele de adjuvanţi
activaţi se stabilesc de regulă la 10% din doza de coagulant):
- pentru apă de alimentare, captată din râuri de munte, doza maximă de sulfat de aluminiu este
de 40-60 mg/dm3 apă;
- pentru apă de alimentare, captată din râuri de şes, doza maximă de sulfat de aluminiu este de
60-100 mg/dm3 apă;
- pentru apele uzate doza uzuală de sulfat de aluminiu variază între 60-100 mg/dm3 apă.
- Aparat de laborator pentru studiul floculării W1 – Armfield, Marea Britanie (vezi figura 1);
4
Sisteme de depoluare în industria alimentară
Părţile componente ale aparatului pentru studiul floculării din figura 1 sunt următoarele:
5
Sisteme de depoluare în industria alimentară
butoanelor 11 pentru ajustarea valorilor impuse ale mărimilor reglate până când pe display-ul
6 pentru indicarea turaţiei agitatorului apare valoarea dorită;
- se reglează durata de amestecare a apei cu soluţia de coagulant la valoarea 1 min prin
apăsarea concomitentă a butonului 10 pentru selectarea reglării duratei de amestecare şi a
butoanelor 11 pentru ajustarea valorilor impuse ale mărimilor reglate până când pe display-ul
7 pentru indicarea duratei de amestecare apare valoarea dorită;
- cu o pipetă se introduc diferite cantităţi de soluţie de sulfat de aluminiu în cele şase vase
gradate astfel: în vasul 1 nu se introduce nimic (vas martor), în vasul 2 se introduce 1 ml de
soluţie, în vasul 3 se introduc 2 ml de soluţie, în vasul 4 se introduc 3 ml de soluţie, în vasul 5
se introduc 4 ml de soluţie, iar în vasul 6 se introduc 5 ml de soluţie;
- se porneşte amestecarea apei cu soluţia de coagulant în cele şase vase gradate prin acţionarea
butonului 12 pentru pornirea sau oprirea agitatoarelor;
- după terminarea amestecării apei cu soluţia de coagulant în cele şase vase gradate, se
reglează valorile turaţiei de amestecare la valoarea de 30 rot/min şi a duratei de amestecare la
20 min, prin manevrele prezentate anterior, după care se porneşte amestecarea pentru procesul
de floculare;
- se observă procesele de floculare din vasele gradate, înregistrându-se perioadele de timp
după care apar primele flocoane vizibile în fiecare dintre vase (se menţionează că dacă în vase
apar flocoane mari este necesară reducerea valorii turaţiei de amestecare);
- după terminarea perioadei de floculare se opresc agitatoarele şi se scot din vase prin
acţionarea corespunzătoare a mânerelor 5;
- se lasă în repaus vasele pentru o durată de cca. 30 min pentru ca flocoanele să se depună
(sedimenteze), apoi se înregistrează turbiditatea, culoarea şi pH-ul ale apei limpezite
(supernatantului) din fiecare vas gradat, precum şi înălţimea stratului de nămol depus în
fiecare vas;
- pe baza comparaţiei dintre calităţile supernatanţilor obţinuţi (în special turbiditatea şi
culoarea) în vasele gradate se stabileşte doza optimă de coagulant; se menţionează că dacă nu
se obţin rezultate satisfăcătoare se repetă experimentele cu alte game de concentraţii ale
coagulantului, până când se pot trage concluzii clare asupra dozei optime de coagulant; de
asemenea se vor înregistra valorile limită minime ale concentraţiei de coagulant de la care se
sesizează efectul tratamentului cu coagulanţi;
- se repetă experimentele, aşa cum s-a arătat anterior, folosind ca reactiv de coagulare soluţia
de sulfat feros;
- se vor comenta diferenţele care apar între procesele de coagulare –floculare atunci când se
folosesc ca reactivi sărurile de aluminiu
- se prepară apă brută (adică apă pe care se vor face încercările, aşa cum a fost indicat în
experimentul 1) la care se ajustează valorea pH-ului prin adăugare de acid sulfuric sau
hidroxid de sodiu astfel încât să se obţină probe cu valori ale pH-ului de 6, 6,5, 7, 7,5, 8 şi
9;
- se umplu vasele gradate cu apă brută cu diferite pH-uri şi se procedează similar ca la
experimentul 1, în acest caz introducându-se în vasele gradate doza optimă de coagulant
determintă prin încercările de la experimentul 1 (se poate utiliza atât sulfat de aluminiu cât şi
sulfat feros);
- în urma încercărilor se înregistrează pentru fiecare vas: turbiditatea, culoarea şi pH-ul final
ale apei limpezite (supernatantului), precum şi înălţimea straturilor de nămol depus;
- se vor reprezenta grafic curbele de variaţie ale turbidităţii şi culorii supernatanţilor obţinuţi
în funcţie de pH-ul iniţial şi de pH-ul final;
6
Sisteme de depoluare în industria alimentară
- se va stabili care este valoarea optimă a pH-ului iniţial al apei brute pentru care se obţine
calitatea cea mai bună a supernatantului obţinut (din punct de vedere al turbidităţii şi culorii)
atunci când se utilizează doza optimă de coagulant, determinată în cadrul experimentului 1.
- se umplu cele şase vase gradate cu cate 1 l de apă brută şi se amestecă cu doza optimă de
coagulant determinată în cadrul experimentului 1, regimul de amestecare al apei cu soluţia de
coagulant fiind identic cu cel de la experimentului 1;
-se realizează flocularea cu durate de timp diferite pentru cele şase vase gradate de 10, 15, 20,
25, 30 respectiv 40 minute (prin scoaterea pe rând a paletelor agitatoarelor din vase după
duratele menţionate);
- după scoaterea paletelor agitatoarelor din vase se lasă cca 30 de minute pentru sedimentarea
flocoanelor, după care se vor înregistra turbiditatea, culoarea şi pH-ul supernatantului, precum
şi înălţimea stratului de nămol depus din fiecare vas;
- se vor reprezenta grafic curbele de variaţie ale turbidităţii şi culorii supernatanţilor în funcţie
de durata de timp de floculare aplicată;
Similar se por face încercări pentru diferite valori ale turaţiei agitatorului (de exemplu: 20
rot/min, 25 rot/min şi 30 rot/min) pentru o durată de timp a floculării de 30 minute, după care
se vor înregistra de asemenea turbiditatea, culoarea şi pH-ul supernatantului, precum şi
înălţimea stratului de nămol depus din fiecare vas;
- se vor reprezenta grafic curbele de variaţie ale turbidităţii şi culorii supernatanţilor în funcţie
de turaţia agitatorului, adică de intensitatea de amestecare din timpul procesului de floculare.
Tabelul 1
Înălţimea
Doza de Durata de apariţie Turbiditatea Culoarea
pH-ul stratului de
coagulant a primului flocon supernatantului supernatantului
Vasul supernatantului nămol
[p.p.m] [min] [grade] [grade]
[mm]
1
2
3
4
5
6
1
2
3
4
5
6
Tabelul 2
Durata de apariţie Turbiditatea Culoarea Înălţimea
pH-ul pH-ul
a primului flocon supernatantului supernatantului stratului de
Vasul apei brute supernatantului
[min] [grade] [grade] nămol
7
Sisteme de depoluare în industria alimentară
[mm]
1 6
2 6,5
3 7
4 7,5
5 8
6 9
Tabelul 3
Durata Înălţimea
Durata de apariţie Turbiditatea Culoarea
de pH-ul stratului de
a primului flocon supernatantului supernatantului
Vasul floculare supernatantului nămol
[min] [grade] [grade]
[min] [mm]
1 10
2 15
3 20
4 25
5 30
6 40
Tabelul 4
Turaţia de Înălţimea
Durata de apariţie Turbiditatea Culoarea
amestecare pH-ul stratului de
a primului flocon supernatantului supernatantului
Vasul la floculare supernatantului nămol
[min] [grade] [grade]
[rot/min] [mm]
1 20
2 25
3 30
4
5
6