REFERAT PRACTICĂ

Munteanu (Suciu) Andreea Mihaela

Master PCCP, Anul II

Semestrul I

Universitatea Ecologică, București, 2019

 TULBURAREA DEPRESIVA

Tulburarea depresivă majoră, cunoscută şi drept tulburarea depresivă recurentă, depresia clinică,
depresia majoră, depresia unipolară sau tulburarea unipolară, este o condiţie debilitantă care afectează
familia persoanei, interesul pentru serviciu sau şcoală, somnul, obiceiurile alimentare şi în general
sănătatea.

Cauze: Modelul biopsihologic susţine importanța factorilor sociali, psihologici şi biologici în

determinarea depresiei. Modelul stresului specifică că depresia apare cînd o vulnerabilitate preexistentă
este activată de evenimente stresante din viaţă.

Scanările RMN ale pacienţilor cu depresie arată o serie de diferenţe în structura creierului
comparabil cu cei care nu sunt depresivi. S-a observat un hipocampus mai mic şi un număr crescut de
leziuni hiperintensive. Hiperintensitățile au fost asociate cu pacienţii cu debut tardiv al tulburării şi au
condus la teoria depresiei vasculare.

De asemenea, hormonul estrogen a fost implicat în tulburările depresive datorită creşterii riscului
episoadelor depresive după pubertate, perioada antenatală şi după menopauză. Invers, perioadele
premenstruale şi postpartum cu estrogen scăzut sunt de asemenea asociate cu risc ridicat. Fluctuaţiile
estrogenului au fost asociate cu starea afectivă negativă.

Teoriile psihologice susțin că diferitele aspecte ale dezvoltării personalităţii, precum stilul de a
copia aptitudinile sociale ale unei persoane, religiozitatea, respectul de sine diminuat şi gîndirea
anormală, sunt legate de apariţia şi persistenţa depresiei cu emoţionalitate negativă.

Teoria ataşamentului prezice o relaţie între tulburarea depresivă şi calitatea legăturii dintre copil
şi părinte. Astfel experienţele negative în care o persoană pierde timpuriu un părinte, separarea şi
respingerea pot conduce la modele de lucru interne nesigure. Reprezentarea internă cognitivă a sinelui
drept nedorit şi neiubit susţine această teorie. Examinarea depresiei la femei indică că factorii de
vulnerabilitate precum pierderea maternală, lipsa unor relaţii confidenţiale, responsabilitatea pentru
creşterea unor copii mici şi şomajul pot interacţiona cu stresorii vieţii crescînd riscul depresiei.

Teoria socială asociază sărăcia şi izolarea socială cu riscul crescut al problemelor mentale în
general. Abuzul în copilărie, emoţional, fizic şi sexual sau neglijarea sunt și ele asociate cu creşterea
riscului sau dezvoltarea tulburărilor depresive mai târziu în viaţă. T Tulburările în funcţia
familiei, cum este depresia parentală, conflictul marital sever, decesul unui părinte sunt factori de risc
adiționali. În viaţa de adult, evenimentele stresante sunt asociate strâns cu debutul episoadelor depresive.
În acest context, evenimentele vieţii legate de respingerea socială par a fi în mod particular legate de
depresie.

Teoria evoluţionistă explică unele mecanisme prin care depresia poate fi încorporată genetic în
AND-ul uman, cu o mare ereditate şi prevalenţă, unele componente ale depresiei fiind adaptări la mediu
cum sunt asocierea faţă de ataşamente şi rang social.

Factori de risc: istoric de episoade depresive anterior, istoric familial de tulburare depresivă,
îndeosebi la rude de gradul I, sexul feminin, vârstă de debut înainte de 40 ani, perioada post-partum,
asociaţia cu alte afecţiuni (boală Parkinson, diabet, boală coronariană, neoplasm, stadii debut Alzheimer),
absenţa suportului social, evenimente stresante, negative ale vieţii, consum de substanţe psihoactive,
medicamente: rezerpină, diureticele tiazidice, digitală, metildopa, cicloserină, hormoni (contraceptive
orale, steroizi anabolizanţi), antiinflamatoare nesteroidiene.

Diagnostic: Înainte de a diagnostica o tulburare depresivă majoră, medicul va efectua în general

un examen medical pentru a exclude alte cauze ale simptomelor. Acestea cuprind teste pentru măsurarea
TSH şi a tiroxinei pentru a exclude hipotiroidismului; electrolitemia şi calciul seric pentru a exclude o
tulburare metabolică şi hemoleucogramă pentru a exclude infecţia sistemică sau o boală cronică. Efectele
adverse ale medicamentelor sau consumul de alcool sunt excluse de asemenea. Nivelul testosteronului
poate fi evaluat pentru a diagnostica hipogonadismul, o cauza de depresie la bărbaţi. Testele cognitive şi
imagistica cerebrală pot ajută la diferenţierea depresiei de demenţă. O scanare CT poate exclude
patologia creierului la cei cu simptome psihotice, cu debut rapid şi neobişnuite.

Cele mai folosite criterii de diagnosticare sunt cele descoperite de Asociaţia Psihiatrilor
Americani care foloseşte termenul de tulburare depresivă recurentă. Simptomele depresive tipice definite
sunt starea emoţională depresivă, anhedonia şi reducerea energiei, dintre care două trebuie să fie prezente
pentru diagnostic.

Semne şi simptome: O persoană cu episod depresiv major prezintă de obicei stare afectivă
negativă, care caracterizează toate aspectele vieţii şi imposibilitatea de a experimenta plăcerea în
activităţi care erau plăcute. Persoanele depresive pot fi preocupate cu ruminatul, gînduri şi emoţii de
neputinţă, vină sau regret inadecvate, neajutorare, lipsa speranţei. În cazurile severe pot avea simptome
de psihoză. Aceste simptome cuprind iluzii sau, mai rar, halucinaţii, de obicei neplăcute. Alte simptome
ale depresiei cuprind atenţia şi memoria diminuate (mai ales la cei cu caracteristici melancolice sau
psihotice), izolarea de situaţiile sociale şi activităţi, reducerea apetitului sexual şi ideație suicidară
recurentă fără un plan specific sau tentativă de sinucidere. Insomnia afectează 80 % dintre depresivi. O
persoană depresivă se trezeşte foarte devreme şi nu-şi poate relua somnul, dar insomnia include şi
dificultatea de a adormi. De asemenea, poate să apară hipersomnia, care afectează 15% dintre persoanele
depresive. Pacientul poate raporta şi simptome multiple cum este oboseală, cefalee sau probleme
digestive, acuze fizice care sunt frecvente în ţările în curs de dezvoltare. De asemenea, el poate da semne
de agitaţie sau inhibiţie psihomotorie și de oboseală sau pierdere a energiei, aproape în fiecare zi.

Se suspectează tulburarea depresivă majoră dacă minim cinci dintre aceste simptome au fost
prezente în cursul aceleiaşi perioade de 2 săptămâni, reprezintă o schimbare faţă de funcţionarea
anterioară și cel puţin unul dintre simptome este dispoziţia depresivă sau pierderea interesului şi a
plăcerii.

Prognostic: Episoadele depresive majore se rezolvă în timp, indiferent dacă sunt sau nu tratate.
Durata medie a unui episod este de 2-3 săptămâni cu rata cea mai mare de recuperare în primele 3 luni.
Studiile arată că 80 % dintre cei care au suferit de primul episod major de depresie vor suferi de cel puțin
încă unul pe durata întregii vieți, cu o medie de 4 episoade. Intervalul mediu dintre episoade scade odată
cu creşterea numărului episoadelor (de la 6 ani după două episoade, la 2 ani după trei episoade).
Persoanele depresive au o speranță mai scurtă de viață, fiind mai susceptibili la condiții medicale precum
bolile cardiace. Până la 60 % dintre pacienți comit suicid. Prevalenţa pe durata vieţii este de 10-25%
pentru femei şi 5-12% pentru bărbaţi. Debutul tulburării este între 20 - 30 de ani cu un maxim tardiv între
30 - 40 de ani. După vârsta de 50 de ani, rată femeilor devine egală cu cea a bărbaţilor. Evoluţia tulburării
variază larg, de la un episod cu durata de cîteva săptămîni pînă la o tulburare manifestă pentru toată viaţă,
datorită susceptibilității pentru afecţiunile medicale şi suicid.

Episodul depresiv major este caracterizat de prezenţa unei stări emoţionale sever depresive care
persistă pentru cel puţin două săptămîni. Epidoadele pot fi izolate sau recurente şi sunt împărţite drept
uşoare (puţine simptome), moderate sau severe ( au impact social sau profesional). Un episod cu
manifestări psihotice - denumit depresie psihotică - este automat considerat sever. Dacă pacientul a mai
avut un episod de manie, diagnosticul de tulburare bipolară se pune imediat. Depresia fără manie este
denumită uneori tulburare unipolară, deoarece starea emoţională rămâne la un singur pol afectiv.
Cum ne comportăm cu persoanele depresive:

Recomandabil:

 să-i atragem atenția prin întrebări asupra laturii pozitive a lucrurilor, să o antrenăm în
activități agreabile, pe măsura toleranței sale, alegând grupul de prieteni dintre persoanele
potolite, bine crescute, care să nu se comporte agresiv și să n-o ofenseze;
 sa-i arătăm considerația în mod adecvat, pentru a contracara lipsa respectului de sine care
poate fi o componenta a depresiei;
 s-o ajutăm să-și recunoască reușitele și calitățile, dar nu trebuie să ne exprimăm la modul
general ci în legătură cu situații concrete, cu date punctuale, altfel nu vom fi convingători;
 Să o încurajăm să consulte un specialist.

Nerecomandabil

 Să-i spunem să se scuture de starea aceasta depresivă, deoarece este ca și cum am insinua
că este o indispoziție voită de care ar putea scăpa oricând;
 Să-i facem morală, deoarece i-ar agrava sentimentele de vinovăție și este ca și cum am
certa un om pentru că-l doare stomacul, spunându-i: „Ia exemplu de la mine, pe mine nu
mă doare nimic.”;
 Să ne lăsăm contaminați de depresia ei.

Depresia majoră este astăzi cauza principală de deces în țările în curs de dezvoltare.
 DEPRESIA - STUDIU DE CAZ

1. Istoricul cazului
I.M., căsătorită, 47 ani, un copil- diagnosticat cu oligofrenie
A. Acuzele principale
Acuză slabă capacitate de atenţie şi concentrare, fatigabilitate, insomnii, lipsa poftei de mancare, iritabilitate,
nivelul energiei psihice este redus, sentimente de culpabilitate.
a) Istoricul tulburării prezente:
În momentul actual ramânând şomeră de la serviciu, a fost nevoită să se ocupe mai mult de gospodărie.
Mama sa s-a înbolnăvit şi nu a mai putut să aibă grija de fiul său diagnosticat cu oligofrenie. Soţul, o fire mai
autoritară şi rece nu o susţine deloc în depăşirea situaţiei în care se afla. M. crede că soţul se poartă urât pentru a
o determina să se mute din casa la mama sa unde ar urma să aibă grijă de copil şi de mamă. Ca urmare M. se simte
copleşită de viaţă, nu doarme noaptea, se simte foarte tristă şi deprimată, i se pare că a intrat într-o situaţie fară
ieşire, prezinta un tonus scăzut al activităţii, lipsa interesului şi a sentimentului plăcerii, se simte vinovată pentru
că nu a avut grijă de copil şi l-a lăsat mamei care acum s-a înbolnăvit, nu poate lua decizii şi are ganduri care o „
bântuie”.
b) Istoricul personal şi social
M. mai are o soră mai mare care nu mai stă în localitate cu restul familiei. In copilarie relatiile dintre cele
doua surori si mama lor erau stranse, pe fondul faptului ca tatal era alcoolic şi agresiv. Performantele şcolare ale
M. erau scăzute – „Profesorii îmi spuneau mereu: Brânză bună în burduf de câine. ” Relaţiile cu ceilalţi copii au
fost reduse – „Am avut prieteni puţini”
Tatăl a decedat când M. avea 28 ani şi era deja căsătorită. Soţul este cadru militar la o unitate din zonă si are
un caracter rigid, este rece şi orgolios, motiv pentru care a refuzat sa participe la ingrijirea si cresterea copilului.
M nu are retea sociala, deoarece a rupt legatura inclusiv cu persoanele de la fostul loc de munca.
B) Istoric medical
M. a fost operata de colecist acum 5 ani.

2. Conceptualizarea cazului
A. Pe fondul unui tip de personalitate dependentă, fiind rejectată şi criticată de tatal său (factori predispozanţi),
datorită faptului că mama sa s-a îmbolnăvit şi sotul o preseaza să se mute la ea să o ajute (factori declanşatori) M.
se simte rejectată de acesta. Are sentimente de inutilitate si incapacitate datorită faptului că nu mai lucrează (factori
favorizanţi). Are sentimente de vinovaţie faţă de copilul său cu handicap (factori favorizanţi), cum ca nu s-a ocupat
de el. M. S-a aşteptat la suport din partea sotului dar acesta nu a venit, toate acestea ducând la o depresie reactivă
de intensitate mare, ceea ce a facut-o să cerara ajutorul unui psihoterapeut.
 B. Evaluarea cogniţiilor şi comportamentelor actuale
M. nu mai are placere sa efectueze nici o activitate, stă mult în pat şi rumineaza, a slăbit şi manifestă o
inapetenţă severă. Prezintă gânduri de devalorizare – „soţului nu-i pasă de mine”, gânduri de vinovaţie – “mama
s-a îmbolnăvit pentru că i l-am adus pe F. pe cap, şi eu n-am facut nimic ca s-o ajut”, gânduri de incapacitate-“
nici la servici nu au mai avut nevoie de mine”, „nu sunt suficient de bună.”
C. Aspecte pozitive şi puncte tari ale clientei
M. are mecanismele de coping adaptative, orientate spre rezolvarea de probleme si este convinsa ca va
găsi o modalitate de a ieşi din această criză cu ajutorul terapiei.
D. Ipoteza de lucru
M. a dezvoltat depresia deoarece credinţele ei centrale formate în copilărie (factori declanşatori sau
activat) atunci când soţul nu i-a acordat suport în urma somajului şi îmbolnăvirii mamei sale care avea grijă de
băiat. Lipsa unei comunicări mai bune cu soţul a dus la neînţelegeri şi inferenţe arbitrare cu privire la devalorizare
şi rejectare din familie.

EVALUAREA INITIALA

1. Inventarul de depresie Beck

Ca si scala Hamilton, inventarul Beck este un prototip al scalelor ce le intruchipeaza, scalele de auto-
evaluare (self-rating). Scala BDI a fost dezvoltata de Beck si colab. (1961)35 ca un chestionar care este destinat
sa evalueze severitatea simptomelor depresive. Este compuss din 21 simptome (itemi) care fiecare este evaluat in
patru grade de severitate, de la 0 absent la 3 foarte sever, fiecarui grad corespunzandu-i o intrebare iar subiectul
este invitat sa aleaga acea intrebare a carui raspuns i se potriveste cel mai bine. Aceasta inseamna ca inventarul
Beck contine un total de 84 intrebari. Cele 21 simptome au fost alese din simptomatologia comuna a tulburarilor
depresive si din literatura psihiatrica: dispozitia depresiva, pesimism, sentimentul esecului, lipsa de satisfactie,
sentimente de vinovatie, sentimentul pedepsei, auto-dezgust, autoacuzare, dorinte auto-punitive, plans,
iritabilitate, retragere sociala, nehotarare, modificarea imaginii de sine, dificultati in munca, tulburari de somn,
fatigabilitate, pierderea apetitului, pierderea in greutate, preocupari somatice, pierderea libidoului.
Scorul total al scalei se poate intinde de la 0 la 63.
Desi are anumite limitari, scala BDI este una din cele mai uzitate scale de autoevaluare in depresie si scala
de predilactie din evaluarea rezultatelor terapiilor cognitive din tulburarile depresive.
Inventarul de depresie Beck – La acest test pacienta a obţinut 23 de puncte ceea ce denotă o depresie
moderată spre severă.
 Inventarul Beck

23

63

Punctaj maxim Punctajul pacientei

2. Scala de evaluare a depresiei Hamilton

Scala HRSD a fost introdusa in 1960 de Hamilton si ea a devenit cea mai folosita scala in domeniu. Desi
a aparut in acelasi an cu scala de depresie Cronholm-Ottoson, scala Hamilton a devenit pe departe cea mai utilizata
scala si un instrument international de comunicare intre investigatori.
Scala originala a fost construita sa cuantifice severitatea depresiei numai la pacientii deja diagnosticati ca
avand depresie si nu ca un instrument de identificare a depresiei. Ea trateaza depresia ca un concept unitar si
incercarea sa de a identifica componentele depresiei a dat rezultate contradictorii. Desi Hamilton a identificat 21
de dimensiuni de evaluare in lucrarea sa din 1960, el s-a oprin numai la primele 17. Ceilalti 4 itemi, variatia diurna
a dispozitiei, derealizarea, simptomele paranoide si cele obsesionale au fost excluse fie din cauza ca ele nu masoara
depresia sau intensitatea ei, fie ca ele apar prea rar in sindromul depresiv. Itemii au fost selectionati din experienta
interviurilor clinice cu pacientii depresivi si din descrierile clinice din tratatele de specialitate. Din nefericire, scala
a fost utilizata in mai multe variante, cu 17 itemi, 21 itemi sau cu 24 itemi (itemii aditionali au fost: lisa de ajutor,
lipsa de speranta si lipsa de valoare). Treptat, in ultimii ani s-a folosit numai versiunea cu 21 itemi care a devenit
astfel versiunea “standard” pentru utilizari clinice sau de cercetare. Unsprezece itemi sunt evaluati pe o scala 0-4
si restul itemilor pe o scala 0-2.
Scorul fiecarui item sintetizeaza frecventa si severitatea simptomelor. Evaluatorul este invitat sa “coteze
ponderea ambelor atunci cand judeca” (Hamilton, 1960). Pe baza scorului fiecarui item se calculeaza scorul
general al scalei si scorul factorilor scalei. Cel mai frecvent raportat in lucrari stiintifice este scorul total. Pentru
scala cu 17 itemi scorul total se poate intinde de la 0 la 50, iar pentru scala cu 21 itemi scorul poate fi in plaja de
la 0 la 62. Scala Hamilton nu furnizeaza “scoruri prag” (cut-off points) dar in practica este in general agreat ca un
scor de 7-17 semnifica o depresie usoara, 18-24 reprezinta o depresie de severitate medie, iar peste 25 o depresie
de severitate mare (Endicott si colab. 1981)6. Hoojer si colab. (1991) prezinta o versiune mai noua si o metoda de
scorare in functie de antrenamentul cotatorului si de versiunea folosita.
Scala de evaluare a depresiei Hamilton – La aceasta scala pacienta a obtinut 24 de puncte, care confirma depresie
de severitate medie cu potential crescut de agravare.

80

25 62
60

40 18
20
7
24
0 17
Scor minim

Scor maxim

Depresie usoara Depresie de severitate medie Depresie de severitate mare

INTERVENŢIA TERAPEUTICĂ

Scopul interventiei terapeutice: sprijinirea pacientei in depasirea episodului depresiv in care se afla.
Obiectivele interventiei terapeutice:
– crearea sentimentului de bine de sănătate- înlăturarea simptomelor cu privire la insomnii, sentimente de
incapacitate, vinovaţie, lipsa poftei de viaţă, iritabilităţii, şi creşterea energiei;
-înlăturarea gândurilor obsesive cu privire la eşec;
– o mai buna relaţie interpersonală cu soţul, cu copilul şi cu fostele colege de la fabrică;
– training asertiv pentru o mai bună comunicare cu soţul;
Şedinţele 1 si 2
Construirea relatiei terapeutice.
Discutarea contractului terapeutic - am stabilit un număr de 10 şedinţe cu o durată de 50 de minute.
Stabilirea modului de adresare: la persoana a II a singular.
Tema pentru acasă - efectuarea unei liste cu activitatiile zilnice pentru toate zilele pana la urmatoarea
sedinta.

Şedinţele 3 si 4
Discutarea evenimentelor petrecute de la ultima sedinta si a temei pentru acasă.
Scurtă sumarizare a problemelor clientei urmată de continuarea anamnezei.
Împreună cu clienta s-a trecut la precizarea obiectivelor şi efectuarea listei de probleme.
Lista de probleme:
– mă simt depăşită de problemele zilnice
– sentimente de incapacitate
– slabă comunicare cu soţul
– ruminaţia gândurilor triste
– inactivitate
– imposibilitate de a mă concentra
– imposibilitate de a mă bucura şi a simţi plăcere
– dificultatea de a interacţiona adecvat cu soţul
– sentimente de vină, faţă de mamă şi băiat
Obiectivele terapiei au fost stabilite impreuna cu clienta.
În continuare am trecut la prezentarea modelului A B C cognitiv, explicând legătura dintre gânduri emoţii
şi comportamente:
Ex: A (element activator) – La micul dejun soţul citeste ziarul şi nu vorbeste cu mine
B (gânduri şi convingeri) – Nu-i pasă de mine
C (consecinte) – (stări afective) – Mă simt iritată, am resentimente şi sentimente de vinovaţie.
– (comportament) – Mă cert cu el sau îi spun că e egoist.
Tema pentru acasă: monitorizarea stărilor afective conform modelului ABC

A (element activator) B (gânduri şi convingeri) C (consecinte)

Stări afective Comportament
Şedinţa 5
Discutarea evenimentelor petrecute de la ultima sedinta si a temei pentru acasă.
Clienta şi-a efectuat tema, cu toate acestea a declarat că nu îi este prea clar cum influentează gândurile
sale stările afective, drept pentru care am hotarât să luăm ca exemplu incidentul care a declanşat episodul depresiv.
Discutia a decurs in felul urmator:
T: ce ai gandit în momentul în care soţul tău ţi-a făcut această propunere?( să se mute la bunica împreună cu
copilul)
P: Că vrea sa scape de mine..
T: Şi ce înseamnă asta pentru tine?
P: Înseamnă că nu vrea să mă mai vadă niciodată.
T: Şi cum te-a făcut să te simţi ?
P: M-am simţit respinsă, şi foarte deprimată…Atunci m-am simţit pentru prima dată groaznic de deprimată.
T: Haideţi să mai verificăm o dată, el va spus să vă mutaţi , aşa-i?
P: Da, aşa-i
T: Şi v-aţi gândit că vrea să scape de de dvs…asa-i?
P: Da.
T: Pe ce te bazezi când afirmi acest lucru?
P: Păi ne certăm tot timpul, mai mereu sunt bolnavă, casa-i vraişte…
T: Hai sa vedem ce ai fi gândit despre acest lucru dacă nu erai deprimată
P: Acelasi lucru, pentru ca-i evident că asta urmareşte.
T: Poate te gândeai că-i doar o soluţie de moment. Poate aşa s-a gândit soţul tău.
P: Atunci de ce nu mi-a spus?
T: Crezi că dacă-i propuneai o soluţie alternativă soţul tău ar fi fost de acord?
P: Nu m-am gândit la lucrul acesta m-am gândit nu mai ca vrea sa scape de mine.
T: Ce i-ai spune altei persoane care ar veni să-ţi ceară sfatul într-o problemă asemanatoare?
P: Să nu accepte propunerea asta să se gândească şi la altă soluţie.
T: Ai gândi că de fapt soţul o abandonează.
P: Nu cred că aş gândi aşa ceva dacă nu aş avea o dovadă.
T: Ce anume ai considera ca fiind o dovadă în acest sens?
P: Ca soţul să-i fi spus ca vrea să divorţeze.
T: Soţul tău ţi-a spus vreodată că vrea să divorţeze?
P: Nu nu mi-a spus niciodată.
Ajungând în acest punct al conversaţiei clienta şi-a dat singură seama că dacă ar fi gândit altceva atunci
când soţul i-a spus să meargă la bunici situaţia ar fi fost alta, nu ar mai fi apărut starea sa neplacută.
În continuare am dat ca temă: efectuarea unui tabel în care să treacă:
Stare afectivă Gând disfuncţional Gând alternativ adaptativ Comportament
Şedinţele 6 si 7
Discutarea evenimentelor petrecute de la ultima sedinta si a temei pentru acasă, din care a rezultat ca
pacienta s-a simţit destul de deprimată şi a stat în pat în mai toate serile trecute. S-au discutat gandurile identificate
de aceasta in serile respective si ganduri alternative pentru ele.
După ce am lucrat împreună cu clienta pe gândurile alternative pentru a-şi crea deprinderea de lucru, am
trecut la o abordare comportamentala a problematicii lucrând împreună la efectuarea unor planuri de activitati
pentru o zi întreagă, aceste activităţi urmând a le îndeplini clienta începând din ziua urmatoare.
Tema: Urmărirea şi înlocuirea, in continuare, a gândurilor disfuncţionale, şi efectuarea activitătilor
conform programului stabilit.

Şedintele 8 si 9
Discutarea evenimentelor petrecute de la ultima sedinta si a temei pentru acasă.
Se defineşte conceptul de asertivitatate.
Îi cer clientei să alcatuiască o lista cu situaţii non-asertive şi asertive pe care le comenteaza împreună cu
mine şi identifică ce i se potriveste mai bine.
M. descoperă că are un grad înalt de sumisivitate în unele situaţii, atunci se simte şi inferioară.
Folosesc jocuri de rol pentru a antrena modul asertiv de relaţionare cu soţul.
Îi dau ca temă pentru acasă să încerce să pună în practică, cu soţul noul mod de comunicare mai asertiv şi
să-şi noteze rezultatele pentru a le discuta într-o şedinţă urmatoare.
Fiecare din aceste două şedinţe s-a finalizat cu o scurtă relaxare şi cu sugestii de întărire a eului.

Şedinţa 10
Discutarea evenimentelor petrecute de la ultima sedinta si a temei pentru acasă. In continuare mă axez pe
verificarea şi evaluarea rezultatelor terapiei.
Demersul terapeutic se încheie cu asumarea responsabilităţii pentru clientă pentru menţinerea câştigurilor
obţinute de pe urma procesului terapeutic.

EVALUAREA FINALA

1. Inventarul de depresie Beck

Inventarul de depresie Beck – La acest test pacienta a obţinut 6 puncte, deoarece pacienta crede ca mai
are de lucrat la construirea unei imagini de sine realista, pozitiva si solida, din cauza dereglarilor metabolismului
din perioiada in care avea insomnii, pacienta nu are inca un program de somn prestabilit si intampina dificultati in
reluarea relatiilor sociale, dat fiind ca acest aspect nu depinde doar de ea.
 Inventarul Beck

63

Punctaj maxim Punctajul pacientei

2. Scala de evaluare a depresiei Hamilton

Scala de evaluare a depresiei Hamilton – La aceasta scala pacienta a obtinut 7 de puncte, ceea ce reprezinta
pragul intre dintre dispozitie normala si depresie usoara, motiv pentru care, am stabilit cu pacienta ca oricand simte
ca este in pericol de a recadea in starile cu care s-a prezentat initial la cabinet, terapia se poate relua.

80

25 62
60

40 18
24
20

0
7 17
Scor minim

Scor maxim

Depresie usoara Depresie de severitate medie Depresie de severitate mare

 ANALIZA COMPARTIVA PRE-POST TEST

1. Inventarul de depresie Beck

Inventarul Beck
70

60
63

50

40

30

23
20

10
6
0
PUNCTAJ MAXIM PUNCTAJUL PACIENTEI INAINTE DE PUNCTAJUL PACIENTEI DUPA
TERAPIE TERAPIE

2. Scala de evaluare a depresiei Hamilton

70

60 62
50

40

30

20
24

10
7
0
Punctaj maxim Punctajul pacientei inainte de Punctajul pacientei dupa terapie
terapie
 Asa cum se observa din cele doua grafice, simptomatologia pacientei s-a diminuat considerabil. Aceasta
nu mai acuza slabă capacitate de atenţie şi concentrare, fatigabilitate, insomnii, lipsa poftei de mancare, iritabilitate
si sentimente de culpabilitate.
Desi pacienta crede ca mai are de lucrat la construirea unei imagini de sine realista, pozitiva si solida, nu
are inca un program de somn prestabilit si intampina dificultati in reluarea relatiilor sociale, s-au observat
schimbari comportamental semnificative in conduita pacientei, acestea fiind observate de terapeut, de pacienta si
de cei din jurul ei.

CONCLUZII

Tulburarea depresiva este din ce in ce mai des intalnita in zilele noastre, in special din cauza dezvoltarii
continuue a tehnologiei si din cauza stresului financiar cu care se lupta majoritatea oamenilor din societatea
moderna.
În cazuri de depresie majora, de obicei pacienţii sunt trataţi cu medicaţie antidepresivă care, în majoritatea
cazurilor, este asociată cu psihoterapie sau consiliere. De asemenea, exista cazuri in care este necesara spitalizarea,
mai ales daca tulburarii i se asociaza cu auto-neglijarea şi riscul semnificativ de autovătămare.
Totusi, depresia usoara si cea de severitate moderata poate fi tratata si exclusiv prin terapie, daca pacientul
vine la timp la psihoterapeut, asa cum a fost cazul pacientei M.
Eficienta terapiei cognitiv comportamentale in cazuri precum cel prezentat anterior reiese cel mai bine din
analiza comparativa pre-post test.
In concluzie, scopul terapiei cu pacienta M. A fost atins aceasta devenind din nou functionala.
 B.D.I. (21 itemi)

Chestionarul conţine mai multe grupuri de câte 4 afirmaţii. Vă rugăm să citiţi cu atenţie fiecare grup şi să
alegeţi din el afirmaţia care descrie cel mai bine starea dvs. pe care o simţiţi de cel puţin o săptămână şi până
astăzi. Încercuiţi numărul afirmaţiei care vi se potriveşte. Dacă apreciaţi că vi se potrivesc mai multe afirmaţii
dintr-un grup, încercuiţi-le pe toate. Citiţi cu atenţie toate variantele de răspuns dintr-un grup înainte de a alege.

1. Tristeţe

0. Nu mă simt trist.

1. Mă simt trist.

2. Sunt trist tot timpul şi nu pot scăpa de tristeţe.

3. Sunt atât de trist şi de nefericit, încât nu mai pot suporta.

2. Pesimism

0. Viitorul nu mă descurajează.

1. Mă simt descurajat când mă gândesc la viitor.

2. Simt că nu am ce aştepta de la viitor.

3. Simt că viitorul meu este complet fără speranţă (şi că situaţia mea nu se va schimba).

3. Sentiment de eşec

0. Nu am sentimentul eşecului sau al ratării.

1. Simt că am avut mai multe insuccese decât majoritatea oamenilor.

2. Dacă îmi privesc viaţa, văd o grămadă de insuccese, eşecuri.

3. Mă simt complet ratat ca persoană.

4. Nemulţumire

0. Diverse lucruri îmi fac aceeaşi plăcere ca de obicei.

1. Nu mă mai bucur de lucruri sau de întâmplări ca înainte.

2. Nu mai obţin o satisfacţie reală din nimic.

3. Sunt nemulţumit, indiferent faţă de toate şi totul mă plictiseşte.

5. Vinovăţie

0. Nu mă simt în mod special vinovat de ceva.

1. Mă simt vinovat o mare parte din timp.

2. Mă simt vinovat cea mai mare parte a timpului.

3. Mă simt tot timpul vinovat.

6. Sentiment de pedepsire

0. Nu simt că aş fi pedepsit cu ceva.

1. Mă gândesc că s-ar putea să fiu pedepsit.

2. Aştept să fiu pedepsit.

3. Simt că sunt pedepsit.

7. Neplăcere, dezamăgire de sine

0. Nu mă simt dezamăgit de mine.

1. Mă simt dezamăgit de mine însumi.

2. Sunt dezgustat de mine (propria persoană mă dezgustă)

3. Simt că mă urăsc.

8. Autoacuzare

0. Nu simt că aş fi mai rău decât alţii.

1. Mă critic pentru slăbiciunile şi greşelile mele.

2. Mă judec tot timpul pentru greşelile mele.

3. Mă acuz pentru tot ce se întâmplă rău.

9. Autoagresiune

0. Nu am idei de sinucidere.

1. Am câteodată idei de sinucidere, dar nu vreau să le pun în practică.

2. Mi-ar plăcea să mă sinucid

3. M-aş sinucide dacă aş avea ocazia să o fac.

10. Plâns

0. Nu plâng mai mult decât de obicei.

1. Acum plâng mai mult decât înainte.

2. Plâng tot timpul.

3. Obişnuiam să plâng, dar acum nu mai pot nici dacă aş vrea.

11. Iritabilitate

0. Nu sunt mai nervos ca înainte.

1. Acum mă enervez, devin mai irascibil mai uşor ca înainte.

2. Sunt tot timpul nervos, iritat, irascibil.

3. Lucrurile care mă enervau înainte acum mă lasă rece, indiferent.

12. Retragere socială, izolare

0. Nu mi-am pierdut interesul faţă de oamenii din jur.

1. Acum ceilalţi oameni mă interesează mai puţin ca înainte.

2. Mi-a scăzut foarte mult interesul pentru majoritatea oamenilor din jur.

3. Mi-am pierdut orice interes faţă de ceilalţi (şi ei îmi sunt indiferenţi)

13. Nehotărâre

0. Mă hotărăsc la fel de uşor ca întotdeauna.

1. Iau decizii cu mai mare greutate decât înainte, am tendinţa să amân luarea unor hotărâri.

2. Am mari dificultăţi în a lua o hotărâre.

3. Nu mai pot lua hotărâri în nici o privinţă.

14. Modificări în imaginea de sine

0. Nu cred că arăt mai rău ca înainte.

1. Cred că arăt mai bătrân şi mai puţin atrăgător.

2. Cred că modificările permanente în felul cum arăt mă fac neatrăgător.

3. Cred că sunt urât.

15. Dificultăţi în muncă

0. Lucrez la fel de bine ca şi altădată.

1. Fac un efort suplimentar ca să încep să lucrez ceva (ca să mă apuc de lucru).

2. Depun un efort foarte mare ca să fac ceva, orice.

3. Nu pot lucra absolut nimic.

16. Tulburări de somn

0. Dorm la fel de bine ca întotdeauna.

1. Nu mai dorm la fel de bine ca înainte.

2. Mă trezesc cu 1-2 ore mai devreme decât este cazul şi readorm cu greu.

3. Mă trezesc cu câteva ore mai devreme decât este cazul şi nu mai pot readormi.

17. Oboseală

0. Nu obosesc mai repede decât înainte.

1. Acum obosesc mai repede decât înainte.

2. Obosesc fără să fac mai nimic, aproape orice fac mă oboseşte.

3. Mă simt prea obosit ca să mai fiu în stare să fac ceva.

18. Anorexie

0. Pofta mea de mâncare nu este mai scăzută ca de obicei.

1. Pofta mea de mâncare este mai scăzută decât de obicei.

2. Pofta mea de mâncare este mult mai scăzută acum.

3. Nu mai am deloc poftă de mâncare.

19. Pierdere în greutate

0. Nu am slăbit în ultimul timp.

1. Am slăbit mai mult de 3 kilograme (în ultimele 2 luni), deşi nu am ţinut cură de slăbire.

2. Am slăbit mai mult de 5 kilograme (în ultimele 2 luni), deşi nu am ţinut cură de slăbire.

3. Am slăbit mai mult de 7-8 kilograme (în ultimele 2 luni), deşi nu am ţinut cură de slăbire.

20. Preocupări legate de starea fizică, de sănătate

0. Nu am supărări legate de sănătatea mea şi nu mă preocupă în mod deosebit acest aspect.

1. Sunt îngrijorat de unele probleme de sănătate cum ar fi: dureri, înţepături, furnicături.....

2. Sunt foarte îngrijorat de starea mea de sănătate şi mi-e greu să mă gândesc la altceva.

3. Sunt atât de îngrijorat în privinţa sănătăţii mele, încât nu mă mai pot gândi la altceva.

21. Modificări libidou

0. Nu am observat modificări în interesul (apetitul) meu sexual.

1. Activitatea sexuală mă atrage mai puţin ca înainte.

2. Activitatea sexuală mă atrage mult mai puţin ca înainte.

3. Mi-am pierdut complet interesul (apetitul) pentru activitatea sexuală.

FOAIE DE RASPUNS EVALUARE INITIALA FOAIE DE RASPUNS EVALUARE FINALA

0 1 2 3 0 1 2 3

A A

B B

C C

D D

E E

F F

G G

H H

I I

J J

K K

L L

M M

N N

O O

P P

R R

S S

T T

U U

V V

Punctaj total Punctaj total

Nivel depresie: Nivel depresie: