Cuprins

Capitolul I Rolul serviciilor în dezvoltarea economiei

1.1Definiţiile marketingul serviciilor……….……………………………………3

1.2Evolutia serviciilor …………………………………………………………4-5
1.3Contributia serviciilor la cresterea economica............................................6-8
Concluzie…………………………………………………………………………9
Bibliografie……………………………………………………………………...10

1
1.1 Definiţii ale marketingului serviciilor
Ce sunt serviciile?
Servicile nu au defenitie clara dar majoritatea economiştilor le privesc ca un sistem de
utilităţi, în care beneficiarul cumpără sau foloseşte nu un produs, ci o anumită utilitate, care-i
conferă anumite avantaje ori satisfacţii, neconcretizate, în majoritatea cazurilor sub formă
materială şi destinate satisfacerii unor nevoi personale sau sociale.

Serviciile reprezintă activităţi, beneficii sau utilităţi care sunt oferite pe piaţă sau prestate
în asociere cu vânzarea unui bun material” .

Specialist în marketing, Philip Kotler oferă la rândul său accepţiunea potrivit căreia
„serviciul reprezintă orice activitate sau beneficiu pe care o parte o poate oferi alteia, care este, în
general, intangibil, şi al cărei rezultat nu presupune dreptul de proprietate asupra unui bun
material”.

O definiţie cuprinzătoare este dată de Christian Gronroos : „un serviciu este o activitate
sau un grup de activităţi mai mult sau mai puţin tangibile, care au de obicei loc în momentul
interacţiunii dintre cumpărător şi prestator”. Această definiţie precizează pe lângă
„nematerialitatea” serviciilor şi importanţa hotărâtoare a relaţiei cumpărător-prestator, care este
de cele mai multe ori decisivă în prestarea serviciului.

2
1.2 Evolutia serviciilor

Evolutiile din ultimele decenii indreptatesc caracterizarea economiilor tarilor dezvoltate

ca "economii ale serviciilor". In actualul Top 500 de compani din lume realizat de revista
Fortune, cele mai de succes firme din tariile dezvoltate apartin sectorului tertiar. Astfel pe
primul lor se afla lantul de magazine Wal-Mart din Statele Unite ale Americii. In Germania in
primele 20 de firme 8 dintre ele au ca obiect de activitatea prestarea serviciilor.

Elvetia este recunoscuta ca “tara serviciilor”, acest lucru este demonstat si de numarul
mare de firme din domeniul serviciilor aflate in top. Numai putin de 8 firme se afla in primele 10
firme.
Desi acum serviciile au un rol important in economia oricarui stat, ele nu au avut acelasi
statut de la inceput.Mult timp serviciile au fost ignorate, considerate neproductive (A. Smith, D.
Ricardo, S. Mill, Say, Marx). Pentru acesti autori clasici realitatea serviciilor consta esential in
servicii personale si domestice. Pentru ei transportul, comertul, bancile erau „intermediari”utili
in masura in care facilitau deplasarea si achizitia marfurilor dar fara a fi considerate creatoare de
valoare.
In trecut se spunea ca serviciile sunt o frana a cresterii economice, fiind un factor
inflationist deoarece cresterea salariilor si a profitului nu ar corespunde unei cresteri a
productivitatii.
Teoriile economice noi reconsidera rolul serviciilor in dezvoltarea economiei, revizuind
conceptia despre cresterea economica. Astfel unele tari au inceput sa se axeze pe sectorul
serviciilor, cazul Elvetiei care nu investeste in industrie (exceptie industria lactatelor, ceasurilor
si a dulciurilor) deoarece este mai costisitor si amortizarea se face lent ci in cresterea calitatiilor
serviciilor.
Acesta este de altfel şi cazul României cu o pondere a populaţiei ocupate în servicii de
numai 31,2% în anul 2000, iar in cel de-al doilea trimestru al anului 2009 rata de ocupare fiind
de 59,7%.
În lipsa unui indicator sintetic, capabil să exprime activitatea acestui sector şi să asigure
comparabilitatea cu alte sectoare sau ţări, se poate recurge la abordarea din diverse unghiuri a
contribuţiei şi, respectiv, a gradului de angajare a serviciilor în efortul globalal dezvoltării
economiei.

3
 În acest sens, ar putea fi luate în considerare, pe de o parte, proporţia resurselor umane şi
a fondurilor materiale angajate în acest sector, iar pe de altă parte contribuţia lui la crearea
produsului intern brut şi a valorii adăugate.
Unii dintre indicatorii cei mai expresivi de caracterizare a dimensiunilor şi evoluţiei
sectorului serviciilor îl reprezintă populaţia ocupată (ponderea faţă de total) şi modificarea
acesteia în timp.
Din informaţiile privind economia mondială rezultă că, cu cât o ţară are un nivel de
dezvoltare mai ridicat, cu atât sectorul terţiar (serviciile) deţine o parte mai însemnată din totalul
forţei de muncă. Corespunzător, în ţările dezvoltate ale lumii, peste 2/3 din populaţia ocupată
este angajată în sfera serviciilor – în SUA, Canada,Elvetia, Olanda, ajungând la peste 73%, în
timp ce, în ţările cu un nivel mediu şi scăzut de dezvoltare ponderea este de 35-40% - Portugalia,
Grecia, Turcia.

Diferenţele sensibile între ţări reflectă nu numai gradul diferit de dezvoltare ci şi o serie
de particularităţi privind structura internă a economiei şi/sau a sectorului terţiar, opţiunea pentru
un anume model de creştere economică, tradiţiile culturale şi religioase, gradul de militarizare a
economiei sau ţării.
In schimb, in cazul ţărilor est-europene, aflate în plin proces de tranziţie, nivelul mai
modest al serviciilor este condiţionat, dincolo de stadiul dezvoltării economice, de dificultăţile cu
care se confruntă aceste ţări şi ritmul în care se realizează tranziţia.
Totodată, o analiză a evoluţiei dimensiunilor sectorului terţiar, la scară mondială,
evidenţiază tendinţa de creştere a acestuia, prin deplasarea continuă a forţei de muncă spre
ramurile din sfera serviciilor.

Asistam in prezent pe plan mondial la trecerea la un nou tip de societate pe care

specialistii o caracterizeaza cu denumiri diferite cum ar fi:
- societate post industriala (Daniel Bell – Harvard)
- societate neo industriala (Jonathan Gershuny)
- al treilea val (Alvin Toffler)
- informationala
- a cunoasterii, etc.

4
1.3 Contributia serviciilor la cresterea economica

Mult timp,importanta activitatilor de servicii nu a fost recunoscuta, serviciile fiind

neglijate de economisti si incadrate,se parea,odata pentru totdeauna,in sfera neproductiva.
Experienta tarilor dezvoltate arata ca sectorul serviciilor este uzual, la fel de mult o
premisa si un rezultat al dezvoltarii economice.In acest sens, experienta unui sistem bancar
eficient, a unui sector dorespunzator dezvoltat de transporturi, de telecomunicatii, de servicii de
asigurare si a unei administratii publice eficiente sunt esentiale pentru infaptuirea unui proces de
crestere economica interna si pentru participarea la comertul International.
Mai mult, un sistem bancar bine organizat are capacitatea de mobilizare si utilizare
eficienta a capitalului nu numai in cadrul fiecarei economii nationale, ci si prin investitii directe
in alte economii, prin acordarea de imprumuturi in conditii avantajoase.
Amplificarea miscarii internationale a capitalului si fortei de munca in scopul
valorificarii lor mai eficiente conduce la cresterea fluxurilor internationale de servicii.
De asemenea, dezvoltarea comertului cu produse de inalta tehnicitate si cu instalatii
complexe determina sporirea comertului international cu servicii cum ar fi cele legate de
transferul international de tehnologie, comertul cu brevete, know-how, servicii de engineering.
De mentionat este si faptul ca epoca actuala se caracterizeaza prin contracte internationale
deosebit de intense. Aceasta conduc, de asemenea, la amplificarea fluxurilor internationale de
servicii cum ar fi cele generate de calatoriiile de afaceri, intretinerea reprezentantelor economice,
participarea la organizatii internationale, congrese, conferinte, colocvii, servicii de presa si
telecomunicatii, burse de studii si documentare.
In tara noastra cresterea volumului serviciilor pentru populatie prestate cu plata sau din
fondurile sociale de consum raspunde unei dinamici obiective a noilor cerinte privind procesul
de reproductie a fortei de munca. Sfera serviciilor trebuie sa se adapteze flexibil progresului care
are loc in domeniul consumului in concordanta cu diferentierea necesitatilor in diferite etape de
dezvoltare a societatii.

Un fenomen prezent in toate tarile este cresterea ponderii fortei de munca ocupata in domeniul
serviciilor, fenomen manifestat cu o mai mare intensitate in tarile dezvoltate. Astfel, in tari ca
SUA, Germania, Marea Britanie, Franta, Belgia, Danemarca, Elvetia, Austria, Olanda si Suedia,
ponderea populatiei ocupata in domeniul serviciilor depaseste 70%. Chiar si in tari cu un nivel
mediu de dezvoltare sau sub medie - Spania, Portugalia, Grecia, Croatia, Ungaria, Slovenia,
Slovacia si Polonia, ponderea populatiei ocupata in domeniul serviciilor depaseste 60%.
In Romania repartiţia populaţiei ocupate pe activităţi ale economiei naţionale arată că 30,1% din
totalul persoanelor ocupate erau concentrate în sectorul agricol, 28,7% în industrie şi construcţii,
iar 41,2% în servicii. În activităţile neagricole erau ocupate 6460 mii persoane, ponderi
semnificative în rândul acestora fiind deţinute de cele care îşi desfăşurau activitatea în industria
prelucrătoare (25,5%), comerţ (17,6%) şi construcţii (10,9%).

5
 In tarile dezvoltate serviciile au o importanta majora la formarea PIB-ului, astfel in
Germania 71,3 % servicii, 27,8 si doar 0,9%, in Luxemburg serviciile au contribuit cu 80,6
%. Media in Uniunea Europeanaeste de 73,1 %.

In Romania serviciile au avut în intervalul 2002-2008 o pondere de circa 50%, în primele

şase luni ale acestui an fiind de 49,5%.

6
 Si in tarile in curs de dezvoltare, sectorul serviciilor ia amploare, in Africa sub sahariana
serviciile au contribuit cu 47% pe cand industria a avut un procent de 37%, iar agricultura doar
16%. Ceea ce inseamna ca cresterea economica din Africa sub sahariana s-a bazat pe servicii,
decat pe industrie. Desi cota servicilor din unele tari in curs de dezvoltare poate fie egala cu cea a
unei tari dezvoltate, natura servicilor este diferita.

In tarile bogate sunt dezvoltate serviciile:

1. servicile financiare
2. turismul
3. servicile de transport
4. servicile medicale
5. educatia

Pe cand in tarile in curs de dezvoltare sunt prezente :servicile de transport, servicile medicale (in
crestere inAfrica sub-sahariana), servicile in IT (call-center).
De exemplu, în anul 2008, comparativ cu anul 20010, exportul serviciilor de afaceri s-a majorat
semnificativ în cazul următoarelor ţări: Slovacia – 60,2%; Polonia – 58,8%; Ungaria – 47,4%;
Slovenia – 45,5%; România – 24,2%. În privinţa serviciilor financiare, s-a înregistrat o creştere
de 2,2 ori a exportului Cehiei, o dublare a celui aferent Slovaciei şi o majorare cu 22,5% în cazul
României.
Analiza dinamicii serviciilor informatice situează România pe locul I, în cadrul noilor ţări
membre UE, cu o creştere de 2,5 ori urmată de Cehia cu 2,2 ori şi de Ungaria cu 43,1%.

7
 Concluzie

In concluzie servicile sunt important pentru cresterea si dezvoltarea oricarui stat. In continuare
ele se vor diversifica, calitatea acestora va fi din ce in ce mai mare. Consider ca acest trend de
“inlocuire” a industriei se va face din ce mai simtit si in tarile in curs de dezvoltare.
O altă concluzie importantă, demonstrată de realităţile economice, este că serviciile pot fi
considerate în acelaşi timp,premisă şi efect al industrializării.
În privinţa serviciilor destinate consumului final, acestea sunt implicate atât în
satisfacerea unor nevoi materiale, cât şi spirituale sau sociale, intrând în acest proces în relaţii
complexe cu bunurile materiale, relaţii ce pot fi de concurenţă (substituţie) sau de stimulare
(complementaritate).
Teoriile economice moderne au revenit asupra rolului serviciilor în creşterea
economică, recunoscându-se rolul de prim rang pe care acestea îl au în prezent în realizarea
progresului economic şi social.
Astfel, funcţiile serviciilor se înscriu între activităţile cele mai importante creatoare de
avuţie materială şi spirituală. Dintre acestea se remarcă funcţiile de: cercetare-dezvoltare,
educaţie (formare şi perfecţionare profesională), întreţinere (mentenanţă), aprovizionare şi stocaj,
distribuţie, potenţarea utilizării produselor, gestiunea şi reciclarea deşeurilor. Aceste funcţii
înglobează, cu diferenţieri în funcţie de natura produselor, până la 80% din costurile totale ale
acestora.
Pe de altă parte, eterogenitatea serviciilor face ca diferite prestaţii să nu contribuie la fel la
creşterea economică, serviciile împărţindu-se din acest punct de vedere în: intensive în muncă
(personal) şi intensive în cunoaştere (inteligenţă).
Aportul cel mai mare la creşterea economică îl au serviciile intensive în inteligenţă, care
contribuie la progresul tehnic în sens larg, contribuţie ce poate fi analizată şi măsurată cu
ajutorul funcţiilor de producţie.
Contribuţia serviciilor la calitatea vieţii se referă la trei aspecte mai importante:
consumul de servicii, relaţiile serviciilor cu timpul liber şi cu mediul înconjurător.
Consumul de servicii este un indicator important al calităţii vieţii, existând diferenţieri
importante în privinţacoeficienţilor bugetari ai serviciilor (care exprimă ponderea cheltuielilor
pentru servicii în cheltuielile totale de consum ale populaţiei) între diferite ţări, precum şi pe
categorii socio-profesionale, determinate de diferenţele în ceea ce priveşte veniturile reale ale
populaţiei.
Relaţiile serviciilor cu timpul liber vizează atât mărimea acestuia cât şi modalităţile lui de
utilizare, serviciile fiind implicate atât în creşterea loisirului, cât şi în crearea condiţiilor pentru
loisir şi petrecerea acestuia.
În sfârşit, raporturile serviciilor cu mediul înconjurător se concretizează atât în
deteriorarea acestuia (prin diferite forme de poluare) cât şi în protejarea lui prin: îmbunătăţiri
funciare, amenajări silvice, servicii de epurare, de salubritate etc. şi nu în ultimul rând, prin
educarea ecologică a utilizatorilor productivi şi finali.

8
 Bibliografie
1) https://blogoenciclopedia.blogspot.md/2012/10/contributia-serviciilor-in-
dezvoltarea.html
2) http://www.mediafax.ro/economic/serviciile-au-cea-mai-mare-contributie-la-formarea-
pib-3167399
3) https://biblioteca.regielive.ro/referate/turism/dezvoltarea-serviciilor-in-romania-
100725.html
4) Marketingul Serviciilor-Curs de lecţii pentru ciclul II
Viorelia Moldovan-Batrînac, conf. univ., dr
Ina Cavcaliuc, conf. univ., dr.