UNIVERSITATEA ”BABEȘ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ÎN AFECȚIUNILE APARATULUI
LOCOMOTOR

Sistemul cardiovascular – procesul de

îmbătrânire – răspunsul la exercițiul
fizic

Studenți:
Bakk Balazs
Benedec Denisa
Cioarba Ionut-Rares
Gheorghe Alina
Ternei Attlia

2018
Introducere
Procesul de îmbătrânire se referă la totalitatea evenimentelor, determinate în timp, care se
produc în decursul existenței unui individ.(Ştefănescu, M., 2013).

Clasificarea vârstei a treia în funcție de vârstă:

 Presenescența, între 45-60 de ani;
 Senescența, între 61-75 ani;
 Vârstnic, între 75-89 ani;
 Bătrân, între 90-99 ani;
 Congenar, peste 100 de ani.
Clasificarea teoriilor îmbătrânirii
Teorii genetice:
 Teoria erorilor
 Teoria programată
Teorii nongenetice:
 Teoria imunologică
 Teoria neuro-endocrină
 Teoria țesutului conjunctiv
 Teoria acumulării de produși reziduali
 Teoria radicalilor liberi
 Teoria factorilor externi
 Teoria legării încrucișate

Afecțiuni frecvente la vârsta a treia

 Ateroscleroza sistemică
 Cardiopatia ischemică cronică
 Hipertensiune arterială
 Tulburările de ritm și de conducere
 Boli hematologice
 Boli digestive
 Boli endocrine
 Boli ale sistemului nervos
 Boli psihice
 Afecțiuni oculare
 Afecțiuni ale aparatului locomotor
Afecțiuni rare la vârsta a treia
 Hepatita acută
 Hernia de disc cu sindrom sciatic
 Migrena
 Nefrita acută
 Urticaria

Sistemul cardiovascular în procesul de îmbătrânire

Sistemul circulator este format din inima, vase sanguine si limfatice, care alcatuiesc o unitate
functionala, coordonata permanent si adaptata nevoilor organismuluim. Desi aparatul
cardiovascular reprezinta un tot unitar, are doua componente:

 Sistemul sanguin: inima si vasele de sange

 Sistemul limfatic: vasele si ganglionii limfatici
Inima.
Inima este organul central al aparatului cardiovascular al carui functionare asigura circulatia
sangelui interstitial. Este asezata in cutia toracica, in etajul inferior al mediastinului intre cei
doi plamani, deasupra diafragmului. Are forma unui con turtit antero-posterior, marimea este
cea a pumnului unui adult si cantareste aproximativ 300 g. Capacitatea medie este de 500 cm
cubi.
Inima este un organ musculo-cavitar, cu rol de pompa aspiro-respingatoare. Este invelita intr-
un sac fibro-seros, numit pericard.
Arborele vascular.
Este format din artere, vase prin care sangele circula dinspre inima spre tesuturi si organe,
capilare, vase cu calibru foarte mic, la nivelul carora se fac schimburile intre sange si diferite
tesuturi si vene, prin care sangele este readus la inima.
Sistemul limfatic.
Prin sistemul limfatic circula limfa, care face parte din mediul intern al organismului si care,
in final, ajunge in circulatia venoasa. Sistemul limfatic se deosebeste de sistemul circulator
sanguin prin doua caracteristici:
 Este adaptat la functia de drenare a tesuturilor
 Peretii vaselor limfatice sunt mai subtiri decat cei ai vaselor sanguine
 În prezent este bine cunoscut faptul că sistemul limfatic aparţine sistemului circulator;acesta
include vasele limfatice ,organele limfoide (ganglionii limfatici, splină, timus) , formatiunile limfoide
(amigdalele palatine), țesutul limfoid al tubului digestiv. Limfa,denumită şi sângele alb,este un lichid
de culoare alb-gălbuie ce se află în vasele limfatice .Limfa se formează în intimitatea ţesuturilor şi în
interstiţiile celulare ;are o compoziţie electrolitică aproape similară cu cea plasmatică, dar cu un
conţinut proteic doar de aproximativ jumătate faţă de cea a plasmei. Conţinutul limfei este bogat în
lipide şi de aceea are un aspect lăptos şi conţine: plasma limfatică și elementele figurate ale limfei–
reprezentate, în general, prin leucocite. Acest lichid, circulând printre celule, pătrunde în capilarele
limfatice şi formează plasma limfatică ;trecând prin ganglionii limfatici, plasma limfatică primeşte
leucocite şi devine astfel limfă, care circulă prin sistemul limfatic, ajungând, în cele din urmă, în
sânge, cu care se amestecă .

Sistemul circulator limfatic nu este un sistem de tip circuit ca sist. sangvin ;el începe prin capilare
limfatice la nivelul ţesuturilor (spații interstițiale) şi se termină în vase de calibru mare care se
deschid în vene. Capilarele limfatice formează o vastă reţea la nivelul ţesuturilor , încep în formă de
degete de mănuşă .Aceste vase capilare preiau moleculele mari din spaţiul intercelular, iar la nivelul
tubului digestiv vasele limfatice preiau şi grăsimile emulsionate .Capilarele converg şi dau naştere
unor vase colectoare din ce în ce mai mari.

Circulația limfatică este o circulație centripetă (de reflux) care începe în spațiile interstițiale şi se
termină în spațiul retroclavicular drept sau stâng ;spre deosebite de circulația venoasă, circulația
limfatică funcționează fără a fi pompată ,ea se realizează prin următoarele mecanisme: propriul
mecanism de contracție al vaselor mari limfatice (10-15 contracții/minut); presiunea pe vasele
limfatice exercitată de forțele externe: contracția musculară, pulsațiile arteriale, peristaltismul
intestinal ;modificările de presiune intratoracică, pozitive şi negative, ce apar în timpul respirației
.Deoarece sistemul limfatic nu beneficiază de un muşchi puternic care să menţină limfa în mişcare,
cum este inima în cazul vaselor sanguine, limfa are nevoie şi ea de un mecanism care să-i păstreze
fluxul constant ;acest lucru este posibil fie prin masaj, fie prin exerciţiu fizic, mişcarea muşchilor
împingând limfa înspre şi dinspre ţesuturi.

Cel mai important vas limfatic se numeşte ductul limfatic toracic (canal toracic) ;el se formează în
abdomen la nivelul cisternei limfatice Chili (Pecquet), unde ajunge limfa abdominală şi de la nivelul
membrelor inferioare .Canalul toracic urcă apoi în torace, anterior de coloana vertebrală, colectând
limfa hemitoracelui stâng şi ajunge în fosa supraclaviculară stângă ;după ce primeşte limfa de la
membrul superior stâng şi partea stângă a capului şi a gâtului se varsă în vena subclavie stângă .Limfa
din jumătatea supradiafragmatică dreaptă a trunchiului, de la membrul superior drept şi jumătatea
dreaptă a capului şi gâtului este preluată în canalul limfatic drept (marea venă limfatică ) care se
varsă în vena subclavie dreaptă.

S-a dovedit că rolul acestei reţele extensive de vase şi noduli limfatici este de a coordona funcţia
sistemului imunitar şi de a ajuta organismul să lupte împotriva microorganismelor şi substanţelor
străine cu efecte nocive asupra structurilor sale. Nu limfa ajută sistemul imunitar, ci organele
adiacente sistemului limfatic; în sistemul limfatic, aceste două părți sunt total independente una de
alta. Vasele limfatice vehiculează limfa spre inimă, în timp ce organele limfatice servesc la stocarea
limfocitelor care asigură apărarea organismului ; daca limfa nu se mişcă, toxinele stagnează în corp;
există o presiune asupra lichidului interstițial necesar pentru a avea loc schimbul nutritiv la nivelul
celulelor; când nu circulă bine limfa, creşte presiunea lichidului interstițial, ceea ce duce la
diminuarea fluxului de substanțe din capilare în lichidul interstițial.

Limfedemul sau obstrucţia limfatică este o afecţiune care se caracterizează prin retenţia de fluid la
nivelul unui segment anatomic din cauza funcţionării deficitare a sistemului limfatic.
Edemul limfatic poate fi primar sau idiopatic şi secundar sau dobândit.

Cauzele de apariţiei limfedemului în forma primară nu sunt pe deplin elucidate până în prezent. Se
presupune că se dezvoltă la pacienţii cu agenezie de ganglioni limfatici, iar debutul acestei forme se
poate produce: la naştere - limfedem congenital, la instalarea perioadei de pubertate - limfedem
praecox, în viaţa adultă - limfedem tarda.

Limfedemul secundar apare ca rezultat al blocajului sau al modificărilor de permeabilitate a

sistemului limfatic în stările: infecţioase, neoplazice, postchirurgicale, tromboză venoasă
profundă, formare extensivă de ţesut cicatricial - cu înglobarea vaselor şi alterarea consecutivă a
funcţiei; ca urmare a radioterapiei şi tratamentului chirurgical pentru diverse neoplazii, în special
cancer de sân, de prostată, de colon sau de testicul.

Indiferent de cauza apariţiei limfedemului, rezultatul este creşterea gradului de insuficienţă a

drenajului limfei cu edem interstiţial şi mărirea în volum a zonei afectate - cel mai frecvent
extremităţile inferioare, dar pot fi implicate şi cele superioare, faţa, organele genitale şi trunchiul.

Acuzele sunt nespecifice şi cuprind: creşterea în volum a unei extremităţi sau a altei zone a corpului -
faţă, trunchi, organe genitale; apariţia durerii sau senzaţia de greutate în membrul
afectat; în paralel se asociază slăbiciunea, amorţeala şi paresteziile; se poate dezvolta şi claudicaţia în
membrele inferioare, crampele musculare foarte dureroase, cauzate de reducerea fluxului sangvin,
modificarea consistenţei - îngroşarea - şi a aspectului tegumentelor supradiacente ale zonei vasculare
interesate; se afectează creşterea normală a unghiilor şi părului. Creşte prevalenţa de infecţii
bacteriene şi fungice.
Diagnosticul diferenţial se efectuează cu: celulita, erizipelul, filarioza, limfangiomul, mexidemul
pretibial, tromboflebita, insuficienţa venoasă, tromboza venoasă profundă, chistul Baker,
manifestările dermatologice ale bolii cardiace şi ale bolii renale, edemul idiopatic.
Exerciții pentru membrul inferior cu/ prevenirea limfedemului

Pacienta /ul în decubit dorsal

Ex.1: Inspir pe nas și în timpul expirației se ridică capul și umerii de pe pat, revenire. 5 repetări

E x.2: Ridicarea capului:

Încrucișarea degetelor deasupra capului, ridicarea capului și a brațelor privirea către degetele
picioarelor. repetări de 5-10 ori

E x.3: Răsucirea trunchiului:

Ggenunchiul drept flectat se așează peste genunchiul stâng ,cu sprijin pe talpa dreaptă genunchiul se
coboară către pat la stânga ,Rotirea capului spre dreapta. repetări de 10 ori, apoi schimbare cu
membrul celălalt

E x. :4 Înclinarea trunchiului

Cu mâna stângă, pacientul se întinde lateral în direcția gleznei și în același timp își înclină trunchiul la
stânga, revenire și repetare pe partea dreaptă ,de 10/10 ori

E x.5: Rotirea umerilor

Rotirea umerilor în spate ,să se apropie omoplatii cât mai mult posibil. repetări de 10 ori

E x.6:Fflectarea genunchiului

Membrul inferior stâng cu genunchiul ușor flectat se ridică către șold, se întinde piciorul înapoi pe
pat. Se repetă cu membrul stâng de 10 ori, apoi cu membrul drept- de 10 ori

Decubit dorsal cu o perna sub membrul inferior

E x.7: Flectarea genunchiului

Membrul inferior întins pe o pernă, se împinge membrul în pernă, se menține 5 secunde, relaxare. se
repetă de 5- 10 ori

E x.8: Membrul inferior întins, flexia degetelor în jos ,apoi extensiei degetelor în sus .repetări de10-
10 ori

E x.9: Membrul inferior întins ,flexia plantară a piciorului cu tensionare puternică ,apoi flexia dorsală
puternică. repetări de10- 10 ori

Ex .1:0 Mișcare din gleznă în interior apoi în exterior, cu ambele membre inferioare se apropie vârful
degetelor( interior), apoi în exterior. repetări de 10-10 ori

Ex.11: Rotirea gleznelor în ambele sensuri. repetări de 10-10 ori

E x.12: Membru inferior întins, începând flexia dorsală ,apoi flexia plantară puternică din gleznă, se
ridică membrul inferior până la verticală( în timpul ridicării membrului glezna efectuează flexi i-
extensii) și înapoi pe pa,t efectuând în continuare mișcările din gleznă .repetări de 10-10 ori

E x. 13: Membrul inferior întins, pedalare ca la bicicletă înainte, cu mișcări de cercuri mari; se poate
repeta și invers de câte 10-10 ori.
E x. 14: Respirația abdominală de minim 5 ori: inspir pe nas- abdomenul se ridică, se menține 5
secunde, expir pe gură- abdomenul se relaxează

Se pot continua exerciții în șezând

E x. 15: Șezând: tălpile pe sol, ridicarea pe vârfuri, apoi pe călcâi a picioarelor. repetare de 5-5 ori

Ex . 16: Șezând: membrele întinse în față flexia- extensia gleznelor, bilateral .repetare de 5-5 ori,
relaxare; apoi mișcarea gleznei drepte în flexie, stânga în extensie, alternativ ,repetare de 5-5 ori
,relaxare; urmat de rotirea gleznelor în ambele sensuri. repetări de 5-5 ori

E x. 17: Șezând:membrele întinse în față ,forfecări sus- jos a membrelor, 5-5 ori, relaxare, urmat de
abducți-adducția membrelor. repetări de 5-5 ori

Ex . 18: Șezând cu minge (pilates sau o minge din cauciuc) pompări intre coapse (strângere- relaxare,
de 10 ori), apoi între gambe de 10 ori

Se pot continua ortostatism :

-cu o priză lângă un scaun sau spalier, flexii- extensii din sold cu membrul întins. repetare de 5-5 ori

-mișcare de întindere laterală. repetări de 5 ori

-rotiri în ambele sensuri din șold. Repetări de 5-5 ori

- flexia genunchiului- șoldului, apoi extensie șoldului –genunchiului. repetări de 5-5 ori

Creșterea accelerată a populației vârstnice la nivel mondial reprezintă o consecință a

scăderii populației fertile și a ratei de mortalitate. În România, conform raportului Consiliului
Național al Persoanelor Vârstnice (mai 2014), în 2012 ponderea populației vârstnice (16,1%)
a depășit populația tânără (15,8%). Îmbătrânirea populației este mai mare în mediul rural
(24%) față de mediul urban (18,5%) cu o distribuție crescută în regiunea de sud a Muntenie.
Deși procesul de îmbătrânire nu poate fi oprit, conștientizarea acestor schimbări și
adoptarea unui stil de viață sănătos pot reduce impactul asupra stării de sănătate și pot duce la
îmbunătățirea calității vieții persoanelor vârstnice.
Sistemul cardiovascular

Îmbătrânirea fiziologică a sistemului cardiovascular constă în apariția modificărilor atât la

nivel structural, cât și funcțional. Modificările structurale precum hipertrofia ventriculară
stângă (creșterea în diametru a miocitelor, a depozitului de amiloid și colagen), calcificări și
fibroze valvulare sunt frecvent întâlnite la persoanele vârstnice. Modificările de tip
degenerativ sunt întâlnite la nivelul țesutului excitoconductor . La nivelul sistemului arterial,
apar modificări precum rigiditate, disfuncție endotelială, care conduc la apariția modificărilor
funcționale: creșterea presiunii arteriale, scăderea distensibilității arteriale, afectarea
microcirculației renale.

Cu ce interactioneaza sistemul cardiovascular

 Cu sistemul nervos – fibrele nervoase autonome si un sistem de control nervos de la
nivelul trunchiului cerebral regleaza bataile inimii si debitul cardiac.
  Cu aparatul respirator – inima primeste sange cu oxigen de la plamani si trimite
sangele cu dioxid de carbon catre acestia. Muschiul de dimensiuni mari al diafragmei
influenteaza inima. (Respiratiile profunde in care intervine si diafragma, ajuta inima).
 Cu sistemul limfatic – in locurile din corp in care nu ajung capilarele, vasele limfatice
le preiau functiile de hranire si de purificare a celulelor.
 Cu toate celelalte sisteme si aparate ale corpului. O circulatie buna este esentiala
pentru sanatatea tuturor partilor corpului.

Funcționarea optimă a inimii și a vaselor de sânge

Pentru o funcționare optimă, inima necesită un regim alimentar sănătos, multe exercișii fizice
și suficientă relaxare.

Consumul de tutun, medicamente, alcool și cofeină, precum și poluarea din mediul

înconjurător au efecte negative asupra inimii. Stresul are efecte devastatoare asupra ei.

Inimă are nevoie de celelalte organe și glande ale corpului pentru a funcționa cum trebuie.
Totodată ea necesită o bună circulație de-a lungul întregului corp.

Să ne exersăm inimă.

Exercițiul fizic crește energia. Pentru a avea o stare excelentă de sănătate și a ne prelungi
viață, este necesar să facem circa 60 de minute pe zi de exerciții fizice care ne cresc ritmul
cardiac la 80% sau chiar mai mult din maximul calculat pentru vârstă noastră (220 minus
vârstă pe care o ai). Putem avea trei reprize a câte 20 de minute de efort fizic. Ceea ce
depășește acest prag (60 de minute zilnic de exerciții intense, care consumă circa 6500 de
calorii într-o săptămâna), nu mai aduce nici un fel de beneficiu organismului, ba chiar scade
longevitatea.

Sportul scade tensiunea arterială. Chiar și mersul pe jos câteva minute în plus în fiecare zi
poate scădea colesterolul rău (LDL) și-l poate crește pe cel bun (HDL); poate de asemenea să
scadă inflamațiile. Solicitarea la maxim a unui mușchi îl întărește, așa că mușchiul cardiac
devine mai puternic dacă este solicitat periodic. Mișcarea poate întări și vasele de sânge
pentru că le face să se dilate, devenind astfel mai elastice.

Sportul ne ajută să nu ne îngrășăm. Persoanele supraponderale au un risc dublu de a

face o boala cardiacă. Daca nu s-a facut activitate fizică o vreme îndelungată , ar trebui
început prin a merge pe jos, înainte de a ridica greutăți, apoi mai adaugași un tip de activitate
fizică – ciclism, înot, un aparat mai usor, pentru a ridica ritmul cardiac treptat.

Tabel de ardere a caloriilor

 Alergat (10km/h) = 986 cal/h
 Tae kwon do= 730 cal/h
 Săritul corzii= 730 cal/h
 Ciclism (10km/h)= 240 cal/h

Studiile au arătat că protecţia cea mai bună pentru inimă o reprezintă efortul fizic de
intensitate moderată, realizat pe termen lung. Extremele sunt dăunătoare inimii: sedentarismul
încetineşte metabolismul şi favorizează depunerea grăsimii pe vasele de sânge, iar sportul
realizat la nivel de performanţă suprasolicită muşchiul inimii şi îl deteriorează prematur.
„Exerciţiile fizice benefice aparatului cardiovascular sunt cele asistate de echipamentele care
asigură pedalare, precum ciclismul, dar şi cele care oferă posibilitatea de reglare a efortului în
mers, precum banda rulantă sau banda de mers"

Mersul pe bicicletă antrenează mai ales muşchii picioarelor, dar nu numai. Muşchiul inimii
are, de asemenea, de câştigat după o plimbare cu bicicleta. Potrivit Asociaţiei Medicale
Britanice, persoanele care pedalează în medie 32 de kilometri pe săptămână prezintă o
reducere de 50% a riscului de a suferi de boli coronariene, principalul factor de risc pentru
infarct. Explicaţia este că mersul pe bicicletă face inima să bată puţin mai repede (creşte uşor
ritmul cardiac), dar într-o manieră constantă, astfel că menţine în formă sistemul
cardiovascular.
Exercițiile de tip aqua gym (aerobic în apă) sunt indicate în special pentru
vârstnicii care suferă de numeroase afectiuni, în cazul cărora alt tip de exercitii poate fi
dificil sau periculos.
Înotul este altă variantă de mișcare și relaxare de tip cardio, ce poate reduce tensiunea și
durerea de la nivelul articulațiilor.