Tineret în comunism
Jugend im Kommunismus
I storiografia română a ultimelor două
decenii a cunoscut o creştere expo-
nenţială a contribuţiilor privind comu-
nismul românesc. Fenomenul este pe
deplin explicabil în contextul tranziţiei
politice către democraţie, a creşterii in-
teresului publicului faţă de realităţi as-
cunse de regimul comunist, precum şi
a deschiderii treptate a accesului la nu-
meroase arhive sau fonduri cheie, pre-
cum arhivele fostei Securităţi sau cele
care reflectă activitatea conducerii de
partid. Ca şi în alte ţări din Europa de
Est, cercetarea istoriei comunismului
s-a făcut într-un context foarte politizat
deoarece discursul public privind tre-
cutul recent s-a întretăiat cu discursul
legitimator al grupărilor politice care îşi
construiau identitatea în jurul valorilor
şi atitudinilor anticomuniste.
Jugend im Kommunismus
Editori
Herausgeber 
Corneliu Pintilescu
Cristina Pârvu
Udo Puschnig
Roger Pârvu
D ie rumänische Geschichts-
schreibung der letzten zwei
Jahrzehnten vermerkt eine nicht zu
verachtende Steigerung der Beiträ-
ge, welche sich mit der Aufarbeitung
der rumänischen kommunistischen
Vergangenheit auseinandersetzen.
Dieses Phänomen findet in dem po-
litischen Übergang zur Demokratie,
im wachsenden Interesse des Publi-
Tineret în comunism
kums für verborgene Wirklichkeiten
des kommunistischen Regimes sowie
in der schrittweise Ermöglichung der
Einsicht in zahlreiche Archivdoku-
mente und Aktenbestände, wie zum
Beispiel das Archiv der gewesenen
Securitate oder der Dokumente, die
die Tätigkeit der Parteileitung wie-
dergeben, eine Erklärung.
 Tineret în comunism
Jugend im Kommunismus
 Tineret în comunism
Jugend im Kommunismus

Herausgeber / Editori:

Corneliu Pintilescu
Cristina Pârvu
Udo Puschnig
Roger Pârvu

Schiller Verlag
Bonn – Hermannstadt
2017
 Serie/Seria ACADEMIA
Band/Vol. XIV

Übersetzungen / Traduceri:
Raimar Wagner
Wissenschaftliche Beratung / Consultant științific:
Cristina Maria Pârvu
Redaktion und Korrektur:
Roger Pârvu
Corneliu Pintilescu

“Publicație finanțată de către Ministerul Afacerilor Externe al Germaniei în baza

unei decizii emise de Parlamentul German”

„Gefördert vom Auswärtigen Amt aufgrund eines Beschlusses des Deutschen Bundestages“

2.

Toate drepturile asupra prezentei ediții a lucrării sunt rezervate. Este interzisă publicarea,
reproducerea sau multiplicarea, chiar și parțială a lucrării fără consimțământul scris al Acad-
emiei Evanghelice Transilvania, al Fundației Hanns-Seidel – reprezentanța din România și al
editurii Schiller.

Alle Rechte vorbehalten. Jede Verwertung ohne schriftliche Zustimmung der Evangelischen
Akademie Siebenbürgen, der Rumänienvertretung der Hanns-Seidel-Stiftung
und des Schiller Verlags ist unzulässig.

Layout und Umschlag: Anselm Roth

© 2017 Evangelische Akademie Siebenbürgens (EAS) & Anselm Roth/SV
Schiller Verlag
Bonn – Hermannstadt
Tel. (+4)0369/809 125
www.schiller.ro
verlag@erasmus.ro
Gedruckt bei Alföldi Nyomda in Debrecen/Ungarn

ISBN 978-3-946954-13-2
 #Cuprins/Inhalt
Cuprins/Inhalt

Dr. Cezar Stanciu (Universitatea / Universität „Valahia“ Târgoviște)

Schimbul de generaţii sub regimurile comuniste.
Introducere
Provocări . . . . . . . . .internă
și dinamică . . . . . . . .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .137
Einleitung . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Generationswechsel unter kommunistischen Regierungen. 11
Herausforderungen und innere
Cezar Stanciu (Universitatea Dynamik.„Valahia“
/ Universität . . . . . . . .Târgoviște)
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
Schimbul de generaţii sub regimurile
Manuela Marin (Universitatea / Universität Babeş-Bolyai, comuniste.
Provocări și /dinamică
Cluj-Napoca Klausenburg) internă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
Generationswechsel
Educând pentru viaţăunter şi patrie:kommunistischen
tineretul şi socializarea Regierungen. politică
Herausforderungen
în România comunistă und. innere
. . . . . . .Dynamik
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27 35
Bildung
Manuelafür Leben
Marin und Vaterland:
(Universitatea / Universität Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca /
Die Jugend im kommunistischen Rumänien
Klausenburg)
und ihre politische
Educând pentru viaţă Sozialisierung
şi patrie: tineretul . . . . . .şi. socializarea
. . . . . . . . . . . politică . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
în România comunistă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Andrei Galiță (Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității /
39
Bildung fürRat
Nationaler Leben
für das und Vaterland:
Studium der Archive der Securitate)
Die Jugend im kommunistischen
Muzica Folk și Rock în România anilor Rumänien ’70-’80.
und ihre politische Sozialisierung . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Influențe, propagandă, contestare și libertate* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49 57
Andrei Galiță (Consiliul
Liedermacher- und Rockmusik Naționalim pentruRumänien Studierea der Arhivelor
70er-80er-Jahre. Securității /
NationalerPropaganda,
Einflüsse, Rat für das Studium Widerlegung der Archive und Freiheit der Securitate) *
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
Muzica Folk și Rock în România anilor ’70-’80.
Denisa Bodeanu (Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității /
Influențe, propagandă, contestare și libertate* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
Nationaler Rat für das Studium der Archive der Securitate)
Liedermacher-
Radio und Rockmusik
„Europa Liberă“ şi tinerii im dinRumänien
România în der anii70er ’70-’80 und.80er-Jahre.
. . . . . . . . . . . . . 92
Einflüsse, Propaganda, Widerlegung und Freiheit* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
Radio „Freies Europa“ und die rumänische Jugend der ’70 und ’80er-Jahren . .
Denisa Bodeanu (Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității /
105
Nationaler Rat für das Studium der Archive der Securitate)
Mara
RadioMărginean (Institutul
„Europa Liberă“ de Istorie
şi tinerii din/România Institut fürînGeschichte anii ’70-’80 . . . . . . . . . . . . . 96
George Barițiu, Cluj/Klausenburg)
Radio „Freies
Prognoze Europa“
ambigue. und die rumänische
Problematica locuirii urbane Jugend der ’70 undîn’80er-Jahren
a tinerilor anii 1970 .... 109 218
Mara Mărginean
Mehrdeutige (Institutul
Prognosen. DiedeProblematik
Istorie / Institut
des für Geschichte
städtischen Wohnraums für
George Barițiu, Cluj/Klausenburg)
Jugendliche in den 70er-Jahren . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229
Prognoze ambigue. Problematica locuirii urbane a tinerilor în anii 1970 .. 123
Iuliana Cindrea (Universitatea / Universität „Lucian Blaga“ Sibiu/Hermannstadt)
Mehrdeutige Prognosen. Die Problematik des städtischen Wohnraums
Represiunea psihiatrică în România comunistă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 242
für Jugendliche in den 70er-Jahren . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
Die psychiatrische Unterdrückung im kommunistischen Rumänien . . . . . . 253
Iuliana Cindrea (Universitatea / Universität „Lucian Blaga“
Victor Sămărtinean (Universitatea / Universität „Lucian Blaga“
Sibiu/Hermannstadt)
Sibiu/Hermannstadt)
Represiunea psihiatrică în România comunistă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
Conflictul între generații în paginile revistei „Urzica“ (1949-1965). . . . . . . . . 119
Die psychiatrische Unterdrückung im kommunistischen Rumänien . . . . . . . . . . . . . 157

5
Der Generationenkonflikt
Victor in den/ Seiten
Sămărtinean (Universitatea Universität der Zeitschrift
„Lucian Blaga“ „Urzica“ (1949-1965) 134
Sibiu/Hermannstadt)
Alexandru Nicolaescu (Muzeul Național „Samuel von Brukenthal“ / Brukenthal-
Conflictul între generații în paginile revistei „Urzica“ (1949-1965) . . . . . . . . . . .169
museum)
Der Generationenkonflikt
Demersurile de organizarein den Seiten sătesc
a tineretului der Zeitschrift
întreprinse „Urzica“
de Frontul . . . . Plugari-
. . . . 185
lor în perioada
Alexandru 1945-1953
Nicolaescu . . . .Național
(Muzeul . . . . . . . „Samuel
. . . . . . . .von
. . . Brukenthal“
. . . . . . . . . . ./ . . . . . . . . . . . 149
Brukenthalmuseum)
Die Bemühungen zur Organisierung der Dorfugend
Demersurile
durch dePlugarilor
Frontul organizare(Front
a tineretului
der Pflüger)sătesc in întreprinse
den Jahren 1945-1953 . . . . . 162
de Frontul Plugarilor în perioada 1945-1953 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201
Sorin Radu (Universitatea / Universität „Lucian Blaga“ Sibiu/Hermannstadt)
Die Bemühungen
Căminele culturalezur
dinOrganisierung
lumea rurală românească der Dorfugend la începutul anilor ’50: între
propaganda culturală și propaganda politică in
durch Frontul Plugarilor (Front der Pflüger) . . .den
. . . Jahren
. . . . . . .1945-1953 . . . . .
. . . . . . . . . . . . . 214
177
SorinKulturhäuser
Die Radu (Universitatea / Universität
der rumänischen „Lucian Blaga“
Dorflandschaft AnfangSibiu/Hermannstadt)
der 50er Jahren:
Zwischen Kultur- und Politpropaganda . . . . . . . . . . . . . . . . . .anilor
Căminele culturale din lumea rurală românească la începutul . . . . . .’50:
. . . . . . . 196
între propaganda culturală și propaganda politică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229
Corneliu Pintilescu (Institutul de Cercetări Socio-Umane / Forschungsinstitut für
Die Kulturhäuser der rumänischen
Geisteswissenschaften, Sibiu/Hermannstadt) Dorflandschaft Anfang
der 50er Jahren: Zwischen Kultur-
Construirea discursivă a vinovăţiei politice.
und Politpropaganda . . . . . . . . . . . . . . . . 248
Corneliu
Studiu dePintilescu (Institutul
caz: Procesul Biserica de Neagră
Cercetări *
.Socio-Umane
. . . . . . . . . . . ./. . . . . . . . . . . . . . . . . 265
Der Diskursaufbau der politischen Schuld. Sibiu/Hermannstadt)
Forschungsinstitut für Geisteswissenschaften,
ConstruireaDer
Studienfall: discursivă a vinovăţiei
Schwarze-Kirche politice.
Prozess . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 276
Studiu de caz: Procesul Biserica Neagră . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 270
Peter Wurschi (Fundația / Stiftung Ettersberg Weimar)
Der Diskursaufbau der politischen Schuld.
Între Karl Marx și Coca Cola. Tineret și Pop:
Studienfall: Der Schwarze-Kirche Prozess . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 281
RDG în anii 1970-1980 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 288
Peter Wurschi
Zwischen Karl(Fundația
Marx und/ CocaStiftung Cola.Ettersberg
Jugend Weimar)und Pop:
Între Karl Marx și Coca Cola. Tineret și Pop:
Die DDR in den 1970er/80er Jahren . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 298
RDG în anii 1970-1980 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 293
Florian Flörsheimer (Școala superioară de Economie și Drept /
Zwischen Karl Marx und Coca Cola. Jugend und Pop:
Hochschule
Die DDR infür Wirtschaft
den 1970er/80erund Jahren
Recht, Berlin)
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303
Cultura tinerilor în Republica Democrată Germană între Tineretul German
Florian
Liber Flörsheimer
(FDJ) (Școala
și opoziție . . . . superioară
. . . . . . . . . .de
. . Economie
. . . . . . . . . și. . Drept
. . . . . /. . . . . . . . . . . . . . 309
Hochschule fürinWirtschaft
Jugendkultur der Deutschenund Recht, Berlin)
Demokratischen Republik zwischen Freier
Deutscher Jugend (FDJ) und Opposition Germană
Cultura tinerilor în Republica Democrată . . . . . . . . .între
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 316
Tineretul German Liber (FDJ) și opoziție . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 313
Jugendkultur in der Deutschen Demokratischen Republik
zwischen Freier Deutscher Jugend (FDJ) und Opposition . . . . . . . . . . . . . . . 320

6
 Conflictul între generații în paginile
revistei „Urzica“ (1949-1965)
Victor Sămărtinean
(Universitatea „Lucian Blaga“ Sibiu)

Introducere

P ropaganda vizuală a fost unul dintre instrumentele cele mai eficiente și com-
plexe ale regimurilor comuniste din Europa de Est. Rolul deosebit de impor-
tant pe care această activitate îl deținea în cadrul mașinăriei de propagandă a
statelor comunizate este vizibil atunci când evaluăm resursele materiale și umane
mobilizate de aceste regimuri în scopul realizării unor produse ale propagandei
vizuale, precum grafica sau filmele artistice cu mesaj propagandistic.
Procesul de sovietizare a României a însemnat, pe lângă copierea modelului
instituţional și de dezvoltare socio-economică de tip sovietic, dezvoltarea unor
practici propagandistice inspirate de „fratele mai mare“ de la Răsărit, combaterea
„dușmanului de clasă“ fiind văzută ca o condiție „sine qua non“ pentru supra-
viețuirea și dezvoltarea regimului. Astfel, la fel ca și în cazul celorlalte „republici
populare“ din Europa Centrală și de Est, a fost preluată din Uniunea Sovietică o
formă foarte eficientă de propagandă pentru contracararea acestei așa-zise ame-
nințări, și anume satira. Modelul după care au fost create toate revistele de satiră
politică din blocul comunist a fost revista sovietică „Krokodil“ (Крокодил), fon-
dată în anul 1922.1 Echivalentul românesc al acestei reviste a fost numit „Urzica“,
iar primul număr și-a făcut apariția la data de 1 februarie 1949.
În cadrul studiului de față ne propunem să realizăm o identificare și grupa-
re, din punct de vedere tematic, a diferitelor reprezentări caricaturale care, prin
conținutul lor, fac trimitere la existența unui conflict între generații. Materialul
selectat urmează a fi supus unei analize în cadrul căreia vom încerca să decon-
struim mesajul propagandistic, să contextualizăm din punct de vedere istoric ca-
ricaturile și, nu în ultimul rând, să identificăm principalele elemente grafice cu
rol de fixare a categoriei sociale a personajelor. Scopul final urmărit este acela de
a contura o imagine cât mai clară a modului în care acest conflict este reprezentat
și a felului în care acesta evoluează în intervalul analizat.
Perioada cercetată se suprapune din punct de vedere cronologic cu prima pe-
rioadă de existență a regimului comunist în România, sub conducerea lui Ghe-
1
Reviste de satiră politică create după modelul „Krokodil“ în Europa de Est: „Ludas Maty“
Republica Populară Ungară (1945), „Hosteni“ Republica Populară Albania (1945), „Di-
kobraz“ („Porc Spinos“) Republica Cehoslovacă (1945), „Starshel“ („Viespe“) Republica
Populară Bulgară (1946), „Eulenspiegel“ Republica Democrată Germană (1954), „Karuzela“
(„Carusel“) Republica Populară Polonă (1957).

169
orghe Gheorghiu-Dej, având ca limite extreme momentul înființării revistei în
februarie 1949 și sfârșitul perioadei, odată cu decesul liderului comunist, în mar-
tie 1965.
Ideologizarea conflictului între generații
În raport cu doctrina marxist-leninistă în interpretarea ei stalinistă, conflictul
între generații nu este doar o luptă între „vârste“ și mentalități, ci și între clase
sociale, tineretul fiind considerat, spre deosebire de generaţiile vârstnice, un ma-
terial maleabil în vederea edificării „omului nou“. Neînțelegerile și diferențele de
opinie între persoane din generații diferite era interpretate ca un conflict cu fun-
dament ideologic, care este folosit ulterior pentru a-i include pe cei considerați
indezirabili în categoria „dușmanului de clasă“.
Desfășurarea „luptei de clasă“ între diferitele generații are ca scop final crearea
„omului nou“. Conceptul este unul utopic, fundamentul său ideologic provenind
din însuși caracterul revoluționar al mișcărilor totalitare (atât de extremă stânga,
cât și de extremă dreapta), în a căror viziune, pentru a fi completă, ruptura de
fostul regim, considerat „vechea lume“, trebuia să conțină și crearea unui nou tip
de om. Acest „om nou“ trebuia să fie lipsit de orice urmă de adeziune la valorile
pe care era fundamentat fostul regim, iar conform ideologiei marxist-leniniste,
munca era cea care trebuia să îl caracterizeze, disciplina și supunerea pe linie de
Partid și ierarhică fiind condiții esențiale pentru încadrarea sa în rândurile pro-
letariatului.
În același registru al „luptei“ între generații în vederea construirii „omului nou“
pot fi incluse și o parte din practicile propagandistice din cadrul revistei „Urzica“.
Conflictul între generații este prezentat aici sub două forme, prin intermediul
unor texte umoristice și sub formă grafică, prin caricaturi.
În cadrul studiului nostru, ca urmare a cercetării unui număr însemnat din
aparițiile publicației „Urzica“, am decis să recurgem la următoarea clasificare, în
funcție de mediul în care sunt poziționate personajele. Astfel, putem spune că din
punctul de vedere al practicilor propagandistice din revista „Urzica“, mediile de
desfășurare al conflictului între generaţii sunt plasate, pe de o parte în interiorul
ţării, cu orașul și satul având fiecare specificul său, iar pe de altă parte, în exteri-
orul ţării.

Reprezentări caricaturale ale conflictului între generații

desfășurat în mediul rural
Situația demografică a României în momentul instaurării regimului comunist,
la finele anului 1947, se caracteriza printr-o disproporţie între mediul urban și
cel rural. Caracterul preponderent rural al ţării a avut, după cum era și firesc,
un impact considerabil asupra activității aparatului de propagandă al regimului,
resurse importante au fost alocate în scopul combaterii „dușmanului de clasă“ la
sate. În cadrul acestei activități, un rol deosebit de important i-a revenit publica-
ției „Urzica“; prin reproducerea sub formă caricaturală a unor așa-zise conflicte

170
existente în lumea satului, aceasta
încerca să manipuleze publicul.
O realitate a societății rurale ro-
mânești de la mijlocul secolului XX,
o constituia plasarea femeii pe o po-
ziție inegală în raport cu bărbatul.
Această problemă socială a fost se-
sizată și de către comuniști, cu men-
țiunea că implicarea lor în procesul
de emancipare a femeilor avea un
puternic caracter ideologic, scopul
final fiind crearea unei noi „unelte“
de luptă împotriva „dușmanului de
clasă“.
Prima reprezentare caricaturală
pe care o supunem analizei și care
este, în opinia noastră, emblematică
pentru modul în care regimul pozi-
ționa femeia în raport cu „elemente-
le reacționare“, o întâlnim în cadrul Figura Nr. 1
numărului 29 din 16 aprilie 1950.
Lucrarea (Fig.1), semnată de către graficianul V. (Victor) Timoc, nu este însoțită
de un titlu, elementele grafice care compun caricatura fiind considerate, cel mai
probabil, suficiente pentru transmiterea mesajului propagandistic.2
Poziționarea spațială a personajelor în apropierea unei stațiuni „S.M.T.“ („Sta-
țiunea de Mașini și Tractoare“) și reprezentarea în planul secund a două tractoare
IAR-22 (considerate un simbol al industriei comuniste), are, în opinia noastră,
rolul de a evidenția progresul realizat sub conducerea noului regim în domeniul
agriculturii, prin folosirea pe scară largă a mijloacelor mecanizate de producție
proprie.
Reprezentarea din punct de vedere fizic a personajelor este una profund ideo-
logizată, astfel, atât în cazul tinerei, cât și a „chiaburului“, pot fi identificate o
serie de elemente prin care autorul încearcă includerea acestora în două categorii
sociale antagonice. În cazul femeii, aceste elemente sunt mult mai numeroase,
fiind compuse, în primul rând, dintr-o serie de obiecte vestimentare, identificate
și analizate în cele ce urmează. Primul dintre aceste elemente, care acoperă cea
mai mare parte din corpul personajului, este salopeta de culoare roșie, simbol al
persoanelor care desfășoară activități în domeniul mecanic. Acesta era considerat
în perioada respectivă un obiect vestimentar specific masculin. Alegerea acestei
culori nu este, în opinia noastră, întâmplătoare, roșul simbolizând însăși mișca-
rea comunistă („sângele vărsat de muncitori“ sau „flacăra revoluției proletare“).
Al doilea obiect vestimentar cu funcție propagandistică este cămașa sau, mai bine
2
V. Timoc, în Revista Urzica, an II, nr. 29, 1950, p.10.

171
spus, modul în care aceasta este reprezentată, având mânecile suflecate și fiind
ușor desfăcută în zona gâtului, prin aceasta făcându-se trimitere la implicarea
personajului într-o activitate dificilă. La fel ca în cazul precedent, această repre-
zentare vine să întărească apartenența acestei tinere femei la „clasa muncitoare“.
Pe lângă aceste obiecte vestimentare, încadrarea tinerei femei în rândurile „clasei
muncitoare“ este simbolizată și prin intermediul celor două unelte care îi sunt
alăturate. Astfel, prin poziționarea ciocanului în mâna dreaptă a personajului, se
face trimitere la „proletariatul industrial“.
În ceea ce privește reprezentarea fizică a „chiaburului“, elementele grafice prin
intermediul cărora se dorește fixarea categoriei sociale sunt mult mai reduse, au-
torul preluând o tipologie caricaturală oarecum standardizată în paginile revistei.
Personajul este reprezentat sub forma unui individ matur, corpolent și cu o ves-
timentație specifică categoriilor privilegiate din mediul rural. Elementele vesti-
mentare care indică apartenența individului la „burghezia satului“ sunt chimirul
sau șerparul din piele, cojocul negru și pălăria specifică mediului urban.
Textul care însoțește această caricatură și care se dorește a fi replica „chiaburu-
lui“ are rolul de a încununa acest demers propagandistic. În cadrul acestei pro-
poziții sunt surprinse principalele componente de natură ideologică ale lucrării,
astfel ne este prezentată originea socială a fetei („a sărăcanei“), poziția dobândită
în cadrul noului regim de „democrație populară“ („mecanică de tractoare“) și, în
cele din urmă, reacția „dușmanului de clasă“ la vederea acestei evoluții („îmi vine
să intru în pământ“)3.
În ciuda faptului că reprezentanții regimului militau în permanență pentru
egalitatea de gen, aceasta nu se regăsea în totalitate în paginile publicației „Urzi-
ca“, cea mai mare parte a reprezentărilor caricaturale având în centru personaje
masculine. Această situație este valabilă și în cadrul prezentării conflictului între
generații, principalul oponent al „dușmanului de clasă“ din mediul rural este re-
prezentat sub forma tânărului țăran „muncitor“.
O astfel de lucrare (Fig.2) a fost realizată de către graficianul Valeriu4 și publi-
cată în cadrul numărului 99 din 30 octombrie 1953.5 Subiectul acestei caricaturi
este conceput în strânsă legătură cu politica regimului de îngrădire și eliminare,
în timp, a „elementelor reacționare“ din mediul rural, prin aplicarea unor cote și
impozite diferențiate pe categorii sociale.
Acțiunea acestei caricaturi este redată în cadrul a două tablouri, personajele
sunt un tânăr țăran „muncitor“ și un „chiabur“. Includerea tânărului în cadrul
„țărănimii muncitoare“6 urmărește un scop bine determinat, și anume sublini-
3
Ibidem, p.10.
4
În opinia noastră este vorba despre graficianul Valeriu „Val“ Munteanu (1927-1996).
5
Valeriu, în Revista Urzica, an V, nr. 99, 1953, p.14.
6
Conceptul de „țărănime muncitoare“ a fost gândit în deplin acord cu teoria „luptei de clasă“,
astfel aceasta era formată din cei pe care regimul îi considera eligibili din punct de vedere
politic (țărănimea săracă și mijlocașă), aceștia erau poziționați în antiteză cu cei pe care re-
gimul îi considera indezirabili (burghezia, moșierimea, chiaburimea etc.). Practic acest con-
cept nu era altceva decât o încercare de transpunere a clasei muncitoare (considerată „mo-

172
Figura Nr. 2

erea apartenenței acestuia la „proletariatul rural“. Reprezentarea vestimentară a

personajelor este una specifică mediului lor de proveniență, cămașa brodată a
„chiaburului“ fiind un indicator al apartenenței sale la o clasă socială privilegiată.
În cadrul primului tablou, acțiunea se petrece în timpul zilei, iar personajele se
găsesc poziționate în apropierea unei structuri. Modul în care este reprezentată
interacțiunea existentă între cei doi protagoniști are rolul de a evidenția relația de
antagonism în care se află clasele sociale din care aceștia fac parte. Astfel, tânărul
țăran pare surprins de faptul că a fost oprit de către „chiabur“, care își pozițio-
nează mâna dreaptă pe cea a țăranului (gest care semnifică o apropiere forțată),
în timp ce mâna sa stângă este poziționată cu palma deschisă în apropierea gurii
(acest gest semnificând transmiterea unei informații confidențiale).
Mesajul pe care „reacționarul“ îl comunică tânărului este unul cu un puternic
substrat ideologic, acesta afirmând: „Mă, Ioane, vino diseară la mine cu ai tăi, să-
mi ajutați să dosesc niște grâu și te-oi mulțumi cu ceva!“7 În cadrul acestei replici
trebuie observat, în primul rând, tonul imperativ atribuit „chiaburului“, propo-
ziția având valoare de poruncă și nu de rugăminte. Acest „ordin“ nu îi este adre-
sat doar personajului, ci întregii sale familii, prin aceasta făcându-se trimitere la
„păcatul“ politic al folosirii muncii salariate de către „elementele exploatatoare“
din mediul rural. Scopul respectivei vizite, divulgat în cadrul replicii, este unul
infracțional conform legilor aflate în vigoare în perioada respectivă (sustragere
torul de progres al societății“), în lumea rurală, și prin aceasta de creare a unui instrument
de luptă împotriva „dușmanului de clasă“.
7
Valeriu, op. cit., p.14.

173
de la predarea cotelor), „reacționarul“ conștient de aceasta recurgând la corupe-
rea individului prin oferirea de foloase materiale.
Rezultatul acestei încercări de corupere a țăranului „muncitor“ este prezentat
în cadrul celui de-al doilea tablou. De această dată, personajele sunt poziționate
în interiorul unui hambar, modul de reprezentare fizică a acestora venind, la fel
ca și în secvența precedentă, să întărească mesajul propagandistic al lucrării. Ast-
fel, „chiaburul“ este reprezentat ca având mâna stângă poziționată pe frunte, gest
care în mod obișnuit semnifică faptul că individul respectiv a fost supus unui șoc,
în timp ce mâna sa dreaptă este poziționată în apropierea țăranului „muncitor“,
gest care trimite la o încercare nereușită de apropiere. Replica atribuită „chiabu-
rului“ vine să sublinieze șocul prin care acesta trece în momentul în care reali-
zează că activitatea sa infracțională a fost expusă („demascată“) în fața întregii
comunități. Modul în care este formulată propoziția respectivă, și anume sub for-
ma unei întrebări retorice, are, în opinia noastră, rolul de a transmite disperarea
manifestată de „dușmanul de clasă“ la vederea coalizării sătenilor în jurul țăra-
nului „muncitor“. Reprezentarea fizică a acestuia din urmă, cu fața ușor ridicată,
brațele deschise larg și spatele drept (coroborată cu replica care îi este atribuită),
exprimă în primul rând o deculpabilizare a personajului, care însă este realizată
într-o notă ironică, având scopul de a stârni hazul cititorului. Folosirea de către
țăranul „muncitor“ a termenului „chiabur“, pentru a i se adresa antevorbitorului
său, vine ca o condamnare „politică“ a acestuia, simbolizând faptul că tânărul își
dezvoltase „conștiința de clasă“.

Reprezentări caricaturale ale conflictului între generații

desfășurat în mediul urban
În ciuda faptului că Republica Populară Română era unul dintre cele mai slab in-
dustrializate și urbanizate state ale Blocului Estic, în acord cu doctrina marxist-le-
ninistă, lupta împotriva „elementelor exploatatoare“ trebuia condusă, totuși, de
către „proletariatul industrial“ din mediul urban. Prin urmare, cea mai mare
parte a demersurilor propagandistice din cadrul publicației „Urzica“ trebuiau să
prezinte modul în care se desfășura acest conflict.
Prima reprezentare caricaturală a conflictului între generații desfășurat în me-
diul urban pe care o supunem analizei a fost realizată de către pictorul și graficia-
nul Iosif Iser. Lucrarea (Fig.3) a fost publicată în cadrul numărului 5 din 6 aprilie
1949, titlul acesteia făcând trimitere la „Congresul de Unificare a Tineretului“8,
eveniment politic, care nu era altceva decât o acțiune de reformare a organizați-
ilor comuniste de tineret prin comasarea acestora în cadrul „Uniunii Tineretului
Muncitor“.9
8
Iosif Iser, „Congresul de Unificare a Tineretului“, în Revista Urzica, an I, nr. 6, 1949, p.2. 
9
Pentru mai multe informații cu privire la cauzele care au condus la acest eveniment („Con-
gresul de Unificare a Tineretului“), a se vedea: Vladimir Tismăneanu, Dorin Dobrincu,
Cristian Vasile (coord.), Raport final, Editura Humanitas, București, 2006, pp.137-142.

174
 Acțiunea lucrării este plasată în
apropierea unor structuri specifi-
ce mediului urban (blocuri de lo-
cuințe sau fabrici), având în prim
plan două persoane care asistă la
desfășurarea unei demonstrații de
stradă. Reprezentarea fizică a aces-
tor doi indivizi este una profund
politizată. Astfel, avem de-a face cu
două persoane mature a căror vesti-
mentație vine să scoată în evidență
faptul că aceștia aparțin unor foste
„clase privilegiate“. Obiectele vesti-
mentare cu rol de fixare a categoriei
sociale sunt, în cazul primului per-
sonaj, batista „de buzunar“ atașată
la palton, pălăria și cravata, în ca-
zul celuilalt personaj reprezentarea
nefiind atât de detaliată încât să ne
permită identificarea unor obiecte
specifice. Trebuie, de asemenea, re-
marcat bastonul în care se sprijină
„dușmanul de clasă“ și care, în sine, Figura Nr. 3
reprezintă un indicator al poziției
sociale.
Textul care însoțește caricatura și care se dorește a fi replica unuia dintre perso-
naje este o construcție propagandistică realizată în deplin acord cu teoria „luptei
de clasă“. Astfel, unul dintre „reacționari“ afirmă că unificarea diferitelor orga-
nizații comuniste de tineret va duce la „descompunerea“ lor. Folosirea acestui
termen nu este întâmplătoare, el având un dublu sens, în primul rând de a sem-
nifica existența unei forme organizate de manifestare a „dușmanilor de clasă“ și,
în al doilea rând, de a face trimitere la modul în care acest „organism reacționar“
este distrus de către noua orânduire socială. Prin intermediul acestei caricaturi,
conflictul între generații este poziționat la un alt nivel față de cazurile prezentate
anterior, tineretul este reprezentat sub forma unui „organism“ bine închegat care
devine una dintre principalele „arme“ ale Partidului în lupta cu fostele „elemente
exploatatoare“ reprezentate sub forma unor indivizi maturi.
Procesul de industrializare forțată a României a însemnat, pe lângă investi-
rea unor sume imense, o dezvoltare fără precedent a învățământului profesional,
necesar pregătirii muncitorilor și tehnicienilor care urmau să activeze în noile
unități de producție. Situația respectivă a fost redată și în cadrul publicației „Ur-
zica“, redactorii și graficienii revistei sesizând valoarea propagandistică a acestui
demers educațional.

175
Figura Nr. 4 Figura Nr. 5

O reprezentare caricaturală a conflictului între generații desfășurat în cadrul

acestui context a fost realizată de către graficianul Benedict Gănescu, lucrarea
fiind publicată în numărul 18 din 30 octombrie 1954. Desenul (Fig.4. ) este însoțit
de un scurt text, al cărui rol este de a explica cititorului contextul în care este
plasată acțiunea; în cazul de față aflăm că „mai există unii meșteri care nu au o
atitudine justă față de tinerele cadre“.10
Personajele lucrării, reprezentate sub forma unui inginer, a unui meșter și
a unui elev sunt poziționate în interiorul unui atelier mecanic, modul în care
acestea sunt redate din punct de vedere fizic aflându-se în strânsă legătură cu
ideologia oficială a regimului. Astfel, atât tânărul elev cât și meșterul sunt repre-
zentați ca fiind îmbrăcați în salopete și având pe cap „basca muncitorească“11.
Spre deosebire de aceștia, inginerul este redat ca având partea inferioară a corpu-
lui acoperită de un pantalon de salopetă, iar în partea superioară o cămașă (sau
bluză) cu mânecile suflecate. Elementul cel mai important, atât în reprezentarea
celor doi muncitori, cât și a inginerului, este prezența sau lipsa beretei, prin inter-
mediul căreia se realizează poziționarea în cadrul ierarhiei sociale. Prin urmare,
deși inginerul este un intelectual, acesta nu poate fi poziționat la același nivel cu
muncitorii, el deținând o poziție inferioară în raport cu proletariatul (considerat
„motorul de progres al societății“).

10
Benedict Gănescu, în Revista Urzica, an VI, nr. 18, 1954, p.13.
11
Model de beretă folosită (în principal) de către muncitorii din industrie, devenită în cadrul
culturii vizuale a statelor comunizate un simbol al proletariatului industrial.

176
 Acțiunea lucrării este construită în jurul replicii elevului care, indicând cu
mâna dreaptă înspre meșter, afirmă: „Tovarășe inginer, să aduc țigări și să mătur
am învățat de la tovarășul Popescu. Vă rog să mă treceți la alt meșter, ca să învăț și
meseria“12. Din această frază rezultă, în primul rând, dorința de a învăța meserie
a tânărului și simțul datoriei, care îl determină pe acesta să îl denunțe pe meș-
ter autorității superioare (reprezentată de inginer). Prin activitățile degradante la
care îl supune pe elev, meșterul poate fi considerat un exponent al „reacțiunii“, iar
dacă mai luăm în calcul și faptul că acesta nu își îndeplinește atribuțiile pedago-
gice, atunci putem vorbi de o formă de sabotaj intern.
Mesajul propagandistic care se dorește a fi transmis prin intermediul acestei lu-
crări este, în opinia noastră, unul de avertizare asupra existenței în cadrul prole-
tariatului a unor „elemente reacționare“, demascarea și expunerea acestora fiind
considerată o sarcină a tineretului.
Evoluția politică a regimului Gheorghiu-Dej s-a remarcat printr-o scădere în
intensitate a represiunii și o ușoară liberalizare a societății în ultimii săi ani de
existență. Această schimbare este reflectată și în paginile revistei „Urzica“, unde
putem sesiza o depolitizare a unor reprezentări caricaturale (inclusiv a celor care
au ca temă conflictul între generații).
Lucrarea (Fig.5) pe care o supunem analizei a fost realizată de către graficianul A.
Lucaci și publicată în cadrul numărului 2 din 31 ianuarie 1964.13 La fel ca și în cazul
caricaturii precedente, nici aceasta nu este însoțită de un titlu propriu-zis, autorul
atașând un scurt text cu rol de contextualizare. La o simplă lectură a acestuia putem
deduce că este vorba despre o reprezentare a conflictului între generații pe fond
economic, mai exact privind lipsa de responsabilitate a tineretului.
Spațiul în care se desfășoară acțiunea este reprezentat în strânsă legătură cu
subiectul, astfel personajele sunt poziționate în interiorul unui imobil de locuit
(în fundal pot fi observate unele elemente de mobilier specific!).
Reprezentarea fizică a acestor personaje vine să sublinieze diferențele existen-
te între cele două generații. Privind tânărul remarcăm prezența unor elemente
vestimentare care pot fi considerate nonconformiste (sacoul de culoare albastru
deschis și pantalonii negri), această imagine fiind în directă opoziție cu modul
în care este redată vestimentația tatălui (care poartă un costum ale cărui com-
ponente au aceeași culoare). Modul aparent neglijent în care tânărul își poartă
ținuta vine să întărească ideea de „ruptură“ între reprezentanții familiei tradițio-
nale și noua generație. Acțiunea acestei lucrări este redată prin intermediul unei
fraze atribuite tânărului care, având o poziție a corpului necorespunzătoare (cu
mâna dreaptă în buzunar și fiind îndreptat în direcția opusă), se adresează părin-
ților. Personajul se arată revoltat de pretențiile „exagerate“ ale familiei, iar pentru
a-și susține punctul de vedere acesta formulează următoarea întrebare retorică:
„Cum? Să contribui și eu la cheltuielile casei?“. Această afirmație este urmată ime-
diat de o catalogare a dorinței părințiilor ca o formă de exploatare: „Dar voi abu-
12
Benedict Gănescu, op. cit., p.13
13
A. Lucaci, în Revista Urzica, an XVI, nr. 2, 1964, p.3. 

177
zați de slăbiciunea unui copil!“14 Re-
plica respectivă nu este altceva decât
o formă de sustragere prin invocarea
unui pretext absurd, cel al așa-zisei
„exploatări“, fraza (integrală) având
rolul de a stârni umorul cititorului.
Această reprezentare caricaturală
reușește să creioneze un portret al
conflictelor depolitizate, existente în
viața cotidiană a majorității familii-
lor din perioada respectivă. Scăderea
în intensitate a represiunii, creșterea
nivelului de trai, adoptarea unor cu- Figura Nr. 6
rente vestimentare și a unor diferite
produse culturale (muzică, literatură etc.) occidentale contribuie la crearea unui
spirit rebel în rândul tineretului.

Reprezentări caricaturale ale conflictului între generații desfășurat

în exteriorul țării
Conflictul ideologic care a existat între lagărul comunist și cel capitalist, pe toată
durata „Războiului Rece“, poate fi observat cel mai bine prin intermediul diferi-
telor activități propagandistice întreprinse în cadrul ambelor tabere. Ca urmare,
una dintre principalele sarcini ale revistei de satiră și umor „Urzica“ a fost, încă
din momentul înființării, de a prezenta Occidentul ca o societate „decadentă“.
În cadrul diferitelor reprezentări caricaturale care au ca subiect personaje sau
întâmplări petrecute în afara „paradisului socialist“ am putut remarca și prezența
unui număr însemnat de lucrări care fac trimitere la existența unui conflict între
generații.
Prima caricatură selectată spre a fi analizată a fost realizată de către graficianul
F. Calafeteanu15 și publicată în cadrul numărului 5 din 25 martie 1954. Lucrarea
(Fig.6) intitulată „Educația tineretului în țările capitaliste“ se face remarcată, la o
primă vedere, prin violența prezentată în cadrul scenei redate.16 Detaliu care, la
fel ca în toate cazurile identificate de noi până în acest moment, semnifică faptul
că respectiva reprezentare caricaturală este însoțită de un puternic bagaj ideolo-
gic.
Acțiunea este plasată în cadrul unei încăperi, unde mobilierul, accesoriile și
sistemul de încălzire au rol de fixare a categoriei sociale a personajelor. Astfel,
atât prezența unui șemineu de dimensiuni considerabile, cât și blana de animal
14
Ibidem, p.3
15
În opinia noastră este vorba despre pictorul și graficianul Florian Calafeteanu (n.-1922).
16
F. Calafeteanu, „Educația Tineretului în Țările Capitaliste“, în Revista Urzica, an VI, nr. 5,
1954, p.9. 

178
poziționată în fața acestuia, fac tri-
mitere la apartenența proprietari-
lor la o categorie socială superioară
(burghezie).
Reprezentarea fizică și vestimen-
tară a personajelor vine să întăreas-
că această apartenență; femeia este
portretizată sub forma unei doamne
corpolente17, foarte elegant îmbrăca-
tă. Tânărul, pe de altă parte, este re-
prezentat cu o vestimentație specifică
vârstei, având însă un element menit
să îl scoată în evidență, și anume
tunsoarea (părul este prezent doar
în partea frontală a capului), care
prin modul în care este realizată tri-
mite cu gândul la o atitudine rebelă
a personajului. Mai mult decât atât,
jucăriile aflate în posesia tânărului
nu sunt nimic altceva decât arme în
miniatură (sabie, pistol mitralieră,
pușcă), care fac trimitere la spiritul Figura Nr. 7
militarist agresiv în care este crescut
copilul.
Modul în care se desfășoară acțiunea are rolul de a scoate în evidență derapajele
educaționale existente în anumite familii (burgheze) din statele capitaliste. Ast-
fel, personajul feminin, fără a conștientiza gravitatea celor întâmplate și fiind, cel
mai probabil, convins că totul este doar un joc între tânăr și musafir, îi adresează
acestuia din urmă îndemnul de a nu se implica foarte mult. Faptele tânărului
(înjunghierea în abdomen a domnului Brown și împlântarea unui cuțit în coada
pisicii) sunt considerate de către respectiva doamnă ca fiind doar un joc „de-a
cinematograful“.18
Prezența termenului „cinematograf “ în cadrul construcției care se dorește a
fi replica personajului este, în opinia noastră, una foarte importantă, întregul
demers propagandistic fiind realizat în jurul acestuia. Lucrarea face trimitere la
cinematografia occidentală (mai ales americană), prezentată ca o „artă decaden-
17
Trebuie precizat faptul că în mentalul colectiv al populației, din perioada respectivă, o per-
soană corpolentă nu era (neapărat) considerată ca având probleme de sănătate, greutatea
corporală în exces semnificând; pe de-o parte, atât prosperitate și sănătate precum și faptul
că avea un nivel de trai ridicat, iar, pe de altă parte, lipsa unor activități lucrative, mergân-
du-se până la a fi acuzată de „parazitism social“. Această din urmă acuză, era folosită de către
aparatul de propagandă al regimului pentru a-i portretiza (în anumite cazuri) pe „dușmanii
de clasă“.
18
F. Calafeteanu, op. cit., p.9. 

179
tă“ care instigă la violență, practic o „unealtă a imperialismului“. Conflictul între
generații este prezentat în cadrul acestei caricaturi fără a avea o bază reală, el este
doar o ocazie de a transmite un mesaj propagandistic. Folosirea unor reprezen-
tări violente care frizează absurdul, are scopul de a facilita transmiterea ideii că în
țările capitaliste influența negativă a cinematografului asupra tineretului conduce
în cele din urmă la adevărate tragedii.
O temă (propagandistică) des întâlnită în intervalul cercetat este aceea a pre-
zentării sub formă caricaturizată a problemelor și suferințelor cu care se con-
fruntau populațiile aflate sub dominația unor puteri coloniale. Alegerea acestei
tematici nu este deloc întâmplătoare, dacă ținem cont de faptul că în perioada
respectivă se desfășurau ultimele etape ale procesului de decolonizare și, prin ur-
mare, aparatul de agitație și propagandă din fiecare stat comunist beneficia de un
subiect foarte facil pentru discreditarea unor state capitaliste din Europa de Vest.
În acest context au fost realizate și o serie de reprezentări caricaturale care,
prin subiectul prezentat, fac trimitere la existența unui conflict între generații.
Lucrarea (fig.7) pe care o supunem analizei a fost realizată de către graficianul
D. Negrea19 și publicată în cadrul numărului 23 din 15 decembrie 1961.20 Acțiunea
reprezentată în cadrul acestui desen nu este poziționată într-un spațiu specific,
în opinia noastră, autorul dorind ca prin aceasta să maximizeze efectul vizual al
modului în care sunt reprezentate personajele. Reprezentarea fizică și vestimen-
tară a personajelor este realizată în strânsă legătură cu modul ideologizat în care
regimul se raporta la „problema colonială“. Astfel, „colonialistul“ (britanic dacă
ținem cont de folosirea apelativului „sir“ în replica tânărului21) este reprezentat
sub forma unui individ matur, ale cărui trăsături faciale (nasul) sunt exagerate cu
scopul de a crea o imagine grotescă și în același timp hilară a personajului. Ves-
timentația este specifică mediului tropical în care se presupune că individul re-
spectiv își desfășoară activitatea, uniforma acestuia este compusă dintr-o pereche
de pantaloni scurți, o cămașă cu mânecă scurtă și, bineînțeles, o pălărie tropicală.
Un rol deosebit de important în reprezentarea acestei tipologii a „dușmanului
de clasă“ îl ocupă redarea „instrumentelor“ pe care personajul se presupune că
le folosește în cadrul activității sale; acestea sunt un baston, al cărui cordon este
înfășurat în jurul încheieturii, și un pistol, care se află în tocul atașat centurii. Spre
deosebire de acesta, tânărul băiat „de culoare“ este reprezentat ca fiind îmbrăcat
doar cu un maieu, prin aceasta făcându-se trimitere la situația materială grea a
respectivului (și deci a populației băștinașe).
Relația existentă între cele două personaje este redată prin intermediul repli-
cilor care însoțesc caricatura, și care, împreună cu modul în care acestea sunt
reprezentate, au rolul de a transmite mesajul propagandistic al lucrării. Prima
replică îi este atribuită „colonialistului“, care este reprezentat în timp ce își intro-
duce banii în buzunarul de la piept al cămășii.
19
Dumitru Negrea (19.10.1922-1982).
20
D. Negrea, în Revista Urzica, an XII, nr. 23, 1961, p.13.
21
Ibidem.

180
 Trebuie remarcat în acest caz
aplicarea de către autor a unei nu-
anțe de roșu pe mâinile și uniforma
„dușmanului de clasă“, aceasta sem-
nificând sângele nevinovat cu care
acesta s-a mânjit. Astfel, la vederea
bancnotei pe care tânărul lustran-
giu dorește să i-o înmâneze, „colo-
nialistul“ afirmă: „Oprește-ți restul
și cumpără-ți săpun. Ești murdar!“.
Din această afirmație rezultă în
primul rând disprețul pe care indi-
vidul respectiv îl manifestă față de
tânăr, suma respectivă („restul“) îi
este oferită pentru cumpărarea unui
produs de igienă personală și nu sub
forma unei mici „atenții“ pentru ca-
litatea foarte bună a serviciului ofe-
rit. De asemenea, în cea de a doua
parte a frazei se poate observa cum
acesta îl cataloghează pe băiat ca fi-
ind „murdar“, prin aceasta făcând o
constatare de ordin estetic. Răspun- Figura Nr. 8
sul tânărului la această insultă este realizat în cadrul replicii următoare, acesta
afirmând: „Nu, sir, dv. aveți nevoie!“22. Prin cele spuse, băiatul face la rândul său o
dublă constatare, atât de ordin estetic (sângele care îi păta mâinile și uniforma),
cât și de ordin moral, susținând în mod indirect faptul că este „murdară“ conști-
ința „dușmanului de clasă“.
În cadrul acestei reprezentări caricaturale, mesajul propagandistic nu este
transmis prin intermediul umorului, autorul mizând, cel mai probabil, pe im-
pactul vizual al modului în care sunt reprezentate personajele.
Ultima reprezentare caricaturală pe care o supunem analizei face referire, prin
subiectul abordat, la un moment tragic din istoria umanității în mod general și al
Africii de Sud în mod particular, și anume la perioada „apartheidului“, segregația
rasială care a existat în această țară pe tot parcursul „Războiului Rece“, fiind un
subiect exploatat pe deplin de către organele de propagandă ale statelor comu-
niste. Drept urmare, acesta se regăsește și în cadrul revistei „Urzica“, unde am
identificat o reprezentare a conflictului între generații pe care am considerat-o ca
fiind pe un fond rasial.
Lucrarea (Fig.8) a fost realizată tot de către graficianul Dumitru Negrea, aceasta
făcându-și apariția în cadrul numărului 12 din 30 iunie 196423. În acest caz trebuie

22
Ibidem, p.13.
23
D. Negrea, în Revista Urzica, an XVI, nr. 12, 1964, p.16 (coperta 4).

181
să facem și o precizare de ordin tehnic cu privire la spațiul care îi este alocat cari-
caturii, desenul ocupând o întreagă copertă. Acest detaliu este foarte important,
în opinia noastră, deoarece cu cât este mai mare spațiul alocat unei lucrări, cu
atât va fi mai puternic impactul vizual asupra privitorului și, prin aceasta, se va
asigura o transmitere mai eficientă a mesajului propagandistic.
Pentru a ajuta la contextualizarea lucrării, autorul atașează un scurt text (care
poate fi considerat ca având și rol de titlu), din care aflăm că: „în Africa de Sud,
copiii negri nu sînt primiți în școli“.24 Spațiul în care se desfășoară acțiunea este
realizat în strânsă legătură cu subiectul desenului, astfel personajele sunt pozi-
ționate în apropierea unei intrări (a unei uși), prin intermediul căreia, cel mai
probabil, se făcea accesul în școală.
Reprezentarea fizică și vestimentară a personajelor vine să scoată în evidență
relația de antagonism existentă între acestea. Personajul negativ este redat sub for-
ma unui individ matur, neîngrijit (prezența bărbii), cu un nas supradimensionat
și o expresie facială care denotă răutate. Vestimentația acestuia este compusă din
următoarele elemente: pălărie supradimensionată, eșarfă legată la gât, curea lată
sau centură de care este fixată o teacă (având în interior un pistol) și în cele din
urmă cizmele de călărie cu pinteni. Această ținută este specifică vestului („sălba-
tic“), al Statelor Unite ale Americii din perioada de mijloc a secolului XIX. Astfel,
avem o reprezentare a tipologiei pe care am denumit-o ca fiind a „cowboy-ului“,
care a fost preluată, cel mai probabil, din cinematografia și literatura occidentală
(cu precădere americană). Aceasta trimite la absența legii, care este făcută prin
mijloace violente de către un individ sau un grup de indivizi, și la existența unei
forme de organizare primare bazată pe spiritul de castă. Spre deosebire de acesta,
tânărul băiat este reprezentat oarecum „standard“ din punct de vedere fizic, fără
a avea anumite trăsături particulare. Această situație se păstrează și când vine
vorba de vestimentație, care este una modestă, putând fi considerată un indicator
al clasei sociale din care acesta face parte.
Conflictul (între generații) existent între cele două personaje ne este relevat
prin intermediul replicilor care însoțesc caricatura. Astfel, la vederea tânărului
pregătit de școală (fapt semnalat prin prezența tăbliței de scris), personajul matur
afirmă: „Ce-ți trebuie ție învățătură? Uite eu n-am învățat...“. Această replică este
compusă dintr-o întrebare retorică, urmată de exemplul personal al „dușmanului
de clasă“ care prezintă lipsa de educație sub forma unei virtuți, prin aceasta trans-
mițând faptul că nu este nevoie de educație pentru o bună dezvoltare personală
și profesională.
La rândul său, băiatul încearcă să contracareze spusele adversarului ideologic
prin următoarea replică: „Ce vreți, domnule, să rămînem chiar toți înapoiați?“25.
Răspunsul tânărului este construit cu un dublu scop, în primul rând de a stârni
umorul cititorului prin ridiculizarea personajului negativ și, în al doilea rând,
de a demonstra superioritatea claselor sociale dezavantajate (exploatate). Această
24
Ibidem.
25
Ibidem, p.16 (coperta 4)

182
superioritate este exprimată prin însăși modul plin de respect în care tânărul se
adresează individului respectiv (folosirea apelativului „domnule“), și prin dorința
acestuia de a-și depăși condiția cu ajutorul educației26.
Mesajul propagandistic al acestei lucrări este construit în jurul ideii de interzi-
cere a unui drept fundamental al omului, și anume cel la educație. Prin această
caricatură se transmitea existența unei așa-zise dorințe a unor membri ai mi-
norității „albe“ („caucaziene“) din Africa de Sud ca, prin limitarea accesului la
educație, să se pună o piedică procesului de emancipare a populației „de culoare“.

Concluzii
Folosirea satirei în scopuri politice este motivată, în opinia noastră, de o serie de
considerente psihologice, care țin de modul în care funcționează mecanismele
mentalului uman. Practic, având umorul ca suport, informația reușește, în cele
mai multe dintre cazuri, să pătrundă în subconștientul individului. Prin aceasta se
dorea o influențare sau schimbare (după caz) a percepției individului față de anu-
mite persoane, categorii socio-profesionale, evenimente etc.
Din totalitatea materialului analizat în scopul redactării acestui studiu rezultă,
existența a două mari categorii în care poate fi încadrat conflictul între generații,
în funcție de prezența sau absența elementului ideologic. Astfel, în cadrul primei
categorii, acest conflict este folosit ca suport de transmitere a unui mesaj politic,
stârnirea umorului deținând un rol secundar. În cadrul celei de a doua categorii,
accentul este pus pe funcția umoristică și moralizatoare a satirei, practic se revine
la scopul de bază al acestei forme de exprimare.
Modul în care sunt reprezentate personajele, trecând peste viziunea artistică a
graficienilor, este, în toate cazurile prezentate, unul politizat sau cu sesizabile accen-
te ideologice. Astfel, chiar și în cazul reprezentărilor caricaturale care prezintă des-
fășurarea conflictului între generații din interiorul unei familii, putem identifica o
serie de componente grafice, cu rol de stabilire a categoriei sociale, prin intermediul
cărora protagoniștii sunt plasați într-o relație conflictuală. Practic, deși caricatura
este depolitizată (prin aceasta înțelegându-se, în contextul de față, că nu urmărește,
în totalitate, un scop politic), modul în care sunt reprezentate din punct de vedere
fizic sau vestimentar personajele, este unul realizat în deplin acord cu doctrina co-
munistă. Diferențele dintre generații sunt, în acest caz, folosite atât pentru a critica
abaterile de la „morala socialistă“, cât și pentru a combate lipsa de respect (spiritul
rebel), manifestată de tineret în relația cu persoanele mature. O situație diferită
întâlnim în cadrul tipologiilor folosite pentru a reprezenta conflictul între generații
din exteriorul țării, unde am remarcat prezența elementului ideologic pe tot par-
cursul perioadei cercetate. În mod concret, ne referim la folosirea unor reprezen-
tări caricaturale care înfățișează copii sau tineri adolescenți, cărora le sunt asociate
replici care, în unele cazuri, stârnesc amuzamentul și îl plasează pe „dușmanul de
clasă“ într-o situație penibilă și de inferioritate intelectuală. Trebuie remarcate, de
asemenea, diferitele tipologii folosite în reprezentarea inamicilor ideologici, atât
26
Ibidem.

183
din mediul rural, urban, cât și din exteriorul țării. În cazul acestora există, în opinia
noastră, o împletire între „portretul robot“ standardizat realizat de către aparatul de
propagandă al regimului și aportul artistic al graficianului, care introduce o serie de
elemente preluate din diferite surse (producții cinematografice, literatură, stereoti-
puri existente în mentalul colectiv etc.), cu scopul de a transmite un mesaj politic și
de a stârni o reacție emoțională din partea privitorului.
Tema conflictului între generații evoluează în paralel cu direcțiile în care se dez-
voltă regimul și, în consecință, cu schimbările prin care trecea societatea româ-
nească. Astfel, putem observa cum mediul în care este poziționat conflictul între
generații (și implicit tipologiile de reprezentare a personajelor) începe să fie predo-
minant cel urban. De asemenea, pe măsură ce principalele categorii de „dușmani
de clasă“ (din interiorul țării) sunt, în viziunea regimului, neutralizate, se poate
observa cum discursul evoluează de la combaterea unor inamici ideologici, la cri-
ticarea, în ultimii ani ai perioadei cercetate, a unor probleme de comportament.
Această caracteristică definitorie a publicației, de a prezenta, sub formă caricatura-
lă, așa zisele realități cotidiene vine ca o confirmare, dacă mai era nevoie, a rolului
important pe care revista „Urzica“ îl deținea, în perioada respectivă, în cadrul ma-
șinăriei de agitație și propagandă.

184