Retele PDF

UNIVERSITATEA DIN BACĂU
FACULTATEA DE INGINERIE
Gheorghe Hazi
REŢELE ELECTRICE
Partea I-a
CURS PENTRU UZUL STUDENŢILOR
Bacău - 2009
Reţele electrice – Hazi Gh.
CUPRINS
1. Introducere .......................................................................................4
1.1. Scurt istoric....................................................................................4
1.2. Dezvoltarea reţelelor electrice în România....................................6
1.3. Definiţii şi obiectul cursului...........................................................7
1.4. Clasificarea reţelelor …….…………………………………….…8
1.5. Regimuri de funcţionare a reţelelor electrice.................................9
1.6. Relaţii şi mărimi de bază utilizate în calculul reţelelor
electrice..........................................................................................11
2. Elemente constructive ale reţelelor electrice...................................15
2.1. Construcţia liniilor electrice aeriene.............................................15
2.1.1. Conductoarele liniilor electrice.................................................15
2.1.2. Stâlpii liniilor electrice aeriene.................................................20
2.1.3. Console pentru LEA de medie şi joasă tensiune.......................24
2.1.4. Izolatoare...................................................................................25
2.1.4.1. Materiale pentru izolatoare......................................................28
2.1.4.2. Izolatoare pe tipuri constructive şi tensiuni.............................30
2.1.5. Cleme şi armături......................................................................32
2.2. Construcţia liniilor electrice în cablu............................................38
2.2.1. Clasificarea cablurilor...............................................................38
2.2.2. Simbolizarea cablurilor.............................................................38
2.2.3. Construcţia cablurilor electrice.................................................39
2.2.3.1. Caracteristicile cablurilor electrice...........................................41
2.2.3.2. Tipuri constructive de cabluri...................................................42
2.2.4. Manşoane de legătură................................................................44
2.2.5. Cutii terminale...........................................................................47
2.2.6. Montarea cablurilor electrice....................................................47
3. Parametrii reţelelor electrice...........................................................51
3.1. Impedanţa conductorului cilindric................................................52
3.2. Impedanţa pământului..................................................................57
3.3. Impedanţa liniei conductor pământ...............................................60
3.4. Linie monofazată...........................................................................62
3.5. Linia electrică aeriană trifazată.....................................................65
3.5.1. Rezistenţa liniilor aeriene.........................................................65
3.5.2. Reactanţa liniilor aeriene trifazate............................................66
3.5.3. Reactanţa liniilor aeriene trifazate cu conductoare
fasciculare................................................................................70
3.5.4. Linia aeriană cu două circuite pe acelaşi stâlp.........................74
3.5.5. Linia aeriană cu fir de gardă....................................................76
3.6. Parametrii transversali ai liniilor electrice...................................79
3.6.1. Conductanţa liniilor electrice aeriene......................................79
3.6.2. Susceptanţa liniilor electrice aeriene........................................81
3.6.2.1. Capacitatea unui conductor faţă de pământ..............................82
3.6.2.2. Capacitatea între două conductoare..........................................83
3.6.2.3. Susceptanţa liniilor trifazate.....................................................85
3.6.2.4. Susceptanţa liniilor trifazate cu conductoare fasciculare.........86
3.6.2.5. Susceptanţa liniilor trifazate cu conductoare de gardă.............89
3.7. Scheme echivalente utilizate pentru linii electrice aeriene...........90
3.8. Parametrii liniilor electrice în cablu.............................................94
3.8.1. Rezistenţa şi conductanţa.........................................................94
3.8.2. Reactanţa liniilor în cablu........................................................95
3.8.3. Susceptanţa liniilor în cablu....................................................98
Cuprins
-2-
3.8.4. Scheme echivalente ale liniilor în cablu...................................99
3.9. Scheme echivalente ale transformatoarelor electrice...................99
3.9.1. Parametrii transformatoarelor cu două înfăşurări...................100
3.9.2. Raportul de transformare........................................................102
3.9.3. Parametrii transformatoarelor cu trei înfăşurări.....................104
3.9.4. Parametrii de secvenţă homopolară ai transformatoarelor.....107
3.10. Parametrii bobinelor de reactanţă..............................................110
3.11. Parametrii baterii de condensatoare...........................................111
4. Calculul reţelelor radiale.............................................................112
4.1. Modelarea sarcinilor din noduri.................................................113
4.2. Calculul reţelelor de joasă tensiune trifazate..............................113
4.3. Calculul reţelelor de joasă tensiune monofazate........................118
4.4. Calculul reţelelor de joasă tensiune trifazate, dezechilibrate.....119
4.5. Calculul reţelelor de medie tensiune..........................................121
4.6. Metode matriciale pentru calculul reţelelor de radiale...............127
5. Calculul reţelelor buclate………………………………………..130
5.1. Metode simple de calcul a reţelelor buclate...............................131
5.2. Metode matriceale de calcul a reţelelor buclate.........................139
5.3. Calculul circulaţiilor de curenţi şi puteri....................................142
5.3.1. Transformatoare.....................................................................143
5.3.2. Linii........................................................................................143
6. Alegerea secţiunii conductoarelor liniilor electrice......................144
6.1. Determinarea secţiunii economice.............................................144
6.1.1. Metoda generală.....................................................................144
6.1.2. Metoda indicată de metodologia dată în NTE 401/03/00......145
6.2. Verificarea secţiunii pe criterii tehnice.......................................154
6.2.1. Stabilitatea termică în regim permanent sau intermitent........155
6.2.2. Verificarea la căderea de tensiune..........................................156
6.2.3. Condiţia la stabilitate termică în regim de scurtă durată la
pornire.....................................................................................156
6.2.4. Condiţia la stabilitate termică şi dinamică la scurtcircuit.......156
6.2.5. Verificarea la stabilitatea mecanică........................................157
6.2.6. Verificarea la efect corona......................................................157
7. Calculul regimurilor nesimetrice ale reţelelor electrice................158
7.1. Nesimetrii transversale...............................................................159
7.1.1. Scurtcircuit monofazat...........................................................160
7.1.2. Scurtcircuit bifazat.................................................................162
7.1.3. Scurtcircuit bifazat cu punere la pământ................................163
7.1.4. Scurtcircuit trifazat................................................................165
7.1.5. Alte precizări privind calculul curenţilor de scurtcircuit.......166
7.1.6. Întocmirea schemelor de secvenţă şi calcul tensiunilor şi
curenţilor în reţea......................................................................167
7.2. Nesimetrii longitudinale.............................................................168
7.2.1. Întrerupere pe o fază...............................................................169
7.2.2. Întrerupere pe două faze.........................................................169
Bibliografie...............................................................................................171
Cuprins
-3-
1. INTRODUCERE
1.1. Scurt istoric
Utilizarea energiei electrice a necesitat şi soluţii pentru transmiterea acesteia la

distanţă. Apariţia şi dezvoltarea surselor de energie electrică are ca principale etape:
• 1785 – apare pila Volta care a permis utilizarea energiei în iluminat,
electrochimie, telegrafie, etc
• 1831 – descoperirea inducţiei electromagnetice de către Michael Faraday şi
proiectarea primelor dispozitive pentru producerea energiei electrice pe baza
acestui fenomen
• 1832 – Hippolyte Pixii realizează primul generator de curent alternativ
monofazat. Ulterior realizează şi o maşină de curent continuu
• 1838 – Emil Heinrich Lenz stabileşte principiile reversibilităţii maşinilor
electrice
• 1873 – la expoziţia de la Viena, Zénobe Gramme împreună cu H. Fontaine
demonstrează practic reversibilitatea maşinilor de cc şi realizează primul
sistem de transmitere a energiei electrice la distanţă. Sistemul era format
dintr-un generator de cc antrenat de un motor cu ardere internă, o linie în
cablu telefonic de 1 km înfăşurat pe un tambur, un motor de cc şi o pompă de
apă. Dezavantajul sistemului este randamentul foarte scăzut:
ρ ⋅ l P2
2 ⋅ ⋅
ΔP 2⋅R⋅I2 S U2 P ρ ⋅l
η= ⋅ 100 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 2 ⋅ 2 ⋅ ⋅ 100 (1.1)
P P P U S
Laufen Frankfurt pe Main

200 kVA
95/15200 V
175 km
Figura 1.1
3xφ4 Cu Schema primei
95 V instalaţii de
40 Hz transport în ca
230 kVA
13800/112 V
Iluminat Forta
Din relaţia de mai sus rezultă că se poate creşte randamentul prin creşterea
tensiunii sau a secţiunii conductoarelor.
Introducere
-4-
• 1882 – se realizează (firma AEG) prima linie în curent continuu între
Misbach şi Münhen de 57 km, la 1500-2000 V. Randamentul aceste linii era
de 25%.
• 1900 – se transmite la distanţă energia în cc prin înserierea generatoarelor şi a
receptoarelor (60 kV, 180 km)
• 1876 – Iablocicov descoperă transformatorul monofazat, necesar pentru
alimentarea lămpilor cu arc, care lansează interesul pentru curentul alternativ
• 1884 – N. Tesla a realizat primul generator de ca bifazat şi un motor
corespunzător
• 1889 – Dolivo-Dobrovolschi (AEG Berlin) proiectează sistemul trifazat,
motorul asincron trifazat şi transformatorul trifazat.
• 1891 – se pune în funcţiune primul sistem trifazat pentru producerea,
transportul şi utilizarea energiei electrice în Germania între Laufen şi
Frankfurt pe Main (figura 1.1).
• Utilizarea unor tensiuni mai mari de 80 kV a necesitat utilizarea izolatoarelor

de tip lanţ (suspensie) în locul celor tip suport. În 1906 s-au realizat primele
izolatoare tip lanţ.
• În 1908, în SUA se realizează prima linie de 110 kV, iar în Germania în 1912.
• În perioada 1910-1914 Peek şi alţi specialişti au analizat influenţa
fenomenului corona. Astfel s-au realizat conductoare tubulare, utilizarea
conductoarelor de Al şi Ol-Al, precum şi a liniilor cu mai multe conductoare
pe fază. S-a ajuns, până în 1920 la linii cu tensiunea de 150 kV.
• Creşterea în continuare a tensiunii a impus rezolvarea neuniformităţii
câmpului de-a lungul lanţurilor de izolatoare prin utilizarea unor inele
metalice la cele două capete ale lanţului. În 1924 s-a realizat prima linie de
220 kV în SUA, la San Francisco, iar în 1927 în Germania.
• 1936 - se realizează prima linie de 287 kV (Los Angeles).
• 1952 – se realizează prima linie de 380 kV (Suedia).
• 1956 – prima linie de 400 kV, 925 km – Moscova – Kuibîşev, cu 3
conductoare pe fază şi condensatoare serie pentru reducerea reactanţei
longitudinale şi creşterea puterii transportate. În 1959 se trece linia la 500 kV.
E ⋅U
P = 3⋅ ⋅ sin δ (1.2)
Xt
Unde E este tensiunea electromotoare a generatorului, U tensiunea în nodul destinaţie, δ
defazajul dintre ele, iar Xt reactanţa totală între sursă şi nodul destinaţie, inclusiv
reactanţa generatorului.
• 1965 – se dă în funcţiune, în Canada prima linie de 735 kV.
• 1966 – se realizează prima linie de 750 kV, în URSS, Moscova – Konacovo.
• 1969 – se dă în funcţiune prima linie de 765 kV, în SUA.
Introducere
-5-
1.2. Dezvoltarea reţelelor electrice în România
Instalaţiile electrice din România s-au dezvoltat imediat după ce ele au fost
descoperite în alte părţi ale lumii.
• 1882 – în Bucureşţi se realizează primele instalaţii demonstrative de iluminat
electric în curent continuu
• 1884 – a fost pusă în funcţiune uzina electrică din Timişoara, prevăzută cu 4
grupuri de 30 kW pentru iluminat
• 1889 – prima centrală şi reţea de distribuţie în ca monofazat la Caransebeş.
Frecvenţa era de 42 Hz la 2000 V
• 1897 – la Doftana se pune în funcţiune prima instalaţie pentru alimentare cu
energie electrică a schelelor petroliere în ca trifazat, de 500 V. Instalaţia era
alimentată de la uzina hidroelectrică Sinaia printr-o linie de 10 kV şi un post
de transformare 10/0.5 kV
• 1900 – prima linie de 25 kV, între Câmpina şi Sinaia, de 31.5 km, cu
conductoare din cupru, 35 mm2
• Până în 1900 au fost introdusă electricitatea în câteva localităţi importante:
Galaţi (1892), Craiova (1896), Sibiu (1896), Brăila (1897), Iaşi (1897), Arad
(1897), Sinaia (1890), Alba Iulia (1890), Piatra Neamţ (1895), Bacău (1902).
• 1908 – Se finalizează reţeaua în cablu de 5 kV a oraşului Bucureşţi.
• 1915 – se pune în funcţiune LEA 55 kV, Reşiţa – Anina, de 25 km, cu
conductoare de cupru, 50 mm2
• 1930 – prima LEA 110 kV, Dobreşti – Bucureşti
• 1961 – prima LEA 220 kV între Bicaz şi Luduş (construcţie), 3x400 mm2
+2x70 mm2
• 1963 – prima LEA 400 kV, Luduş – Mukacevo (Ukraina).
În Bacău şi împrejurimi putem nota următoarele date relevante:
• 1895 – primele instalaţii electrice la Zemeş şi Solonţ la Societatea anonimă
pentru industria petrolului „Steaua Română”, energia fiind utilizată pentru
iluminat, iar grupurile electrogene funcţionau cu gaz sărac.
• 1896 – utilizarea energiei electrice pentru iluminat şi forţă la fabrica de hârtie
„Letea”
• 1902 – prima centrală electrică publică în Bacău, echipată cu două maşini cu
abur 50 CP fiecare, acţionând generatoare la 220 Vcc.
• 1912 – se pune în funcţiune centrala hidroelectrică Gherăieşti cu două grupuri
de 120 kW, la 5.25 kV, 50 Hz, trifazat.
• Introducerea electricităţii în celelalte oraşe s-a realizat în 1905 (Tg. Ocna),
1910 (Buhuşi), 1911 (Dărmăneşti), 1930 (Slănic Moldova), 1952 (Oneşti).
• 1951 – se înfiinţează Întreprinderea Regională de Electricitate (IRE)
• 1960 – intră in funcţiune CHE Stejaru 4x 27.5 MW + 2 x 50 MW
• 1956 – prima linie de 110 kV între Borzeşti şi Focşani, 150 mm2, dublu circuit
• 1957 – se pune în funcţiune LEA 110 kV Borzeşti – Bacău – Roman – Stejaru,
Roman – Iaşi
Introducere
-6-
• 1957 – se pune în funcţiune staţia 110/6 kV Roman Laminor (1x10 MVA),
extinsă imediat la 110/35/15(20)/6 kV
• 1959 – se pune în funcţiune staţia 110/6 kV Mărgineni
• 1963 – intră în funcţiune staţia 220 kV Stejaru şi LEA 220 kV Stejaru –
Fântânele
• 1967 – intră în funcţiune staţia 220 kV Gutinaş şi LEA 220 kV Gutinaş-
Stejaru, LEA 220 kV Gutinaş – Galaţi
• 1968 – se pun în funcţiune TA 7, TA 8 Borzeşti 2 x 210 MW
• 1976 – se pune în funcţiune staţia 400 kV Gutinaş, AT5 400/220 kV şi LEA
400 kV Gutinaş – Braşov
• 1980 – intră în funcţiune LEA 400 kV Gutinaş – Suceava la 220 kV
1.3. Definiţii şi obiectul cursului
Reţelele electrice fac legătura între sursele de energie electrică şi receptoare. Având
în vedere că producerea, transportul, distribuţia şi consumul energiei electrice se
realizează simultan, existând un echilibru permanent între producţie şi consum, rezultă
că toate acestea formează un sistem unic.
Prin sistem energetic, se înţelege totalitatea instalaţiilor de producere, transport,
distribuţie şi de utilizare a energiei electrice, precum şi a altor forme de energie.
Din sistemul energetic fac parte resursele de energie primară, instalaţiile de
producere (centrale hidro, termo, nucleare, etc), liniile electrice de transport şi
distribuţie, precum şi consumatorii cu receptoarele lor.
Prin sistem electroenergetic sau sistem electric se înţelege partea electrică a
sistemului energetic, începând de la generatoarele electrice şi până la receptoare,
inclusiv. Sistemul electroenergetic naţional cuprinde aceste instalaţii din România.
România este conectată la reţeaua europeană de transport, fiind membră a UCTE
(Union for the Co-ordination of Transmission of Electricity). Sistemele care cuprind
interconexiunea mai multor sisteme electroenergetice naţionale mai poartă denumirea şi
de „sisteme vaste”. În asemenea situaţii se creează condiţii şi restricţii suplimentare
legate de funcţionarea lor.
Prin reţea electrică se înţelege partea din sistemul electroenergetic destinată
transportului şi distribuţiei energiei electrice, până la bornele receptoarelor.
Reţeaua electrică cuprinde:
• linii electrice aeriene (LEA)
• linii electrice în cablu (LEC)
• staţii de transformare – acestea sunt noduri electrice ale reţelei şi cuprind bare
electrice şi transformatoare sau autotransformatoare cu una din tensiuni mai
mari sau egale cu 110 kV
• staţii de conexiuni – noduri electrice ale reţelei la tensiuni mai mari sau egale
cu 110 kV
• posturi de transformare – conţin transformatoare MT/JT
Introducere
-7-
• puncte de alimentare – denumire mai veche a unor noduri electrice importante
de medie tensiune (6 kV) cu injecţii prin fideri (mai multe cabluri în paralel)
din staţii de transformare
• puncte de conexiuni – noduri electrice de medie tensiune
• tablouri electrice – noduri electrice la joasă tensiune
• bobine de reactanţă (pentru compensarea energiei reactive, pentru limitarea
curenţilor de scurtcircuit), bobine de stingere (pentru tratarea neutrului),
baterii de condensatoare
Instalaţiile de transport cuprind instalaţiile de înaltă şi foarte înaltă tensiune cu
rolul de a transporta energia pe distanţe mari (peste 50 km). In România ele cuprind
instalaţiile de 220 şi 400 kV .
Instalaţiile de distribuţie cuprind instalaţiile de înaltă tensiune, medie şi joasă
tensiune care fac legătura între instalaţiile de transport şi instalaţiile consumatorilor. De
regulă aceste reţele nu cuprind linii cu lungimea mai mare de 50 km. În România, în
reţelele de distribuţie sunt incluse reţelele de 110-0.4 kV. Un caz particular al reţelelor
de distribuţie îl constituie reţelele de repartiţie, care, cel puţin în România cuprind
reţelele de 110 kV care asigură distribuţia energiei electrice la nivelul unui judeţ. Aceste
reţele sunt de obicei debuclate, însă, în anumite situaţii pot asigura şi funcţii de
transport.
Instalaţiile consumatorilor cuprind receptoarele şi instalaţiile electrice situate în
incinta acestora situate după punctul de delimitare cu operatorul de reţea care
gestionează reţelele de distribuţie sau transport.
Obiectul cursului de reţele electrice îl constituie construcţia, proiectarea,
funcţionarea şi exploatarea reţelelor electrice. Aspectele prezentate în curs sunt valabile
şi pentru reţelele interioare ale consumatorilor. Având în vedere tipurile de reţele
utilizate în momentul de faţă, ne vom referi de obicei la reţelele trifazate de curent
alternativ. Anumite aspecte ale construcţiei şi funcţionării reţelelor electrice sunt
studiate la alte discipline: staţii şi posturi de transformare, protecţii şi automatizări în
instalaţiile energetice, alimentarea cu energie electrică a consumatorilor, balanţe şi
calitatea energiei. Anumite aspecte avansate, inclusiv funcţionarea sistemelor
electroenergetice sunt studiate în partea a II-a a cursului.
1.3. Clasificarea reţelelor
Clasificarea reţelelor se face după următoarele criterii:

a) după scop şi destinaţie;
- reţele de transport: realizează transferul (transportul) energiei din zonele în care se
produce în zonele de consum, se execută la foarte înaltă tensiune (Un ≥ 220 kV), în mai
multe trepte de tensiune, şi au lungimi de sute sau mii de kilometri;
- reţele de distribuţie: realizează alimentarea consumatorilor dintr-o anumită zonă de
consum, se realizează în mai multe trepte de tensiune, cu Un ≤ 110 kV;
- reţele pentru alimentarea consumatorilor: sunt reţelele aflate în proprietatea operatorului
de reţea sau/şi a consumatorului, în mai multe trepte de tensiune, de la JT până la IT
utilizate pentru alimentarea unui singur consumator;
Introducere
-8-
- reţele ale consumatorilor – reţele, care pot avea mai multe trepte de tensiune, situate în
proprietatea consumatorilor;
- reţele publice – reţele care alimentează doi sau mai mulţi consumatori;
- reţele de utilizare: sunt cele prin care se alimentează consumatorii locali, sunt reţele cu o
singură treaptă de tensiune, au lungimi mici şi tensiune mică ;
b) după tensiune;
- reţele de foarte joasă tensiune – FJT- (Un ≤ 50 V);
- reţele de joasă tensiune – JT- (50 V < Un ≤ 1 kV);
- reţele de medie tensiune - MT- (1 kV < Un ≤ 35 kV), 6, 10, 15,20, 35 kV;
- reţele de înaltă tensiune – IT - (110 kV ≤ Un ≤ 220 kV), 110, 220 kV;
- reţele de foarte înaltă tensiune – FIT - (Un > 300 kV), 400, 750 kV
c) după felul curentului vehiculat prin reţea
- reţele de curent continuu;
- reţele de curent alternativ;
- reţele monofazate;
- reţele polifazate (trifazate).
d) după topologie;
- reţele radiale, figura 1.2.a – reţea alimentată de la o singură sursă;
- reţele buclate, figura 1.2.b – reţea alimentată de la două surse;
- reţele buclate complexe, figura 1.2.c – reţea alimentată de la cel puţin trei surse.
Figura 1.2
Clasificarea reţelelor electrice după
topologie
1.4. Regimuri de funcţionare a reţelelor electrice
O reţea electrică este constituită din noduri şi laturi. Nodurile reţelei sunt constituite
din barele staţiilor, posturilor şi tablourilor electrice, iar laturile din legături electrice
între noduri. Laturile reţelei pot fi:
- longitudinale – când fac legătura între două noduri (de exemplu linii,
transformatoare, bobine longitudinale pentru limitarea curenţilor de scurtcircuit)
- transversale – când fac legătura între nodurile reţelei şi pământ (de exemplu bobine
transversale pentru compensarea energiei reactive, baterii de condensatoare, capacitatea
liniilor, admitanţa transversală a transformatoarelor).
Introducere
-9-
Prin regimul de funcţionare a unei reţele electrice se înţelege starea ei la un anumit
moment dat, sau pe un interval de timp, caracterizat prin starea elementelor de reţea şi
prin valorile unor mărimi fizice, în diverse puncte din reţea şi prin condiţiile de
funcţionare.
Mărimile fizice care caracterizează un regim de funcţionare sunt:
- tensiunea electrică în nodurile reţelei – de regulă tensiunea între faze
şi pământ în cazul reţelelor trifazate
- curenţii electrici pe laturile reţelei sau curenţii injectaţi în nodurile
reţelei
- puterile activă şi reactivă care circulă pe laturile reţelei sau injectate
în nodurile reţelei
- defazaje dintre tensiunile din noduri sau defazaje dintre tensiuni şi
curenţi
- frecvenţa semnalelor de tensiune şi curent
Condiţiile de funcţionare a reţelei sunt definite de:
- starea de funcţionare a elementelor reţelei
- încadrarea parametrilor (mărimilor fizice) în limitele prescrise.
- nivelul producţiei şi consumului de energie în reţea
Din acest punct de vedere putem avea:
• Regimuri normale – caracterizate de faptul că toate elementele de reţea
prevăzute în documentaţia aprobată sunt în stare de funcţionare, iar mărimile
fizice se încadrează în limitele prevăzute
• Regimuri de avarie – regimuri caracterizate de modificarea stării anterioare a
ansamblurilor funcţionale, prin abateri ale parametrilor funcţionali ai acestora în
afara limitelor prevăzute prin reglementări sau contracte sau prin reduceri ale
puterii electrice produse pe centrală sau pe grupuri, indiferent de efectul
evenimentului asupra consumatorilor şi indiferent de momentul în care se
produce.
După viteza de variaţie a mărimilor în timp avem:
• Regimuri permanente – caracterizate prin semnale sinusoidale ale tensiunilor şi
curenţilor şi variaţii lente ale valorilor efective ale acestora
• Regimuri tranzitorii – caracterizate prin prezenţa unor componente neperiodice
în semnalele de curent şi tensiune şi prin variaţia rapidă a acestor mărimi
După natura mărimilor pe cele trei faze avem:
• Regim trifazat simetric – caracterizat prin valori efective ale semnalelor de
curent şi tensiune egale pe cele trei faze şi defazaje egale cu 120º între
semnalele de pe faze diferite
• Regim trifazat nesimetric – caracterizat de valori efective ale semnalelor de
curent sau tensiune inegale pe cele trei faze sau/şi defazaje diferite de 120º între
semnalele de pe faze diferite
Introducere
- 10 -
1.5. Relaţii şi mărimi de bază utilizate în calculul reţelelor electrice
Calcul şi analiza regimurilor de funcţionarea ale reţelelor electrice se bazează pe

legile fundamentale ale electrotehnicii. După felul în care se utilizează în studiul
fenomenelor, mărimile fizice se împart în două categorii:
- mărimi primitive – definite pe cale empirică (experimentală),
indicându-se procedeul de măsurare
- mărimi derivate – care se definesc prin procedee matematice pe baza
mărimilor primare
Starea electromagnetică a corpurilor se descrie cu ajutorul următoarelor mărimi
primare:
- sarcina electrică – q [C]
- curentul electric – i [A]
- momentul electric p [C·m]
- momentul magnetic m [A·m2]
Legile electrodinamicii macroscopice necesare în calcul reţelelor electrice:
• Legea inducţiei electromagnetice – tensiunea electrică, eΓ indusă pe un contur
închis Γ este egală cu viteza de variaţie a fluxului magnetic ΨSΓ care străbate
suprafaţa delimitată de curba Γ:
dΨS Γ
eΓ = − (1.3)
dt
d
∫ E ⋅ dl = − dt ∫∫ B ⋅ dS (1.4)
Γ S
Γ
∂B
rot E = − (1.5)
∂t
unde primele două relaţii de dau forma integrală a legii, iar (1.5) ne dă forma locală a
legii. E reprezintă intensitatea câmpului electric, iar B este inducţia magnetică.
• Legea circuitului magnetic – tensiunea magnetică umΓ pe un contur închis Γ este
egală cu suma dintre curentul de conducţie care străbate suprafaţa SΓ delimitată de
curba Γ şi curentul electric de deplasare sau viteza de variaţie a fluxului electric,
ΨeSΓ prin suprafaţa SΓ.
dΨeS Γ
u mΓ = iS Γ + (1.6)
dt
d
∫ H ⋅ dl = ∫∫ J ⋅ dS + dt ∫∫ D ⋅ dS (1.7)
Γ ΓS ΓS
∂D
rot H = J + (1.8)
∂t
unde primele două relaţii de dau forma integrală a legii, iar (1.8) ne dă forma locală a
legii.
Introducere
- 11 -
H reprezintă intensitatea câmpului magnetic, D este inducţia electrică, iar J densitatea
de curent.
• Legea fluxului electric – Fluxul electric ΨeΣ pe o suprafaţă închisă Σ este egal cu
sarcina electrică qvΓ din volumul VΣ delimitat de suprafaţa Σ:
ΨeΣ = qvΣ (1.9)
∫∫ D ⋅ dS = qvΣ (1.10)
Σ
div D = ρ v (1.11)
Relaţia (1.11) este valabilă pentru o distribuţie de volum a sarcinii electrice cu
densitatea ρv, dependentă de coordonatele punctului respectiv.
dq
ρv = (1.12)
dV
qvΣ = ∫∫∫ ρ v ⋅ dV (1.13)
VΣ
• Legea fluxului magnetic – Fluxul magnetic ΨΣ pe o suprafaţă închisă Σ este egal cu
zero:
ΨΣ = 0 (1.14)
∫∫ B ⋅ dS = 0 (1.15)
Σ
div B = 0 (1.16)
• Legea legăturii dintre D, E , P şi legea polarizaţiei electrice
D = ε0 ⋅ E + P (1.17)
P = P p + χe ⋅ ε 0 ⋅ E (1.18)
unde P reprezintă polarizaţia electrică, ε0 permitivitatea absolută a vidului, χe
susceptivitatea electrică, iar P p polarizaţia permanentă. Dacă eliminăm P din (1.17) şi
(1.18) avem:
D =ε ⋅E + Pp (1.19)
ε = ε 0 ⋅ (1 + χ e ) = ε 0 ⋅ ε r (1.20)
• Legea legăturii dintre B, H , M şi legea magnetizaţiei
(
B = μ0 ⋅ H + M ) (1.21)
M =M p + χm ⋅ H (1.22)
unde M reprezintă magnetizaţia, μ0 permeabilitatea absolută a vidului, χm
susceptivitatea magnetică, iar M p magnetizaţia permanentă. Dacă eliminăm M din
(1.21) şi (1.22) avem:
B = μ ⋅ H + μ0 ⋅ M p (1.23)
μ = μ 0 ⋅ (1 + χ m ) = μ 0 ⋅ μ r (1.24)
Introducere
- 12 -
• Legea conducţiei electrice
J = σ ⋅ (E + E i ) (1.25)
E + Ei = ρ ⋅ J (1.26)
unde σ reprezintă conductivitatea electrică, iar E i intensitatea câmpului electric
imprimat.
• Legea transformării energiei electrice în conductoare
p = E ⋅ J = ρ ⋅ J 2 − Ei ⋅ J (1.27)
3
unde p reprezintă puterea transformată în căldură pe unitatea de volum [W/m ].
• Legături între mărimile primare şi cele derivate
di
J= ⋅n (1.28)
dS
i = ∫∫ J ⋅ dS (1.29)
S
dp
P= (1.30)
dV
p = ∫∫∫ P ⋅ dV (1.31)
V
dm
M = (1.32)
dV
m = ∫∫∫ M ⋅ dV (1.33)
V
B
u AB = ∫ E ⋅ d l (1.34)
A
• Teorema conservării sarcinii electrice – curentul care iese printr-o suprafaţă
închisă Σ este egal cu viteza de scădere a sarcinii din suprafaţa Σ:
dq
iΣ = − Σ (1.35)
dt
d
∫∫ J ⋅ dS = − dt ∫∫∫ ρ v ⋅ dV (1.36)
Σ V Σ
• Teorema I-a a lui Kirchoff – Suma algebrică a curenţilor care ies dintr-un nod este
egală cu injecţia de curent din acel nod:
n
∑I
k =1
ik = Ji (1.37)
De remarcat că forma (1.37) se utilizează la calculul regimurilor permanente,

injecţia de curent, Ji fiind dată de sarcina consumată sau de sarcina generată în nod.
• Teorema II-a a lui Kirchoff – Suma algebrică a căderilor de tensiune pe un ochi de
reţea este egală cu suma algebrică a tensiunilor electromotoare de pe laturile
acelui ochi de reţea:
Introducere
- 13 -
∑Z
i , k∈o
ik ⋅ I ik = ∑E
i , k ∈o
ik (1.38)
În calculul regimurilor permanente, generatoarele nu se înlocuiesc prin tensiuni

electromotoare, ci prin injecţii de curenţi la tensiunea generatorului, aşa cum am
arătat mai sus.
Tensiunile electromotoare se folosesc în la calculul regimurilor nesimetrice, de
obicei în schema de secvenţă directă. În acest caz t.e.m. sunt conectate între faze şi
pământ.
Totodată, t.e.m. se utilizează la calculul regimurilor tranzitorii.
• Puterea electrică în regim trifazat, simetric

*
S = 3 ⋅U ⋅ I (1.39)
• Puterea electrică în regim trifazat, nesimetric
* * *
S = U1 ⋅ I1 +U 2 ⋅ I 2 +U 3 ⋅ I 3 (1.40)
Introducere
- 14 -
2. ELEMENTE CONSTRUCTIVE ALE REŢELELOR
ELECTRICE
Aşa cum am arătat în capitolul introductiv al lucrării, reţelele electrice cuprind,

în principal, linii electrice şi staţiile electrice de transformare. Întrucât construcţia
staţiilor de transformare este studiată în cursul de specialitate, în acest capitol vom
prezenta construcţia liniilor electrice aeriene (LEA) şi a celor în cablu (LEC).
2.1. Construcţia liniilor electrice aeriene
Liniile sunt constituite din stâlpi, conductoare, armături, cleme şi izolatoare.
2.1.1. Conductoarele liniilor electrice
Se realizează de din aluminiu, oţel, şi mai rar din cupru, bronz, aldrey (aliaje ale
aluminiului). Conductoarele de protecţie se construiesc în general din oţel zincat.
Acestea pot fi:
• monofilare (masive), dintr-o singură sârmă cu secţiunea rotundă, utilizate
în trecut la linii cu secţiuni mici;
• multifilare, sub formă de funie, formate din mai multe sârme răsucite.
Pot fi formate din sârme cu aceeaşi secţiune sau cu secţiuni diferite.
Conductoarele multifilare pof fi:
• monometalice – cu un singur material component
• bimetalice – cu sârme din două materiale, cel mai utilizat fiind
conductoarele OL-AL (figura 2.1)
Figura 2.1
Conductoare bimetalice
OL-AL
1 – miez din OL
2 – înveliş din AL
Conductoarele de MT şi joasă tensiune pot fi izolate sau neizolate. La JT se

folosesc conductoare izolate torsadate, formate din unul sau mai multe conductoare de
aluminiu izolate cu PVC, răsucite
în jurul unui conductor din
aluminiu-oţel de asemenea izolat
cu PVC (figura 2.2). La IT
conductoarele sunt neizolate.
Principalele caracteristici fizico- Figura 2.2
mecanice ale materialelor
conductoarelor sunt arătate în
tabelul 2.1.
În tabelul 2.2 se prezintă
Elemente constructive ale liniilor electrice
- 15 -
Tabelul 2.1
Coeficientul Greutatea Coeficientul
Rezistivitatea Rezistenţa
de temperatură volumică de dilatare Modulul
Caracteristici electrică în curent la
al rezistenţei (greutatea termică de elasticitate
continuu la 20°C rupere
electrice specifică) liniară
Materi LEA Ω·mm2/m °C-1 kg/dm3 °C-1 daN/mm2 daN/mm2
al
LEA
0,028264 0,004 2,7 2,3·10-5 5500 18,5÷16,4
Aluminiu
existente
LEA noi < 0,028264 0,00403 2,703 2,3·10-5 5500 18,5÷16,5
32,5 sau 31,5 (tip A),

Aliaje de
aluminiu
0,032840 - tip A
- 0,0036 2,703 2,3·10-5 5500 29,5 (tip B)
0,032530 - tip B
LEA 0,2510÷0,2493
0,0045 7,85 1,15·10-5 19600 117,6
categoria B
existente
Oţel
(124,0÷119,0) pentru
LEA noi - - 7,78 1,15·10-5 19600 fire cu φ = (1,24÷4,25)
mm
(0,2510÷0,2493)
LEA
pentru fire cu 0,0045 7,85 1,15·10-5 19600 137,3
categoria C
existente
φ = (1,45÷3,20) mm
Oţel
(138,0÷128,0) pentru
LEA noi - - 7,78 1,15·10-5 (19600) fire cu
φ = (1,24÷4,25) mm
Caracteristicile fizico-chimice ale materialelor componente ale conductoarelor

- 16 -
Reţele electrice - Hazi Gh.
Tabelul 2.2
Câteva caracteristici ale conductoarelor OL-AL
Tabelul 2.3
câteva caracteristici ale conductoarelor de oţel aluminiu.

Raportul dintre secţiunile celor două materiale componente este diferit la
conductoarele obişnuite faţă de conductoarele întărite (cu rezistenţă mecanică mărită).
Notarea conductoarelor OL-AL cuprinde atât secţiunea nominală a firelor de AL cât şi
cea a firelor de OL, de exemplu: Conductor OL-AL 95/15 mm2.

- 17 -
În tabelul 2.3 se prezintă principalele caracteristici ale conductoarelor de
aluminiu. Pentru conductoarele electrice trebuie precizate curentul maxim admisibil
pentru anumite condiţii de mediu limită, de exemplu 40 ºC, atunci când conductorul
atinge temperatura maximă admisibilă de durată, de obicei în jur de 70 ºC.
Să precizăm, că în regim de durată, echilibrul termic se atinge atunci când
căldura generată prin efect Joule de curentul de sarcină este egală cu cea transmisă spre
mediu prin conducţie şi convecţie termică.
În tabelul 2.4 sunt daţi curenţii admisibili pentru conductoare torsadate utilizate
la JT.
Tabelul 2.4
Curenţii admisibili pentru
conductoare torsadate TYR
De asemenea, este necesară verificarea stabilităţii termice în regim de

scurtcircuit. Pe durata redusă a scurtcircuitului, de obicei până la 10 secunde, întreaga
căldură generată prin efect Joule este stocată în conductor, iar temperatura creşte rapid.
Conductorul este stabil termic dacă temperatura nu atinge valoarea admisă în această
situaţie, aproximativ 160 ºC. Uneori stabilitatea termică este verificată prin densitatea de
curent echivalentă pe durata scurtcircuitului.
În tabelul 2.5 se prezintă principalele caracteristici ale conductoarelor torsadate
TYR.

- 18 -
Tabelul 2.5
Caracteristici conductoare torsadate TYR

- 19 -
2.1.2. Stâlpii liniilor electrice aeriene
Sunt elementele liniilor electrice care, prin intermediul izolatoarelor, clemelor şi

armăturilor susţin conductoarele deasupra solului.
Stâlpii pot fi din metal, din beton armat sau din lemn. Stâlpii metalici se
utilizează, cu preponderenţă, la tensiuni începând cu 110 kV. Se utilizează şi la 20 kV
pentru stâlpi speciali (de exemplu traversări). Sunt executate din profile de oţel într-o
construcţie sub formă de grinzi cu zăbrele. La joasă tensiune, în special pentru iluminat,
se utilizează stâlpi din ţeavă metalică.
Stâlpii din beton armat se utilizează la construcţia linilor de medie şi joasă
tensiune. Sub forma a două tronsoane se utilizează şi la 110 kV.
Stâlpii din lemn se utilizează mai rar. Sunt admişi în cazul unor zone greu
accesibile sau în situaţia unor construcţii temporare.
Stâlpii au ca părţi componente, pe lângă corpul propriu-zis, console, traverse,
vârfare, montaţi în partea superioară a acestora.
După numărul de circuite montate pe un stâlp, aceştia pot fi:
• cu un circuit monofazat – utilizat pentru linii de joasă tensiune situate în
capetele unei zone de reţea sau stâlpi intermediari pentru branşamentul
consumatorilor monofazaţi
• cu un circuit trifazat
• cu două circuite trifazate
• cu patru circuite trifazate
Dacă sunt mai multe circuite pe un stâlp, de regulă acestea au aceeaşi tensiune.
Există şi situaţii în care, pe stâlpi se montează circuite cu tensiuni diferite. Cea mai
uzuală situaţie este aceea a liniilor de medie tensiune comune cu circuite de joasă
tensiune. Se mai întâlnesc şi circuite 110 kV + 20 kV în cazul liniilor pentru racordul
CHE cu puteri de 5-15 MW. Din punct de vedere funcţional, stâlpii pot fi:
Figura 2.3
Explicativă pentru tipurile de stâlpi utilizaţi în
construcţia LEA

- 20 -
- stâlpi de susţinere (SS) – aceştia preiau sarcinile verticale şi sarcinile datorate
acţiunii vântului. Ocupă o pondere de 70-90 % din numărul stâlpilor unei linii. La
rândul lor pot exista stâlpi de susţinere normali care nu preiau sarcini în lungul liniei,
fiind prevăzute cu cleme cu eliberarea conductoarelor şi stâlpi de susţinere întăriţi care
pot prelua şi sarcini în lungul liniei, având cleme cu reţinerea conductoarelor (figura
2.3);
- stâlpi de întindere (SI) – se fixează pe aliniamentul liniei la distanţe cuprinse
între 2 şi 10 km şi au rolul de a prelua eforturi în lungul liniei pentru a preveni
extinderea unor avarii. Distanţa între doi stâlpi de întindere se mai numeşte şi panou de
întindere;
- stâlpi terminali (ST) – se utilizează la capetele liniei şi preiau în permanenţă
sarcini, în lungul liniei, pe o singură parte a stâlpului. Au şi rolul de stâlpi de întindere,
delimitând primul şi ultimul panou al liniei;
- stâlpi de colţ (SC) – se montează la intersecţia a două aliniamente şi trebuie să
preia şi forţe orizontale perpendiculare pe linie, în direcţia bisectoarei unghiului format
de aliniamente. Pentru unghiuri apropiate de 180 º se utilizează stâlpi de susţinere
întăriţi, iar la unghiuri mai mari se utilizează stâlpi terminali sau de colţ, delimitând, în
acelaşi timp, un panou de întindere;
- stâlpi de derivaţie (SD) – sunt similari cu cei de colţ, dar, au în plus, console
pentru prinderea conductoarelor liniei derivaţie;
- stâlpi speciali – stâlpi de traversare (şosele, căi ferate, ape), stâlpi de
subtraversare (când o linie electrică subtraversează o altă linie cu tensiunea nominală
mai mare), stâlpi de transpunere a fazelor.
Stâlpii metalici se realizează, de obicei, din tronsoane care se asamblează la
locul de montare. Ei asigură o bună legătură la priza de pământ prin corpul stâlpului.
Cuprind montanţi în colţurile secţiunii transversale şi un sistem de zăbrele numite şi
contravântuiri. Componentele pot fi prinse prin sudură sau prin buloane (şuruburi sau
nituri). Au dezavantajul că trebuie vopsiţi la un interval de aproximativ 5 ani.
Principalele tipuri de coronamente utilizate sunt prezentate în figura 2.4, 2.5.
Figura 2.5
Coronamente pentru stâlpii LEA simplu circuit:
a,b – în triunghi, c – tip Y, d- cap de pisică, e – tip portal (π)

- 21 -
Figura 2.6
Coronamente pentru stâlpii LEA dublu circuit:
a – hexagon, b - brad ,c –brad întors, d- conductoare active în două
planuri orizontale, e – toate conductoarele active în acelaşi plan
Stâlpii de beton armat – au următoarele avantaje:

- economie de lemn şi metal, folosind în schimb materiale de
construcţii;
- cost relativ redus;
- rezistenţă mecanică bună;
- cheltuieli de exploatare reduse;
- posibilitate de tipizare (execuţie în serie mare).
Au însă şi dezavantaje:
- greutate mare şi o oarecare fragilitate
- necesită o execuţie îngrijită şi o tehnologie de montaj adecvată.
Stâlpii din beton pot fi vibraţi sau centrifugaţi. Pot fi executaţi cu armătura
normală sau pretensionată variantă care duce la o precomprimare a betonului. În figura
2.7 sunt prezentaţi stâlpii din beton centrifugat utilizaţi la 110 kV.

- 22 -
Figura 2.7

- 23 -
2.1.3. Console pentru LEA de medie şi joasă tensiune
În cazul stâlpilor metalici, consolele se realizează din montanţi şi zăbrele ca în

cazul corpului principal al stâlpului. Tipurile de coronamente întâlnite la LEA MT sunt:
Figura 2.8
Consolă pentru coronament
orizontal LEA MT,
susţinere, simplu circuit
Figura 2.9 Figura 2.9

Consolă pentru coronament Consolă pentru coronament
orizontal LEA MT, întindere
orizontal LEA MT, întindere
sau terminal, simplu circuit
sau terminal, simplu circuit
o coronament orizontal simplu utilizat în cazul izolatoarele tip suport;

- 24 -
o coronament deformabil, utilizat în cazul izolaţiei elastice (tip lanţ de
izolatoare);
o coronament dezaxat pentru linii simplu circuit cu izolaţie rigidă;
o coronament pentru linii dublu circuit cu izolaţie elastică.
În figurile 2.8÷2.14 sunt prezentate câteva tipuri de console utilizate la LEA de
medie şi joasă tensiune.
În figura 2.15 se prezintă tije şi bridă pentru prinderea conductoarelor torsadate

de joasă tensiune.
2.1.4. Izolatoare
Sunt elemente componente ale LEA constituite dintr-un izolator solid, cu sau
fără armături metalice, cu ajutorul cărora se realizează izolarea şi fixarea
conductoarelor. Izolatoarele sunt supuse acţiunii câmpurilor electrice date de tensiunea
de serviciu sau de supratensiuni.
Figura 2.10
orizontal LEA MT, susţinere,
dublu circuit
Figura 2.11
elastic LEA MT, susţinere,
simplu circuit

- 25 -
Figura 2.12
dezaxat LEA MT, susţinere,
simplu circuit
Figura 2.13
Console pentru
coronament elastic LEA
MT, dublu circuit
a- susţinere
b- întindere

- 26 -
Figura 2.14
Consolă pentru
LEA JT
b)
a)
Figura 2.15
Armături pentru prinderea conductoarelor torsadate de c)
JT : a),b) tije de întindere, c) bridă de fixare
Conturnarea este o descărcare exterioară izolatorului, de-a lungul liniei de fugă.

Străpungerea unui izolator este o descărcare electrică prin corpul solid al izolatorului.
Linia de fugă (cm) reprezintă distanţa cea mai mică pe suprafaţa izolatorului între părţile
metalice aflate la potenţiale diferite. Dacă un izolator are mai multe elemente, linia de
- 27 -
fugă se determină prin sumarea liniei de fugă pentru fiecare element. Linia de fugă
specifică (cm/kV) este raportul între lungimea liniei de fugă şi tensiunea maximă de
serviciu între faze. Tensiunea de 50% conturnare la impuls reprezintă valoarea
tensiunii de impuls 1.2/50 μs la care conturnarea are loc pentru aproximativ jumătate
din încercări. Tensiunea de ţinere 1 min la frecvenţă industrială este acea valoare a
tensiunii alternative care aplicată timp de 1 minut nu produce nici conturnare nici
străpungere. Rezistenţa de izolaţie este rezistenţa electrică măsurată în curent continuu
între armăturile din cele două capete ale izolatorului. Sarcina mecanică de rupere este
sarcina mecanică care produce separarea pieselor metalice sau ruperea totală a
izolatorului. Rezistenţa de variaţie la variaţii bruşte de temperatură, caracterizează
proprietatea acestora de a nu fi afectate la variaţii de temperatură stabilite prin norme.
2.1.4.1. Materiale pentru izolatoare
Izolatoarele pot fi construite din:

• materiale ceramice
• sticlă
• materiale sintetice şi compozite
În cadrul materialelor ceramice putem numi materialele porţelanul cuarţos sau
aluminos, ceramica termorezistentă, steatitul si ceramica zirconiferă. Izolatorii din
porţelan sunt acoperiţi cu un strat de glazură (smalţ) care evită murdărirea suprafeţei şi
producerea fisurilor. Ca dezavantaje: fragilitatea, rezistenţa mecanică redusă la tracţiune
şi încovoiere, pierderi dielectrice mari la înaltă frecvenţă. Steatitul este un material
ceramic pe bază de talc sau silicat de magneziu hidratat. Se foloseşte la izolatoarele
suport, supuse la eforturi de încovoiere, având rezistenţa mecanică superioară
porţelanului. Sticla este un amestec de silicaţi cu structură amorfă. Are caracteristici
electrice superioare porţelanului, are coeficientul de dilatare apropiat de cel al
armăturilor metalice, dar este sensibilă la impulsuri mecanice şi are rezistenţă scăzută la
eforturi mecanice şi termice.
Materialele compozite sunt considerate a fi “materiale din generatia a 2-a “.Ele
s-au dezvoltat pentru obţinerea unor materiale cu proprietăţi mecanice, tehnice,
electrice, chimice, fizice, optice si de prelucrabilitate superioare materialelor
tradiţionale, ca înlocuitor pentru metale sau unele mase plastice. Materialele compozite
sunt neomogene şi anizotrope, neavând aceleaşi proprietăţi mecanice in toate punctele si
in toate direcţiile, răspunzând cerinţelor actuale impuse industriei de a realiza produse
cu un consum minim de metal, prin premisa “sindromului uşurării”, motiv pentru care
ele au aplicaţii mai ales in tehnicile de varf. In industria electrotehnica se folosesc
compozite conţinând materiale plastice speciale, răşini poliamidice, siliconi,
policarbonaţi, polibutilenite pentru izolaţii si piese de legătură. Studiul sistematic al
noilor materiale electroizolante utilizate in reţelele electrice, a dus la elaborarea unor
materiale cu caracteristici mult îmbunătăţite după cum urmează:
a)Rezistenta sporita la îmbătrânirea tehnica a materialelor izolante. Se obţine o
durata de viata de 30-40 de ani.
b)Rezistenta sporita la radiaţii UV

- 28 -
c)Capacitatea de “memorie elastică” a formei. In cazul materialelor
termocontractabile
“memoria” formei înseamnă că acestea se pot prefabrica in aşa fel încât in timpul
montajului sa ia o anumita grosime de perete prestabilita.
d) Invulnerabilitate la agresiuni mecanice si rezistenta la propagarea focului (cu
autostingere).
e)Rezistenta dielectrica ridicata şi foarte mica absorbţie de apa in cazul răşinilor
epoxidice.
În cadrul acestor materiale izolante, izolatorii compoziţi de tracţiune realizaţi

din cauciuc siliconic cu inima de răşini sintetice armate cu fibre de sticla prezintă
proprietăţi deosebite electroizolante si rezistenta mecanică. Învelişurile si fustele
realizate din cauciuc siliconic asigură o deosebita comportare antipoluare, datorita
proprietatilor hidrofobe ale materialului folosit. Capetele terminale ale izolatorilor
(destinate prinderii în lanţuri de izolatoare) sunt realizate din aliaj de Al marca AlMgSi ,
un aliaj cu înalte proprietăţi mecanice si rezistent la coroziune. Masa acestui izolator
este 1/10 din masa unui izolator ceramic cu aceleasi proprietati electrice. Avantajele
majore ale acestui tip de izolator sunt :
- invulnerabilitate la agresiuni mecanice (focuri de arma) datorita înaltelor
proprietăţi
mecanice si a dimensiunilor reduse;
- înalta rezistenţă la acţiunea distructivă a radiaţiei UV si a descărcărilor
(conturnărilor) accidentale;
- costuri reduse de întreţinere , nemaifiind necesară curăţirea periodică a
izolatorilor datorită proprietăţilor de hidrofobicitate;
- reducerea costurilor de transport şi instalare, în comparaţie cu izolatoarele
ceramice sau de sticla(sunt excluse spargerile);
-raport calitate/preţ superior tuturor celorlalte tipuri de izolatoare;
- nu permite formarea suprafeţei conductoare la apariţia curentului de scurgere
sau arcului pe suprafaţă.
Suprafaţa hidrofobă comparativ cu suprafaţa hidrofilă se comportă ca in fig. 2.16
şi fig. 2.17 pentru materiale siliconice si ceramice:
Figura 2.16
Comportarea cauciucului siliconic
în prezenţa apei

- 29 -
Figura 2.17
Comportarea materialelor
ceramice în prezenţa apei
2.1.4.2. Izolatoare pe tipuri constructive şi tensiuni
Izolatoarele pot fi tip suport, situaţie în care sunt fixate rigid de stâlpi şi nu se
pot mişcaşi izolatoare în suspensie, tip capă-tijă care se pot mişca împreună cu
conductorul. În figurile 2.18, 2.19 sunt prezentate izolatoare de susţinere şi de tracţiune,
din porţelan, utilizate la LEA de JT cu conductoare neizolate.
În figura 2.20 este prezentat un izolator de 20 kV tip suport, din porţelan, utilizat
la LEA de 20 kV, iar în figura 2.21 este prezentat un izolator din porţelan tip suspensie,
de întindere sau suţinere, de 20 kV.
În figura 2.22 este prezentat un izolator tip capă tijă din sticlă utilizat în lanţurile
de izolatoare la LEA 110 şi 220 kV. În figura 2.23 sunt prezentate lanţuri de izolatoare
de susţinere simple, duble şi un lanţ de întindere.
Figura 2.18
Izolatoare de susţinere la JT, tip N, din
porţelan

- 30 -
Figura 2.19
Izolatoare de
susţinere la
JT, tip
tracţiune T
(a) şi
tracţiune
dublă TD (b),
din porţelan
Figura 2.20
Izolator tip suport de 20 kV, IsNs din
porţelan

- 31 -
Figura 2.22
Izolator de suspensie tip capă tijă din
sticlă, tip CTS 120-2p, 110-220 kV
Figura 2.21
Izolator suspensie tip tijă, din
porţelan, la 20 kV
În figura 2.24 se prezintă un izolator din cauciuc siliconic tip tijă, de 20 kV

utilizat la LEA de 20 kV, iar în figura 2.25 un izolator tip suport.
În figura 2.26 este prezentat un lanţ de izolatoare simplu de 110 kV, inclusiv
armături, utilizat la 110 kV.
2.1.5. Cleme şi armături
Clemele şi armăturile realizează legătura electrică şi mecanică între

conductoarele liniei, izolatoare şi stâlpii liniilor electrice. Prin cleme se înţeleg piesele
care sunt în contact direct cu conductoarele şi asigură legătura electrică/mecanică între
conductoare şi izolatoare. Armăturile sunt piese şi dispozitive de legătură intermediare
între izolatoare şi consolele stâlpilor sau între cleme şi izolatoare. În această categorie
intră şi unele dispozitive de protecţie împotriva arcurilor electrice, dispozitivele de
amortizare a oscilaţiilor conductoarelor şi distanţiere între conductoarele liniilor cu mai
multe conductoare pe fază.
- 32 -
Figura 2.23
Lanţuri de izolatoare tip suspensie
simplu, dublu şi de întindere
Figura 2.24
Izolator tip tijă din
cauciuc siliconic de 20
kV

- 33 -
Figura 2.25
Izolator tip suport din
cauciuc siliconic de 20 kV
Figura 2.26
Lanţ simplu de izolatoare din
cauciuc siliconic la 110 kV
Clemele şi armăturile trebuie să asigure rezistenţa mecanică necesară. Sarcinile

de calcul nu trebuie să depăşească o anumită valoare din sarcina de rupere, între 65 şi 95
% , în regimuri normale şi de avarie.
Principalele categorii de cleme şi armături sunt:
- 34 -
• Armături pentru fixarea lanţurilor de izolatoare de consolele stâlpilor
• Armături pentru legături intermediare între cleme şi lanţuri de izolatoare
• Ochiuri pentru fixarea izolatoarelor
• Armături pentru lanţuri multiple
• Nuci de suspensie (armături pentru fixarea clemelor sau armăturilor la
izolatoare)
• Cleme pentru fixarea conductoarelor active şi de protecţie
• Cleme pentru legături electrice şi înnădirea conductoarelor
• Armături de protecţie împotriva supratensiunilor
În figurile 2.27÷2.34 se prezintă câteva exemple de cleme şi armături utilizate în

construcţia liniilor electrice aeriene.
Figura 2.27
Ochi de suspensie drept ORdr

- 35 -
Figura 2.28
Nuca cu ochi drept NSV
Figura 2.29
Clemă de
susţinere
oscilantă fără
declanşare tip
SOL

- 36 -
Figura 2.30
Clemă de
susţinere cu
tracţiune limitată
STIL
Figura 2.31
Clemă cu crestături
Figura 2.32
Clemă universală MT

- 37 -
2.2. Construcţia liniilor electrice în cablu
Utilizarea liniilor electrice în cablu aduce o serie de avantaje, cum ar fi:

• siguranţa în funcţionare mărită
• lipsa influenţei factorilor atmosferici
• nu poluează natura înconjurătoare
Pe de altă parte utilizarea LEC are şi dezavantaje:
• costul mai ridicat
• detectarea defectelor mult mai greoaie
• costul ridicat al mentenanţei corective (pentru remedierea defectelor)
2.2.1. Clasificarea cablurilor
A. În funcţie de tensiunea la care funcţionează

• Cabluri de joasă tensiune , U ≤ 1 kV
• Cabluri de medie tensiune, 1 < U < 110 kV
• Cabluri de înaltă tensiune U ≥ 110 kV
B. După funcţia realizată – litera reprezintă prima cifră la marcare
• Cabluri de energie - C
• Cabluri pentru instalaţii fixe – F
• Cabluri pentru instalaţii mobile – M
• Cabluri de semnalizare – CS
• Cabluri de telecomunicaţii – T
• Cabluri pentru vehicule – V
• Cabluri pentru instalaţii navale – N
C. După numărul de conductoare
• Cabluri monopolare
• Cabluri multipolare
2.2.2. Simbolizarea cablurilor
C – cablu de energie
A – conductor din aluminiu (se pune înaintea lui C, pentru cabluri de energie)
AO – conductor din oţel-aluminiu
B – cabluri pentru branşamente (se pune după C – de exemplu CCB... – cablu
concentric pentru barnşamente)
Y – izolaţie din PVC
2Y – izolaţie din polietilenă termoplastică
2X – izolaţie din polietilenă reticulată
H – izolaţie din hârtie (când este aşezat după C – de exemplu ACH...) sau
izolaţie din polietilenă termoplastică fără halogeni
P – manta de plumb
Ab – armătură din bandă de oţel

- 38 -
Abz – armătură din bandă de oţel zincată
Ar – armătură din sârmă de oţel
I – înveliş exterior din material fibros
E – ecran din bandă de cupru
S – strat semiconductor sau/şi ecran din sârme de Cu
F – rezistenţă mărită la propagarea flăcării (la sfârşitul simbolului ...-F)
O – fără conductor verde-galben (la sfârşit ...-O)
J – cu conductor verde galben (la sfârşit ...-J)
R – fire răsucite
Exemple: CYY-F – cablu cu izolaţie din PVC pe faze şi manta din PVC, cu
rezistenţă mărită la propagarea flăcării
C2XAb(z)Y - Cabluri de energie cu izolaţie de polietilenă reticulată, şi manta de
PVC, cu armătură de benzi de oţel şi manta exterioară din PVC.
Liniile electrice în cablu au ca şi componente principale: cablurile electrice,

cutiile terminale şi manşoanele.
2.2.3. Construcţia cablurilor electrice
Mai întâi vom prezenta un exemplu, pentru o mai bună înţelegere:
Figura 2.33
Cablu de medie tensiune, cu izolaţie de
polietilena reticulata si manta de PVC
pentru tensiuni nominale U0/U= 6/10
kV, 12/20 kV ; 18/30 kV.
Elementele constructive ale cablului din figura 2.33 sunt:

1 - Conductor de aluminiu compactizat
2 - Strat semiconductor interior
3 - Izolaţie de polietilena reticulată (XLPE)
4 - Strat semiconductor exterior
5 - Bandă semiconductoare
- 39 -
6 - Ecran din sârmă de cupru
7 - Banda de cupru
8 - Strat separator
9 - Manta de PVC
Cablul prezentat este unul destinat pozării în tuburi, în aer liber şi nu poate fi
montat direct în pământ sau în apa. Cablurile pot fi pozate în fascicul de trei cabluri
monofazate aşezate în treflă sau linie. Aşa cum se vede în figură, cablul are mai multe
straturi de izolaţie, din materiale diferite. Izolaţia principală este din polietilenă
reticulată (3), existând încă un strat exterior din PVC (9). Pentru uniformizarea
câmpului electric se utilizează straturi semiconductoare (2),(4). Acelaşi rol îl are şi
ecranul din sârme de cupru (6). Banda din cupru (7) are rolul de a anula câmpul produs
de eventualii curenţi vagabonzi care pot circula prin ecran, fiind bobinată în sens invers
(contraspiră).
Elementele componente ale unui cablu sunt:
• Conductoarele – se realizează din cupru sau aluminiu şi poate fi (figura 2.34)
o monofilar
o multifilar
o cu secţiune circulară
o cu secţiune sub formă de sector
o tubulare
o compactizat – este un conductor multifilar la care interstiţiile dintre
fire au fost reduse prin comprimare mecanică
Figura 2.34
Tipuri de
conductoare folosite
în construcţia
cablurilor electrice
• Izolaţia – poate fi realizată din materiale plastice, hârtie impregnată cu un
material izolant (cu sau fără presiune de ulei sau gaz), bumbac, izolaţii
minerale (pudră minerală comprimată), cauciuc natural sau sintetic. Dintre
materialele plastice se utilizează PVC (policlorura de vinil), XLPE (polietilenă
reticulată). Izolaţia are se foloseşte pentru fiecare conductor în parte şi pentru
întreg cablul.
• Ecranele electrice – reprezintă stratul conductor care are funcţia de a impune
configuraţia câmpului electric în interiorul izolaţiei. Ecranele pot fi:
o Ecran pe conductor – este realizat dintr-un material metalic,
nemagnetic sau din materiale semiconductoare
o Ecran pe învelişul izolant (pe toate conductoarele din cablu)
o Ecran de protecţie – înveliş metalic dispus în jurul cablului, legat la
pământ în scopul protejării mediului înconjurător de câmpul produs
de cablu sau a protejării cablului de câmpuri exterioare.
Straturile semiconductoare au şi rolul de a evita interacţiunile dintre două
componente ale unui cablu, cum ar fi între conductor şi izolaţie.

- 40 -
• Manta - este in înveliş care realizează separarea părţii interne, active a
cablului de partea exterioară de protecţie. Trebuie să asigure o etanşare
perfectă faţă de mediu exterior, să prezinte o bună rezistenţă mecanică şi o
conductibilitate termică ridicată pentru a permite evacuarea căldurii din cablu.
Materialele folosite la construcţia mantalei sunt: plumbul şi aliajele sale,
aluminiu, materiale plastice – PVC şi PE.
• Armătură – benzi metalice sau din fire aplicate la nivelul cablului (în exterior
sau sub o manta izolantă) cu rolul de a asigura o protecţie mecanică. Uneori
ecranul electric are şi rol de armătură. Dacă în interiorul cablului sunt fluide
sub presiune (ulei), atunci armătura poartă numele de blindaj. Peste armătură
se depune un strat de PVC sau iută impregnată cu rol de protecţie împotriva
pătrunderii umezelii.
• Fluid de răcire – se utilizează la
cablurile de IT răcite cu ulei sau
gaz (figura 2.35).
Figura 2.35
Cabluri de IT răcite cu
ulei
2.2.3.1.Caracteristicile cablurilor electrice
Principalele caracteristici tehnice ale cablurilor electrice sunt:

- numărul de conductoare şi secţiunea;
- tensiunea nominala U0/U (faţă de pământ şi între faze) [kV/kV]
- temperatura minima a cablului la montaj şi în exploatare [ºC]
- temperatura maxima admisa pe conductor in condiţii normale de exploatare (în
jur de 70 ºC)
- tensiunea de încercare : 50 Hz, timp de 5 min
- rezistenţa specifică la 20 º C [Ω/km]
- curentul maxim admisibil în condiţii standard (temperatura solului 20 ºC,
adâncime de pozare 1m, temperatura aerului 35 ºC, rezistivitatea termică a solului 1
km/W)
- diametrul exterior [mm]
- masa specifică [kg/km]

- 41 -
2.2.3.2. Tipuri constructive de cabluri
A. Cabluri cu izolaţie din PVC (figura 2.36)
Figura 2.36
Cablu de JT cu
izolaţie de PVC
1 - Conductor de cupru sau aluminiu unifilar

2 - Izolaţie de PVC
3 - Înveliş comun semiconductor
4 - Manta interioara
5 - Armatura din banda de otel
6 – Manta exterioara de PVC
Se construiesc pentru joasă, în mod deosebit, şi medie tensiune (mai rar).
B. `Cabluri cu izolaţie din polietilenă reticulată (XLPE), figura 2.37
Figura 2.37
Cablu de IT cu izolaţie de
polietilenă reticulată(ABB)
Descrierea este asemănătoare cu cea din figura 2.33. Se construiesc pentru

tensiuni de la 1 kV până la 500 kV, monofazate sau trifazate.
C. Cabluri cu izolaţia de cauciuc – figura 2.38
Se utilizează cu precădere la JT având avantajul flexibilităţii ridicate. Se
utilizează pentru alimentarea aparatelor portabile, în industria navală, etc.
Figura 2.38
Cablu de JT cu izolaţie de
cauciuc

- 42 -
1 - Conductor multifilar, flexibil din sarma de cupru
2 - Strat separator de folie poliesterică
3 - Izolaţie din amestec de cauciuc obişnuit
4 - Manta din amestec de cauciuc obişnuit
În compoziţii speciale, s-au realizat cabluri şi la tensiuni mai mari (figura 3.29):
Figura 2.39
Cablu de IT cu izolaţie pe bază
de cauciuc (69 kV)
- A – conductor de cupru
- B – Material semiconductor -
EPR
- C - cauciuc cu etilenă şi
propilenă (EPR – Ethylene-
Propylene Rubber)
- D - Material semiconductor –
EPR
- E - Bandă de cupru
- F – Manta de PVC
D. Cabluri cu izolaţie de hârtie (figura 2.40)
Figura 2.40
Cablu submarin cu
izolaţie de hârtie (300-500
kV cc)
1 – conductor din cupru cu rezistenţă mecanică mărita

2 – ecran conductor semiconductor
3 – izolaţie din hârtie impregnată cu ulei
4 – ecran izolaţie
5 – manta de plumb
6 – înveliş plastic
7 – armătură tip bandă
8 – fibră optică (opţional)

- 43 -
9 – armătură din sârme de oţel
10 – izolaţie de protecţie
2.2.4. Manşoane de legătură
Sunt componente necesare pentru înnădirea cablurilor electrice la montaj

acestora sau, în exploatare, în urma unui montaj. Manşoanele asigură:
• continuitatea electrică a conductoarelor, a mantalei metalice şi a ecranelor;
• etanşeitatea mantalei cablului;
• nivel de izolaţie corespunzător faţă de exterior;
• protecţia cablurilor împotriva umezelii şi a altor substanţe nocive.
Principalele tipuri de manşoane folosite la înnădirea cablurilor de joasă şi medie
tensiune sunt:
Manşoanele de înnădire – se execută din fontă sau, mai nou, din răşini sintetice,
capetele cablurilor se introduc prin feţele laterale, iar conductoarele se înnădesc cu
cleme.
Manşoanele de derivaţie se folosesc în principal la cablurile de joasă tensiune, pentru
racordarea diferiţilor consumatori la o linie principală.
Figura 2.41
Tipuri de manşoane
Manşoanele se realizează cu diverse tehnologii, cele mai noi sunt:

- manşoane retractabile la cald (figura 2.43)
- manşoane retractabile la rece (figura 2.44)
- manşoane cu răşină.
Manşoanele termocontractabile la cald folosesc căldura pentru ca materialul să
preia forma necesară.
Tehnologia retractabilă la rece poate fi folosită în realizarea manşoanelor şi
terminalelor de medie tensiune. Elementele componente ale sistemelor care înglobează
tehnologia retractabilă la rece sunt pretensionate pe un nucleu spiralat, care se înlătură
manual în momentul instalării. Memoria formei materialului duce la contractarea
corpului asigurând o etanşare fiabilă, de durată. Printre avantajele acestei tehnologii,
amintim:
• instalare uşoară
• creşterea fiabilităţii
• reducerea costurilor de manoperă
• diminuarea gradului de periculozitate al condiţiilor de lucru.

- 44 -
Figura 2.42
Manşon din fontă 1-15 kV

Manşon retractabil la cald JT Manşon retractabil la rece MT

- 45 -
Realizarea manşoanelor retractabile la cald presupune următorii paşi :
¾ Pregătirea capetelor de cablu (2.45.a)
¾ Executarea legăturilor între capete (2.45.b)
¾ Prinderea manşetelor în zona legăturilor (2.45.c)
¾ Fixarea tubului izolator interior (2.45.d)
¾ Izolarea cu bandă (2.45.e)
¾ Fixarea tubului izolator exterior (2.45.f)
b)
a)
c) d)
e)
Figura 2.45
f)
Tehnologia de realizarea unui manşon
termocontractabil la cald

- 46 -
Realizarea manşoanelor în aceste tehnologii este foarte rapidă, utilizându-se
pachete prefabricate (figura 2.46).
Figura 2.46
Pachet pentru realizarea unui
manşon
2.2.5. Cutii terminale
Cutiile terminale se montează la capetele cablurilor, permiţând astfel scoaterea

în exterior a conductoarelor şi legarea lor la maşinile electrice, la celulele din staţii sau
posturi de transformare sau la liniile electrice aeriene. Se construiesc în variantă de
interior sau de exterior, din tablă de oţel sau plumb, din răşini epoxidice sau poliesterice
şi cauciuc siliconic.
Utilizează în principiu aceleaşi tehnologii ca şi manşoanele.
În figura 2.47 se prezintă un o cutie terminală din fontă, de exterior.
În figura 2.46 se prezintă, pe scurt tehnologia de realizarea a unei cutii terminale
termocontractabile la cald.
Fazele prezentate în figura 2.48 sunt:
a) pregătirea capătului cablului monofazat
b) matisarea sârmelor din ecran
c) montarea şi izolarea papucului
d) montarea tubului izolator termocontractant
e) montarea fustelor, în funcţie de nivelul de izolaţie
2.2.6. Montarea cablurilor electrice
Cablurile sunt montate în aer, în pământ, în tunele de cabluri, puţuri, în canale

special proiectate. La montare trebuie să se ţină seama de distanţele minime impuse de
condiţiile de răcire. De asemenea fluxurile de cabluri pe tensiuni şi funcţii sunt separate.
La aşezarea pe rastele trebuie să se ţină seama de distanţele minime de sprijin. Trebuie
respectate distanţele faţă de alte instalaţii tehnologice şi faţă de clădiri, reţele sau
obiecte.
Cablurile se aşează între două straturi de nisip de circa 10 cm fiecare, peste care
se aşează un dispozitiv de avertizare (benzi sau plăci avertizoare), figura 2.49.

- 47 -
Figura 2.47
Cutie terminală din fontă10-20 kV,
de exterior
b)
a)

- 48 -
c)
e)
d)
Figura 2.48
Tehnologia realizării unei cutii
terminale la cald
La instalarea în pământ, adâncimea de pozare se alege astfel:

- tensiunea mai mică sau egală cu 20 kV – (0.7÷0.8) m
- tensiunea mai mare de 20 kV - (1÷1.2) m
Figura 2.49
Aşezarea cablurilor în şanţuri
1)cablu, 2) nisip, 3)folie polietilenă, 4)plăci avertizoare, 5)umplutură
Cablurile pozate în încăperi, canale, galerii, puţuri, poduri, se vor marca cu

etichete de identificare la capete, la trecerile dintr-o construcţie în alta, la încrucişări cu
alte cabluri. Cablurile pozate în pământ se vor marca din 10 în 10 metri. Etichetele se
- 49 -
confecţionează din plumb, material plastic, cupru sau aluminiu şi vor avea înscrise pe
ele:
- tensiunea [kV]
- marca de identificarea a cablului din jurnalul de cabluri
- anul de pozare.
Toate manşoanele şi cutiile terminale vor fi de asemenea marcate.

- 50 -
3. PARAMETRII REŢELELOR ELECTRICE

Aşa cum am mai menţionat, reţelele electrice sunt constituite din:
- linii electrice aeriene;
- linii electrice în cablu;
- transformatoare electrice;
- bobine de reactanţă longitudinale (pentru limitarea curenţilor de scurtcircuit);
- bobine de reactanţă transversale (pentru compensarea energiei reactive);
- baterii de condensatoare.
Pentru calculul şi proiectarea reţelelor electrice este necesar ca elementele de
reţea, menţionate mai sus, să fie înlocuite prin parametrii lor echivalenţi. Majoritatea
elementelor de reţea sunt trifazate. În continuare, atunci când nu se fac menţiuni
suplimentare, ne vom referi la instalaţii R jX
trifazate. Elementele de reţea se
înlocuiesc prin scheme echivalente
care au componente longitudinale şi
transversale (figura 3.1.).
G jB
Schema echivalentă prezintă
elemente longitudinale (R, X) şi
transversale (G, B). Rezistenţa (R) şi
reactanţa (X) sunt parametrii prin care
circulă energia electrică şi au valori
relativ mici. Conductanţa (G) şi Figura 3.1
susceptanţa (B) modelează capacităţile Schema echivalentă de
principiu a unui element
liniilor sau admitanţa de magnetizare a
de reţea
transformatoarelor, fiind conectate
între faze şi pământ. Deşi elementele
de reţea sunt trifazate, de obicei ele se înlocuiesc cu scheme echivalente monofazate, cu
parametrii depinzând de regimul de funcţionare.
Trebuie să precizăm că, în general elementele de reţea sunt nelineare (de
exemplu transformatoarele electrice care conţin circuite magnetice). Totuşi ţinând
seama că, în regim normal, ele sunt proiectate să funcţioneze în domeniul liniar, iar pe
de altă parte tensiunea variază în limite foarte mici (± 10%), în majoritatea calculelor
elementele de reţea se consideră lineare. Atunci când este cazul, de exemplu la calculul
supratensiunilor, anumite elemente de reţea vor fi considerate nelineare.
Instalaţiile trifazate ale reţelelor electrice se consideră simetrice. Această
condiţie nu este respectată în totalitate, însă, în practică, se urmăreşte simetrizarea prin
construcţia elementelor de reţea şi simetrizarea încărcării pe cele trei faze prin măsuri de
exploatare. Astfel, în cazul liniilor electrice se urmăreşte simetrizarea prin aşezarea
fazelor, pe cât posibil, în vârfurilor unui triunghi echilateral sau se transpun fazele. În
cazul transformatoarelor, prin construcţie se urmăreşte simetrizarea celor 3 faze.
Existenţa unei simetrii constructive a fazelor, prin egalitatea parametrilor pe cele 3 faze,
Parametrii reţelelor electrice

- 51 -
permite analiza regimurilor de funcţionare pe scheme echivalente monofazate, chiar în
regimuri de funcţionare nesimetrice.
3.1. Impedanţa conductorului cilindric
Întrucât conductoarele elementelor de reţea sunt, de multe ori, de secţiuni mari,

vom analiza comportarea unui asemenea conductor în regim sinusoidal.
Considerăm un cu lungime mare (l = ∞) situat într-un dielectric omogen şi
izotrop (figura 3.2), cu raza conductorului notată cu R. Prin conductor circulă curentul i,
în sensul axei z.
i = 2 ⋅ I ⋅ sin (ω ⋅ t + α ) (3.1)
Pentru determinarea regimului de

funcţionare vom utiliza ecuaţiile câmpului z
electromagnetic, date în capitolul 1 (rel.
i
1.16, 1.5, 1.8, 1.11, 1.19, 1.25), scrise în
regim sinusoidal:
G R
div B = 0 y
G G
rot E = − j ⋅ ω ⋅ B
G G G
rot H = J + j ⋅ ω ⋅ D
G
div D = 0 (3.2) x
G G
B = μ⋅H
G G Figura 3.2
D = ε⋅E Schema pentru calculul impedanţei
G G unui conductor cilindric
J = σ⋅E
Din (3.2) rezultă:
G G G
G
( )
div B = div μ ⋅ H = 0 ⇒ div H = 0
G G (3.3)
( )
div D = div ε ⋅ E = 0 ⇒ div E = 0
şi G G
rot E = − j ⋅ ω ⋅ μ ⋅ H
G G G G (3.4)
rot H = σ ⋅ E + j ⋅ ω ⋅ ε ⋅ E = (σ + j ⋅ ω ⋅ ε ) ⋅ E
1
În a doua relaţie din (3.4) σ = 1/ρ ≈ 107, iar ω ⋅ ε = 100 ⋅ π ⋅ 9
≈ 3 ⋅10 − 9 ,
4 ⋅ π ⋅ 9 ⋅10
σ >> ω·ε. G G
rot E = − j ⋅ ω ⋅ μ ⋅ H
G G (3.5)
rot H = σ ⋅ E
G
Aplicând operatorul rot în cea de-a doua ecuaţie, înlocuind rot E din prima
ecuaţie obţinem:
G G
( )
rot rot H = − j ⋅ ω ⋅ μ ⋅ σ ⋅ H (3.6)
- 52 -
G G G G
( ) ( ) ( )
rot rot H = ∇ x ∇ x H = ∇ ∇ H − Δ H
G G
(3.7)
Dacă se ţine seama de (3.3) div H = ∇ H = 0 , rezultă :
G G
Δ H − j ⋅ ω ⋅ μ ⋅σ ⋅ H = 0 (3.8)
Dată fiind simetria câmpului magnetic alegem sistemul de coordonate cilindrice:
⎧z = z z ∈ℜ
⎪
⎨ x = r ⋅ cosθ r ∈ [0, R ] (3.9)
⎪ y = r ⋅ sin θ θ ∈ [0,2 ⋅ π ]
⎩
şi scriind operatorul lui Laplace în coordonate cilindrice:
G G G
G 1 ⎡ ∂ ⎛ ∂ H ⎞ ∂ ⎛ 1 ∂ H ⎞ ∂ ⎛ ∂ H ⎞⎤
Δ H = ⋅ ⎢ ⎜⎜ r ⋅ ⎟+ ⎜ ⋅ ⎟ + ⎜r ⋅ ⎟⎥ (3.10)
r ⎢⎣ ∂r ⎝ ∂r ⎟⎠ ∂θ ⎜⎝ r ∂θ ⎟⎠ ∂z ⎜⎝ ∂z ⎟⎠⎥⎦
Câmpul magnetic va avea numai componentă după direcţia dată de versorul
G
eθ (figura 3.3).
G G G G
H (r ,θ , z ) = H r (r ,θ , z ) ⋅ er + H θ (r ,θ , z ) ⋅ eθ + H z (r ,θ , z ) ⋅ e z (3.11)
G G G
eθ = − sin θ ⋅ i + cosθ ⋅ j (3.12)
x
G 1 ⎡ ∂ ⎛ ∂H θ G ⎞ 1 ∂2 G ⎤
ΔH = ⋅ ⎢ ⎜ r ⋅ ⋅ eθ ⎟ + ⋅ H θ ⋅ 2 ⋅ eθ ⎥
r ⎣⎢ ∂r ⎝ ∂r ⎠ r ∂θ ⎦⎥
(3.13) Hθ
2 G G
∂ G G Hr
e = sin θ ⋅ i + cosθ ⋅ j = −eθ
2 θ
(3.14)
∂θ Hz
θ
Ecuaţia (3.8) devine: 0
x
1 d Hθ d 2 Hθ 1
⋅ + − 2 ⋅ H θ − j ⋅ ω ⋅ μ ⋅σ ⋅ H θ = 0 R
r dr dr 2 r
(3.15)
Dacă notăm:
Figura 3.3
q 2 = − j ⋅ω ⋅ μ ⋅σ (3.16) Câmpul magnetic în
r2 ⋅
d 2 Hθ
dr 2
+r⋅
d Hθ
dr
( )
+ q 2 ⋅ r 2 −1 ⋅ H θ = 0
conductorul cilindric
(3.17)
u = q⋅r (3.18)
d d du d
= ⋅ = q⋅ (3.19)
dr du dr du
( )
2
d Hθ d Hθ
u2 ⋅ 2
+u⋅ + u 2 −1 ⋅ H θ = 0 (3.20)
du du
care este o ecuaţie diferenţială de ordinul II, tip Bessel, cu soluţia generală:
- 53 -
H θ (q ⋅ r ) = A ⋅ J 1 (q ⋅ r ) + B ⋅ N 1 (q ⋅ r ) (3.21)
cu A, B ∈ C constante de integrare, J1(q·r) funcţia Bessel de speţa I-a, iar N1(q·r) funcţia
Bessel de speţa II-a.
∞
(− 1)k ⋅ ⎛ q ⋅ r ⎞ 2⋅k +1
J 1 (q ⋅ r ) = ∑ ⎜ ⎟ (3.22)
k = 0 k!⋅(k + 1)! ⎝ 2 ⎠
2 ⋅ k +1
N 1 (q ⋅ r ) = ⋅ ∑
2 (− 1)k ⎛ q ⋅ r ⎞
∞
⎛ q⋅r ⎞ 1 ⎛ 2 q⋅r ⎞
⎜ ⎟ ⋅ ⎜ C + ln ⎟ − ⋅ ⎜⎜ + ⎟−
π k = 0 k!⋅(k + 1)! ⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠ π ⎝ q⋅r 2 ⎟⎠
(3.23)
2 ⋅ k +1
−
1
⋅∑
(− 1) ⎛ q ⋅ r ⎞
∞ k ⎛ k 1 k +1 1 ⎞
⋅ ⎜⎜ ∑ + ∑ ⎟⎟
⎜ ⎟
π k = 0 k!⋅(k + 1)! ⎝ 2 ⎠ ⎝ m =1m m =1m ⎠
⎛ n 1 ⎞
unde C = lim ⎜⎜ ∑ − ln n ⎟⎟ = 0.577 , este constanta lui Euler.
n → ∞ ⎝ k =1 k ⎠
Constantele A, B din (3.21) se determină din condiţiile la limită:
H θ ( 0) = 0
I (3.24)
H θ ( R) =
2 ⋅π ⋅ R
condiţii rezultate din aplicarea legii circuitului magnetic.
Din prima condiţie din (3.24), întrucât
lim N 1 (q ⋅ r ) = −∞ ⇒
r →0 (3.25)
B=0
Din a doua condiţie din (3.24):
I
A ⋅ J 1 (q ⋅ R ) = ⇒
2 ⋅π ⋅ R
(3.26)
I 1
A= ⋅
2 ⋅ π ⋅ R J 1 (q ⋅ R)
Rezultă în final:
I J (q ⋅ r )
H θ (r ) = ⋅ 1 (3.27)
2 ⋅ π ⋅ R J 1(q ⋅ R)
Pentru a putea scrie expresia puterii electromagnetice, trebuie să determinăm şi

G
expresia câmpului electric E . Din ultima ecuaţie din (3.2) avem:
G 1 G 1 G
E = ⋅ J = ⋅ rot H (3.28)
σ σ
G G G
er r ⋅ eθ k
G 1 ∂ G G
rot H = ⋅
r ∂r
∂
∂θ
∂
∂z
1 ∂
= ⋅
r ∂r
r ⋅Hθ ⋅k ( ) (3.29)
H r r ⋅ Hθ H z

- 54 -
G 1 ∂⎛ I J 1 (q ⋅ r ) ⎞ G G
E= ⎜r ⋅ ⋅ ⎟⋅k = Ez ⋅k (3.30)
σ ⋅ r ∂r ⎜⎝ 2 ⋅ π ⋅ R J 1 (q ⋅ R) ⎟⎠
∂ ⎛⎜ ∞ (− 1)k ⎛ q ⎞
2 ⋅ k +1 ⎞
∂
(r ⋅ J 1 (q ⋅ r ) ) = ⎜ ∑ ⋅⎜ ⎟ ⋅ r 2⋅ k + 2 ⎟ = q ⋅ r ⋅ J 0 (q ⋅ r ) (3.31)
∂r ∂r ⎝ k = 0 k!⋅(k + 1)! ⎝ 2 ⎠ ⎟
⎠
q I J (q ⋅ r )
E z (r ) = ⋅ ⋅ 0 (3.32)
σ 2 ⋅π ⋅ R J 1 (q ⋅ R )
Puterea electromagnetică care iese din conductor, pe suprafaţa acestuia, pe

unitatea de lungime, se calculează cu ajutorul vectorului lui Poynting:
*
S Σ = ∫∫ ( G G
) G q
E x H * ⋅ dA = ∫∫ ⋅
IJ (q ⋅ r ) ⎛ I
⋅ 0 ⋅ ⎜⎜
J (q ⋅ r ) ⎞
⋅ 1 ⎟
σ 2 ⋅ π ⋅ R J 1 (q ⋅ R) ⎝ 2 ⋅ π ⋅ R J 1 (q ⋅ R) ⎟⎠
(
G G
) G
⋅ k x eθ ⋅ d A
Σ Σ r=R
(3.33)
G G
( ) G
k x eθ ⋅ dA = −dA (3.34)
qI2 J (q ⋅ R )
SΣ = − ⋅ ⋅ 0 (3.35)
σ 2 ⋅ π ⋅ R J 1 (q ⋅ R )
Puterea pierdută în conductor:
q I2 J (q ⋅ R )
S p = −S Σ = ⋅ ⋅ 0 = Z 0 ⋅ I 2 = (R0 + j ⋅ X 0 ) ⋅ I 2 (3.36)
σ 2 ⋅ π ⋅ R J 1 (q ⋅ R )
Rezultă impedanţa conductorului cilindric:

q 1 J (q ⋅ R )
Z0 = ⋅ ⋅ 0 (3.37)
σ 2 ⋅ π ⋅ R J 1 (q ⋅ R )
Din de (3.16) avem:

3⋅π
j⋅ j −1 ω⋅μ
q = − j ⋅ ω ⋅ μ ⋅σ = e 4 ⋅ ω ⋅ μ ⋅σ = ⋅ ω ⋅ μ ⋅ σ = ( j − 1) ⋅ (3.38)
2 2⋅ ρ
2 ⋅ ρ not
=δ (3.39)
ω⋅μ
δ fiind adâncimea de pătrundere.
Pentru materialele uzuale, Al şi Cu, având în vedere că ρAl=2.826·10-2
[Ωmm2/m], respectiv ρCu = 1.748·10-2 [Ωmm2/m], rezultă δAl = 11.96 [mm] şi δCu = 9.41
[mm]
Dacă ţinem seama de (2.37) şi (3.22), rezultă că esenţial în calculul seriilor
q⋅R j −1 R R
numerice este raportul = ⋅ = . În cazul liniilor aeriene acest raport
2 δ 2 2 ⋅δ

- 55 -
este subunitar. Astfel pentru conductorul Ol-Al 450/75 mm2, R=14.6 mm şi
R
= 0.863 .
2 ⋅δ
Dacă se ţine seama de dezvoltarea în serie a lui J0(q·R), J1(q·R) şi ţinea seama de
seria complexă:
∞
1
= ∑ z k | z |< 1 (3.40)
1 − z k =0
rezultă expresia lui Z0.
1 ⎡ 2
⎛ R ⎞ 1 ⎛ R ⎞
4
1 ⎛ R ⎞
6
4 ⎛ R ⎞ ⎤
8
Z0 ≈ ⋅ ⎢1 + j ⋅ ⎜ ⎟ + ⋅⎜ ⎟ − j ⋅ ⋅⎜ ⎟ − ⋅⎜ ⎟ ⎥ (3.41
σ ⋅ π ⋅ R 2 ⎢⎣ ⎝ 2 ⋅δ ⎠ 3 ⎝ 2 ⋅δ ⎠ 6 ⎝ 2 ⋅δ ⎠ 45 ⎝ 2 ⋅ δ ⎠ ⎥⎦
)
Z 0 = R0 + j ⋅ X 0 = R0cc ⋅ k R + j ⋅ ω ⋅ L0cc ⋅ k L (3.42)
1 ρ ρ
R0cc = 2
= 2
=
σ ⋅π ⋅ R π ⋅R S
2 (3.43)
1 ⎛ R ⎞ 1 1 R2 1 μ
L0cc = ⋅ ⎜ ⎟ ⋅ = ⋅ ⋅ =
σ ⋅π ⋅ R 2 ⎝ 2 ⋅δ ⎠ ω σ ⋅π ⋅ R 2 4 ⋅ 2 ω 8 ⋅π
σ ⋅ω ⋅ μ
4 8
1 ⎛ R ⎞ 4 ⎛ R ⎞
kR = 1+ ⋅ ⎜ ⎟ − ⋅⎜ ⎟
3 ⎝ 2 ⋅δ ⎠ 45 ⎝ 2 ⋅ δ ⎠
(3.44)
4
1 ⎛ R ⎞
kL = 1− ⋅ ⎜ ⎟
6 ⎝ 2 ⋅δ ⎠
kR şi kL sunt coeficienţi de corecţie la modificarea rezistenţei şi inductivităţii cu
frecvenţa. Se observă că rezistenţa creşte cu frecvenţa, în timp ce reactanţa scade cu
frecvenţa.
Pentru conductorul LEA cu S=450 mm2, conductor Al, kR=1.044, kL=0.977.
Inductivitatea L0cc se mai numeşte şi inductivitate interioară.
Notă: Impedanţa interioară se poate determina şi direct, dacă considerăm
curentul uniform distribuit în secţiune. Astfel, la o distanţă x, de centrul conductorului,
câmpul magnetic va fi:
i( x)
H ( x) = (3.45)
2 ⋅π ⋅ x
S π ⋅ x2 x2
i ( x) = i ⋅ x = i ⋅ = i ⋅ (3.46)
S π ⋅ R2 R2
i⋅x
H ( x) = (3.47)
2 ⋅π ⋅ R2
Energia magnetică interioară:

- 56 -
R
1 μ ⋅ H 2 ( x) μ ⋅ H 2 ( x)
Wi = ⋅ Lint ⋅ i 2 = ∫∫∫ ⋅ dV = ∫ ⋅ 2 ⋅ π ⋅ x ⋅ l ⋅ dx =
2 V
2 0
2
(3.48)
R 2 2
μ i μ ⋅i
=∫ ⋅ ⋅ x 2 ⋅2 ⋅ π ⋅ x ⋅ l ⋅ dx = ⋅l
0
2 4 ⋅π ⋅ R 2 4 16 ⋅ π
de unde
μ ⋅l
Lint = (3.49)
8 ⋅π
3.2. Impedanţa pământului
Pentru modelarea liniei conductor-pământ, se consideră un conductor

(conductorul real) aflat într-o semicavitate cilindrică a unui conductor masiv (pământul)
cu conductivitatea σ (figura 3.4.a). Raza cavităţii cilindrice este egală cu înălţimea h, la
care este situat conductorul faţă de pământ. Pentru a putea aplica modelul utilizat la pct.
3.1, vom considera un conductor masiv situat simetric la o distanţă h faţă de conductorul
real, dar cu densitatea de curent prin pământ înjumătăţită Jp/2 (figura 3.4.b). În aceste
condiţii, ecuaţia (3.5) se scrie:
G G
rot E = − j ⋅ ω ⋅ μ ⋅ H
G 1 G (3.50)
rot H = ⋅ σ ⋅ E
2
Calculele se desfăşoară ca la pct. 3.1. Se obţine o ecuaţie diferenţială de forma
(3.17) cu q2 dat de 3.51:
Figura 3.4
Modelarea circuitului
conductor pământ
a) Model real h h Jp
b) Model de 2
calcul
Jp b)
a)
σ
q 2 = − j ⋅ω ⋅ μ ⋅ (3.51)
2
Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale este de forma 3.21, iar condiţiile la limită
sunt:
I
H θ ( h) =
2 ⋅π ⋅ h (3.52)
H θ (∞ ) = 0
- 57 -
A doua condiţie din (3.52) impune alegerea soluţiei generale sub forma, (3.53),
soluţia Hankel:
H θ (q ⋅ r ) = A ⋅ [J 1 (q ⋅ r ) + j ⋅ N 1 (q ⋅ r )] = A ⋅ K 1 (q ⋅ r ) (3.53)
Din prima condiţie din (3.52) avem:
I I 1
= A ⋅ K 1 ( q ⋅ h) ⇒ A = ⋅ (3.54)
2 ⋅π ⋅ h 2 ⋅ π ⋅ h K 1 ( q ⋅ h)
rezultând în final:
I K (q ⋅ r )
H θ (q ⋅ r ) = ⋅ 1 (3.55)
2 ⋅ π ⋅ h K 1 ( q ⋅ h)
Pentru a determina căderea de tensiune pe unitatea de lungime trebuie să

calculăm Ez. Folosim în acest scop relaţia a II-a din (3.50) şi (3.29):
G 2 ∂ ⎡ I K (q ⋅ r ) ⎤ G G
E= ⋅ ⎢r ⋅ ⋅ 1 ⋅ k = E ⋅ k (3.56)
σ ⋅ r ∂r ⎣ 2 ⋅ π ⋅ h K 1 (q ⋅ h) ⎥⎦ z
∂
[r ⋅ K 1 (q ⋅ r )] = ∂ [r ⋅ J 1 (q ⋅ r )] + j ⋅ ∂ [r ⋅ N 1 (q ⋅ r )] = (q ⋅ r ) ⋅
∂r ∂r ∂r (3.57)
[J 0 (q ⋅ r ) + j ⋅ N 0 (q ⋅ r )] = (q ⋅ r )⋅ K 0 (q ⋅ r )
q I K 0 (q ⋅ r )
E z (r ) = ⋅ (3.58)
σ π ⋅ h K 1 ( q ⋅ h)
Scriind căderea de tensiune pe unitatea de lungime din pământ:
E z ( h) = − Z 0 ⋅ I (3.59)
Semnul minus rezultă din faptul că semnul curentului prin pământ este opus
celui prin conductor.
q ⋅ ρ K 0 ( q ⋅ h)
Z0 = − ⋅ (3.60)
π ⋅ h K 1 ( q ⋅ h)
K 0 ( q ⋅ h) = J 0 ( q ⋅ h) + j ⋅ N 0 ( q ⋅ h)
∞
(− 1)k ⋅ ⎛ q ⋅ h ⎞2⋅k (3.61)
J 0 ( q ⋅ h) = ∑ 2 ⎜⎝ 2 ⎟⎠
k = 0 (k!)
q ⋅ h ⎞ ∞ (− 1)k ⎛ q ⋅ h ⎞
2⋅ k
2 ⎛
N 0 (q ⋅ h ) = ⋅ ⎜ C + ln ⎟⋅ ∑ ⋅⎜ ⎟ −
π ⎝ 2 ⎠ k = 0 (k!)2 ⎝ 2 ⎠
(3.62)
2
− ⋅∑
(− 1)k ⋅ ⎛ q ⋅ h ⎞ 2⋅k ⋅ k 1
∞
⎜
π k =1 (k!)2 ⎝ 2 ⎠
⎟ ∑
m =1m
q⋅h
Se observă, în relaţiile de mai sus că valoarea raportului este esenţială
2
pentru convergenţa seriilor numerice.

- 58 -
3⋅π 3⋅π
q⋅h σ h σ h j⋅ h j⋅
= − j ⋅ω ⋅ μ ⋅ ⋅ = ω ⋅ μ ⋅ ⋅ ⋅ e 4 = ⋅e 4 (3.63)
2 2 2 2 2 2 ⋅δ
2
Pentru valori uzuale: σ = 10-2 [Ω·m]-1, h = 25 [m], δ = = 712 [m]
ω ⋅ μ ⋅σ
q⋅h h
= = 0.018 << 1
2 2 ⋅δ
În aceste condiţii avem:
J 0 (q ⋅ h ) ≈ 1
2 ⎛ q⋅h ⎞ 2 ν ⋅q⋅h
N 0 (q ⋅ h ) ≈ ⋅ ⎜ C + ln ⎟ = ⋅ ln
π ⎝ 2 ⎠ π 2
ν = e C = e 0.577 = 1.781 (3.64)
q⋅h
J 1 (q ⋅ h ) ≈
2
1 2
N 1 (q ⋅ h ) ≈ − ⋅
π q⋅h
3⋅π
2 ν ⋅q⋅h 2 ν ⋅ h j⋅
1+ j ⋅ ⋅ ln 1 + j ⋅ ⋅ ln ⋅e 4
q 2 ≅− qπ π 2 ⋅δ
Z0 = − ⋅ ⋅ =
π ⋅σ ⋅ h q ⋅ h − j ⋅ 1 ⋅ 2 π ⋅σ ⋅ h − j⋅ ⋅
1 2
2 π q⋅h π q⋅h
3 2 2 ⋅δ
1 − − j ⋅ ⋅ ln 2
=−
q
⋅ 2 π ν ⋅ h = q ⋅ ⎛⎜ j ⋅ 1 − ⋅ 2 ⋅ ln 2 ⋅ δ ⎞⎟ = (3.65)
π ⋅σ ⋅ h 1 2
− j⋅ ⋅
2 ⋅σ ⎝ 2 π ν ⋅h ⎠
π q⋅h
σ
− j ⋅ω ⋅ μ ⋅
= 2 ⋅ ⎛⎜ j ⋅ 1 − ⋅ 2 ⋅ ln 2 ⋅ δ ⎞⎟
2 ⋅σ ⎝ 2 π ν ⋅h ⎠
ω⋅μ ω⋅μ D
Z0 = + j⋅ ⋅ ln s (3.66)
8 2 ⋅π h
2 ⋅δ 2 2
Ds = = ⋅ (3.67)
ν ν ω ⋅ μ ⋅σ
reprezintă adâncimea echivalentă de trecere a curentului prin pământ.
Relaţia (3.67) se poate scrie sub forma (dacă se înlocuiesc constantele):
565
Ds = (3.68)
σ⋅f
Relaţie care a fost corectată pe bază de măsurători practice, care ţin seama de
aproximaţiile făcute în calcul:
- 59 -
659
Ds = (3.69)
σ⋅f
cu σ în [Ω·m]-1 şi f în [Hz].
Adâncimea de pătrundere sau adâncimea echivalentă de trecere a curentului prin
pământ, Ds, depinde de conductivitatea solului. În tabelul 3.1 se dau câteva valori ale
conductivităţii solului şi ale adâncimii de pătrundere.
Tabelul 3.1
Valori ale conductivităţii solului şi ale adâncimii de pătrundere
Caracteristici sol Conductivitate Ds [m]
[S/m]
Pământ uscat 10-3 3000
Pământ umed 10-2 935
Apă de mare 1 94
De remarcat că rezistenţa pământului Rp ≈ 0.05 [Ω/km].
3.3. Impedanţa liniei conductor pământ
Pentru determinarea parametrilor longitudinali se neglijează prezenţa celor

transversali, influenţa acestora fiind de altfel destul de mică prin curenţi capacitivi sau
de pierderi. De prezenţa simultană a celor două categorii de parametrii se va ţine seama
însă la calculul regimurilor de funcţionare ale liniei.
Să considerăm o linie conductor pământ omogenă, cu impedanţa interioară a
conductorului dată de (3.42), de rază r (figura 3.5):
Z 0 = R0 + j ⋅ X 0 (3.70)
I r, l
Curentul circulă prin conductor (la dus)
şi prin pământ (la întoarcere). Impedanţa x
circuitului de întoarcere, este impedanţa Hx
pământului, de forma (3.61): h
Z p = Rp + j ⋅ X p (3.71)
Deoarece la calculul impedanţei Zp s-a

ţinut seama de prezenţa mutuală a I
conductorului, la calculul circuitului nu se va Figura 3.5
mai ţine seama de fluxul produs de curentul din Linia conductor pământ
conductor prin pământ. Scriind căderea de
tensiune pe lungimea l a conductorului avem:
(
Δ U = Z 0 ⋅ I + j ⋅ ω ⋅ M cp ⋅ I + Z p ⋅ I ⋅ l) (3.72)
unde Mcp reprezintă inductivitatea buclei conductor-pământ.
Din relaţia (3.67) rezultă impedanţa specifică (pe unitatea de lungime a buclei):

- 60 -
ΔU
Z cp = = Z 0 + j ⋅ ω ⋅ M cp + Z p (3.73)
I ⋅l
Pentru calculul inductivităţii buclei Mcp calculăm fluxul creat de curent pe
unitatea de lungime:
h h
I μ0 ⋅ I h
Φ cp = ∫ B( x) ⋅ dx = ∫ μ 0 ⋅ ⋅ dx = ⋅ ln (3.74)
r r
2 ⋅π ⋅ x 2 ⋅π r
Φ cp μ0 h
M cp = = ⋅ ln (3.75)
I 2 ⋅π r
Dacă înlocuim în (3.73) valorile fiecărei impedanţe din (3.42), (3.75) şi (3.66)
obţinem:
ω ⋅ μ0 ⋅ μr μ h μ D
Z cp = R0 + j ⋅ ⋅ k L + j ⋅ ω ⋅ 0 ⋅ ln + R p + j ⋅ ω ⋅ 0 ⋅ ln s =
8 ⋅π 2 ⋅π r 2 ⋅π h
μ ⎛μ h D ⎞
= R0 + R p + j ⋅ ω ⋅ 0 ⋅ ⎜ r ⋅ k L + ln + ln s ⎟ = (3.76)
2 ⋅π ⎝ 4 r h ⎠
⎛ μr ⎞
μ ⎜ ⋅k L D ⎟
= R0 + R p + j ⋅ ω ⋅ 0 ⋅ ⎜ ln e 4 + ln s ⎟
2 ⋅π ⎜ r ⎟
⎝ ⎠
μ D
Z cp = R0 + R p + j ⋅ ω ⋅ 0 ⋅ ln s (3.77)
2 ⋅π re
unde
ρ
R0 = R0cc ⋅ k R = ⋅ kR
S
ω⋅μ
Rp = ≈ 0.05 [Ω/km] (3.78)
8
μ r ⋅k L
−
re = r ⋅ e 4 = ks ⋅ r
Mărimea re se mai numeşte rază echivalentă pentru calculul inductanţelor.
Coeficientul ks depinde de materialul conductorului şi are următoarele valori:
Conductor unifilar nemagnetic: 0.7788
Conductoare din materiale nemagnetice:
- conductoare cu 7 fire – 0.725
Conductoare din oţel-aluminiu:

- 61 -
3.4. Linie monofazată
Considerăm o linie monofazată cu 2 conductoare (figura 3.6), cu secţiuni şi raze

diferite. Calea de întoarcere a celor
d
două circuite o considerăm, în primă I2 r2, l 2
instanţă, prin pământ. Scriind căderea I1 r1, l 1
de tensiune faţă de pământ pe circuitul
1, pe o lungime l, vom avea:
h1 h2 d21p
ΔU 1 = Z 01 ⋅ I 1 ⋅ l + j ⋅ ω ⋅ M cp1 ⋅ I 1 ⋅ l +
+ j ⋅ ω ⋅ M 12 ⋅ I 2 ⋅ l + Z p ⋅ (I 1 + I 2 ) ⋅ l
(3.79) I1 + I2
unde
R01 – rezistenţa specifică (pe Figura 3.6
km) a conductorului 1 Linia monofazată
Mcp1 – inductivitatea buclei
conductor 1 – pământ, de forma (3.75)
M12 – inductivitatea mutuală între cele două circuite conductor-pământ (pe km)
Zp – impedanţa pământului (pe km)
Inductivitatea mutuală M12 se determină în funcţie de fluxul Φ12:
d 21 p
I2 μ ⋅l ⋅ I 2 d 21 p
Φ12 = ∫ μ 0 ⋅ ⋅ l ⋅ dx = 0 ⋅ ln (3.80)
d
2 ⋅ π ⋅ x 2 ⋅ π d
Φ μ d 21 p
M 12 = 12 = 0 ⋅ ln (3.81)
I 2 ⋅ l 2 ⋅π d
Vom analiza două situaţii, în funcţie de valoarea curenţilor:
a) I1=-I2=I – circuit monofazat, în regim normal
Relaţia (3.79) devine

ΔU 1 = Z 01 ⋅ I ⋅ l + j ⋅ ω ⋅ ( M cp1 − M 12 ) ⋅ I ⋅ l (3.82)
μ 0 h1 d
M cp1 − M 12 = ln ⋅ (3.83)
2 ⋅ π r1 d 21 p
Relaţia (3.79) devine:
ω ⋅ μ0 h d
ΔU 1 = Z 01 ⋅ I ⋅ l + j ⋅ ⋅ ln 1 ⋅ ⋅ I ⋅l (3.84)
2 ⋅π r1 d 21 p
de unde impedanţa specifică a conductorului 1:
ω ⋅ μ0 h d
Z 1 = Z 01 + j ⋅ ⋅ ln 1 ⋅ (3.85)
2 ⋅π r1 d 21 p
Având în vedere că h1≈d21p vom avea:

- 62 -
ω ⋅ μ0 d
Z 1 = Z 01 + j ⋅ ⋅ ln (3.86)
2 ⋅π r1
şi dacă ţinem seama de impedanţa interioară:
ω ⋅ μ0 d
Z 1 = R01 + j ⋅ ⋅ ln (3.87)
2 ⋅π r1e
cu r1e dat de (3.78), relaţia 3-a.
Pentru conductorul 2 vom avea, în mod similar:
ω ⋅ μ0 d
Z 2 = R02 + j ⋅ ⋅ ln (3.88)
2 ⋅π r2e
iar impedanţa circuitului monofazat:
ω ⋅ μ0 d ω ⋅ μ0 d
Z f = R01 + R02 + j ⋅ ⋅ ln + j ⋅ ⋅ ln (3.88)
2 ⋅π r1e 2 ⋅π r2e
Dacă conductoarele sunt identice (r1=r2=r):
ω ⋅ μ0 d
Z f = 2 ⋅ R0 + j ⋅ ⋅ ln (3.89)
π re
b) I1=I, I2=0 – scurtcircuit monofazat

Relaţia (3.79) devine
ΔU 1 = Z 01 ⋅ I ⋅ l + j ⋅ ω ⋅ M cp1 ⋅ I ⋅ l + Z p ⋅ I ⋅ l (3.90)
În acest caz se ne aflăm în situaţia analizată la pct. 3.3, şi vom avea:
ω ⋅ μ0 D
Z f = R01 + R p + j ⋅ ⋅ ln s (3.91)
2 ⋅π r1e
care reprezintă impedanţa specifică (pe km) la un scurtcircuit monofazat (de la fază
către pământ).
Putem scrie şi impedanţa mutuală între cele două circuite. Astfel, din (3.79),
rezultă:
ΔU μ d 21 p ω ⋅ μ ω⋅μ D
Z 12 = = j ⋅ ω ⋅ M 12 ⋅ l + Z p ⋅ l = j ⋅ ω ⋅ 0 ⋅ ln + + j⋅ ⋅ ln s =
I 2 I =0 2 ⋅π d 8 2 ⋅π h
1
ω⋅μ ω⋅μ D d 21 p ω ⋅ μ ω⋅μ D

= + j⋅ ⋅ ln s ⋅ ≅ + j⋅ ⋅ ln s
8 2 ⋅π h d 8 2 ⋅π d
(3.92)
ω⋅μ ω⋅μ D
Z 12 = + j⋅ ⋅ ln s (3.93)
8 2 ⋅π d
Având în vedere cele de mai sus, în continuare vom considera sistemul de

conductoare, în prezenţa pământului, ca în figura 3.7. Impedanţa proprie a unei bucle
conductor-pământ va fi dată de (3.91), iar impedanţa mutuală de (3.93).

- 63 -
d
Figura 3.7 2 I2
Schema echivalentă a circuitelor 1
conductor pământ I1
Ds
Ds
2

- 64 -
3.5. Linia electrică aeriană trifazată
Sunt liniile cele mai răspândite în instalaţiile electrice de producere, transport şi

distribuţie a energiei electrice. Particularitatea acestor linii este aceea că, în regimuri
normale, datorită simetriei sistemului trifazat, suma curenţilor de pe cele 3 faze este
zero sau apropiată de zero. Liniile aeriene trifazate pot fi formate dintr-un singur circuit
trifazat sau din mai multe circuite trifazate. În cazul liniilor de înaltă tensiune, firele de
gardă, proiectate să asigure protecţia împotriva loviturilor de trăsnet a fazelor,
influenţează funcţionarea linilor. Acest lucru se datorează faptului că prin conductorul
sau conductoarele de gardă se realizează o buclă închisă cu pământul, conductoarele de
gardă fiind, de regulă, legate la pământ la fiecare stâlp.
3.5.1. Rezistenţa liniilor aeriene
Rezistenţa conductoarelor liniilor se calculează cu relaţia cunoscută:

ρ
R= ⋅l (3.94)
S
Aplicarea acestei relaţii are o serie de limite datorate:
• efectului pelicular, aspect relevat de relaţiile (3.42)÷(3.44)
• variaţia rezistenţei cu temperatura
• creşterea lungimii reale la conductoarele funie datorită răsucirii firelor
Aşa cum am arătat, influenţa efectului pelicular este de până la 4-5% pentru
liniile cu secţiune mare (400-500 mm2), în sensul creşterii rezistenţei. La liniile aeriene
cu secţiuni mai mici influenţa este neglijabilă. Efectul pelicular datorat apropierii
circuitelor de curent alternativ este, de asemenea, neglijabil. Influenţa efectului
pelicular poate fi corectată folosind factorul de corecţie kR (3.44) sau relaţia exactă
(3.37).
Variaţia rezistenţei cu temperatura are loc după relaţia cunoscută:
[ ]
R = R20 ⋅ 1 + α ⋅ (θ − 20 ) + β ⋅ (θ − 20 )
2
(3.95)
-1
α,β – coeficienţi de variaţie a rezistenţei cu temperatura, în [grd ], respectiv
[grd-2]
Valorile uzuale pentru rezistivităţi şi pentru coeficienţii de variaţie a rezistenţei
cu temperatura sunt daţi în tabelul 3.2.
Tabelul 3.2
Caracteristici electrice ale materialelor pentru conductoare
Material ρ0 α β
[Ω·mm2/m] [grd-1] [grd-2]
Cupru 0,01748 3.93·10-3 0.45·10-6
-3
Aluminiu 0,028264 4.03·10 1.1·10-6
Oţel 0.142÷0.252 4.50·10-3 9·10-6
Din tabel se observă că rezistivitatea oţelului este mult mai mare ca a
aluminiului, motiv pentru care, în cazul conductoarelor Ol-Al , se neglijează influenţa

- 65 -
oţelului asupra rezistenţei. De asemenea, având în vedere valorile pentru coeficientul β,
influenţa termenului de gradul 2 în relaţia (3.93) poate fi neglijată.
În ceea ce priveşte influenţa răsucirii conductoarelor, în cazul celor de tip funie,
se manifestă prin creşterea rezistentei cu 2÷4 %:
ρ
R = (1.02 ÷ 1.04) ⋅) ⋅ l (3.96)
S
Pentru calculul mai precis a rezistenţei, în calcule se ia în considerare secţiunea
reală şi nu cea nominală.
Se recomandă să se utilizeze rezistenţa specifică (pe km) dată de producătorul
conductoarelor (R0 în [Ω/km] la 20 °C).
Pe lângă rezistenţa conductoarelor, în cazul regimurilor trifazate nesimetrice,
pentru reţele cu neutrul legat la pământ sau tratat, intervine şi rezistenţa pământului
egală cu aproximativ 0.05 [Ω/km] (vezi rel. 3.78).
3.5.2. Reactanţa liniilor aeriene trifazate
Considerăm o linie I1 r,l 1

electrică aeriană (figura 3.8) cu d12
I2 r , l d 2
trei conductoare, calea de 31
întoarcere fiind pământul. I3 r,l 3 d23
Deocamdată, considerăm că linia
nu are fir de gardă, urmând să
revenim la această situaţie. Vom
h3 h1 h2
preciza totuşi că întoarcerea
curentului prin pământ este
posibilă dacă există cale de
circulaţie spre pământ dincolo de I1 + I2 + I3
cele două extremităţi.
Vom aplica acelaşi principiu de Figura 3.8
calcul, adică impedanţa va fi Calculul reactanţelor circuitelor
egală cu raportul între căderea de trifazate
tensiune şi valoarea curentului.
Având în vedere cele stabilite la pct. 3.4 vom înlocui sistemul de trei conductoare şi
pământul prin 3 bucle conductor pământ, figura 3.9. Vom considera, de asemenea, aşa
cum se întâmplă în practică, că cele trei conductoare de fază sunt identice.
Scriind, de exemplu, căderea de tensiune pe conductorul fazei 1, pe baza
relaţiilor (3.91) şi (3.93) vom avea:
ΔU 1 = Z f ⋅ I 1 ⋅ l + Z 12 ⋅ I 2 ⋅ l + Z 13 ⋅ I 3 ⋅ l (3.97)
cu
ω ⋅ μ0 D
Z f = R0 + R p + j ⋅ ⋅ ln s (3.98)
2 ⋅π re
ω⋅μ D
Z 12 = R p + j ⋅ ⋅ ln s (3.98)
2 ⋅π d12

- 66 -
1
ω⋅μ D d12
Z 13 = R p + j ⋅ ⋅ ln s (3.98) d31 2
2 ⋅π d 31
3 d 23
unde Rp este dat de (3.78).
Înlocuind Zf, Z12, Z13 avem:
⎛ ω ⋅ μ0 D ⎞
ΔU 1 = ⎜⎜ R0 + R p + j ⋅ ⋅ ln s ⎟⎟ ⋅ I 1 ⋅ l +
⎝ 2 ⋅π re ⎠
⎛ ω ⋅ μ0 D ⎞
+ ⎜⎜ R p + j ⋅ ⋅ ln s ⎟⎟ ⋅ I 2 ⋅ l +
⎝ 2 ⋅π d12 ⎠
Ds
⎛ ω ⋅ μ0 D ⎞
+ ⎜⎜ R p + j ⋅ ⋅ ln s ⎟⎟ ⋅ I 3 ⋅ l
⎝ 2 ⋅π d 31 ⎠
(3.99)
1'
d12
d31 2'
Pentru a continua calculul vom considera că 3' d 23

se realizează transpunerea conductoarelor, adică
fiecare conductor va fi trecut prin toate cele trei
poziţii cu pasul 1/3 (pentru o transpunere completă) Figura 3.8
sau 1/6 (pentru două transpuneri complete) din Calculul reactanţelor circuitelor
lungimea liniei, ca în figura 3.9. În realitate, trifazate
conform NTE 003/04/00, transpunerea este
obligatorie numai pentru linii de 110 kV sau mai mari (tabelul 3.3).
R T S
S R T
T S R
l/3 l/3 l/3
Figura 3.9
Transpunerea conductoarelor în cazul
LEA trifazate

- 67 -
Tabelul 3.3
Lungimi ale LEA pentru care se execută transpuneri de fază
Felul transpunerii
Tensiunea nominală a LEA, Două cicluri
Un ciclu complet
Un (kV) complete
Lungime LEA (km)
110 100 -
220 150 250
400 200 250 *)
Notă:
*) Această distanţă poate fi mărită până la 400 km, în funcţie de modul de
încadrare a liniei în sistem.
Dacă considerăm transpunerea cu pasul 1/3, relaţia (3.99) devine:
⎛ ω ⋅ μ0 D ⎞
ΔU 1 = ⎜⎜ R0 + R p + j ⋅ ⋅ ln s ⎟⎟ ⋅ I 1 ⋅ l +
⎝ 2 ⋅π re ⎠
⎛ ω ⋅ μ 0 1 ⎛ Ds D D ⎞⎞
+ ⎜⎜ R p + j ⋅ ⋅ ⋅ ⎜⎜ ln + ln s + ln s ⎟⎟ ⎟⎟ ⋅ I 2 ⋅ l + (3.100)
⎝ 2 ⋅ π 3 ⎝ d12 d 23 d 32 ⎠ ⎠
⎛ ω ⋅ μ 0 1 ⎛ Ds D D ⎞⎞
+ ⎜⎜ R p + j ⋅ ⋅ ⋅ ⎜⎜ ln + ln s + ln s ⎟⎟ ⎟⎟ ⋅ I 3 ⋅ l
⎝ 2 ⋅ π 3 ⎝ d 31 d12 d 23 ⎠ ⎠
sau
⎛ ω ⋅ μ0 D ⎞
ΔU 1 = ⎜⎜ R0 + R p + j ⋅ ⋅ ln s ⎟⎟ ⋅ I 1 ⋅ l +
⎝ 2 ⋅π re ⎠
⎛ ω ⋅ μ 0 ⎛⎜ Ds ⎞⎞
+ ⎜ Rp + j ⋅ ⋅ ln ⎟⎟ ⋅ I 2 ⋅l + (3.101)
⎜ 2 ⋅ π ⎜⎝ 3 d12 ⋅ d 23 ⋅ d 31 ⎟⎠ ⎟
⎝ ⎠
⎛ ω ⋅ μ0 ⎛ Ds ⎞⎞
+ ⎜ Rp + j ⋅ ⋅ ⎜ ln ⎟⎟ ⋅ I 3 ⋅l
⎜ 2 ⋅π ⎜ 3 d ⋅d ⋅d ⎟⎟
⎝ ⎝ 12 23 31 ⎠⎠
Dacă notăm:
d m = 3 d12 ⋅ d 23 ⋅ d 31 (3.102)
numită distanţă medie geometrică între conductoare.

- 68 -
⎛ ω ⋅ μ0 D ⎞ ⎛ ω ⋅ μ0 ⎛ D ⎞⎞
ΔU 1 = ⎜⎜ R0 + R p + j ⋅ ⋅ ln s ⎟⎟ ⋅ I 1 ⋅ l + ⎜ R p + j ⋅ ⋅ ⎜⎜ ln s ⎟⎟ ⎟⎟ ⋅ I 2 ⋅ l +
2 ⋅π ⎜ 2 ⋅π
⎝ re ⎠ ⎝ ⎝ dm ⎠⎠
⎛ ω ⋅ μ0 ⎛ D ⎞⎞
+ ⎜⎜ R p + j ⋅ ⋅ ⎜⎜ ln s ⎟⎟ ⎟⎟ ⋅ I 3 ⋅ l
⎝ 2 ⋅π ⎝ dm ⎠⎠
(3.103)
Determinarea impedanţelor se face în funcţie de regimul de funcţionare.
A. Regimul trifazat simetric
I1 + I 2 + I 3 = 0 (3.104)
În relaţia (3.103) se grupează ultimii doi factori şi se înlocuieşte I2+I3 cu:
I 2 + I 3 = −I 1
(3.105)
⎛ ω ⋅ μ 0 ⎛ Ds D ⎞⎞
ΔU 1 = ⎜⎜ R0 + j ⋅ ⋅ ⎜⎜ ln − ln s ⎟⎟ ⎟⎟ ⋅ I 1 ⋅ l =
⎝ 2 ⋅ π ⎝ re dm ⎠⎠
(3.106)
⎛ ω ⋅ μ0 ⎛ d m ⎞ ⎞
= ⎜⎜ R0 + j ⋅ ⋅ ⎜⎜ ln ⎟⎟ ⎟ ⋅ I 1 ⋅ l
⎟
⎝ 2 ⋅ π ⎝ re ⎠⎠
şi rezultă impedanţa de secvenţă directă:

ω ⋅ μ0 d
Z d = R0 + j ⋅ ⋅ ln m (3.107)
2 ⋅π re
B. Regimul homopolar
I1 = I 2 = I 3 = I (3.108)
Din (3.103) rezultă:
⎛ ω ⋅ μ0 ⎛ D D ⎞⎞
ΔU 1 = ⎜⎜ R0 + 3 ⋅ R p + j ⋅ ⋅ ⎜⎜ ln s + 2 ⋅ ln s ⎟⎟ ⎟⎟ ⋅ I ⋅ l +
⎝ 2 ⋅π ⎝ re dm ⎠⎠
⎛ ω ⋅ μ0 Ds3 ⎞
= ⎜⎜ R0 + 3 ⋅ R p + j ⋅ ⋅ ln ⎟⋅ I ⋅l =
2 ⎟
(3.109)
⎝ 2 ⋅ π re ⋅ d m ⎠
⎛ 3 ⋅ω ⋅ μ0 Ds ⎞⎟
= ⎜ R0 + 3 ⋅ R p + j ⋅ ⋅ ln ⋅ I ⋅l
⎜ 2 ⋅π 3 r ⋅d 2 ⎟
⎝ e m ⎠
de unde, rezultă impedanţa de secvenţă homopolară:

3 ⋅ ω ⋅ μ0 Ds
Z h = R0 + 3 ⋅ R p + j ⋅ ⋅ ln (3.110)
2 ⋅π 3 r ⋅d2
e m
Din (3.107) şi (3.110) rezultă că în regim simetric, impedanţa liniei nu depinde

de prezenţa pământului, în timp de în regim homopolar, influenţa pământului se
manifestă prin valoarea rezistenţei pământului şi prin adâncimea de pătrundere Ds.

- 69 -
3.5.3. Reactanţa liniilor aeriene trifazate cu conductoare fasciculare
Este situaţia, întâlnită în special la liniile de foarte înaltă tensiune (400-750 kV

în ţara noastră). În asemenea situaţii, conductoarele sunt aranjate simetric în jurul unei
axe, pe circumferinţa unui cerc (figura 3.10). Considerăm cazul general al unei linii
trifazate cu N conductoare pe fază (figura 3.11). Pentru a putea determina impedanţa pe
fază, calculăm căderea de tensiune pe un conductor i care face parte din fascicolul fazei
1.
Figura 3.10 a) b)
Aşezarea conductoarelor în cazul LEA
trifazate cu
conductoare fasciculare
a) două conductoare/fază
b) trei conductoare/fază
c) patru conductoare/fază
d) conci conductoare/fază c) d)
3
2
Figura 3.11
Linia aeriană cu N conductoare pe fază 1
R
N
N-1
N N N
ΔU 1i = Z fN ⋅ I 1N ⋅ l + ∑ Z 1i1k ⋅ I 1k ⋅ l + ∑ Z 1i 2 k ⋅ I 2 k ⋅ l + ∑ Z 1i 3k ⋅ I 3k ⋅ l (3.111)
k =1 k =1 k =1
k ≠i
unde
- ZfN – impedanţa buclei conductor – pământ a conductorului i din fascicolul
de conductoare aferent fazei 1
ω ⋅ μ0 D
Z fN = R0 + R p + j ⋅ ⋅ ln s (3.112)
2 ⋅π re
- I1N – curentul ce trece printr-un conductor al fascicolului de pe faza 1
I
I 1N = 1 (3.113)
N
- Z1i1k – impedanţa mutuală între conductoarele i şi k din fascicolul fazei 1

- 70 -
ω⋅μ D
Z 1i1k = R p + j ⋅ ⋅ ln s (3.114)
2 ⋅π d1i1k
- I1k = I1N – curentul prin conductorul k din faza 1
- Z1i2k – impedanţa mutuală între conductoarele i de pe faza 1 şi k din
fascicolul fazei 2
ω⋅μ D
Z 1i 2 k = R p + j ⋅ ⋅ ln s (3.115)
2 ⋅π d1i 2 k
- Z1i3k – impedanţa mutuală între conductoarele i de pe faza 1 şi k din
fascicolul fazei 3
ω⋅μ D
Z 1i 3k = R p + j ⋅ ⋅ ln s (3.116)
2 ⋅π d1i 3k
Dacă conductoarele sunt transpuse în toate poziţiile fascicolului, cu pasul l/N
atunci impedanţele (3.114), (3.115) şi (3.116) se modifică, prin utilizarea distanţelor
medii:
ω⋅μ D
Z 1i1k = R p + j ⋅ ⋅ ln s (3.117)
2 ⋅π d mN
N
d mN = N −1 ∏ d1i1k (3.118)
k =1
k ≠i
dmN reprezintă distanţa medie dintre conductoarele componente ale fascicolului.

ω⋅μ D
Z 1i 2 k = R p + j ⋅ ⋅ ln s (3.119)
2 ⋅π d12
N
d12 = N ∏ d1i 2 k (3.120)
k =1
si reprezintă distanţa medie dintre conductoarele fazei 1 şi fazei 2, aproximativ egală cu

distanţa dintre centrele cercurilor pe care sunt aşezate conductoarele fazei 1 şi 2,
ω⋅μ D
Z 1i 3k = R p + j ⋅ ⋅ ln s (3.121)
2 ⋅π d13
N
d13 = N
∏d
k =1
1i 3 k (3.122)
si reprezintă distanţa medie dintre conductoarele fazei 1 şi fazei 3, aproximativ egală cu

distanţa dintre centrele cercurilor pe care sunt aşezate conductoarele fazei 1 şi 3.
Dacă se înlocuiesc relaţiile de mai sus în (3.111) şi se ţine seama că valoarea
curenţilor pe un conductor este curentul de pe fază împărţit la N, vom avea:

- 71 -
⎛ ⎛ D ⎞ ⎞
⎜ Z fN ⋅ I 1 + ( N − 1) ⋅ ⎜ R p + j ⋅ ω ⋅ μ ⋅ ln s ⎟ ⋅ I 1 + ⎟
⎜ ⎜ 2 ⋅ π d ⎟ ⎟
l ⎝ mN ⎠
ΔU 1i = ⋅ ⎜ ⎟
N ⎜ ⎛ ω⋅μ Ds ⎞ ⎛ ω⋅μ Ds ⎞ ⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ + N ⋅ ⎜ R p + j ⋅ 2 ⋅ π ⋅ ln d ⎟ ⋅ I 2 + N ⋅ ⎜ R p + j ⋅ 2 ⋅ π ⋅ ln d ⎟ ⋅ I 3 ⎟
⎝ ⎝ 12 ⎠ ⎝ 13 ⎠ ⎠
(3.123)
Dacă ţinem seama de (3.112), avem:
ω ⋅ μ l ⎛ Ds D ⎞
ΔU 1i = R0 N ⋅ I 1 ⋅ l + R p + j ⋅ ⋅ ⋅ ⎜⎜ ln + ( N − 1)ln s ⎟⎟ ⋅ I 1 +
2 ⋅ π N ⎝ re d mN ⎠ (3.124)
+ Z 12 ⋅ I 2 ⋅ l + Z 13 ⋅ I 3 ⋅ l
R
R0 N = 0 (3.125)
N
ω⋅μ l Ds
ΔU 1i = R0 N ⋅ I 1 ⋅ l + R p + j ⋅ ⋅ ⋅ ln ⋅ I1 +
2 ⋅π N N r ⋅ d N −1
e mN (3.126)
+ Z 12 ⋅ I 2 ⋅ l + Z 13 ⋅ I 3 ⋅ l
Dacă notăm
N −1
reN = N re ⋅ d mN (3.127)
se observă că relaţia (3.126) este de forma (3.97).
Rezultă că, după considerarea transpunerii fazelor între ele, se obţin pentru
impedanţele de secvenţă relaţii de forma (3.107), (3.110):
ω ⋅ μ0 d
Z d = R0 N + j ⋅ ⋅ ln m (3.128)
2 ⋅π reN
3 ⋅ ω ⋅ μ0 Ds
Z h = R0 N + 3 ⋅ R p + j ⋅ ⋅ ln (3.129)
2 ⋅π 3 r ⋅d2
eN m
Rămâne să mai stabilim valoarea lui dmN dată de (3.118).
2 ⋅π
αi = ⋅ (i − 1) (3.130)
N
⎡π ⎤
d1i = 2 ⋅ R ⋅ sin ⎢ ⋅ (i − 1)⎥ (3.131)
⎣N ⎦
Dacă asociem planului geometric, un plan complex, putem scrie:
2⋅π
j⋅ ⋅(i −1 )
j ⋅α i
d 1i = d 1i = R ⋅ e − R = R − R ⋅e N
(3.132)
Utilizând (3.118) rezultă:

- 72 -
i
d1i
Figura 3.12
Explicativă pentru determinarea distanţei medii i 1
geometrice între conductoarele unei faze
R
N
N-1
N −1 N −1
⎡ N ⎛ ⋅(i −1) ⎞ ⎤
N −1
⎡ N ⋅(i −1) ⎤
2⋅π 2⋅π
⎡ N ⎤ j⋅ j⋅
d mN = ⎢∏ d1i ⎥ = ⎢∏ R − R ⋅ e N ⎥ = ⎢ ∏⎜ R − R ⋅ e N
⎜ ⎟⎥
⎟
⎣ i =2 ⎦ ⎣⎢ i =2 ⎦⎥ ⎢⎣ i =2 ⎝ ⎠ ⎥⎦
(3.132)
sau
N −1
⎡ N −1 ⎛ j⋅
2⋅π
⋅k ⎞ ⎤
d mN = R ⋅ ⎢ ∏ ⎜⎜1 − e N ⎟⎟ ⎥ (3.133)
⎢⎣ k =1 ⎝ ⎠ ⎥⎦
2⋅π
j⋅ ⋅k
Mărimea e N
, k=1,2,..,N reprezintă rădăcina ecuaţiei xN-1=0, deci putem
scrie:
N ⎛ 2⋅π
j⋅ ⋅k ⎞
x N − 1 = ∏ ⎜⎜ x − e N ⎟⎟ (3.134)
k =1 ⎝ ⎠
şi dacă ţinem seama că în (3.133) produsul se face până la N-1, avem:
N −1 ⎛ 2⋅π
j⋅ ⋅k ⎞ x N −1
∏ ⎜
⎜1 − e
k =1 ⎝
N ⎟
⎟ = x −1 (3.135)
⎠
2⋅π
N −1 ⎛ j⋅ ⋅k ⎞ x N −1
∏ ⎜
⎜1 − e
N ⎟
⎟ = lim
x →1 x − 1
=N (3.136)
k =1 ⎝ ⎠
înlocuind produsul în (3.133)
d mN = R ⋅ N −1 N (3.137)
iar (3.127) devine:
reN = N re ⋅ N ⋅ R N −1 (3.138)
În concluzie, în cazul conductoarelor fasciculare impedanţele de secvenţă se

calculează la fel ca în cazul liniilor cu un conductor pe fază cu următoarele modificări:
- rezistenţa conductorului se împarte la numărul de conductoare pe fază

- 73 -
- raza echivalentă a conductorului se recalculează cu relaţia (3.138)
3.5.4. Linia aeriană cu două circuite pe acelaşi stâlp
Considerăm o linie aeriană cu 2 circuite. Vom nota cele două circuite 1, 2, 3 şi

1’,2’, 3’. Considerăm că cele două circuite sunt identice ca secţiune, iar coronamentul
este simetric. Aplicăm aceeaşi idee ca în cazul unui singur circuit. Scriem căderea de
tensiune pe faza 1 a primului circuit.
ΔU 1 = Z f ⋅ I 1 ⋅ l + Z 12 ⋅ I 2 ⋅ l + Z 13 ⋅ I 3 ⋅ l + Z 11' ⋅ I 1' ⋅ l + Z 12 ' ⋅ I 2' ⋅ l + Z 13' ⋅ I 3' ⋅ l (139)
Dacă considerăm că are transpunerea conductoarelor, atunci avem (vezi 3.103):
⎛ ω ⋅ μ0 D ⎞ ⎛ ω ⋅ μ 0 ⎛ Ds ⎞ ⎞⎟
ΔU 1 = ⎜⎜ R0 + R p + j ⋅ ⋅ ln s ⎟⎟ ⋅ I 1 ⋅ l + ⎜⎜ R p + j ⋅ ⋅ ⎜ ln ⎟ ⋅ I ⋅l +
⎝ 2 ⋅π re ⎠ ⎝ 2 ⋅ π ⎜⎝ d m1 ⎟⎠ ⎟⎠ 2
⎛ ω ⋅ μ0 ⎛ D ⎞⎞ ⎛ ω ⋅ μ0 ⎛ D ⎞⎞
+ ⎜⎜ R p + j ⋅ ⋅ ⎜⎜ ln s ⎟⎟ ⎟⎟ ⋅ I 3 ⋅ l + ⎜⎜ R p + j ⋅ ⋅ ⎜⎜ ln s ⎟⎟ ⎟⎟ ⋅ I 1' ⋅ l +
⎝ 2 ⋅π ⎝ d m1 ⎠ ⎠ ⎝ 2 ⋅π ⎝ d m2 ⎠ ⎠
⎛ ω ⋅ μ0 ⎛ D ⎞⎞ ⎛ ω ⋅ μ0 ⎛ D ⎞⎞
+ ⎜⎜ R p + j ⋅ ⋅ ⎜⎜ ln s ⎟⎟ ⎟⎟ ⋅ I 2' ⋅ l + ⎜⎜ R p + j ⋅ ⋅ ⎜⎜ ln s ⎟⎟ ⎟⎟ ⋅ I 3' ⋅ l +
⎝ 2 ⋅π ⎝ d m2 ⎠ ⎠ ⎝ 2 ⋅π ⎝ d m2 ⎠ ⎠
(3.140)
unde
d m1 = 3 d12 ⋅ d 23 ⋅ d 31 (3.141)
distanţa medie geometrică între conductoarele unui circuit , iar
d m 2 = 3 d11' ⋅ d 22 ' ⋅ d 33' (3.142)
distanţa medie geometrică între conductoarele aparţinând celor două circuite.
Determinarea impedanţelor se face în funcţie de regimul de funcţionare.
A. Regimul trifazat simetric

I1 + I 2 + I 3 = 0
(3.143)
I 1' + I 2' + I 3' = 0
Observăm că în acest caz, ultimii 3 termeni din (3.140) se anulează iar
impedanţa de secvenţă directă se determină ca în cazul liniei simplu circuit:
ω ⋅ μ0 d
Z d = R0 + j ⋅ ⋅ ln m1 (3.144)
2 ⋅π re
I1 = I 2 = I 3 = I
,
(3.145)
I 1' = I 2' = I 3' = I
Suma primilor 3 termeni din (3.140) ne dă o relaţie de forma (3.110), iar ultimii
3 termeni din (3.140) sunt egali. Rezultă
- 74 -
,
ΔU 1 = Z h ⋅ I + Z mh ⋅ I
3 ⋅ ω ⋅ μ0 Ds
Z h = R0 + 3 ⋅ R p + j ⋅ ⋅ ln (3.146)
2 ⋅π 3 r ⋅d 2
e m1
iar Zmh este impedanţa mutuală de secvenţă homopolară între cele două circuite,
3 ⋅ω ⋅ μ0 D
Z mh = 3 ⋅ R p + j ⋅ ⋅ ln s (3.147)
2 ⋅π d m2
Dacă circuitele sunt în paralel şi I’=I, atunci:
3 ⋅ ω ⋅ μ0 Ds D
Z h = R0 + 6 ⋅ R p + j ⋅ ⋅ ln ⋅ s (3.148)
2 ⋅π 3 r ⋅d 2
e m1
d m 2
În practică, dacă circuitele nu funcţionează în paralel, se utilizează o schemă de

secvenţă homopolară galvanică ca în figura (3.13).
Z h34
3 4
Z h23 Z h14
Z h2
3 4
Z m12 Z h13 Z h24
Z h1
1 2
1 2
Z
Figura 3.13
Înlocuirea, în schema homopolară, a unei LEA
dublu circuit cu o schemă galvanică
Calculul parametrilor din schema echivalentă galvanică se face pe baza
ecuaţiilor de funcţionare a liniilor, considerând că prin cele două linii circulă curenţii I1,
respectiv I2:
U 1 − U 2 = Z h1 ⋅ I 1 + Z m12 ⋅ I 2
(3.149)
U 3 − U 4 = Z h 2 ⋅ I 2 + Z m12 ⋅ I 1
Prin rezolvarea acestui sistem obţinem:

- 75 -
1
I1 = ⋅ [Z h 2 ⋅ (U 1 − U 2 ) − Z m12 ⋅ (U 3 − U 4 )]
Z h1 ⋅ Z h 2 − Z 2m12
(3.150)
1
I2 = ⋅ [Z h1 ⋅ (U 3 − U 4 ) − Z m12 ⋅ (U 1 − U 2 )]
Z h1 ⋅ Z h 2 − Z 2m12
Pe de altă parte, din schema echivalentă rezultă:
U 1 −U 2 U 1 −U 3 U 1 −U 4 U 1 −U 2 U 3 −U 2 U 4 −U 2
I1 = + + = + +
Z h12 Z h13 Z h14 Z h12 Z h 23 Z h 24
U −U 4 U 3 −U 2 U 3 −U 1 U 3 −U 4 U 1 −U 4 U 2 −U 4
I2 = 3 + + = + +
Z h34 Z h 23 Z h13 Z h34 Z h14 Z h 24
(3.151)
Din identificarea relaţiilor (3.150) şi (3.151) rezultă direct:

Z h1 ⋅ Z h 2 − Z 2m12
Z h12 =
Z h2
(3.152)
Z ⋅ Z − Z 2m12
Z h34 = h1 h 2
Z h1
şi
− Z m12 ⋅ (U 3 − U 4 + U 1 − U 1 ) U 1 − U 3 U 1 − U 4
= +
Z h1 ⋅ Z h 2 − Z 2m12 Z h13 Z h14
− Z m12 ⋅ (U 1 − U 2 + U 3 − U 3 ) U 3 − U 2 U 3 − U 1
= + (3.153)
2 Z Z h13
Z h1 ⋅ Z h 2 − Z m 12 h 23
− Z m12 ⋅ (U 1 − U 2 + U 4 − U 4 ) U 1 − U 4 U 2 − U 4
= +
2 Z Z h 24
Z h1 ⋅ Z h 2 − Z m 12 h14
2
Z h1 ⋅ Z h 2 − Z m 12 = Z
Z h13 = h 24
Z m12
(3.154)
2
Z h1 ⋅ Z h 2 − Z m 12 = − Z
Z h14 = − h13 = Z h 23
Z m12
3.5.5. Linia aeriană cu fir de gardă
Scriind căderea de tensiune pe un conductor de fază vom avea:

ΔU 1 = Z f ⋅ I 1 ⋅ l + Z 12 ⋅ I 2 ⋅ l + Z 13 ⋅ I 3 ⋅ l + Z 1g ⋅ I g ⋅ l (3.155)

- 76 -
unde Z1g este impedanţa mutuală între conductorul de fază şi cel de gardă, iar Ig
reprezintă curentul prin conductorul de gardă.
ω⋅μ D
Z 1g = R p + j ⋅ ⋅ ln s (3.156)
2 ⋅π d1g
d1g fiind distanţa de la conductorul 1 la cel de gardă.
Scriind căderea de tensiune pe un conductor de gardă vom avea:
ΔU g = Z g ⋅ I g ⋅ l + Z 1g ⋅ I 1 ⋅ l + Z 2 g ⋅ I 2 ⋅ l + Z 3 g ⋅ I 3 ⋅ l (3.157)
unde Zg este impedanţa proprie a circuitului de gardă
ω ⋅ μ0 D
Z g = R0 g + R p + j ⋅ ⋅ ln s (3.158)
2 ⋅π reg
Conductorul de gardă fiind legat la pământ, ΔUg=0.
Dacă se realizează transpunerea fazelor atunci, impedanţele vor fi cele medii:
ΔU 1 = Z f ⋅ I 1 ⋅ l + Z fm ⋅ (I 2 + I 3 ) ⋅ l + Z fg ⋅ I g ⋅ l (3.159)
ω ⋅ μ 0 ⎛ Ds ⎞
Z fm = R p + j ⋅ ⋅ ⎜ ln ⎟ (3.160)
2 ⋅ π ⎜⎝ d m ⎟⎠
este impedanţa mutulă dintre două faze.
ΔU g = Z g ⋅ I g ⋅ l + Z fg ⋅ (I 1 + I 2 + I 3 ) ⋅ l = 0 (3.161)
ω ⋅ μ0 ⎛ D ⎞
Z fg = R p + j ⋅ ⋅ ⎜ ln s ⎟ (3.162)
2 ⋅π ⎜ d mg ⎟
⎝ ⎠
cu dmg distanţa medie de la faze la firul de gardă.
d mg = 3 d1g ⋅ d 2 g ⋅ d 3 g (3.163)
A. În regim simetric
I1 + I 2 + I 3 = 0 (3.164)
Din (3.161) rezultă Ig=0 şi rezultă Zd de forma (3.107).
B. În regim homopolar
I1 = I 2 = I 3 = I (3.165)
Din (3.161) rezultă Ig:
Z fg
I g = −3 ⋅ ⋅I (3.166)
Zg
şi înlocuind în (3.159) rezultă
Z fg
ΔU 1 = Z f ⋅ I ⋅ l + 2 ⋅ Z fm ⋅ I ⋅ l − 3 ⋅ Z fg ⋅ ⋅ I ⋅l (3.167)
Zg
şi rezultă impedanţa de secvenţă homopolară.

- 77 -
2
3 ⋅ ω ⋅ μ0 Ds Z fg
Z h = R0 + 3 ⋅ R p + j ⋅ ⋅ ln − 3⋅ ⋅ (3.168)
2 ⋅π 3 r ⋅d2 Zg
e m
Rezultă că impedanţa homopolară scade în prezenţa firului de gardă.
În cazul circuitelor cu două sau mau multe fire de gardă, se utilizează aceeaşi
relaţie, însă la calculul distanţei medii dmg (3.163) se face media distanţelor la ambele
circuite de gardă. De asemenea, la calculul impedanţei Zg se utilizează o relaţie puţin
modificată faţă de (3.158):
R0 g ω ⋅ μ0 Ds
Zg = + Rp + j ⋅ ⋅ ln (3.168’)
G 2 ⋅π G r ⋅ d G −1
eg gm
Unde dgm reprezintă distanţa medie dintre firele de gardă, iar G numărul de fire de
gardă.

- 78 -
3.6. Parametrii transversali ai liniilor electrice
Liniile electrice aeriene au, pe lângă parametrii longitudinali, rezistenţa şi

reactanţa, şi parametri transversali. Aceştia au o influenţă mai mică asupra regimurilor
de funcţionare, mai ales în cazul liniilor de medie şi joasă tensiune.
Parametrii transversali sunt conductanţa G şi susceptanţa capacitivă B.
3.6.1. Conductanţa liniilor electrice aeriene
Modelează pierderile de putere activă transversale datorate imperfecţiunii

izolaţiei şi fenomenului corona. Fenomenul corona sau descărcarea corona reprezintă o
descărcare autonomă în jurul conductoarelor liniilor electrice datorată intensificării
câmpului electric. Descărcarea este mai puternică în cazul conductoarelor de secţiune
mică datorită câmpului mai intens. La valori mari ale câmpului se manifestă ca un
înveliş luminos, albastru-violet, o coroană luminoasă, de unde şi denumirea
fenomenului. Din punct de vedere practic, fenomenul are relevanţă doar în cazul liniilor
cu tensiuni mai mari, 220 şi 400 kV în ţara noastră.
Conductanţa liniilor electrice se poate determina practic pe baza pierderilor de
putere:
ΔP
GL = 2 ⋅ l (3.187)
Ul
sau conductanţa specifică
ΔP
G0 = 2 (3.188)
Ul
unde ΔP reprezintă pierderile de putere pe unitatea de lungime, 1 km, datorate
pierderilor prin izolaţie şi fenomenului corona, iar Ul tensiunea de linie (între faze).
Pierderile datorate imperfecţiunii izolaţiei sunt neglijabile. Valorile acestor
pierderi sunt de ordinul 2.4÷24 W/km la 110 kV. Această valoare creşte de 5-6 ori în
timpul ploilor, rămânând totuşi nesemnificativă. Dacă linia trece pe malul mării sau prin
zone intens poluate, aceste pierderi sunt mai mari atingând valori de ordinul 240÷4800
W/km pentru o LEA de 110 kV. Creşterea pierderilor s-ar explica prin existenţa unor
depuneri conductoare pe suprafaţă izolatoarelor. Totuşi, chiar în zone poluate, valorile
pierderilor sunt mult mai mici datorită utilizării unor izolatoare care nu favorizează
depunerile, cum sunt cele din cauciuc siliconic. În tabelul 3.4 sunt prezentate valori ale
pierderilor pe lanţuri de izolatoare tip capă-tijă pentru o LEA de 500 kV.
Tabelul 3.4
Pierderi pe lanţuri de izolatoare capă-tijă cu 22 izolatoare, LEA 500 kV
Umiditatea atmosferică 50 80 ploaie
ΔPiz [W/lanţ] 2-3 10-25 10-60

- 79 -
Fenomenul corona apare atunci când intensitatea câmpului electric depăşeşte
valoarea critică Ecr = 21.1 kV/cm. Valoarea tensiunii între faze la care apare fenomenul
corona se poate determina cu relaţia
d
U cr = 3 ⋅ E cr ⋅ m1 ⋅ m2 ⋅ δ ⋅ r ⋅ ln m (3.189)
r
unde m1 = (0.72-1) coeficient care ţine seama de calitatea suprafeţei conductoarelor
(valori mai mari la conductoare netede, 0.72÷0.89 pentru conductoare funie), m2=(0.8-
1) coeficient care ţine seama de umiditatea aerului (valori mai mari la timp frumos), r –
raza conductorului, dm distanţa medie dintre conductoare dată de (3.102), iar δ
densitatea relativă a aerului:
p T0
δ= ⋅ (3.190)
p0 T
Cu p, p0 presiunea atmosferică, iar T, T0 temperatura absolută, p0 = 101325 [N/m2]=760
torr, iar T0=273 °K.
În cazul linilor cu mai multe conductoare pe fază, tensiunea critică se determină
cu relaţia:
d
U cr = 3 ⋅ Ecr ⋅ m1 ⋅ m2 ⋅ δ ⋅ N ⋅ r ⋅ ln m (3.191)
rN
cu rN raza echivalentă geometrică a fascicolului de conductoare, determinat ca în relaţia
(3.138), fără a ţine seama de inductivitatea interioară:
rN = N r ⋅ N ⋅ R N −1 (3.192)
Relaţiile (3.189), (3.191) sunt valabile dacă conductoarele sunt situate în
vârfurile unui triunghi echilateral. Dacă conductoarele sunt în acelaşi plan atunci
tensiunea critică este cu 4% mai mică pentru conductorul din mijloc, iar pentru
conductoarele laterale cu 6% mai mare decât valorile date de relaţii.
Pierderile prin efect corona se calculează cu relaţia lui Peek:
241 r
⋅ ( f + 25) N ⋅ (U l − U cr ) ⋅10 −5 [kW/km]
2
ΔP = (3.193)
δ dm
cu precizarea că la liniile cu un conductor pe fază se înlocuieşte rN cu r, iar f=50 Hz,
reprezintă frecvenţa.
Întrucât relaţia lui Peek dă rezultate bune pentru LEA cu tensiuni până la 110
kV, pentru tensiuni mai mari se recomandă relaţia lui Peterson:
U2
ΔP = 14.7 ⋅10 −6 ⋅ f ⋅ F ⋅ 2
[kW/km] (3.194)
⎛ dm ⎞
ln⎜⎜ ⎟⎟
⎝ rN ⎠
unde F reprezintă funcţia lui Peterson şi depinde de raportul Ul/Ucr, având valori mici
pentru acest raport subunitar sau apropiat de 1.
Pentru pierderile prin efect corona, în literatură se propun şi alte relaţii, cum ar
fi:
ΔP = a + b ⋅ U 2 (3.195)
- 80 -
unde a şi b sunt coeficienţi determinaţi pe cale statistică.
Valorile medii ale pierderilor prin efect corona sunt de ordinul 6.3 kW/km la 400
kV şi 2 kW/km la 220 kV. Totuşi ele variază destul de mult datorită influenţelor
condiţiilor de mediu, aşa cum se vede din tabelul 3.5:
Tabelul 3.5
Pierderi prin efect corona pentru LEA 220 şi 400 kV din ţara noastră
Tensiune Tip Caracteristici Pierderi prin efect corona la tensiunea

nom. LEA constructive ale fazei nominală (U=Un) [kW/km]
[kV] Secţiune Dist. Dist. Timp Ploaie Zăpadă Chi- Ceaţă
[mm2] între între frumos ciură
cond. faze
fasc.
[cm] [m]
220 SC 1 x - 7.5 0.40 8.35 2.43 21.06 1.56
400/75
220 SC 1 x - 7.5 0.35 7.41 2.14 19.11 1.39
450/75
400 SC 2 x 40 11 2.87 29.72 9.44 63.65 6.41
450/75
400 SC 3 x 40 11 0.85 7.12 1.86 23.98 1.87
450/75
Pentru reducerea pierderilor prin efect corona, soluţiile ar fi:
• mărirea distanţelor dintre conductoare (dm) – soluţie neeconomică datorită
creşterii gabaritelor pentru stâlpi;
• creşterea razei conductorului, r – se aplică prin utilizarea conductoarelor Ol-
Al, cu raza exterioară mai mare; la aceeaşi rezistenţă specifică, creşterea Ucr
este de circa 40%;
• folosirea conductoarelor tubulare – soluţie scumpă;
• utilizarea unui număr mai mare de conductoare pe fază – soluţie eficientă aşa
cum rezultă din tabelul 3.5.
3.6.2. Susceptanţa liniilor electrice aeriene
Este dată de capacităţile dintre conductoare şi cele dintre conductoare şi pământ

(figura 3.14).
Practic, se pune problema înlocuirii acestor capacităţi parţiale cu capacităţi de

serviciu pentru cele două regimuri caracteristice: regimul de secvenţă directă şi cel de
secvenţă homopolară.

- 81 -
3
C23 C31 2
C12 1
C10 C20 C30
Figura 3.14
Capacităţile unei LEA simplu circuit
3.6.2.1. Capacitatea unui conductor faţă de pământ
` Considerăm un conductor situat la înălţimea h faţă de pământ, de lungime l

(figura 3.15), încărcat cu sarcina q. Datorită faptului că potenţialul pământului este zero,
putem înlocui influenţa pământului printr-o imagine cu sarcina -q. Aplicând legea
fluxului electric pe un cilindru situat la distanţa x de
conductor avem: q
x
∫∫ D ⋅ d S = q (3.196)
S M
sau h x1
D ( x) ⋅ 2 ⋅ π ⋅ x ⋅ l = q (3.197) x'
de unde:
q
D ( x) = h
2 ⋅π ⋅ x ⋅ l
(3.198)
q -q
E ( x) =
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ x ⋅ l
Potenţialul unui punct M situat la distanţele x, Figura 3.15
respectiv x’ de conductor şi imaginea lui, considerând Linia conductor pământ
pământul ca referinţă pentru potenţiale va fi:

- 82 -
x1 x1
q ⎛ x x ⎞
VM = ∫ E ( x) ⋅ dx + ∫ E ' ( x' ) ⋅ dx = ⋅ ⎜ ln 1 − ln 1 ⎟ =
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l ⎝ x x' ⎠
x x'
(3.199)
q x'
= ⋅ ln
2 ⋅π ⋅ ε 0 ⋅ l x
unde E’(x’) este câmpul produs de conductorul imagine:
−q
E ' ( x' ) = (3.200)
2 ⋅ π ⋅ ε 0 ⋅ x'⋅l
Tensiunea faţă de pământ la suprafaţa conductorului, x = r, x’ = 2·h - r, va fi:
q 2h − r
U= ⋅ ln (3.201)
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l r
q 2h
U≅ ⋅ ln (3.202)
2 ⋅π ⋅ ε 0 ⋅ l r
Rezultă capacitatea conductorului faţă de pământ:
q 2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l
C= = (3.203)
U 2h
ln
r
iar pe unitatea de lungime:
2 ⋅π ⋅ε 0
C0 = (3.204)
2h
ln
r
3.6.2.2. Capacitatea între două conductoare d

2
Dacă considerăm două conductoare, situate la 1
distanţa d, unul dintre ele fiind încărcat cu sarcina q, q
atunci (figura 3.16), tensiunea conductorului fără sarcină
faţă de pământ va fi dată de (3.199):
q D −r h1 h2
U= ⋅ ln 21' (3.205)
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l d −r
unde D21’ reprezintă distanţa dintre conductorul 2 şi
imaginea conductorului 1.
Rezultă capacitatea dintre conductoare C12: h1 h2
q 2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l 2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l 1' -q
C12 = ≅ = C 21 =
U D D 2'
ln 21' ln 2 '1
d d
(3.206) Figura 3.16
iar capacitatea pe unitatea de lungime: Linia cu două
conductoare şi pământ

- 83 -
2 ⋅π ⋅ ε 0
C12 = (3.207)
D
ln 21'
d
Acelaşi rezultat se poate obţine utilizând relaţia lui Maxwell, prima formă:
U 1 = α11 ⋅ q1 + α12 ⋅ q2
(3.208)
U 2 = α 21 ⋅ q1 + α 22 ⋅ q2
unde coeficienţii de potenţial αij se determină cu relaţiile:
Ui
α ij = , q k = 0, k ≠ j (3.209)
qj
Utilizând relaţia (3.199), avem:
1 2 ⋅ h1 1 D
U1 = ⋅ ln ⋅ q1 + ⋅ ln 12 ' ⋅ q2
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l r 2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l d
(3.210)
1 D 1 2 ⋅ h2
U2 = ⋅ ln 21' ⋅ q1 + ⋅ ln ⋅ q2
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l d 2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l r
de unde:
1 2 ⋅ h1
α11 = ⋅ ln
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l r
1 D
α12 = ⋅ ln 12 '
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l d
(3.211)
1 D
α 21 = ⋅ ln 21'
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l d
1 2 ⋅ h2
α 22 = ⋅ ln
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l r
În cazul nostru q1=q şi q2=0 şi
q 2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l
C1 = 1 =
U 1 q =0 2 ⋅ h1
2 ln
r
(3.212)
q 2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l
C12 = 2 =
U 1 q =0 D
2 ln 21'
d
Observaţii:1. Capacităţile determinate în acest fel nu sunt egale cu capacităţile

parţiale care apar în relaţiile lui Maxwell. În cazul relaţiilor lui Maxwell, capacităţile
parţiale între două conductoare nu ţin seama de prezenţa pământului. Capacităţile
determinate în cazul nostru se mai numesc capacităţi de serviciu.

- 84 -
2
2. Înălţimile h care apar în relaţiile de mai sus se vor lua hi = hci − liz − ⋅ f unde
3
hci reprezintă înălţimea consolei stâlpului pentru conductorul i, liz lungimea lanţului de
izolatoare, iar f săgeata conductoarelor.
3.6.2.3. Susceptanţa liniilor trifazate
În acest caz vom considera că reţeaua funcţionează în regim trifazat sinusoidal.

De asemenea vom considera de la bun început că sunt efectuate transpunerile. În acest
caz vom avea coeficienţii proprii şi mutuali de potenţial (de forma 3.211):
1 2 ⋅ hm
αp = ⋅ ln
2 ⋅π ⋅ ε 0 ⋅ l r
(3.213)
1 Dm
αm = ⋅ ln
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l dm
hm = 3 h1 ⋅ h2 ⋅ h3 (3.214)
Dm = 3 D12 ' ⋅ D23' ⋅ D31' (3.215)
Aplicând relaţia lui Maxwell pentru faza 1 obţinem:
U 1 = α p ⋅ q1 + α m ⋅ q 2 + α m ⋅ q 3 (3.216)
A. Regim simetric
Întrucât sarcinile variază sincron cu curenţii pe faze, atunci:

q1 + q 2 + q 3 = 0
(3.217)
q1 = − q 2 − q 3
U 1 = (α p − α m )⋅ q1 (3.218)
q1 1 2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l 2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l
Cd = = = = (3.219)
U1 α p −αm 2 ⋅ hm D 2 ⋅ hm d m
ln − ln m ln ⋅
r dm r Dm
şi pe unitatea de lungime:
2 ⋅π ⋅ε 0
Cd = (3.220)
2 ⋅ hm d m
ln ⋅
r Dm
Dacă aproximăm Dm ≈ 2·hm atunci
2 ⋅π ⋅ε 0
Cd = (3.220’)
d
ln m
r

- 85 -
2 ⋅π ⋅ω ⋅ε 0
Bd = ω ⋅ C d = (3.221)
2 ⋅ hm d m
ln ⋅
r Dm
2 ⋅π ⋅ω ⋅ε 0
Bd = (3.221’)
d
ln m
r
q1 = q 2 = q 3 = q (3.222)
U 1 = (α p + 2 ⋅ α m )⋅ q (3.223)
q 1 2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l 2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l
Ch = = = = (3.224)
U1 2 ⋅ hm
α p + 2 ⋅α m D 2
ln + 2 ⋅ ln m ln 2 ⋅ hm ⋅ ⎛⎜ Dm ⎞⎟
r dm r ⎜⎝ d m ⎟⎠
Pe unitatea de lungime vom avea:
2 ⋅π ⋅ε 0
Ch = 2 (3.225)
2 ⋅ hm ⎛ Dm ⎞
ln ⋅⎜ ⎟
r ⎜⎝ d m ⎟⎠
Şi dacă aproximăm Dm ≈ 2·hm atunci

1 2 ⋅π ⋅ ε 0
Ch = ⋅ (3.226)
3 2 ⋅ hm
ln
3 r ⋅d 2
m
3.6.2.4. Susceptanţa liniilor trifazate cu conductoare fasciculare
Considerăm situaţia de la pct. 3.5.3 şi vom scrie tensiunea pe conductorul i al

fazei 1:
N N N
U 1i = α1i ⋅ q1i + ∑ α1i1k ⋅ q1k + ∑ α1i 2 k ⋅ q 2 k + ∑ α 1i 3k ⋅ q 3k (3.227)
k =1 k =1 k =1
k ≠i
unde
α1i – coeficientul de potenţial propriu al conductorului i al fazei 1

- 86 -
1 2 ⋅ h1i
α1i = ⋅ ln (3.228)
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l r
h1i – înălţimea conductorului i din fascicolul fazei 1
α1i1k – coeficientul de potenţial mutual între conductorul i al fazei 1 şi
conductorul k al fazei 1
1 D
α1i1k = ⋅ ln 1i1k ' (3.229)
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l d1i1k
D1i1k’ - distanţa de la conductorul i la imaginea conductorului k din fascicolul
fazei 1
1 D
α1i 2 k = ⋅ ln 1i 2 k ' (3.230)
2 ⋅π ⋅ ε 0 ⋅ l d1i 2 k
D1i2k’ - distanţa de la conductorul i al fazei 1 la imaginea conductorului k din
fascicolul fazei 2
d1i2k - distanţa de la conductorul i faza 1 la conductorului k din fascicolul fazei 2
1 D
α1i 3k = ⋅ ln 1i 3k ' (3.231)
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l d1i 3k
D1i3k’ - distanţa de la conductorul i al fazei 1 la imaginea conductorului k din
fascicolul fazei 3
d1i3k - distanţa de la conductorul i faza 1 la conductorului k din fascicolul fazei 3
q1i – sarcina pe un conductor din faza 1
q
q1i = i (3.232)
N
q2k – sarcina pe un conductor k din faza 2
q
q 2k = 2 (3.233)
N
q3k – sarcina pe un conductor k din faza 3

q
q 3k = 3 (3.234)
N
Dacă se face transpunerea în cadrul fiecărui fascicol, atunci (3.227) devine:
q q q q
U 1i = α1N ⋅ 1 + α1mN ⋅ (N − 1) ⋅ 1 + α12 ⋅ N ⋅ 2 + α13 ⋅ N ⋅ 3 (3.235)
N N N N
1 2 ⋅ h1m
α1N = ⋅ ln (3.236)
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l r
N
h1m = N ∏ h1i = h1 (3.237)
i =1

- 87 -
1 D
α1mN = ⋅ ln 1m (3.238)
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l d mN
cu dmN dat de (3.137)
D1m ≈ 2 ⋅ h1 (3.239)
Dacă notăm:
N −1 1 ⎛ 2 ⋅ h1 N − 1 2 ⋅ h1 ⎞
α11 = α1N + ⋅ α 1mN = ⋅ ⎜⎜ ln + ⋅ ln ⎟=
N 2 ⋅π ⋅ ε 0 ⋅ l ⎝ r N d mN ⎟⎠
(3.240)
1 2 ⋅ h1
≈ ⋅ ln
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l rN
N −1
rN = N r ⋅ d mN = N r ⋅ N ⋅ R N −1 (3.241)
După transpunerea fazelor vom avea

1 2 ⋅ hm
αp = ⋅ ln
2 ⋅π ⋅ ε 0 ⋅ l rN
(3.242)
1 Dm
αm = ⋅ ln
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l dm
În aceste condiţii relaţia (3.235) seamănă cu (3.216) şi se obţine în final:
2 ⋅π ⋅ε 0
Cd = (3.243)
2 ⋅ hm d m
ln ⋅
rN Dm
Dacă aproximăm Dm ≈ 2·hm atunci
2 ⋅π ⋅ε 0
Cd = (3.244)
dm
ln
rN
2 ⋅π ⋅ω ⋅ε 0
Bd = (3.245)
dm
ln
rN
Pentru secvenţa homopolară, se obţine similar:
2 ⋅π ⋅ε 0
Ch = 2 (3.246)
2 ⋅ hm ⎛ Dm ⎞
ln ⋅⎜ ⎟
rN ⎜⎝ d m ⎟⎠
2 ⋅π ⋅ω ⋅ ε 0
Bh = 2 (3.247)
2 ⋅ hm ⎛D ⎞
ln ⋅ ⎜⎜ m ⎟⎟
rN ⎝ dm ⎠

- 88 -
3.6.2.5. Susceptanţa liniilor trifazate cu conductoare de gardă
Considerăm o linie trifazată cu un conductor de gardă. Aplicând relaţia lui

Maxwell pentru faza 1 obţinem:
U 1 = α11 ⋅ q1 + α12 ⋅ q 2 + α13 ⋅ q 3 + α1g ⋅ q g (3.248)
Pentru conductorul de gardă, putem de asemenea să scriem:
U g = α gg ⋅ q g + α1g ⋅ q1 + α 2 g ⋅ q 2 + α 3 g ⋅ q 3 (3.249)
După transpunerea conductoarelor vom avea:
U 1 = α p ⋅ q 1 + α m ⋅ q 2 + α m ⋅ q 3 + α mg ⋅ q g (3.250)
Pentru conductorul de gardă, putem de asemenea să scriem:
U g = α gg ⋅ q g + α mg ⋅ q1 + α mg ⋅ q 2 + α mg ⋅ q 3 = 0 (3.251)
unde αp şi αg sun date de (3.213).
1 2 ⋅ hg
α gg = ⋅ ln
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l rg
(3.252)
1 Dmg
α mg = ⋅ ln
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l d mg
unde hg reprezintă înălţimea conductorului de gardă, dmg este dat de (3.163), iar Dmg :
Dmg = 3 d1g ' ⋅ d 2 g ' ⋅ d 3 g ' (3.253)
adică media geometrică a distanţelor de la conductoarele de fază la imaginea
conductorului de gardă.
A. Regimul simetric (3.217)
qg = 0
(3.254)
U 1 = (α p − α m )⋅ q1
şi se obţine o aceeaşi relaţie ca în situaţia în care conductorul de gardă nu există (3.220,
3.221).
B. Regim homopolar (3.222)
Din (3.251) rezultă:
α mg
q g = −3 ⋅ ⋅q (3.255)
α gg
care înlocuit în (3.250) dă:
⎛ α mg
2
⎞
U 1 = ⎜α p + 2 ⋅α m 3 − 3 ⋅ ⎟⋅q (3.256)
⎜ α gg ⎟
⎝ ⎠

- 89 -
1 2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l
Ch = = (3.257)
α2
⎛ Dmg ⎞
2
α p + 2 ⋅α m 3 − 3 ⋅ mg
⎜ ln ⎟
α gg 2 ⋅ hm ⎛ Dm ⎞
2 ⎜ d ⎟
ln ⋅⎜ ⎟ − 3⋅ ⎝ mg ⎠
r ⎜⎝ d m ⎟⎠ 2 ⋅ hg
ln
rg
iar pe unitatea de lungime va rezulta:
2 ⋅π ⋅ ε 0
Ch 2
(3.258)
⎛ Dmg ⎞
⎜ ln ⎟
2 ⋅ hm ⎛ Dm ⎞
2 ⎜ d ⎟
ln ⋅⎜ ⎟ − 3⋅ ⎝ mg ⎠
r ⎜⎝ d m ⎟⎠ 2 ⋅ hg
ln
rg
2 ⋅π ⋅ω ⋅ε 0
Bh 2
(3.259)
⎛ Dmg ⎞
⎜ ln ⎟
2 ⋅ hm ⎛ Dm ⎞
2 ⎜ d ⎟
⎟ − 3⋅ ⎝ ⎠
mg
ln ⋅⎜
r ⎜⎝ d m ⎟⎠ 2 ⋅ hg
ln
rg
În cazul liniilor cu două sau mai multe fire de gardă relaţiile de calcul sunt
similare cu următoarele precizări:
G −1
1 2 ⋅ hgm Dgm
α gg = ⋅ ln G ⋅ G −1 (3.260)
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l rg d gm
unde hgm reprezintă înălţimea medie geometrică a conductoarelor de gardă, Dgm distanţa
medie geometrică între firele de gardă şi imaginea celorlalte conductoare de gardă, iar
dgm distanţa medie dintre conductoarele de gardă. La calculul lui αmg, Dmg şi dmg se ţine
seama de toate conductoarele de gardă.
3.7. Scheme echivalente utilizate pentru linii electrice aeriene
În calculele regimurilor reţelelor electrice, liniile electrice aeriene se înlocuiesc

prin scheme echivalente în π , în Γ sau T. Schema echivalentă în π este dată în figura
3.17.
Parametrii schemelor echivalente se calculează cu relaţiile:
R L = Rd ⋅ l (3.261)
X L = X d ⋅l (3.262)
G L = Gd ⋅ l (3.263)

- 90 -
BL = Bd ⋅ l (3.264)
Conductanţa liniilor se
neglijează întotdeauna,
influenţa acesteia asupra
regimului de funcţionare fiind
foarte mică. Fenomenul corona
se va lua în considerare numai
la calcule mai precise, însă
Figura 3.17
numai pentru calculul
Schema echivalentă în π linii electrice aeriene
pierderilor de energie, după ce
s-a calculat regimul de funcţionare.
Schema poate fi şi mai concentrată:
ZL
Figura 3.18
Schema echivalentă redusă linii YL YL
electrice 2 2
Z L = RL + j ⋅ X L (3.265)
Y L = G L + j ⋅ BL (3.266)
O schemă asemănătoare se utilizează şi în cazul secvenţei homopolare,

parametrii echivalenţi calculându-se cu relaţiile:
RhL = Rh ⋅ l (3.267)
X hL = X h ⋅ l (3.268)
GhL = Gh ⋅ l (3.269)
BhL = Bh ⋅ l (3.270)
În cazul liniilor care au caracteristici constructive variate (se modifică secţiunea

conductoarelor, tipul stâlpilor, caracteristicile terenului sunt diferite, etc), parametrii
echivalenţi se calculează pe tronsoane, câte o schemă de tipul 3.18 pentru fiecare
tronson. Aceste tronsoane se înseriază, iar la calculul regimurilor de funcţionare poate fi
utilizată schema cu noduri intermediare (variantă mai precisă), sau pot fi calculaţi
parametrii echivalenţi ai întregii linii (figura 3.19):

- 91 -
ZL1 ZL2 ZL
YL2 YL2 YLn YLn

YL1 YL1
2 2 2 2
2 2
Figura 3.19
Utilizarea de cuadripoli pentru linii
electrice neomogene
Trecerea de la o schemă de forma dată în figura 3.19 la una de forma dată în

figura 3.18 se face prin sumarea parametrilor distribuiţi:
n
Z L = ∑ Z Li
i =1
n
(3.271)
Y L = ∑ Y Li
i =1
Alte scheme posibile sunt schemele în Γ sau T (figura 3.20, 3.21).
ZL ZL ZL
YL YL

Schema echivalentă în Schema echivalentă în
Γ T
a liniilor electrice a liniilor electrice
Parametrii schemelor în Γ şi în T se calculează la fel. Aceste scheme au

dezavantaje faţă de schema în π:
• schema în Γ este nesimetrică faţă de cele două noduri din capetele linii;
• schema în T introduce un nod suplimentar în calculul regimurilor de
funcţionare ale reţelei din care face parte linia.

- 92 -
În cazul liniilor lungi, parametrii concentraţi trebuie corectaţi cu doi coeficienţi
după cum urmează:
Z π = Z L ⋅ K1 (3.272)
sh( Z L ⋅ Y L )
K1 = (3.273)
Z L ⋅Y L
Yπ =Y L ⋅K2 (3.274)
Z L ⋅Y L
th
K2 = 2 (3.275)
Z L ⋅Y L
2
în cazul schemei echivalente în π, şi
ZT = Z L ⋅K2 (3.276)
Y T = Y L ⋅ K1 (3.277)
în cazul schemei echivalente în T.

- 93 -
3.8. Parametrii liniilor electrice în cablu
Aşa cum am văzut în capitolul 2, liniile în cablu pot fi formate din cabluri
trifazate cu 3-4 conductoare şi o manta comună şi 3 cabluri monofazate (fig. 3.22,3.23)
Mantalele cablurilor sunt legate la pământ la capete şi la manşoanele intermediare, fiind
analoage, din punct de vedere funcţional cu firele de gardă ale LEA. În calculul
parametrilor lineici se consideră că manşoanele sunt legate la pământ la fiecare unitate
de lungime (1 km).

Cablu cu un conductor Cablu cu trei conductoare
3.8.1. Rezistenţa şi conductanţa
Faţă de LEA, în acest caz în calculul rezistenţei trebuie să se ţină seama de

influenţa ecranelor cablurilor (bandă de cupru, manta, armătură). De precizat că aceste
influenţe se manifestă în cazul cablurilor cu un conductor. De asemenea, la secţiuni
mari, nu pot fi neglijate efectul pelicular şi efectul de proximitate.
În cazul conductanţei apar pierderi specifice în dielectric a căror valoare depind
de calitatea acestuia.
Calculul rezistenţei. Dacă furnizorul dă valori ale rezistenţei în ca este bine să
fie utilizată acea valoare.
Având în vedere fenomenele de care am amintit mai sus, rezistenţa liniilor în
cablu se calculează cu relaţia:
R0 = (k R + k a ) ⋅ R0 cc + ΔRm + ΔRarm + ΔRecran (3.278)
în care:
kR – coeficient de creştere a rezistenţei datorită efectului pelicular; pentru
conductoarele pline se utilizează (3.44);
ka – coeficient de corecţie datorat efectului de proximitate ;

- 94 -
ΔRm – creşterea rezistenţei datorită pierderilor de putere activă prin curenţi
turbionari în manta (dacă există);
ΔRarm – creşterea rezistenţei datorită pierderilor de putere activă prin curenţi
turbionari în armătură (dacă există);
ΔRecran – creşterea rezistenţei datorită pierderilor de putere activă prin curenţi
turbionari în ecran (dacă există);
În literatură se dau relaţii pentru ka, însă este bine, aşa cum am menţionat să se
utilizeze valorile obţinute de producător pentru rezistenţa în ca.
Pierderile în ecrane, manta şi armătură sunt semnificative în cazul cablurilor
monofazate cu armături sau manta din oţel. Aceste situaţii trebuie evitate în practică.
Calculul conductanţei. Se datorează pierderilor din dielectric având ca sursă:
• scurgerea de curent prin conductanţa izolaţiei;
• pierderi active datorate ciclului de histerezis electric;
• pierderi prin descărcări parţiale în golurile
din izolaţie.
Pierderile dielectrice sunt caracterizate prin
tgδ, tangenta unghiului de pierderi care are valori de
ordinul 0.0005 ÷ 0.008. Valoarea rezultă din figura
3.24.
I
tgδ = a (3.279)
IC
Pierderile se calculează cu relaţia:
Figura 3.24
ΔP = ω ⋅ C0 ⋅ U l2 ⋅ tgδ (3.280) Tangenta unghiului de pierderi
unde C0 este capacitatea pe fază, de secvenţă directă,
iar Ul este tensiunea de serviciu între faze.
Conductanţa se calculează la fel ca în cazul LEA, rel. (3.188).
3.8.2. Reactanţa liniilor în cablu
Vom analiza separat situaţia în care avem

1 un cablu trifazat şi 3 cabluri monofazate. În
primul caz avem aceeaşi situaţie ca în cazul LEA
Re
cu fir de gardă, rolul acestuia fiind preluat de

d
R învelişul metalic al cablului (figura 3.25).

A. Cazul unui cablu trifazat
2 Calculul impedanţelor unui conductor în raport
3
cu pământul şi a celei mutuale se calculează cu
relaţii de forma (3.91), (3.93):
ω ⋅ μ0 D
Z f = R0 + R p + j ⋅ ⋅ ln s (3.281)
2 ⋅π re
Figura 3.25 ω⋅μ ω⋅μ D
Cablu cu 3 conductoare Zm = + j⋅ ⋅ ln s (3.282)
8 2 ⋅π d

- 95 -
Impedanţele de secvenţă, fără considerarea mantalei se calculează cu relaţii de
forma (3.107), (3.110) cu precizarea că dm=d.
ω ⋅ μ0 d
Z d = R0 + j ⋅ ⋅ ln (3.283)
2 ⋅π re
3 ⋅ω ⋅ μ0 Ds
Z h = R0 + 3 ⋅ R p + j ⋅ ⋅ ln (3.284)
2 ⋅π 3 r ⋅d 2
e
Impedanţa homopolară în prezenţa mantalei se calculează cu relaţii de forma

(3.168):
2
3 ⋅ ω ⋅ μ0 Ds Z fg
Z h = R0 + 3 ⋅ R p + j ⋅ ⋅ ln − 3⋅ (3.285)
2 ⋅π 3 r ⋅d2
e m
Z g
unde
ω ⋅ μ 0 ⎛ Ds ⎞
Z fg = R p + j ⋅ ⋅ ⎜ ln ⎟ (3.286)
2 ⋅π ⎝ R ⎠
ω ⋅ μ0 D
Z g = R0 g + R p + j ⋅ ⋅ ln s (3.287)
2 ⋅π Re
cu R şi Re date în figura 3.25, iar R0g rezistenţa specifică a mantalei. În (3.286) s-a ţinut
seama că distanţa medie de la oricare conductor la manta este R.
De notat că mantaua reprezintă o cale suplimentară de circulaţie a curentului
homopolar. Repartizarea curentului între manta şi pământ depinde de rezistenţa
mantalei şi de modul de legare la pământ a acesteia.
Orientativ, se poate considera Xh = (3.5÷4.6) Xd, iar Rh=10 Rd.
B. În cazul în care avem trei cabluri
monofazate (figura 3.26) este
obligatoriu ca materialul mantalei sau
Re
R
1 armăturii să nu fie din material
magnetic. Impedanţele de secvenţă
directă şi homopolară, fără influenţa
mantalelor, se calculează cu (3.107),
repectiv cu (3.110).
Re
Re
R R
3
2 Impedanţele proprii şi mutuale sunt
cele date de relaţiile (3.281), (3.282),
(3.286), (3.287).
dm
Dacă scriem căderea de tensiune pe
conductorul 1, avem:
ΔU 1 = Z f ⋅ I 1 ⋅ l + Z m ⋅ I 2 ⋅ l + Z m ⋅ I 3 ⋅ l +
Figura 3.26
Linie cu 3 cabluri + Z fg ⋅ I 1m ⋅ l + Z m ⋅ I 2 m ⋅ l + Z m ⋅ I 3m ⋅ l
monofazate
(3.288)
unde I1m, I2m, I3m sunt curenţii prin mantalele celor 3 cabluri.
Similar, pentru căderea de tensiune pe mantaua fazei 1:

- 96 -
ΔU 1m = Z g ⋅ I 1m ⋅ l + Z m ⋅ I 2 ⋅ l + Z m ⋅ I 3 ⋅ l + Z fg ⋅ I 1 ⋅ l + Z m ⋅ I 2 m ⋅ l + Z m ⋅ I 3m ⋅ l
(3.289)
unde s-a ţinut seama că impedanţele mutuale dintre faze sunt egale cu cele dintre faze şi
mantale (la faze diferite).
Relaţiile (3.288), (3.289), prin gruparea termenilor devin:
ΔU 1 = Z f ⋅ I 1 ⋅ l + (I 2 + I 3 ) ⋅ Z m ⋅ l + Z fg ⋅ I 1m ⋅ l + (I 2 m + I 3m ) ⋅ Z m ⋅ l (3.290)
ΔU 1m = Z g ⋅ I 1m ⋅ l + (I 2 + I 3 ) ⋅ Z m ⋅ l + Z fg ⋅ I 1 ⋅ l + (I 2 m + I 3m ) ⋅ Z m ⋅ l (3.291)
Calculăm impedanţa în cele două regimuri caracteristice:
a) În regim simetric
I1 + I 2 + I 3 = 0 (3.292)
ΔU 1 = (Z f − Z m )⋅ I 1 ⋅ l + (Z fg − Z m )⋅ I 1m ⋅ l (3.293)
ΔU 1m = (Z g − Z m )⋅ I 1m ⋅ l + (Z fg − Z m )⋅ I 1 ⋅ l = 0 (3.294)
Dacă ţinem seama de:
ω ⋅ μ0 d
Z d = Z f − Z m = R0 + j ⋅ ⋅ ln m (3.295)
2 ⋅π re
ω ⋅ μ0 d
Z md = Z fg − Z m = j ⋅ ⋅ ln m (3.296)
2 ⋅π R
ω ⋅ μ0 d
Z gd = Z g − Z m = R0 g + j ⋅ ⋅ ln m (3.297)
2 ⋅π Re
Eliminând I1m din (3.292), (3.293) rezultă:
2
Z md
ΔU 1 = Z d ⋅ I 1 ⋅ l − ⋅ I1 ⋅l (3.298)
Z gd
2
g ΔU 1 Z
Zd = = Z d − md (3.298)
I1 Z gd
b) În regim homopolar
I1 = I 2 = I 3 = I (3.299)
ΔU 1 = (Z f + 2 ⋅ Z m )⋅ I 1 ⋅ l + (Z fg + 2 ⋅ Z m )⋅ I 1m ⋅ l (3.300)
ΔU 1m = (Z g + 2 ⋅ Z m )⋅ I 1m ⋅ l + (Z fg + 2 ⋅ Z m )⋅ I 1 ⋅ l = 0 (3.301)
3 ⋅ ω ⋅ μ0 Ds
Z h = Z f + 2 ⋅ Z m = R0 + 3 ⋅ R p + j ⋅ ⋅ ln (3.302)
2 ⋅π 3 r ⋅d 2
e m
3 ⋅ ω ⋅ μ0 Ds
Z mh = Z fg + 2 ⋅ Z m = 3⋅ Rp + j ⋅ ⋅ ln (3.303)
2 ⋅π 3 R⋅d 2
m
3 ⋅ω ⋅ μ0 Ds
Z gh = Z g + 2 ⋅ Z m = R0 g + 3 ⋅ R p + j ⋅ ⋅ ln (3.304)
2 ⋅π 3 R ⋅d 2
e m
Eliminând I1m din (3.300), (3.301) rezultă:

- 97 -
2
g ΔU 1 Z
Zh = = Z h − mh (3.305)
I1 Z gh
De precizat că prin condiţia ΔU1m = 0 s-a considerat că toate mantalele sunt

legate la pământ.
3.8.3. Susceptanţa liniilor în cablu
A. Cazul liniei cu un cablu trifazat
Utilizăm metoda imaginilor electrice la fel ca în cazul liniilor aeriene. Dacă

Din (3.199) rezultă punctele de potenţial
constant generat de sarcina q a
d conductorului 1 şi imaginea acestuia faţă
3 -q manta.
q
q x'
Re 1
D
VM = ⋅ ln = ct.
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l x
R
2 (3.306)
cu x distanţa de la conductorul 1 la punctul
M şi x’ distanţa de la punctul M la
Figura 3.27 imaginea conductorului 1.
Cablu cu 3 conductoare Dacă luăm ca originea axelor centrul
cablului, în coordonate carteziene u, v vom
avea:
x = (u − a ) 2 + v 2
(3.307)
x' = (u − a − D) + v
2 2
cu a distanţa de la centrul cablului la conductorul 1,

d
a= (3.308)
3
Pe manta potenţialul este constant, adică:
q x' x'
VM = ⋅ ln = ct ⇒ = ct (3.309)
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l x x
Ştiind că pe manta:
u 2 + v2 = R (3.310)
Rezultă:
(D + a )2 − 2 ⋅ u ⋅ ( D + a) + R 2
= ct (3.311)
− 2 ⋅ a ⋅u + a2 + R2
Scriind relaţia pentru u=R şi u=-R avem:

- 98 -
(D + a )2 − 2 ⋅ R ⋅ ( D + a) + R 2 = (D + a )2 + 2 ⋅ R ⋅ ( D + a) + R 2 (3.312)
R2 − 2 ⋅ a ⋅ R + a2 R2 + 2⋅ a ⋅ R + a2
sau
D+a−R D+a+R
= (3.313)
R−a R+a
sau
R2
D= −a (3.314)
a
În continuare se pot determina coeficienţii de potenţial şi capacităţile. Nu vom
continua acest calcul întrucât este mai bine să se utilizeze capacităţile date de furnizor.
B. Cazul liniei cu trei cabluri monofazate

Pentru un cablu monofazat, capacitatea specifică nu este influenţată de celelalte
faze.
Din (3.198) avem
q
E ( x) = (3.315)
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ x ⋅ l
R
q R
U = ∫ E ( x) ⋅ dx = ⋅ ln (3.316)
r
2 ⋅π ⋅ε 0 ⋅ l r
Capacitatea este:
2 ⋅π ⋅ε
C0 = (3.317)
R
ln
r
2 ⋅π ⋅ ε ⋅ω
Bd = Bh = (3.318)
R
ln
r
3.8.4. Scheme echivalente ale liniilor în cablu
Sunt similare cu cele prezentate la liniile aeriene (pct. 3.7). De precizat că în

cazul LEC reactanţele sunt mai mici însă capacităţile sunt mai mari, astfel încât ele nu
pot fi neglijate nici la medie tensiune. Reactanţele sunt însă mult mai mici. De asemenea
la cabluri cu pierderi nu pot fi neglijate în cazurile în care tgδ este mare.
3.9. Scheme echivalente ale transformatoarelor electrice
Transformatoarele electrice se utilizează în reţele electrice în construcţie

trifazată şi mai rar în construcţie monofazată. Construcţia transformatoarelor electrice a
fost studiată la cursul de maşini electrice, în acest paragraf vom prezenta numai
- 99 -
schemele echivalente utilizate în calculul regimurilor reţelelor electrice. Schemele
echivalente utilizate sunt scheme în π, scheme în T sau Γ. Schemele în π (figura 3.28)
sunt recomandate datorită faptului că nu introduc un nod suplimentar. Schemele în T
(figura 3.29), deşi reflectă mai bine funcţionarea reală a transformatorului, nu se
recomandă.
3.9.1. Parametrii transformatoarelor cu două înfăşurări
Se determină pe baza
încercărilor efectuate asupra
transformatoarelor. Rezultatele
încercărilor sunt reflectate prin
următoarele mărimi:
- încercarea la scurtcircuit
o tensiunea de
scurtcircuit
Uk, uk [%] Figura 3.28
o pierderi în înfăşurări Schema echivalentă în π a transformatoarelor
electrice, cu reglaj pe partea de JT
ΔPcu
- încercarea la gol
o curentul de mers KT
în gol, I0, i0 [%] i R1 jX1 R'2 jX2' j
o pierderi în fier
ΔPFe
Încercarea la scurtcircuit
constă în alimentarea înfăşurării GT -jBT
primare cu o tensiune Uk care să
asigure în înfăşurări curenţi egali
cu curenţii nominali.
Încercarea în gol constă
în alimentarea cu tensiunea Figura 3.29
nominală primară şi măsurarea Schema echivalentă în T a
curentului absorbit. transformatoarelor electrice, cu reglaj pe JT
La încercarea în
scurtcircuit, datorită tensiunii mici, componentele transversale pot fi neglijaţi, curenţii
transversali fiind mult mai mici (în acest regim) decât curenţii nominali din înfăşurări.
La încercarea la scurtcircuit putem scrie:
U k = Z T ⋅ I1n = Z T ⋅ I 2′ n (3.319)
unde ZT reprezintă impedanţa transformatorului, I1n curentul nominal primar, I’2n
curentul nominal secundar raportat la primar.
I 2′ n = I1n = I 2 n ⋅ K Tn (3.320)
KTn – raportul de transformare nominal

- 100 -
U w
K Tn = 2 n = 2 (3.321)
U 1n w1
cu w1, w2 numărul de spire, pe fază al înfăşurării primare, respectiv secundare.
Înlocuind I1n în funcţie de puterea nominală Sn şi de tensiunea nominală,
(3.319) se scrie:
Sn
U k = Z T ⋅ I1n = Z T ⋅ (3.322)
3 ⋅ U 1n
U U u U
Z T = 3 ⋅ 1n ⋅ U k = 3 ⋅ 1n ⋅ k ⋅ 1n (3.323)
Sn S n 100 3
u k U 12n
ZT = ⋅ (3.324)
100 S n
unde, de obicei, U1n se dă în [kV] şi Sn în MVA, rezultând ZT în [Ω].
De precizat că ZT astfel calculat corespunde schemei din figura (3.28), fiind
raportat la tensiunea U1n, aferentă nodului i. Dacă se doreşte raportarea la tensiunea
nodului j, U2n atunci:
u k U 22n
ZT = ⋅ (3.325)
100 S n
Pierderile măsurate la încercarea la scurtcircuit au expresia:
2
⎛ Sn ⎞ S2
ΔPcu = 3 ⋅ RT ⋅ I = 3 ⋅ RT ⋅ ⎜⎜
2
1n
⎟ = RT ⋅ n2
⎟ (3.326)
⎝ 3 ⋅U 1n ⎠ U 1n
U2
RT = ΔPcu ⋅ 12n (3.327)
Sn
Dacă exprimăm RT în [Ω], Sn în [MVA] şi U1n în [kV] avem:
U2
RT = ΔPcu ⋅ 12n ⋅10 −3 (3.328)
Sn
Rezultă reactanţa, XT:

X T = Z T2 − RT2 (3.329)
La încercarea în gol avem putem neglija influenţa parametrilor longitudinali,

curentul care circulă prin înfăşurarea primară având valoare foarte mică.
U
I 0 = 1n ⋅ YT (3.330)
3
i0 i0 Sn
⋅ I1n ⋅
I 100 3 ⋅ U 1n
YT = 3 ⋅ 0 = 3 ⋅ 100 = 3⋅ (3.331)
U 1n U 1n U 1n

- 101 -
i0 S n
YT = ⋅ (3.332)
100 U 12n
Pierderile în gol (în Fe, prin histerezis magnetic şi prin curenţi turbionari) se
calculează:
2
⎛U ⎞
ΔPFe = 3 ⋅ GT ⋅ ⎜ 1n ⎟ = GT ⋅ U 12n (3.333)
⎝ 3⎠
ΔP
GT = 2Fe (3.334)
U 1n
Dacă se exprimă ΔPFe în [kW] şi GT în [S], atunci:
ΔP
GT = 2Fe ⋅10 −3 (3.335)
U 1n
BT = YT2 − GT2 (3.336)
Relaţiile de mai sus sunt valabile şi în cazul transformatoarelor monofazate.
3.9.2. Raportul de transformare
Parametrii astfel calculaţi sunt raportaţi la tensiunea primară U1n. În schema

echivalentă reprezentată în figurile 3.28 şi 3.29 apare şi un transformator ideal care are
raportul de transformare dat de (3.321). El trebuie reprezentat în schemele echivalente
în care fiecare element de reţea are parametrii raportaţi la tensiunea de funcţionare
proprie. Dacă parametrii tuturor instalaţiilor din reţea sunt raportaţi la tensiunea U1n
atunci transformatorul ideal poate lipsească. Raportul de transformare şi transformatorul
ideal trebuie să modeleze şi poziţia plotului la transformatoarele cu reglaj de tensiune.
Caracteristic reglajului de tensiune este variaţia relativă a tensiunii pe plot, ΔUp
[%], raportată la tensiunea nominală de pe partea unde reglajul este realizat. În figurile
(3.28), (3.29) reglajul se află pe partea de joasă tensiune.
Modificarea tensiunii pe partea de joasă tensiune se face cu relaţia:
ΔU p ⎡ ΔU p ⎤
U 2 = U 2n + ⋅ (Wn − W ) ⋅ U 2 n = U 2 n ⋅ ⎢1 + ⋅ (Wn − W )⎥ (3.337)
100 ⎣ 100 ⎦
unde Wn reprezintă plotul nominal, iar W – plotul curent.
U U ⎡ ΔU p ⎤
K T = 2 = 2 n ⋅ ⎢1 + ⋅ (Wn − W )⎥ (3.338)
U 1n U 1n ⎣ 100 ⎦
⎡ ΔU p ⎤
K T = K Tn ⋅ ⎢1 + ⋅ (Wn − W )⎥ (3.339)
⎣ 100 ⎦

- 102 -
Trebuie să precizăm că, de regulă, reglajul de tensiune se realizează pe partea
de înaltă tensiune întrucât curenţii sunt mai mici. Schema echivalentă în acest caz fiind
cea din figura (3.340).
Figura 3.29
Schema echivalentă în π a
transformatoarelor electrice,
cu reglaj pe partea de IT
În acest caz calculul parametrilor echivalenţi sunt raportaţi la tensiunea nominală

corespunzătoare nodului j, U2n, înlocuindu-se U1n ca în relaţia (3.325). Raportul de
transformare este în acest caz:
U U ⎡ ΔU p ⎤
K T = 1 = 1n ⋅ ⎢1 + ⋅ (Wn − W )⎥ (3.340)
U 2 n U 2 n ⎣ 100 ⎦
În figurile de mai sus s-a utilizat o reprezentare complexă a raportului de
transformare. Acest lucru este adevărat numai în cazul (auto)transformatoarelor cu
reglaj longo-transversal. În cazul acestor (auto)transformatoare, tensiunea adiţională
este adăugată de pe o altă fază utilizând un transformator
adiţional (figura 3.30). Raportul de transformare are
expresia:
U 2 n ⎡ ΔU p ⎤
KT = ⋅ ⎢1 + ⋅ (Wn − W ) ⋅ e j⋅α ⎥ (3.341)
U 1n ⎣ 100 ⎦
Se observă că în cazul acestor transformatoare,
reglajul este amplasat, de obicei, pe partea de JT. Figura 3.30
La modificarea plotului, prin modificarea Reglajul longo-transversal
numărului de spire, se modifică şi tensiunea de scurtcircuit. Modificarea tensiunii de
scurtcircuit cu plotul se apreciază cu relaţia:
u k = A ⋅ (Wn − W ) 2 + B ⋅ (Wn − W ) + C (3.342)

A,B, şi C fiind nişte coeficienţi.
În practică, în ţara noastră, se utilizează relaţia (3.342) în cazul
transformatoarelor şi autotransformatoarelor cu tensiunea superioară 220 sau 400 kV.
La celelalte transformatoare A=0, B=0, uk = C.
Limitele de reglaj pentru transformatoarele în exploatare din ţara noastră sunt de
obicei:
- ± 5% şi ± 2 x 2.5% pentru transformatoarele MT/0.4 kV;
- 103 -
- ± 9 x 1.78 % pentru transformatoarele 110/MT;
- ± 12 x 1.25 % pentru AT-uri 220/110 kV.
Ploturile nominale, ploturile minime şi cele maxime sunt (în cazurile de mai sus)
sunt daţi în tabelul 3.6.
Tabelul 3.6
Ploturile nominale, minime şi maxime pentru transformatoarele uzuale
Nr. Reglaj Plot nominal Plot minim Plot maxim
crt. Wn Wmin Wmax
1 ± 5% 2 1 3
2 ± 2 x 2.5% 3 1 5
3 ± 9 x 1.78 % 10 1 19
4 ± 12 x 1.25 % 13 1 25
3.9.3. Parametrii transformatoarelor cu trei înfăşurări
În cazul acestor transformatoare se cunosc puterile celor 3 înfăşurări, S1n, S2n,

S3n, tensiunile nominale U1n, U2n, U3n, tensiunile de scurtcircuit uk12, uk13, uk23. Puterile
înfăşurărilor secundare, S2n, S3n sunt, de obicei (0,66 sau 1)·S1n şi S1n ≥ S2n, S1n ≥ S3n, S1n
≤ S2n+S3n.
Schema echivalentă pentru aceste transformatoare este dată în figura 3.31:
K T1 k(MT)
jX'2
Figura 3.31 R'2

Schema echivalentă în a i (IT) R1 jX1
transformatoarelor electrice, R'
3
cu trei înfăşurări
jX
GT -jBT ' 3
K
T2
j (JT)
Aceste transformatoare au de obicei reglaj pe partea de înaltă tensiune, iar uneori

şi pe partea de medie tensiune. Rapoartele de transformare sunt:
ΔU pk
1+ ⋅ (Wnk − Wk )
U 2n 100
KT1 = ⋅ (3.343)
U 1n ΔU pi
1+ ⋅ (Wni − Wi )
100

- 104 -
U 1
K T 2 = 3n ⋅ (3.344)
U 1n ΔU pi
1+ ⋅ (Wni − Wi )
100
unde Wnk, Wk, Wni, Wi reprezintă ploturile nominale, respectiv ploturile curente pe MT,
respectiv IT, iar ΔUpi, ΔUpk variaţia tensiunii pe plot la reglajul pe IT respectiv MT.
Pierderile de putere, la încercarea la scurtcircuit se dau pentru regimul de sarcină
maximă, adică atunci când înfăşurarea de IT este încărcată la sarcina nominală, iar suma
puterilor pe celelalte două înfăşurări să dea puterea nominală a înfăşurării primare.
Pierderile de putere în înfăşurări vor fi:
ΔPcu = 3 ⋅ R1 ⋅ I12n + 3 ⋅ R2′ ⋅ I 2′ 2 + 3 ⋅ R3′ ⋅ I 3′ 2 (3.345)
Rezistenţele raportate ale înfăşurărilor secundare sunt invers proporţionale cu

puterea nominală a înfăşurării respective:
S
R2′ = 1n ⋅ R1 (3.346)
S 2n
S
R3′ = 1n ⋅ R1 (3.347)
S 3n
Presupunând că S2n ≥ S3n atunci, la încercarea la scurt circuit înfăşurarea 2 va fi
încărcată la puterea nominală S2n, iar înfăşurarea 3 va fi încărcată la S3=S1n-S2n.
S1n
I1n = (3.348)
3 ⋅ U 1n
S 2n
I 2′ = (3.349)
3 ⋅ U 1n
S1n − S 2 n
I 3′ = (3.350)
3 ⋅ U 1n
Înlocuind (3.346), (3.347), (3.348), (3.349), (3.350) în (3.345) obţinem:
S12n ⎛ S 2 n (S1n − S 2 n ) ⎞
2
⎜
ΔPcu = R1 ⋅ 2 ⋅ ⎜1 + + ⎟ (3.351)
U 1n ⎝ S1n S 3n ⋅ S1n ⎟⎠
În general, considerând că se încarcă cu putere maximă înfăşurarea cu puterea
cea mai mare, vom avea:
S12n ⎛ max(S 2 n , S 3n ) (S1n − max(S 2 n , S 3n ) ) ⎞
2
⎜
ΔPcu = R1 ⋅ 2 ⋅ ⎜1 + + ⎟ (3.352)
U 1n ⎝ S1n min( S 2 n , S 3n ) ⋅ S1n ⎟⎠
U2 1
R1 = ΔPcu ⋅ 12n ⋅ (3.353)
max(S 2 n , S 3n ) (S1n − max(S 2 n , S 3n ) )
2
S1n
1+ +
S1n min(S 2 n , S 3n ) ⋅ S1n
Notând cu:

- 105 -
Z 12 = (R1 + R2′ ) + j ⋅ ( X 1 + X 2′ )
Z 13 = (R1 + R3′ ) + j ⋅ ( X 1 + X 3′ ) (3.354)
Z 23 = (R2′ + R3′ ) + j ⋅ ( X 2′ + X 3′ )
u k12 U 12n
Z12 = ⋅ (3.355)
100 S 2 n
u k13 U 12n
Z13 = ⋅ (3.356)
100 S 3n
u k 23 U 12n
Z 23 = ⋅ (3.357)
100 min(S 2 n , S 3n )
X 12 = X 1 + X 2′ = Z122 − (R1 + R2′ )
2
(3.358)
X 13 = X 1 + X 3′ = Z132 − (R1 + R3′ )
2
(3.359)
X 23 = X 2′ + X 3′ = Z 232 − (R2′ + R3′ )
2
(3.360)
Prin rezolvarea sistemului de ecuaţii (3.358)÷(3.360), în raport cu X1, X’2, X’3 se

obţine:
1
X 1 = ⋅ ( X 12 + X 13 − X 23 )
2
1
X 2′ = ⋅ ( X 12 + X 23 − X 13 ) (3.361)
2
1
X 3′ = ⋅ ( X 23 + X 13 − X 12 )
2
Parametrii transversali se determină la fel ca în cazul transformatoarelor cu 2
înfăşurări, rel. (3.332), (3.335), (3.336).
Notă: Dacă se dau pierderile în cu pe perechile de înfăşurări, ΔPcu12, ΔPcu13,
ΔPcu23, atunci se determină separat rezistenţele R12, R13, R23, componente ale
impedanţelor (3.354), cu relaţii de forma (3.328), după care se calculează R1, R’2, R’3
rezolvând un sistem de forma (3.361).
Utilizarea schemei echivalente din figura (3.31) este incomodă datorită

prezenţei nodului suplimentar. Din acest motiv schema se poate transfigura în triunghi,
figura 3.32.
Parametrii schemei transfigurate se calculează cu relaţiile:

- 106 -
k (MT)
`
Z T1
K1 K3
Figura 3.32
Schema echivalentă în triunghi i (IT)
a transformatoarelor electrice, K
2
cu trei înfăşurări Z T3
YT
Z
T2
j (JT)
⎛ Z ⋅ Z′ ⎞ 1
Z T 1 = ⎜ Z 1 + Z ′2 + 1 2 ⎟ ⋅ 2
⎝ Z ′3 ⎠ K1
⎛ Z ⋅ Z′ ⎞ 1
Z T 2 = ⎜ Z 1 + Z ′3 + 1 3 ⎟ ⋅ 2 (3.362)
⎝ Z ′2 ⎠ K 2
⎛ Z ′ ⋅ Z ′3 ⎞ 1
Z T 3 = ⎜ Z ′2 + Z ′3 + 2 ⎟⋅
⎝ Z 1 ⎠ K 22
ΔU pi
1+ ⋅ (Wni − Wi )
U 1n 100
K1 = ⋅ (3.363)
U 2n ΔU pk
1+ ⋅ (Wnk − Wk )
100
U ⎛ ΔU pi ⎞
K 2 = 1n ⋅ ⎜⎜1 + ⋅ (Wni − Wi )⎟⎟ (3.364)
U 3n ⎝ 100 ⎠
U 2n ⎛ ΔU pk ⎞
K3 = ⋅ ⎜⎜1 + ⋅ (Wnk − Wk )⎟⎟ (3.365)
U 3n ⎝ 100 ⎠
3.9.4. Parametrii de secvenţă homopolară ai transformatoarelor
Sunt influenţaţi în mod esenţial de grupa de conexiuni a transformatoarelor şi

determină în mod decisiv impedanţa homopolară a reţelelor.
De asemenea, o influenţă importantă o are construcţia transformatoarelor, şi, în
mod deosebit, miezul acestora. Astfel, în cazul transformatoarelor cu flux liber (4-5

- 107 -
coloane) impedanţa homopolară este mai mică decât în cazul celor cu flux forţat (3
coloane) datorită închiderii fluxurilor prin aer în cazul celor din urmă.
În normative se dau tabele care indică impedanţa hompolară a
transformatoarelor:
Schema de conexiuni Schema echivalentă homopolară Impedanţa

homopolară
Z1 Z'2 Zh = Zd =
= Z 1 + Z '2 = Z T
Z1 Z'2 Zh = Zd =
= Z 1 + Z '2 = Z T
YT
3Z01 Z1 Z'2 3Z'02 Z h = Z1 + Z '2 +

+3Z 01 + 3Z '02
Z01 Z02 YT
Z' 3 Z h = Z1 + Z'2
1 2 3
Z1
Z2'
YT
Z h = Z1 +
1 2 3 Z' 3
Z '2⋅ Z '3
Z1 +
Z2' Z '2 + Z '3
1
Z' 3
2 3
Z1
Z2'
MT zig- zag Z1 Z'2 Z 'h = 0.5⋅ R2′ +

JT
+0.1⋅ X2′

- 108 -
zig-zag
Z1 Z'2 Z 'h = 0.5⋅ R2′ +
MT JT
+0.1⋅ X2′

- 109 -
3.10. Parametrii bobinelor de reactanţă
În instalaţiile electroenergetice se întâlnesc bobine de reactanţă longitudinale cu

rolul de a limita curenţii de defect şi bobine de
reactanţă transversale cu rolul de a consuma
energia reactivă produsă de liniile electrice de IT.
Schema echivalentă a unei bobine de
reactanţă longitudinale este dată în figura 3.33. Figura 3.33
Schema echivalentă a unei bobine de
Determinarea parametrilor RB şi XB se
reactanţă longitudinale
determină pe baza exprimând pierderile de putere
în regim nominal:
ΔPBn = 3 ⋅ RB ⋅ I n2 (3.366)
de unde
ΔPBn
RB = (3.367)
3 ⋅ I n2
Reactanţa se determină pe baza reactanţei relative x [%]:
x Un
XB = ⋅ (3.368)
100 3 ⋅ I n
în care ΔPbn reprezintă pierderile de putere activă în bobină în regim
nominal, In este curentul nominal al bobinei, Un tensiunea nominală.
In cazul bobinelor transversale, schema echivalentă este dată Figura 3.34
în figura 3.34. Bobina de
Determinarea parametrilor schemei se face pe baza expresiilor reactanţă
pierderilor, respectiv a puterii, în regimul nominal: transversală
ΔPBn = G B ⋅ U n2 (3.369)
ΔP
G B = Bn (3.370)
U n2
QBn = BB ⋅ U n2 (3.371)
Q
BB = Bn2 (3.372)
Un
unde Qbn reprezintă puterea nominală a bobinei.
3.11. Parametrii baterii de condensatoare
Sunt folosite pentru producerea energiei reactive în vederea îmbunătăţirii

factorului de putere şi a compensării consumului de putere reactivă. Se construiesc
pentru JT şi MT.
Schema echivalentă utilizată pentru efectuarea bilanţului energetic este dată în
figura 3.35. Determinarea parametrilor se face scriind pierderile de putere activă şi
puterea produsă de baterie în regimul nominal:
- 110 -
Δp
ΔPC = ⋅ Qn = Gc ⋅ U n2 (3.373)
100
Δp ⋅ Qn
GC = (3.374)
100 ⋅U n2
unde Δp reprezintă pierderile procentuale de putere activă
în baterie având valori de ordinul (0.25-0.35) %, iar Qn
reprezintă puterea nominală a bateriei.
Qn = BC ⋅ U n2 (3.375)
Qn Figura 3.35
BC = (3.376)
U n2 Schema echivalentă
pentru baterii de
condensatoare

- 111 -
4. CALCULUL REŢELELOR RADIALE

Reţelele radiale sunt reţele alimentate dintr-un singur punct, reţeaua fiind o reţea
în stea, fără bucle închise, formate de laturile reţelei (figura 4.1)
5 20
6
4
1 7 8
2 3 Figura 4.1
11 Schema unei reţele
9 13 radiale
12
10 14
15
17
16
18
19
În ţara noastră reţelele de medie şi joasă tensiune funcţionează radial, chiar dacă
unele dintre ele sunt construite buclat. De exemplu reţelele de medie tensiune rurale
sunt radiale, axele fiind de obicei interconectate între două staţii 110/MT. În oraşe
reţelele de medie tensiune sunt buclate între staţii, însă funcţionează debuclat. Reţelele
de JT rurale şi de la periferia oraşelor sunt radiale. În oraşe reţelele de joasă tensiune
sunt buclate între 2 posturi de transformare dar funcţionează radial, fiind deschise la
mijlocul buclei.
În nodurile acestei reţele nu se injectează energie (nu avem generatoare).
O stare a reţelei este dată de puterile consumate în noduri, de valorile tensiunilor
din noduri şi a argumentelor acestora, de valorile curenţilor pe laturi.
Calculul regimului de funcţionare înseamnă determinarea tensiunilor, a
defazajelor acestora, precum şi a circulaţiilor de curenţi şi puteri pe laturi.
Pentru calculul regimurilor de funcţionare se pot utiliza metode manuale bazate
pe un calcul simplificat sau iterativ precum şi programe specializate de calcul. De
regulă, tensiunea nodului de alimentare se consideră constantă (sistem de putere
infinită). În continuare vom merge pe această ipoteză, urmând să revenim asupra acestei
probleme.
Calculul reţelelor radiale

- 112 -
4.1. Modelarea sarcinilor din noduri
De obicei, sarcinile sunt date sub formă de puteri. Pentru fiecare nod se
precizează sarcina sub una din formele:
A. Puterea activă (P), puterea reactivă (Q) şi tensiunea nominală (Un)
B. Puterea activă (P), factorul de putere (cosφ) şi tensiunea nominală (Un)
C. Curentul absorbit (I), factorul de putere(cosφ) şi tensiunea nominală (Un)
Evident că se poate face o trecere de la o formă la alta, însă precizia

transformării depinde de precizia cu care se cunoaşte valoarea tensiunii.
Pi = 3 ⋅ U i ⋅ I i ⋅ cos ϕ i
(4.1)
Qi = 3 ⋅ U i ⋅ I i ⋅ sin ϕ i
unde U este tensiunea de fază.
Relaţiile (4.1) sunt valabile în regim sinusoidal, simetric.
În anumite calcule (de exemplu la calculul curenţilor de scurtcircuit) sarcinile se
înlocuiesc prin impedanţe:
*
S i = 3 ⋅U i ⋅ I i (4.2)
Ui Ui U i2
Zi = = *
= 3 ⋅ *
(4.3)
Ii Si Si
*
3 ⋅U i
Se remarcă o dependenţă nelineară între valoarea impedanţei şi valoarea
tensiunii din nod.
Nodul de alimentare asigură consumul de energie solicitat de fiecare nod şi, în
plus, pierderile de energie activă şi reactivă din reţea.
În calculul reţelelor electrice, nodul de referinţă pentru modulul tensiunii este
nodul pământ. Nodul de alimentare este considerat ca referinţă pentru defazaje, adică
defazajul tensiunii din acest nod este zero, iar defazajul tensiunii din celelalte noduri vor
fi relative la această tensiune.
4.2. Calculul reţelelor de joasă tensiune trifazate
Se pot utiliza metode aproximative şi metode iterative mai precise.

În cazul metodelor aproximative se neglijează influenţa căderilor de tensiune şi
de consideră că circulaţiile de puteri şi curenţi sunt independente de tensiune care este
considerată egală cu tensiunea nominală. Ulterior se calculează separat căderile de
tensiune.
Curenţii din noduri se calculează din relaţia (4.2):
*
Si
Ii = *
, i=1,2,..,n (4.4)
3 ⋅U i
şi întrucât tensiunile se consideră aproximativ constante:

- 113 -
*
Si
Ii = , i=1,2,..,n (4.5)
3 ⋅U n
Curenţii pe laturi se determină prin sumarea curenţilor care pleacă din nod la
care se adaugă curentul de sarcină din nod:
I ij = ∑ I jk + I j (4.6)
k∈ j
unde prin notaţia abuzivă kЄj se înţelege mulţimea nodurilor legate direct de nodul j,
situate în aval faţă de sursă.
Circulaţia de putere pe latura ij va fi:
*
S ij = 3 ⋅ U n ⋅ I ij , i,jЄn (4.7)
Căderile de tensiune se calculează pornind de la diagrama de funcţionare a unei
linii modelată prin parametrii longitudinali R, X (fig. 4.2, 4.3). Această modelare pentru
liniile de joasă tensiune este unanim acceptată.
Figura 4.2
1 R, X Linie simplă
P2 + jQ 2 modelată prin R,X
U1 U
Dacă U 2 = U 2 ⋅ e j 0 , I 2 = I 2 ⋅ e − jϕ
Căderea de tensiune va fi:
U1
ΔU = Z ⋅ I 2 =
= (R + j ⋅ X ) ⋅ (I 2 ⋅ cos ϕ − j ⋅ I 2 ⋅ sin ϕ ) =
ΔU XI2
O U2
= R ⋅ I 2 ⋅ cosϕ + X ⋅ I 2 ⋅ sin ϕ +
+ j ⋅ ( X ⋅ I 2 ⋅ cosϕ − R ⋅ I 2 ⋅ sin ϕ ) = A RI2 B C
= ΔU a + jΔU r
I2
(4.8)
ΔU
Pe noi ne interesează diferenţa dintre
modulele celor două tensiuni: Figura 4.3
ΔU = U 1 − U 2 = OC ≈ OB (4.9) Diagrama fazorială a tensiunilor pentru o
linie electrică
sau
ΔU ≈ ΔU a = R ⋅ I 2 ⋅ cos ϕ + X ⋅ I 2 ⋅ sin ϕ (4.10)
relaţie ce se mai scrie sub forma:
P ⋅ R + Q2 ⋅ X
ΔU = R ⋅ I 2 ⋅ cos ϕ + X ⋅ I 2 ⋅ sin ϕ = 2 (4.11)
3 ⋅U
Paşii de lucru în această metodă sunt:
1. Se calculează curenţii care sunt absorbiţi în noduri cu relaţia (4.5)
2. Se calculează circulaţiile de curenţi pe laturi cu relaţia (4.6)
3. Se calculează căderile de tensiune pe laturi, începând de la sursă, cu relaţii
de forma (4.10) sau (4.11)
4. Se calculează pierderile de putere activă şi reactivă
- 114 -
ΔP = ∑ 3 ⋅ Rij ⋅ I ij2
(4.12)
ΔQ = ∑ 3 ⋅ X ij ⋅ I ij2
Metoda iterativă – Presupune să calculăm, prin iteraţii succesive, tensiunile din
noduri şi apoi să calculăm pierderile de putere. Să notăm că în acest caz circulaţiile de
curenţi şi tensiunile din noduri se calculează iterativ.
Paşii de calcul în această metodă sunt:
1. Se stabileşte (prin măsurare, calcul, etc) tensiunea din nodul de alimentare,
U1=U1·ej0
2. Se iniţializează tensiunile din noduri:
Se iniţializează contorul de iteraţii k=0.
U
U i( k ) = n , i=2,..,n (4.13)
3
3. Se calculează curenţii consumaţi în noduri cu relaţia (4.4)
4. Se calculează circulaţiile de curenţi cu relaţia (4.6)
5. Se calculează tensiunile din noduri pornind de la sursă spre consumatori, nod
după nod:
( k +1) ( k +1)
U j = U i − Z ij ⋅ I ij (4.14)
cu precizarea că în nodul de alimentare (nodul 1 de obicei) tensiunea este constantă şi
egală cu cea impusă.
6. Se verifică convergenţa tensiunilor:
U ik +1 − U ik ≤ ε , i=2,3,..,n (4.15)
7. Dacă convergenţa nu este respectată pentru toate nodurile atunci k=k+1 şi se
trece la pasul 4 altcum se trece la pasul 8.
8. Se calculează pierderile de putere în reţea:
Δ S = 3 ⋅ ∑ Z ij ⋅ I ij2 (4.16)
Exemplu. Să considerăm reţeaua din figura 4.4:
m 3 S =35+j20 kVA
50 3
1 30 m 2
Figura 4.4
60 Reţea exemplu
m
S2=25+j20 kVA 4
S4=45 + j25 kVA
1-2 - TYIR 3 x 70 + 50 mmp
2-3 - TYIR 3 x 50 + 35 mmp
2-4 - TYIR 3 x 50 + 35 mmp

- 115 -
Parametrii specifici pentru conductorul torsadat sunt:

TYIR 3 x 70 + 50 mm2: Z01=0.437+j0.084 [Ω/km]
TYIR 3 x 50 + 35 mm2: Z02=0.579+j0.086 [Ω/km]
Impedanţele laturilor:
Z12 = l12·Z01=30·(0.437+j0.084)·10-3 = 0.0131+j0.0025 [Ω]
Z23 = l23·Z02=50·(0.579+j0.086)·10-3 = 0.0289+j0.0043 [Ω]
Z24 = l24·Z02=60·(0.579+j0.086)·10-3 = 0.0347+j0.0052 [Ω]
410
Tensiunea din nodul de alimentare U 1 = = 236.714 [V]
3
Tensiunea nominală: Un = 400 [V]
a) Metoda simplificată
Curenţii de sarcină:
*
S2 25 − j 20 3
I2 = ⋅10 3 = ⋅10 = 36.084 - j28.868 [A]
3 ⋅U n 3 ⋅ 400
I2 = 46.211 [A]
*
S3 35 − j 20 3
I3 = ⋅10 3 = ⋅10 = 50.518 - j28.868 [A]
3 ⋅U n 3 ⋅ 400
I3 = 58.184 [A]
*
S4 45 − j 25 3
I4 = ⋅10 3 = ⋅10 = 64.952 - j36.084 [A]
3 ⋅U n 3 ⋅ 400
I4 = 74.302 [A]
Curenţii pe laturi:
I23 = I3 = 50.518 - j28.868 [A]
I24 =I4 = 64.952 - j36.084 [A]
I12 = I24 + I23 + I2 = 151.554-j93.819 [A]
Căderile de tensiune:
ΔU 12 = R12 ⋅ I12 ⋅ cos ϕ12 + X 12 ⋅ I12 ⋅ sin ϕ12 = 0.0131·178.2·cos(-31.759º)+
+0.0025·178.2·sin(-31.759º) = 1.75 [V]
U2 = U1 – ΔU12 = 234.963 [V]
ΔU 23 = R23 ⋅ I 23 ⋅ cos ϕ 23 + X 23 ⋅ I 23 ⋅ sin ϕ 23 = 0.0289·58.184·cos(-29.745º)+
+0.0043·58.184·sin(-29.745º) = 1.338 [V]
U3 = U2 – ΔU23 = 233.625 [V]
ΔU 24 = R24 ⋅ I 24 ⋅ cos ϕ 24 + X 24 ⋅ I 24 ⋅ sin ϕ 24 = 0.0347·74.302·cos(-29.055º)+
+0.0052·74.302·sin(-29.055º) = 2.07 [V]
U4 = U2 – ΔU24 = 232.893 [V]
Pierderile de putere:

- 116 -
(
Δ S = 3 ⋅ ∑ Z ij ⋅ I ij2 = 3 ⋅ Z 12 ⋅ I12
2 2
+ Z 23 ⋅ I 23 2
+ Z 24 ⋅ I 24 )
⋅10 −3 =2.119+j0.369 [kVA]
b) Metoda iterativă
Precizia de calcul impusă ε= 0.5 V
Trecem rezultatele direct în tabelul 4.1.
Tabelul 4.1
Rezultate obţinute în metoda iterativă
Iteraţia Mărime Expresie UM Valoare
0 U1 V 236.714
U2 Un/ 3 V 230
U3 Un/ 3 V 230
U4 Un/ 3 V 230
I23 S /(3· U )·103
*
3
*
3
A 50.518 - j28.868
I24 S /(3· U )·103
*
4
*
4
A 64.952 - j36.084
I12 I23+I24+ S 2 /(3· U 2 )·103
* * A 151.554 - j93.819
1 U1 V 236.714
U2 U1 - Z12·I12 V 234.492
U3 U2 - Z23·I23 V 232.908
U4 U2 - Z24·I24 V 232.054
I23 S 3 /(3· U 3 )·103
* * A 50.27 – j28.308
I24 S 4 /(3· U 4 )·103
* * A 64.912 – j35.418
I12 I23+I24+ S 2 /(3· U 2 )·103
* * A 150.822 - j92.027
εU max{|U0i – U1i|} V 3.65
2 U1 V 236.714
U2 U1 - Z12·I12 V 234.506
U3 U2 - Z23·I23 V 232.932
U4 U2 - Z24·I24 V 232.073
I23 S 3 /(3· U 3 )·103
* * A 50.261 - j28.313
I24 S 4 /(3· U 4 )·103
* * A 64.899 - j35.428
I12 I23+I24+ S 2 /(3· U 2 )·103
* * A 150.796 - j92.044
εU Max{|U1i – U2i|} V 0.048
ΔS ( )
3 ⋅ Z 12 ⋅ I122 + Z 23 ⋅ I 232 + Z 24 ⋅ I 242 ⋅10 −3 kVA 2.086 + j0.364
Diferenţele între cele două metode sunt:

U2 - 0.19 %
U3 - 0.298 %
U4 - 0.353 %
ΔP - 1.56 %

- 117 -
ΔQ - 1.59 %
Se observă că pierderile de putere sunt afectate de erori mai mari în cazul
metodei aproximative.
4.3. Calculul reţelelor de joasă tensiune monofazate
Reţele monofazate se utilizează în cazul reţelelor publice pentru alimentarea

unor consumatori izolaţi, reţele de iluminat, reţele interioare în construcţii.
Caracteristica acestor reţele este aceea că curentul circulă pe fază la ducere şi se întoarce
prin nul:
sursă Figura 4.5

receptor Reţea monofazată
N I
Calculele sunt similare cu cele prezentate la pct. 4.2, cu deosebirea că trebuie

ţinut seama de faptul că avem curent şi pe conductorul de întoarcere (nul). De obicei
cele două conductoare sunt identice, dar, în principiu, pot fi şi diferite.
Curenţii din noduri se calculează cu relaţia:
*
Si
I i = * , i=1,2,..,n (4.17)
Ui
Circulaţia de putere pe latura ij se calculează cu relaţia:
*
S ij = U i ⋅ I ij , i,jЄn (4.18)
Căderea de tensiune:
ΔU ij = ΔU Fij + ΔU Nij =
= RFij ⋅ I ij ⋅ cos ϕ ij + R N ij ⋅ I ij ⋅ cos ϕ ij + 2 ⋅ X ij ⋅ I ij ⋅ sin ϕij = (4.19)
=
( )
Pij ⋅ RFij + R Nij + 2 ⋅Q ij ⋅ X ij
U
sau
(
U j = U i − Z ij ⋅ I ij + Z Nij ⋅ I ij ) (4.20)
Paşii de calcul sunt cei prezentaţi la pct. 4.2, atât în metoda simplificată cât şi în
metoda iterativă.

- 118 -
4.4. Calculul reţelelor de joasă tensiune trifazate, dezechilibrate
În cazul încărcării nesimetrice a celor 3 faze, fapt întâlnit în reţelele de joasă

tensiune pe anumite porţiuni, există un curent, de factură homopolară, care circulă prin
neutrul reţelei. În asemenea situaţii, tensiunile şi curenţii pe cele 3 faze vor fi diferite ca
modul.
R IR
S IS Figura 4.5
sursă receptor Reţea trifazată
T IT
dezechilibrată
N I N= I R + I S+ I T
În acest caz sarcinile din noduri se consideră pe fiecare fază, relaţia (4.5) devine:
*
S
I Ri = Ri , i=1,2,..,n (4.21)
U nf
*
S Si
I Si = 2⋅π
, i=1,2,..,n (4.22)
j⋅
U nf ⋅ e 3
*
S Ti
I Ti = 4⋅π
, i=1,2,..,n (4.23)
j⋅
U nf ⋅ e 3
I Ni = I Ri + I Si + I Ti (4.24)
U
U nf = n (4.25)
3
şi relaţia (4.6) se scrie pentru fiecare fază+nul:
I Rij = ∑ I Rjk + I Rj
k∈ j
I Sij = ∑ I Sjk + I Sj
k∈ j (4.26)
I Tij = ∑ I Tjk + I Tj
k∈ j
I Nij = I Rij + I Sij + I Tij

Trebuie să precizăm că în realitate curentul pe conductorul de nul este ceva mai
mic datorită faptului că neutrul este legat la pământ în unele puncte ale reţelei, o parte a
curentului poate circula şi prin pământ . În general, la reţelele de joasă tensiune se
impune ca rezistenţa de dispersie, în orice punct din reţea, să fie de maxim 4 Ω.

- 119 -
Căderile de tensiune pe porţiunea i,j se determină prin însumarea căderii de
tensiune pe fază cu cea de pe nul:
U Rj = U Ri − (Z ij ⋅ I Rij + Z Nij ⋅ I Nij )
U Sj = U Si − (Z ij ⋅ I Sij + Z Nij ⋅ I Nij ) (4.27)
U Tj = U Ti − (Z ij ⋅ I Tij + Z Nij ⋅ I Nij )
ΔU Rij = U Rj − U Ri
ΔU Sij = U Sj − U Si (4.28)
ΔU Tij = U Tj − U Ti
Pierderile de putere se determină separat pe fiecare fază şi pe nul:
Δ S = ∑ Z ij ⋅ I Rij
2
+ ∑ Z ij ⋅ I Sij
2
+ ∑ Z ij ⋅ I Tij
2
+ ∑ Z Nij ⋅ I Nij
2
(4.29)
Şi în acest caz se poate utiliza metoda aproximativă sau metoda iterativă, cu

precizarea că valoarea căderilor de tensiune se determină cu relaţii de forma (4.27),
(4.28).
În ceea ce priveşte parametrii liniilor de joasă tensiune, pentru conductoare
torsadate şi cabluri se vor utiliza parametrii daţi de furnizor, cu observaţia că în
principiu va fi considerată o linie cu 4 conductoare.
În acelaşi fel se procedează şi cu liniile aeriene, cu conductoare neizolate,
distanţa medie dintre conductoare se calculează pentru 4 conductoare:
d m = 6 d RS ⋅ d ST ⋅ dTR ⋅ d RN ⋅ d SN ⋅ dTN (4.30)
Astfel, în mod similar cu (3.97), putem scrie:
ΔU 1 = Z fp ⋅ I 1 ⋅ l + Z m ⋅ I 2 ⋅ l + Z m ⋅ I 3 ⋅ l − Z m ⋅ I N ⋅ l +
(4.31)
+ Z Np ⋅ I N ⋅ l − Z m ⋅ (I 1 + I 2 + I 3 )⋅ l
unde Zf, ZNp este impedanţa buclei fază pământ, respectiv nul pământ, calculate cu
relaţii de forma (3.97):
ω ⋅ μ0 D
Z fp = R0 + R p + j ⋅ ⋅ ln s (4.32)
2 ⋅π re
ω ⋅ μ0 D
Z Np = R0 N + R p + j ⋅ ⋅ ln s (4.33)
2 ⋅π re
iar Zm impedanţa mutuală dintre două bucle conductor pământ calculată cu relaţii de
forma (3.98):
ω⋅μ D
Z m = Rp + j ⋅ ⋅ ln s (4.34)
2 ⋅π dm
În scrierea relaţiei (4.31) s-a ţinut seama că semnul curentului prin nul este opus
celor de pe fază.
Întrucât
- 120 -
I N = I1 + I 2 + I 3 (4.35)
(4.31) devine
( ) ( )
ΔU 1 = Z fp − Z m ⋅ I 1 ⋅ l + Z Np − Z m ⋅ I N ⋅ l (4.36)
sau
ΔU 1 = Z f ⋅ I 1 ⋅ l + Z N ⋅ I N ⋅ l (4.37)
unde
ω ⋅ μ0 d
Z f = Z fp − Z m = R0 + j ⋅ ⋅ ln m (4.38)
2 ⋅π re
ω ⋅ μ0 d
Z N = Z Np − Z m = R0 N + j ⋅ ⋅ ln m (4.39)
2 ⋅π re
Circulaţia curenţilor se vede din figura 4.6.
4.5. Calculul reţelelor de medie tensiune
Spre deosebire de reţelele de joasă tensiune, în cazul reţelelor de medie tensiune

nu poate fi neglijată capacitatea acestora, în mod deosebit în cazul liniilor în cablu.
Metodele de calcul sunt similare, cu deosebire că, în noduri, pe lângă sarcini
care reprezintă consumatori sau receptoare, vom avea conectate şi elementele
transversale aferente liniilor sau transformatoarelor. Alte elemente transversale cum ar
fi bateriile de condensatoare se tratează separat.
Modificarea care apare faţă de procedura prezentată la paragraful 4.2, se referă
la calculul curenţilor:
consumator
0.4 kV R IR
S IS
T IT
IN
20 kV N
PE
Figura 4.6
Circulaţia curenţilor
⎛ ⎞
I ij = ∑ I jk + I j + U j ⋅ ⎜⎜ Y ji 0 + ∑ Y jk 0 ⎟⎟ (4.40)
k∈ j ⎝ k∈ j ⎠
unde Yjk0 reprezintă admitanţa generată în nodul j de latura jk (figura 4.7).

- 121 -
Figura 4.7
Schema explicativă pentru
calculul curenţilor pe laturi
i Z ij I ij j Z jk I jk k
Yij0 Yji0 I j Yjk0 Ykj0
De remarcat că valoarea curentului Iij calculat cu relaţia (4.40) nu reprezintă

valoarea reală a curentului în unul din capetele elementului de reţea.
În calculul pierderilor de putere se ţine seama şi de componentele transversale:
( )
Δ S = 3 ⋅ ∑ Z ij ⋅ I ij2 + 3 ⋅ ∑U i2 ⋅ ∑ Y ik 0
*
(4.41)
De remarcat că în acest caz, curenţii reali din cele două capete pot fi diferiţi. La
calculul lor se va ţine seama şi de elementele transversale:
I cij = I ij + U i ⋅ Y ij 0
(4.42)
I cji = − I ij + U j ⋅ Y ji 0
Exemplu. Să considerăm reţeaua de 20 kV din figura 4.8.

Parametrii echivalenţi ai liniilor sunt:
Z 12 = Z 01 ⋅ l12 = (0.594 + j0.354 ) ⋅ 20 = 11.88 + j7.08 [Ω]
Z 23 = Z 02 ⋅ l 23 = (0.83 + j0.365 ) ⋅ 5 = 4.15 + j1.825 [Ω]
Z 24 = Z 02 ⋅ l24 = (0.83 + j0.365) ⋅ 7 = 5.81 + j2.555 [Ω]
Y 12 = Y 01 ⋅ l12 = 3.102 ⋅ 10 -6 ⋅ 20 = j6.204 ⋅ 10 -5 [S]
Y 23 = Y 02 ⋅ l 23 = 3.012 ⋅ 10 -6 ⋅ 5 = j1.506 ⋅ 10 -5 [S]

Y 24 = Y 02 ⋅ l 24 = 3.012 ⋅ 10 -6 ⋅ 7 = j 2.108j ⋅ 10 -5 [S]
Parametrii transformatoarelor din cele 3 posturi sunt calculaţi potrivit celor
precizate la paragraful 3.9.1 şi sunt daţi în tabelul 4.2.

- 122 -
6
m 3 S =80+j30 kVA
5k 3
1 20 km 2 Figura 4.8
Reţea exemplu
7k 20 kV
5 m
S2=260+j150 kVA 4 7
S4=120 + j70 kVA
Trafo - 2 - 400 kVA
2-3 - LEA 20 kV - 35 mmp - 3 - 160 kVA
2-4 - LEA 20 kV - 35 mmp - 4 - 250 kVA
Tabelul 4.2
Parametrii echivalenţi ai transformatoarelor din posturi
(parametri echivalenţi raportaţi la 20 kV)
Noduri Parametru Simbol UM Valoare
conectar
e
2- 5 Puterea nominală Sn kVA 400
Tensiune de scurtcircuit uk % 6
Curent de mers în gol i0 % 2.8
Pierderi în cupru ΔPcu kW 6
Pierderi în fier ΔPFe kW 0.98
Impedanţa transformatorului ZT, Z25 Ω 15+j58.095
Admitanţa transformatorului YT, Y25 μS 2.45-j27.89
3-6 Puterea nominală Sn kVA 160
Pierderi în cupru ΔPcu kW 3.1
Impedanţa transformatorului ZT, Z36 Ω 48.438+j87.48
6
4-7 Puterea nominală Sn kVA 250

- 123 -
Pierderi în cupru ΔPcu kW 4.4
Impedanţa transformatorului ZT, Z47 Ω 28.16+j57.472
Tensiunea de alimentare în nodul 1, U 1 = 20 / 3 kV.
a) Metoda simplificată
Curenţi consumaţi în noduri:
*
S5
I5 = = 7.506 - j4.33 [A]
3 ⋅U n
*
S6
I6 = = 2.309 - j0.866 [A]
3 ⋅U n
*
S7
I7 = = 3.464 - j2.021 [A]
3 ⋅U n
Curenţii pe laturi:
U 20000
U nf = n = = 11547 [V]
3 3
Y
I 36 = I 6 + 36 ⋅ U nf = 2.317 - 0.933j [A]
2
⎛Y Y ⎞
I 23 = I 36 + ⎜ 36 + 23 ⎟ ⋅ U nf = 2.324 - 0.912j [A]
⎝ 2 2 ⎠
Y
I 47 = I 7 + 47 ⋅U nf = 3.474 - j2.125 [A]
2
⎛Y Y ⎞
I 24 = I 47 + ⎜ 47 + 24 ⎟ ⋅ U nf = 3.484 - j2.107 [A]
⎝ 2 2 ⎠
Y
I 25 = I 5 + 25 ⋅U nf = 7.52 - j4.491 [A]
2
⎛Y Y Y Y ⎞
I 12 = I 25 + I 23 + I 24 + ⎜ 25 + 23 + 24 + 12 ⎟ ⋅U nf = 13.342 - 7.105j [A]
⎝ 2 2 2 2 ⎠
Calcul tensiuni în noduri, pornind de la alimentare:
U 2 = U 1 − Z 12 ⋅ I 12 = 11916 ⋅ e − j 0.048 [V]
U3 = U 2 − Z 23 ⋅ I 23 = 11904 ⋅ e − j 0.051 [V]
U4 = U 2 − Z 24 ⋅ I 24 = 11890 ⋅ e − j 0.032 [V]
U5 = U 2 − Z 52 ⋅ I 25 = 11548 ⋅ e − j 1.883 [V]
U6 = U 3 − Z 36 ⋅ I 36 = 11712 ⋅ e − j 0.822 [V]
U7 = U 4 − Z 47 ⋅ I 47 = 11671 ⋅ e − j 0.719 [V]

- 124 -
Pierderi de putere:
Δ S L = 3 ⋅ Z 12 ⋅ I122 + 3 ⋅ Z 23 ⋅ I 232 + 3 ⋅ Z 24 ⋅ I 242 + 3 ⋅ Z 25 ⋅ I 252 + 3 ⋅ Z 36 ⋅ I 362 + 3 ⋅ Z 47 ⋅ I 472 =
= 14.269 + j22.881 [kVA]
( * * * * * *
)
Δ S T = 3 ⋅ U nf ⋅ Y 12 + Y 23 + Y 24 + Y 25 + Y 36 + Y 47 = 2.18 - j16.288 [kVA]
Δ S = Δ S L + Δ S T = 16.45 + j6.593 [kVA]
Se impune εU = 0.05 [kV]
Rezultatele calculului iterativ sunt date în tabelul 4.3
Tabelul 4.3
Rezultate obţinute în metoda iterativă
Iteraţia Mărime Expresie UM Valoare
U1 kV 12.124
U2 Un/ 3 kV 11.547
U3 Un/ 3 kV 11.547
U4 Un/ 3 kV 11.547
U5 Un/ 3 kV 11.547
U6 Un/ 3 kV 11.547
U7 Un/ 3 kV 11.547
* *
I5 S /(3· U )
5 5 A 7.506-j4.33
* *
I6 S /(3· U )
6 6 A 2.309-j0.866
* *
I7 S /(3· U )
7 7 A 3.464-j2.021
Y
0 I36 I 36 = I 6 + 36 ⋅ U 6 A 2.317-j0.933
2
⎛Y Y ⎞
I23 I 23 = I 36 + ⎜ 36 + 23 ⎟ ⋅ U 3 A 2.324-j0.912
⎝ 2 2 ⎠
Y
I47 I 47 = I 7 + 47 ⋅U 4 A 3.474-j2.125
2
⎛Y Y ⎞
I24 I 24 = I 47 + ⎜ 47 + 24 ⎟ ⋅U 4 A 3.484-j2.107
⎝ 2 2 ⎠
Y
I25 I 25 = I 5 + 25 ⋅ U 5 A 7.52-j4.491
2
I 12 = I 25 + I 23 + I 24 +
I12 ⎛Y Y Y Y ⎞ A 13.342-j7.105
+ ⎜ 25 + 23 + 24 + 12 ⎟ ⋅ U 2
⎝ 2 2 2 2 ⎠

- 125 -
U1 kV 12.124
U2 U1 - Z12·I12 kV 11.916
U3 U2 - Z23·I23 kV 11.904
U4 U2 - Z24·I24 kV 11.890
U5 U2 - Z25·I25 kV 11.548
U6 U3 – Z36·I36 kV 11.712
U7 U4 - Z47·I47 kV 11.671
* *
I5 S 5 /(3· U 5 ) A 7.358-j4.574
* *
I6 S 6 /(3· U 6 ) A 2.264-j0.886
* *
I7 S /(3· U )
7 7 A 3.402-j2.042
Y
I36 I 36 = I 6 + 36 ⋅ U 6 A 2.271-j0.954
1 2
⎛Y Y ⎞
I23 I 23 = I 36 + ⎜ 36 + 23 ⎟ ⋅ U 3 A 2.279-j0.933
⎝ 2 2 ⎠
Y
I47 I 47 = I 7 + 47 ⋅U 4 A 3.411-j2.148
2
⎛ Y Y ⎞
I24 I 24 = I 47 + ⎜ 47 + 24 ⎟ ⋅ U 4 A 3.421-j2.13
⎝ 2 2 ⎠
Y
I25 I 25 = I 5 + 25 ⋅ U 5 A 7.367-j4.735
2
I 12 = I 25 + I 23 + I 24 +
I12 ⎛Y Y Y Y ⎞ A 13.082-j7.379
+ ⎜ 25 + 23 + 24 + 12 ⎟ ⋅ U 2
⎝ 2 2 2 2 ⎠
U1 kV 12.124
U2 U1 - Z12·I12 kV 11.917
U3 U2 - Z23·I23 kV 11.906
U4 U2 - Z24·I24 kV 11.891
U5 U2 - Z25·I25 kV 11.537
U6 U3 – Z36·I36 kV 11.713
2 U7 U4 - Z47·I47 kV 11.673
Δ S L = 3 ⋅ Z 12 ⋅ I122 + 3 ⋅ Z 23 ⋅ I 232 +
ΔSL +3 ⋅ Z 24 ⋅ I 242 + 3 ⋅ Z 25 ⋅ I 252 + kVA 14.104+j22.71
+3 ⋅ Z 36 ⋅ I 362 + 3 ⋅ Z 47 ⋅ I 472
∑3 ⋅Y
*
ΔST i0 ⋅U i2 kVA 2.263-j18.42
ΔS ΔS = ΔSL+ ΔST kVA 16.367+j4.291

- 126 -
4.6. Metode matriciale pentru calculul reţelelor de radiale
Utilizarea unor metode matriciale uşurează elaborarea unor algoritmi şi

programe de calcul pentru determinarea regimurilor acestor reţele. Având în vedere
specificul acestor reţele, cel mai adesea se utilizează matricea de incidenţă noduri laturi,
notată cu [A].
Formarea elementelor matricei [A] rezultă din figura (4.9). Numărul de linii este
dat de numărul de noduri independente, n, iar
numărul de coloane de numărul de laturi, l. Ij
Pentru a scrie matricea [A] se desenează j i aij = -1
un graf al reţelei în care se numerotează Ij
nodurile de la 0 la n şi laturile de la 1 la l. j i aij = 1
Pentru a reduce numărul de laturi,
legăturile transversale le vom înlocui prin Figura 4.9
injecţii de curent, ca în relaţia (4.40). Mai Formarea elementelor matricei, de
precizăm că în figura 4.9 Ij reprezintă curentul incidenţă noduri-laturi [A]
care circulă pe latura j spre nodul i şi nu
curentul dintre nodurile i şi j, ca în relaţiile precedente. Astfel, dacă în exemplul din
figura 4.8 vom considera sensurile date de circulaţia puterilor şi vom nota laturile cu
numărul nodului minus unu spre care circulă puterile, atunci matricea [A] este (figura
4.10):
5 6
3
2
1 1 2 Figura 4.10
Graf reţea
exemplu 20 kV
4
3
5
46 7
⎡1 0 0 0 0 0⎤
⎢− 1 1 1 1 0 0 ⎥
⎢ ⎥
⎢ 0 −1 0 0 1 0 ⎥
[A] = ⎢⎢ 0 0 − 1 0 0 1 ⎥⎥
⎢ 0 0 0 −1 0 0 ⎥
⎢ ⎥
⎢ 0 0 0 0 −1 0 ⎥
⎢ 0 0 0 0 0 − 1⎥
⎣ ⎦

- 127 -
Dacă notăm cu [I] matricea curenţilor de pe laturi, cu [J] matricea injecţiilor de

curenţi din noduri (echivalenţi sarcinilor consumate nodurile corespunzătoare), cu [Y0]
matricea admitanţelor conectate în noduri, iar [U] matricea tensiunilor din noduri, prin
aplicarea teoremei I a lui Kirchoff avem:
[A]⋅ [I ] + [Y 0 ]⋅ [U ] = [J ] (4.43)
unde
Y i 0 = ∑ Y ij 0 , i=1,2,..,n (4.44)
[Y0] fiind o matrice diagonală.
*
S
J i = − i * , i=2,3,..,n (4.45)
3 ⋅U i
*
S
J1 = 1 * (4.46)
3 ⋅U 1
Relaţia (4.43) poate fi transcrisă în cuvinte astfel: suma curenţilor care ies dintr-
un nod este egală cu valoarea intrărilor de curent din acel nod.
Dacă, din (4.43) separăm ecuaţia aferentă nodului 1 (prima linie din matricea
[A]) obţinem:
[Aa ]⋅ [I ] + [Y a 0 ]⋅ [U a ] = [J a ]
(4.47)
J 1 = I 1 + U 1 ⋅ Y 10
unde [Aa] este matricea aferentă arborelui grafului care reprezintă reţeaua şi este o
matrice nesingulară.
Relaţia (4.47) permite calculul curenţilor pe laturi dacă se cunosc tensiunile din
noduri şi injecţiile de curenţi (care depind tot de tensiuni):
[I ] = [Aa ]−1 ⋅ ([J a ] − [Y a 0 ]⋅ [U a ]) (4.48)
Căderile de tensiune pe laturi se pot scrie:
[ΔU ] = [A]T ⋅ [U ] = [A1 ]T ⋅U 1 + [Aa ]T ⋅ [U a ] = [Z ]⋅ [I ] (4.49)
cu [A1] prima linie din matricea [A], iar [Z] matricea diagonală a impedanţelor laturilor.
[U a ] = [Aa ]T−1 ⋅ ([Z ]⋅ [I ] − [A1 ]T ⋅U 1 ) (4.50)
Relaţie ce permite determinarea tensiunilor din noduri.
Să remarcăm că matricea [A], respectiv [Aa] şi [A1] pot fi scrise direct din
schema reţelei:
- elementele matricei linie [A1] au valoarea 1 pentru laturile care pleacă direct
din nodul de alimentare (1) şi în rest zero;
- elementele de pe diagonala matricei [Aa] au valoarea -1;
- elementele de sub diagonala matricei [Aa] sunt zero;
- elementele situate deasupra diagonalei au valoarea 1 pentru laturile
(nodurile) conectate la nodul respectiv, în aval (alimentate din nodul aferent
liniei)
Paşii de lucru în varianta matriceală sunt:

- 128 -
1. Se stabileşte (prin măsurare, calcul, etc) tensiunea din nodul de alimentare,
U1=U1·ej0 şi precizia de convergenţă a tensiunilor, εU.
Se scrie matricele [Aa] şi [A1].
2. Se iniţializează tensiunile din noduri:
Se iniţializează contorul de iteraţii k=0.
U
U i( k ) = n , i=2,..,n (4.51)
3
3. Se calculează curenţii injectaţi în noduri cu relaţia (4.45)
4. Se calculează circulaţiile de curenţi cu relaţia (4.48)
5. Se calculează tensiunile din noduri cu relaţia (4.50)
6. Se verifică convergenţa tensiunilor:
U ik +1 − U ik ≤ ε , i=2,3,..,n (4.52)
7. Dacă convergenţa nu este respectată pentru toate nodurile atunci k=k+1 şi se
trece la pasul 3, altcum se trece la pasul 8.
8. Se calculează injecţia de curent în nodul 1 cu a doua relaţie din (4.47).
9. Se calculează pierderile de putere în reţea:
n
Δ S = ∑ 3 ⋅U i ⋅ J i
*
(4.53)
i =1
Notă: În metodele prezentate mai sus s-a considerat tensiunea din nodul de
alimentare, U1 constantă (sursă de putere infinită). În realitate sursa are o putere limitată
şi tensiunea se poate modifica cu sarcina. Un model care ţine seama de modificarea
tensiunii U1 cu sarcina presupune utilizarea unei tensiuni electromotoare în spatele
impedanţei de scurtcircuit (figura 4.11):
Zk 1 I1
Figura 4.11
Modelarea reţelei de E Y10 U1
alimentare
Tensiunea U1 va depinde de sarcină, dată prin curentul I1, prin relaţia:

E −U 1
− Y 10 ⋅ U 1 = I 1 ⇒
Zk
(4.54)
E − Z k ⋅ I1
U1 =
1 + Z k ⋅ Y 10
Modificarea algoritmului de mai sus are loc la pct. 5 când se calculează mai întâi
U1 cu (4.54) şi apoi restul tensiunilor (4.50).

- 129 -
5. CALCULUL REŢELELOR BUCLATE

O reţea este buclată dacă conţine cel puţin o buclă închisă formată din laturi
longitudinale.
5
8
2 7 Figura 5.1
6
Reţea buclată
1
3
4
Principalele caracteristici ale reţelelor buclate sunt:

- conţin cel puţin o buclă;
- pot exista rapoarte de transformare pe laturile reţelei;
- pot avea una sau mai multe puncte de alimentare (una sau mai multe surse).
Calculul reţelelor buclate de dimensiuni mici (până la 10 noduri) poate fi
efectuat şi manual. La dimensiuni mari este obligatorie utilizarea unor programe de
calcul.
Nodurile sunt caracterizate prin 4 mărimi: tensiunea, defazajul acesteia, puterea
activă injectată, puterea reactivă injectată.
Modelarea nodurilor consumatoare, numite şi noduri PQ, se face la fel ca în
cazul reţelelor radiale (paragraful 4.1). Acestea au P şi Q cunoscute, iar U şi defazajul
trebuie calculate. Vom nota cu c mulţimea nodurilor consumatoare.
Modelarea nodurilor generatoare se face prin considerarea unei puteri active
constante injectate şi a tensiunii constante. Aceste noduri au ca necunoscute defazajul
tensiunii şi puterea reactivă. Tensiunea este menţinută constantă atâta timp cât puterea
reactivă schimbată cu reţeaua este în limitele tehnice admise de generator, Qmin şi Qmax.
Aceste noduri se mai numesc şi noduri PU. Dacă puterea reactivă nu se încadrează în
limitele date, atunci puterea reactivă se blochează în limita atinsă şi nodul devine PQ. În
cazul grupurilor mici, cu reglaj limitat al tensiunii, nodurile generatoare se pot înlocui
de asemenea prin noduri PQ. Vom nota cu g mulţimea nodurilor generatoare. În modele
simplificate, pentru calculul curenţilor de scurtcircuit sau pentru calcule de stabilitate,
sursele pot fi modelate şi printr-o tensiune electromotoare situată în spatele unei
impedanţe.
Ca şi în cazul reţelelor radiale este nevoie de un nod de referinţă pentru defazaje.
În cazul reţelelor radiale nodul de alimentare era folosit ca nod de referinţă pentru
defazaje. De asemenea este nevoie de un nod care să preia pierderile de putere din reţea
care nu sunt cunoscute apriori. Pentru reţelele radiale, nodul de alimentare avea şi acest
rol implicit. În cazul reţelelor buclate, nodul care preia pierderile de putere se numeşte
Calcul reţelelor buclate

- 130-
nod de echilibru. De obicei, acesta este şi referinţă pentru defazaje. Nodul de echilibru
are fixate U şi δ=0 (defazajul), iar P şi Q trebuie calculate.
Trebuie să mai precizăm că în ţara noastră reţelele de medie tensiune pot
funcţiona buclat numai pe perioada manevrelor (când nu se doreşte trecerea prin zero).
Reţelele de 110 kV funcţionează buclat la nivelul unei zone de dimensiunea unui judeţ
sau două judeţe, dar cuprind şi zone radiale. În cazul unor lucrări în reţeaua de transport,
reţeaua de 110 kV poate fi buclată pe zone mai întinse. Reţeaua de transport (400-220
kV) este buclată la nivel naţional şi interconectată cu reţeaua de transport din Europa de
vest.
5.1. Metode simple de calcul a reţelelor buclate
Calculul manual al reţelelor buclate are la bază una sau mai multe din
următoarele procedee:
• transfigurarea reţelelor complexe fapt ce asigură transformarea lor într-o reţea
radială sau într-o reţea buclată cu mai puţine noduri
• rezolvarea unor ecuaţii liniare în complex, ecuaţii date de teoremele lui
Kirchoff
• utilizarea, în zone potrivite, a metodelor specifice reţelelor radiale.
Transfigurarea reţelelor presupune conectarea în serie şi în paralel a elementelor
de reţea, conectarea în paralel a surselor, transfigurarea stea-triunghi, etc.
În calculul manual, toate elementele de reţea au parametrii raportaţi la aceeaşi
tensiune.
Impedanţa echivalentă a laturilor fără derivaţii conectate în paralel se face cu
relaţia cunoscută:
Z1
Z
Z2
Figura 5.2
Schema explicativă pentru
elemente în paralel
Y1 Y2 Y
Z1 ⋅ Z 2
Z= (5.1)
Z1 + Z 2
Y = Y1 + Y 2 (5.2)
În cazul surselor conectate în paralel, se poate utiliza următoarea transfigurare
(figura 5.3):

- 131-
E
1
Z
1
Figura 5.3 E2 E
Z2 Z M
Conectarea în paralel a M
surselor
n
Z
n
E
Scriind curentul care pleacă din nodul M, vom obţine:

n
Ei −U M E −U M
∑i =1 Zi
=
Z
(5.3)
şi din identificarea coeficientului lui UM

n
1 1 1
∑
i =1 Z i
=
Z
⇒Z = n
1
(5.4)
∑i =1 Z i
sau
n
Y = ∑Y i
i =1
(5.5)
1 1
Yi = , Y=
Zi Z
şi din identificarea coeficientului tensiunii E:
n
∑Y
i =1
i ⋅ Ei = Y ⋅ E
n (5.6)
∑Y i ⋅ Ei
E= i =1
Y
Precizăm, încă o dată, că utilizarea acestui model pentru grupuri se utilizează
mai mult în calcule de scurtcircuit şi în calcule de stabilitate.
Transfigurarea stea triunghi se face cu relaţiile cunoscute (figura 5.4):

- 132-
3 3
Z3
31
Z 23
Z
Z 1 Z
2
Z12
1 2 1 2
Figura 5.4
Transfigurarea stea
triunghi
Z1 ⋅ Z 2
Z 12 = Z 1 + Z 2 +
Z3
Z ⋅Z
Z 23 = Z 3 + Z 3 + 2 3 (5.7)
Z1
Z ⋅Z
Z 31 = Z 3 + Z 1 + 3 1
Z2
Pentru calculul circulaţiilor de curenţi se aplică teoremele lui Kirchoff în noduri
şi în ochiuri (cicluri).
Dacă notăm cu n numărul de noduri şi cu l numărul de laturi longitudinale atunci
numărul de ochiuri independente va fi:
o = l − n +1 (5.8)
De exemplu pentru reţeaua din figura 5.1 numărul de ochiuri va fi o=10-9+1=2.
Şi în acest caz vom putea utiliza metode aproximative şi metode exacte,
iterative.
a) Metoda aproximativă
Paşi de lucru sunt:
1. Se calculează curenţii echivalenţi injectaţi în noduri, considerând injecţiile
de puteri şi laturile transversale:
*
Si
Ji = − ∑ Y ik 0 ⋅U nf , i=1,2,..,n, i≠e (5.9)
3 ⋅ U nf k∈i
De precizat că în (5.9) Si este pozitiv când este injectat în nod. În nodurile
generatoare se va considera Q=ct., în plaja Qmin÷Qmax, la valoarea uzuală.
Pentru reţelele radiale ataşate celor buclate se adaugă curenţii din zona
radială aferentă. De exemplu, pentru reţeaua din figura 5.1 se calculează
curentul care injectat în nodul 6 prin adăugarea celui care circulă pe latura 6-

- 133-
7, care, la rândul lui este suma curenţilor de pe laturile 7-8,7-9 şi consumul
din nodul 7.
2. Se calculează circulaţiile de curenţi din laturile buclate rezolvând ecuaţiile
lui Kirchoff:
∑ Z ij ⋅ I ij =0, k = 1,2,.., o
ij∈k
(5.10)
∑ I ij = J i
j∈i
3. Se calculează injecţia de curent din nodul de echilibru, prin sumarea
curenţilor care pleacă din acest nod:
J e = ∑ I ej + Y 10 ⋅ U e
4. Se calculează tensiunile din noduri pornind din nodul de echilibrare:

U j = U i − Z ij ⋅ I ij (5.11)
5. Se calculează pierderile de putere din reţea:
Δ S = 3 ⋅ ∑ Z ij ⋅I ij2 + 3 ⋅ ∑ Y i 0 ⋅U i2
*
(5.12)
În acest caz se procedează similar, însă iniţial tensiunile din noduri vor fi egale
cu cele nominale, iar în iteraţiile următoare se va utiliza valoarea calculată în iteraţia
precedentă. În această metodă se pot trata nodurile generatoare. Se va proceda după
cum urmează:
- iniţial tensiunea va fi impusă la valoarea reglată Uiimp, iЄg
- în fiecare iteraţie se calculează Qi = ∑ Qij + Qi 0 ,iЄg, unde Qi0 este puterea
reactivă absorbită de laturile transversale aferente nodului i
- în fiecare iteraţie se calculează Ui cu relaţii de forma (5.11)
- dacă Qimin ≤ Qi ≤ Qimax , iar tensiunea |Ui - Uiimp| > εU, atunci în iteraţia
următoare Qi se corectează cu o relaţie de forma Qi = Qi+ΔQi, unde ΔQi se ia
arbitrar în prima iteraţie, iar apoi se corectează în funcţie de rezultatele
precedente:
ΔQ k −1
ΔQik = k i k −1 ⋅ (U iimp − U ik ) (5.13)
Ui −Ui
- dacă Qi ≤ Qimin sau Qi ≥ Qimax, atunci Qi se blochează în limita atinsă, iar
tensiunea va fi cea calculată (nodul devine nod consumator)
- dacă puterea reactivă a fost blocată într-una din limite, atunci în iteraţia
următoare
dacă Ui ≥ Uiimp şi Qi=Qimax sau Ui ≤ Uiimp şi Qi=Qimin atunci
nodul i redevine nod generator cu Ui=Uiimp şi Qi liber.
dacă Ui > Uiimp şi Qi=Qimin sau Ui < Uiimp şi Qi=Qimax atunci
nodul i rămâne nod de tip consumator Qi blocat în limită şi Ui

- 134-
liber.
ΔQik −1 ∂Qi
Observaţie: Raportul k −1
= din (5.13) are semnificaţia unei
Ui −Ui
k
∂U i
sensibilităţi a puterii reactive din nodul i în raport cu tensiunea din acelaşi nod.
Se recomandă totuşi ca tratarea nodurilor de tip generator să nu se realizeze în

metodele manuale decât dacă grupurile generatoare au puteri mari (peste 50 MW).
Paşii de lucru în metoda iterativă:

1. Se iniţializează tensiunile din noduri
( 0)
U i = U nf , i Є c (5.14)
(0)
U i = U iimp ⋅ e j 0 , i Є g (5.15)
Se iniţializează contorul de iteraţii k=0
2. Se calculează curenţii echivalenţi injectaţi în noduri, considerând injecţiile
de puteri şi laturile transversale:
*
Si
− ∑ Y ik 0 ⋅U i , i=1,2,..,n, i≠e
(k )
Ji = ( k )*
(5.16)
3 ⋅U i k∈i
Si este pozitiv când este injectat în nod. Pentru prima iteraţie, k=0, în
nodurile generatoare se va considera Qi=ct., în plaja Qmin÷Qmax, la valoarea
uzuală. În iteraţiile următoare se calculează
Qi = ∑ Qij + Qi 0 (5.17)
şi se corectează cu (5.13) dacă nodul i este generator (Qimin ≤ Qi ≤ Qimax),
respectiv ia valoarea limită atinsă dacă este de tip consumator.
Pentru reţelele radiale ataşate celor buclate se adaugă curenţii din zona
radială aferentă.
3. Se calculează circulaţiile de curenţi din laturile buclate rezolvând ecuaţiile
lui Kirchoff:
∑ Z ij ⋅ I ij =0, k = 1,2,.., o
ij∈k
∑I
j∈i
ij = Ji
4. Se calculează injecţia de curent din nodul de echilibru, prin sumarea

curenţilor care pleacă din acest nod:
J e = ∑ I ej + Y e 0 ⋅U e
k
(5.18)
5. Se calculează tensiunile din noduri pornind din nodul de echilibrare:

U j = U i − Z ij ⋅ I ij
6. Se tratează nodurile de tip generator, conform celor precizate mai sus,
calculând, ΔQik dacă Qimin ≤ Qi ≤ Qimax , altcum ΔQik = 0.

- 135-
k −1
< ε J şi ΔQik < ε Q atunci se trece la pct. 8, altcum k=k+1 şi
k
7. Dacă J e − J e
se sare la pct. 2.
Δ S = 3 ⋅ ∑ Z ij ⋅I ij2 + 3 ⋅ ∑ Y i 0 ⋅U i2
*
Exemplu
Să considerăm reţeaua din figura 5.5. Reţeaua cuprinde o staţie de alimentare
220/110 kV şi 4 staţii 110/MT kV.
Nodul 1 este nodul de echilibru (e), nodul 2 este nod generator, iar nodurile 3÷5
sunt noduri de tip consumator. Nodul generator 2 are puterea reactivă în limitele
(20÷50) MVAR. Sarcinile din noduri sunt date în MVA. Tensiunea din nodul de
echilibru este Ue = 230 / 3 kV, iar tensiunea reglată în nodul 2 este 116 / 3 kV.
Autotransformatorul 1-3 are caracteristicile:
Sn = 200 MVA, U1n = 231 kV, U2n = 121 kV, i0 = 0.35 %, ΔPcu = 485 kW, ΔPfe
= 105 kW, coeficienţii tensiunii de scurtcircuit A= 0.052 %, B= 0.3125, C =10 %,
ΔUp=1.25 %, Wn=13, Wmax=25, W=13.
40+j30
110 kV 4
110 kV
70+j(20-50) 50+j30
110 kV 220 kV
2 20+j12
3 1
5 110 kV AT 200 MVA 231/121 kV

25+j11
Figura 5.5
Reţea test 220/110 kV

- 136-
Parametrii pe km ai liniilor sunt:
LEA 110 kV METAL 185 mm2
Z01 = 0.157+j 0.41 [Ω/km]
Y01= j2.728 [μS/km]
LEA 110 kV METAL 150 mm2

Z02 = 0.193+j 0.417 [Ω/km]
Y02= j2.684 [μS/km]
LEA 110 kV BETON 150 mm2

Z03 = 0.193+j 0.401 [Ω/km]
Y02= j2.787 [μS/km]
Parametrii liniilor sunt daţi în tabelul 5.1.
Tabelul 5.1
Parametrii liniilor din figura 5.5
Linia Z [Ω] Y [S]
2-4 8.635+22.55j 1.5j·10-4
2-5 5.495+14.35j 9.548j·10-5
3-4 7.065+18.45j 1.228j·10-4
3-5 11.58+25.02j 1.61j·10-4
4-5 14.475+30.075j 2.09j·10-4
Parametrii transformatorului raportaţi la 110 kV sunt:

Z13 = 0.178+j7.318 [Ω]
Y13= 7.172-j·47.27 [μS]
a) Metoda aproximativă
Puterile injectate în noduri vor fi:
S2 = 70-50+j(35-30)=20+j5 MVA
S3 = -20-j12 MVA
S4 = - 40-j30 MVA
S5 = -25 - j11 MVA
Injecţiile de curenţi calculate cu (5.9) sunt:

J2 = 104.973-j34.04 [A]
J3 = -105.201+j55.473 [A]
J4 = -209.946+j142.159 [A]
J5 = -131.216+j42.952 [A]
Sistemul de ecuaţii pentru determinarea circulaţiilor de curenţi este:

- 137-
I 24 + I 25 = J 2
− I 24 − I 34 + I 45 = J 4
− I 25 − I 35 − I 45 = J 5
Z 24 ⋅ I 24 + Z 45 ⋅ I 45 − Z 25 ⋅ I 25 = 0
Z 45 ⋅ I 45 − Z 35 ⋅ I 35 + Z 34 ⋅ I 34 = 0
Soluţia sistemului este:
I24 = 51.548-25.98j [A]
I25 = 53.425-8.06j [A]
I34 = 144.495-102.197j [A]
I35 = 91.693-48.875j [A]
I45 = -13.902+13.982j [A]
Se calculează curentul prin transformator:

I 13 = I 34 + I 35 − J 3 = 341.389-206.544j [A]
Y
J e = J 1 = I 13 + U 1 ⋅ 13 = 341.639-208.188j [A]
2
Rezultă tensiunile din noduri rezultă prin aplicarea relaţiilor (5.11):
U2 · 3 = 114.662 kV
U3 · 3 = 117.83 kV
U4 · 3 = 112.977 kV
U5 · 3 = 114.027 kV
Pierderile de putere longitudinale:
Δ S L = 3 ⋅ ∑ Z ij ⋅I ij2 = 1.275+6.426j MVA
Pierderile de putere transversale:

Δ S T = 3 ⋅ ∑ Y i 0 ⋅U i2 = 0.102-8.559j MVA
*
Δ S = Δ S L + Δ S T = 1.377-2.134j MVA
b)Metoda iterativă
S-a impus U2= 116/ 3 kV. Scăzând puterea consumată, rezultă limitele pentru
Q2 între -10 şi 20 MVAR.
Rezultatele pe iteraţii sunt date în tabelul 5.2

- 138-
Tabelul 5.2
Rezultate pe iteraţii în metoda iterativă
Iteraţia U2 ⋅ 3 U3 ⋅ 3 U4 ⋅ 3 U5 ⋅ 3 Q2 ΔQ2 J e( k ) − J e( k −1)
[kV] [kV] [MVAR] [MVAR]
[kV] [kV] [A]
0 110 110 110 110 5 0 -
1 114.554 117.819 112.921 113.957 3.871 3 26.528
2 114.946 117.831 113.036 114.139 7.008 8.078 19.073
3 116.931 118.382 114.312 115.572 15.208 -3.787 4.715
4 116.114 118.173 113.841 115.017 11.402 -0.528 2.397
5 115.974 118.132 113.739 114.91 10.868 0.099 0.057
6 115.989 118.135 113.745 114.918 10.967 0.073 -
În tabel Q2 reprezintă puterea reactivă calculată cu (5.17). ΔQ2 s-a impus 3 în
iteraţia 1, iar apoi s-a calculat cu (5.13).
Pierderile de putere longitudinale:
Δ S L = 3 ⋅ ∑ Z ij ⋅I ij2 = 1.109 + 5.499j MVA
Pierderile de putere transversale:

Δ S T = 3 ⋅ ∑ Y i 0 ⋅U i2 = 0.102 – 9.15j MVA
*
Δ S = Δ S L + Δ S T = 1.211-3.651j MVA
5.2. Metode matriceale de calcul a reţelelor buclate
Pentru calculul matriceal al Iij

regimurilor de funcţionare al reţelelor j i a ij = -1
electrice pot fi folosite toate metodele
învăţate la cursul de circuite electrice. Iij
În acest paragraf vom prezenta metoda
j i a ij = 1
bazată pe matricea admitanţelor
nodale. Kij
Iij -1
Calculul regimurilor de funcţionare are j i a ij =
la bază teoremele lui Kirchoff. Astfel K*ij
prima teoremă ne dă (matricial):
[A]⋅ [I ] = [J ] (5.19)
Iij
Kij
unde elementele matricei [A], de 1
j i a ij = *
incidenţă noduri laturi, se determină Kij
după cum urmează (fig. 5.6):
a ij = 1 (5.20) Figura 5.6
Determinarea elementelor matricii, de
dacă curentul de pe latura j iese din
incidenţă noduri-laturi [A]
nodul i,
a ij = −1 (5.21)
dacă curentul de pe latura j intră în nodul i,

- 139-
1
a ij = * (5.22)
K ij
dacă curentul de pe latura j iese din nodul i prin raport de transformare,
1
a ij = − * (5.23)
K ij
dacă curentul de pe latura j intră în nodul i prin raport de transformare.
Relaţiile (5.22), (5.23) rezultă din expresia curenţilor din noduri dedusă din bilanţul
puterilor (fig. 5.7):
' * '*
3 ⋅U i ⋅ I ij = 3 ⋅U i ⋅ I ij (5.24) Kij
de unde: Iij U'i Iij'
⎛ U 'i
*
⎞ I j i
I = I ij ⋅ ⎜⎜
'
⎟ = ij
ij ⎟ *
U
⎝U i ⎠ K ij
(5.25)
Figura 5.7
Ui Explicativă în legătură cu determinarea
K ij = '
(5.26) coeficienţilor aij
Ui
[I] – matricea coloană a curenţilor pe laturi;

[J] – matricea injecţiilor de curenţi în noduri care modelează puterile (active şi
reactive) injectate sau consumate în noduri.
Scriind legea lui Ohm pe laturile reţelei, avem:
[Δ U ] = [Z ] ⋅ [I ] (5.27)
unde [ΔU] reprezintă matricea coloană a căderilor de tensiune pe laturi, [Z] – matricea
diagonală a impedanţelor laturilor.
[ ]
[Δ U ] = A* T ⋅ [U ] (5.28)
[I ] = [Z ]−1 ⋅ [Δ U ] = [Y ]⋅ [Δ U ] = [Y ]⋅ [A* ]T ⋅ [U ] (5.29)
şi înlocuind în (5.19) rezultă:
[ ]
[A]⋅ [Y ]⋅ A* T ⋅ [U ] = [J ] (5.30)
[Y n ]⋅ [U ] = [J ] (5.31)
[Y n ] = [A] ⋅ [Y ] ⋅ [A* ]T (5.32)
unde [U] – reprezintă matricea coloană a tensiunilor din noduri, între faze ca modul, cu
argumentul tensiunii de fază, [Y] – matricea diagonală a admitanţelor pe laturi, [Yn] –
matricea admitanţelor nodale.
Injecţiile de curenţi din noduri se înlocuiesc în funcţie de puterea injectată în
nod:
*
S i = 3 ⋅U i ⋅ J i (5.33)
dacă se înlocuieşte Ji din (5.31), obţinem:

- 140-
n
S i = 3 ⋅U i ⋅ ∑ Y ik ⋅U k
* *
(5.34)
k =1
*
Si
Ji = *
(5.35)
3 ⋅U i
Elementele matricei admitanţelor nodale (5.32) pot fi scrise direct din reţea
(latura j leagă nodurile i,k, reglaj prin transformator în nodul k):
1
Yj= (5.36)
Zj
Y
Y ik = − j (5.37)
K kj
Y j
Y ki = − *
(5.38)
K kj
Yj
Y kk = + ... (5.39)
K kj2
Y ii = Y j + ... (5.40)
Trebuie să precizăm că matricea [Yn] se referă la toate nodurile reţelei, mai puţin
nodul de referinţă pentru tensiuni, pământul.
Dacă partiţionăm matricea [Yn] după nodul de echilibru şi restul nodurilor atunci
(5.31) devine.
⎡ Y e [Y en ]⎤ ⎡ U e ⎤ ⎡ J e ⎤
⎢[Y ] [Y ]⎥ ⋅ ⎢[U ]⎥ = ⎢[J ]⎥ (5.41)
⎣ ne nn ⎦ ⎣ n ⎦ ⎣ n⎦
sau
Y e ⋅ U e + [Y en ]⋅ [U n ] = J e (5.42)
[Y ne ]⋅U e + [Y nn ]⋅ [U n ] = [J n ] (5.43)
de unde:
[U n ] = [Y nn ]−1 ⋅ ([J n ] − [Y ne ]⋅U e ) (5.44)
care reprezintă relaţia de bază în metoda potenţialelor la noduri.
Paşii de calcul sunt:
1. Se formează matricea admitanţelor nodale [Yn].
2. Se iniţializează contorul de iteraţii, k=1. Se iniţializează tensiunile din noduri,
U
U i = n , i Є n\{e ∪ g}
3
U i = U iimp , i Є g
Se iniţializează paşii de corecţie ΔQi, i Є g.
3. Se iniţializează puterile reactive din nodurile generatoare, la valoarea de
referinţă

- 141-
Qimin ≤ Qi0 ≤ Qimax
4. Se calculează injecţiile de curenţi cu relaţia (5.35) pentru nodurile iЄn\e.
5. Se calculează tensiunile din noduri, cu (5.44)
6. Se calculează injecţia de curent în nodul de echilibru Jek cu (5.42)
7. Se tratează nodurile generatoare
Se calculează puterile reactive din nodurile generatoare:
⎧ *⎫
n
Qi = Im⎨3 ⋅U i ⋅ ∑ Y ik ⋅ U k ⎬ , i Є g
*
⎩ k =1 ⎭
Dacă Qi ≤ Qi ≤ Qi atunci se corectează Qi, i Є g, astfel încât să se obţină
min max
tensiunea Uiimp. În prima iteraţie se utilizează ΔQi stabilit la pct. 2, iar în iteraţiile
următoare
ΔQ k −1
(
ΔQik = k i k −1 ⋅ U iimp − U ik
Ui −Ui
)
De precizat că ΔQi > 0 dacă Ui < Uiimp şi ΔQi < 0 dacă Ui > Uiimp.
Dacă Qi ≤ Qimin sau Qi ≥ Qimax, atunci Qi se blochează în limita atinsă, iar
tensiunea va fi cea calculată (nodul devine nod consumator).
Dacă puterea reactivă a fost blocată într-una din limite, atunci în iteraţia
următoare
dacă Ui ≥ Uiimp şi Qi=Qimax sau Ui ≤ Uiimp şi Qi=Qimin atunci
nodul i redevine nod generator cu Ui=Uiimp şi Qi liber şi se
determină ΔQi
dacă Ui > Uiimp şi Qi=Qimin sau Ui < Uiimp şi Qi=Qimax atunci
nodul i rămâne nod de tip consumator Qi blocat în limită şi Ui
liber.
k −1
< ε J şi ΔQik < ε Q , iЄg, Qimin ≤ Qi ≤ Qimax , atunci se trece la
k
8. Dacă J e − J e
pct. 9, altcum k=k+1 şi se sare la pct. 4.
Δ S = 3 ⋅ ∑ Z ij ⋅I ij2 + 3 ⋅ ∑ Y i 0 ⋅U i2
*
sau
n
Δ S = 3 ⋅ ∑U i ⋅ J i
*
i =1
relaţie mai simplă care nu necesită calculul circulaţiilor de curenţi, iar [J] este calculat la
paşii 4 şi 6.
5.3. Calculul circulaţiilor de curenţi şi puteri
După calculul tensiunilor şi a defazajelor acestora, trebuie să se calculeze

circulaţiile de curenţi şi puteri prin laturi. Acest calcul este necesar pentru a se analiza
gradul de încărcare a laturilor şi pentru verificarea la stabilitate termică.

- 142-
5.3.1. Transformatoare
Pentru calcul se ţine seama de

definiţia dată pentru raportul de
transformare în paragraful 3.9.2.
Circulaţiile de curenţi se
calculează prin aplicarea legii lui Ohm
(figura 5.8):
Figura 5.8
Uj
Ui − Circulaţia puterilor prin transformatoare
KT Y
I ij = + U i ⋅ T (5.45)
ZT 2
*
S ij = 3 ⋅U i ⋅ I ij (5.46)
Dacă se ţine seama de relaţia (5.25) avem:
⎛Uj ⎞
⎜ −U i ⎟
1 ⎜ KT U j YT ⎟
I ji = * ⋅ ⎜ + ⋅ (5.47)
KT ZT KT 2 ⎟
⎜⎜ ⎟⎟
⎝ ⎠
*
S ji = 3 ⋅ U j ⋅ I ji (5.48)
5.3.2. Linii
Calculul se efectuează în mod asemănător, fiind mai simple ca în cazul

transformatoarelor (figura 5.9):
U i −U j YL
I ij = +Ui ⋅ (5.49)
ZL 2
U j −U i YL
I ji = +U j ⋅ (5.50)
ZL 2
iar circulaţiile de curenţi se determină

Figura 5.9
cu relaţiile (5.46), (5.48). Circulaţia puterilor pe linii

- 143-
6. ALEGEREA SECŢIUNII CONDUCTOARELOR LINIILOR

ELECTRICE
Reprezintă una din etapele cele mai importante în proiectarea liniilor electrice şi
se bazează pe determinarea secţiunii conductoarelor pornind de la eficienţa utilizării
resurselor financiare.
Pentru alegerea secţiunii conductoarelor se utilizează noţiunea de secţiune
economică, Sec. Este secţiunea liniei pentru care se realizează un regim de funcţionare
optim economic, corespunzător unor cheltuieli totale minime pentru linia respectivă,
într-o perioadă de funcţionare dată.
De asemenea se defineşte secţiunea tehnică, Steh, care este secţiunea liniei,
obţinută prin calcul pe baza condiţiilor tehnice de dimensionare (încălzire în regim de
durată, stabilitate termică la scurtcircuit, cădere de tensiune, rezistenţă mecanică etc.),
prevăzute de prescripţiile tehnice în vigoare.
Secţiunea aleasă trebuie să satisfacă condiţia:
S = max{S teh , S ec } (6.1)
6.1. Determinarea secţiunii economice
6.1.1. Metoda generală
Secţiunea economică se stabileşte pe baza unui calcul tehnico-economic care are

la bază cheltuielile totale actualizate, CTA, pe o durată de studiu Ts:
Ts
CTA = I + ∑ (Ci + Di − Vrezi − Vremi ) ⋅ (1 + a) − i + I ech ⋅ (1 + a ) − d (6.2)
i =1
unde
I – reprezintă investiţia
Ci – cheltuielile de exploatare în anul i, i=1,2,..,Ts. Acestea cuprind în principal:
- Cexi – cheltuieli propriu-zise de exploatare (cheltuieli cu reparaţii
programate şi accidentale, cheltuieli de întreţinere şi supraveghere a
instalaţilor), i=1,2,...,Ts.
De obicei, cheltuielile de exploatare, Cexi, se iau în procente de valoarea investiţiei.
β
Cexi = ⋅I (6.3)
100
- CWPi – costul pierderilor de energie în anul i, i=1,2,..,Ts
ρ ⋅l 2
CWPi = 3 ⋅ ⋅ I max i ⋅τ ⋅ c w (6.4)
S⋅N
cu N numărul de conductoare în paralel, iar Imaxi curentul maxim în anul i.
Di – dauna probabilă cauzată consumatorilor alimentaţi din reţeaua proiectată.
Vrezi – valoarea reziduală pentru instalaţiile a căror durată de viaţă expiră în
perioada de studiu
Alegerea secţiunii conductoarelor liniilor electrice

- 144 -
Vremi – valoarea remanentă (neamortizată) a instalaţiilor la sfârşitul perioadei
de studiu
Durata normală de funcţionare a instalaţiilor este prevăzută în hotărârea de
guvern nr. 2139 din 30/11/2004. Pentru liniile electrice durata normală de funcţionare
este:
- 9-15 ani – pentru LEA pe stâlpi de lemn
- 32-48 ani - pentru LEA pe stâlpi de beton armat sau pe stâlpi metalici
- 12-18 ani pentru LES
Iech – reprezintă investiţia de echivalare şi se adaugă la variantele la care
capacitatea de transport este mai mică
I ech = ΔP ⋅ isp (6.5)
unde ΔP este diferenţa de capacitate în [kW] iar isp investiţia specifică în [lei/kW].
d – durata de realizare a lucrărilor de investiţii, adică investiţia de echivalare se
adaugă la sfârşitul perioadei de realizare a investiţiei
a – rata de actualizare – 0.1÷0.12
- cw - costul energiei electrice pierdute, egal cu 50 [€/MWh] la IT, 55 [€/MWh]
la MT şi 75 [€/MWh] la JT.
Se determină CTA pentru cât mai multe variante şi se alege varianta cu CTA cea
mai mică.
Numărul de conductoare în paralel este 1 dacă secţiunea rezultată este mai mică
ca secţiunea maximă a conductoarelor existente pe piaţă.
Aplicarea acestei variante este obligatorie în cazul liniilor de 220 şi 400 kV.
6.1.2. Metoda indicată de metodologia dată în NTE 401/03/00
Foloseşte o funcţie CTA simplificată şi oferă tabele precalculate care permit

alegerea rapidă a secţiunii economice. CTA utilizat este de forma:
⎡ β ⎤ l
CTA = N ⋅ ( A + K ⋅ S ) ⋅ l ⋅ ⎢1 + ⋅ Tsa ⎥ + 3 ⋅ ρ ⋅ ⋅ I max
2
⋅τ ⋅ c w ⋅ Tsa ⋅10 −3 (6.6)
⎣ 100 ⎦ S ⋅ N
în care - A - costul specific al liniei, independent de secţiunea liniei, în [€/km];

- K - costul specific pe unitatea de lungime şi de secţiune, în [€/km⋅mm2];
- β- procentul de cheltuieli de exploatare anuale din valoarea investiţiei în
[%/an];
- Tsa - durata de studiu actualizată:
Ts
1⎡ 1 ⎤
Tsa = ∑ (1 + a ) −i = ⎢1 − (6.7)
i =1 a ⎣ (1 + a ) Ts ⎥⎦
- ρ - rezistivitatea materialului din care este realizat conductorul, în
[Ω⋅mm2/km];
- l - lungimea liniei în [km];
- S - secţiunea liniei care trebuie determinată, în [mm2];
- Imax - curentul maxim pe linie în [A];
- τ - timpul de pierderi pentru energia electrică activă:
- 145 -
3175 + 0.275 ⋅ TSM
τ = TSM ⋅ [h/an] (6.8)
8760 − 0.363 ⋅ TSM
sau
10000 + TSM
τ = TSM [h/an] (6.9)
27520 − TSM
- TSM - durata de utilizare a sarcinii maxime în [h/an];

W
TSM = San
S max
S max = Pmax
2
+ Qmax
2
(6.10)
WSan = 1.03 ⋅ Wan2 + WQan
2
Dacă la majorarea numărului de circuite este necesară mărirea numărului de

celule din capetele liniei, acestea se adaugă la CTA. Se determină secţiunea economică
pentru linia cu un circuit:
dCTA(1, S ) ⎡ β ⎤ l
= K ⋅ l ⋅ ⎢1 + ⋅ Tsa ⎥ − 3 ⋅ ρ ⋅ I max
2
⋅ 2 ⋅τ ⋅ cw ⋅ Tsa ⋅10 −3 = 0 (6.11)
dS ⎣ 100 ⎦ S
3 ⋅ ρ ⋅τ ⋅ cw ⋅ Tsa ⋅10 −3
S ec = I max ⋅ (6.12)
⎡ β ⎤
K ⋅ ⎢1 + ⋅ Tsa ⎥
⎣ 100 ⎦
din relaţia de mai sus se determină densitatea economică de curent:
⎡ β ⎤
K ⋅ ⎢1 + ⋅ Tsa ⎥
I ⎣ 100 ⎦
jec = max = (6.13)
S ec 3 ⋅ ρ ⋅τ ⋅ cw ⋅ Tsa ⋅10 −3
În cazul în care se montează mai multe conductoare pe fază, fără celule la
capete, densitatea economică de corectează cu relaţia:
jecN = jec ⋅ K j (6.14)
În cazul în care se creşte numărul de circuite, se utilizează o relaţie
asemănătoare:
jecN = jec ⋅ K jnc (6.15)
unde coeficienţii Kj, Kjnc sunt coeficienţi supraunitari (1.15-1.6). Coeficientul Kjnc
depinde şi de lungimea liniei.
Procedura prevăzută de normativ pentru determinarea secţiunii economice este
următoarea:
1. Se alege din tabele, în funcţie de TSM şi Imax , de tipul şi tensiunea liniei,
densitatea economică de curent, jec şi Kj sau Kjnc.
2. Se determină secţiunea economică:

- 146 -
I max
Sec = (6.16)
jec
3. Se determină numărul optim de conductoare pe fază sau numărul optim de
circuite, dacă Sec > Smax:
I max Sec
Nc = = sau (6.17)
jec ⋅ K j ⋅ Smax K j ⋅ Smax
I max Sec
Nc = = (6.18)
jec ⋅ K jnc ⋅ Smax K jnc ⋅ Smax
aici Smax reprezintă secţiunea maximă pentru un tip constructiv de linie:
• LEA JT - Smax = 95 mm2.
• LEA MT - Smax = 120 mm2.
• LEA 110 kV - Smax = 300 mm2.
• LES JT - Smax = 300 mm2.
• LES 6 KV - Smax = 240 mm2.
• LES 20 KV - Smax = 150 mm2.
4. Se alege numărul de conductoare, N prin rotunjirea valorii de calcul, Nc.
Pentru valori mici se procedează astfel:
a) dacă Nc ≤ 1.41, se alege N=1;
b) dacă 1.41 < Nc ≤ 2.5, se alege N=2.
De regulă, dacă N>1 atunci, S=Smax.
Determinarea sarcinii maxime, Imax, se face în mai multe variante, după caz:
• Sarcina maximă este egală cu cea din primul an şi nu variază.
• Sarcina creşte în fiecare an cu o rată anuală, r. In acest caz sarcina de calcul
Imax nu se ia egală cu valoarea I1⋅(1+r)10 ci se utilizează o valoare corectată mai mică
astfel încât funcţionarea să fie economică pe întreaga perioadă:
I max = I 1 ⋅ Kr (6.19)
în care I1 este sarcina maximă din primul an. Kr se ia din tabele (tabelul 6.1) în funcţie
de rata de creştere r şi de perioada de creştere a sarcinii după primul an.
• Sarcina creşte anual cu o rată r şi, în plus, prezintă un salt într-unul din ani.
Sarcina maximă de calcul se ia:
I max = I 1 ⋅ Krs (6.20)
cu Krs luat din tabele (tabelul 6.2) în funcţie de r şi de anul şi valoarea de salt a sarcinii.

- 147 -
Tabelul 6.1
Valorile coeficientului Kr pentru calculul sarcinii echivalente, la creşterea sarcinii cu rata
anuală r
Rata r Numărul anilor de creştere tr ulteriori primului an de exploatare
% 1 2 3 4 5 6 7 8 9
1 1,06 1,06 1,07 1,07 1,07 1,07 1,07 1,07 1,08
2 1,07 1,08 1,09 1,1 1,11 1,12 1,12 1,13 1,13
3 1,08 1,1 1,12 1,14 1,15 1,16 1,18 1,19 1,2
4 1,09 1,12 1,15 1,17 1,19 1,21 1,23 1,25 1,27
5 1,1 1,14 1,17 1,21 1,24 1,27 1,29 1,32 1,34
6 1,11 1,16 1,2 1,24 1,28 1,32 1,36 1,39 1,43
7 1,12 1,18 1,23 1,28 1,33 1,38 1,43 1,47 1,51
8 1,13 1,19 1,26 1,32 1,38 1,44 1,5 1,56 1,61
9 1,14 1,21 1,29 1,36 1,44 1,51 1,58 1,65 1,71
10 1,15 1,23 1,32 1,4 1,49 1,57 1,66 1,74 1,82
11 1,16 1,25 1,35 1,45 1,55 1,65 1,74 1,84 1,94
12 1,17 1,27 1,38 1,49 1,61 1,72 1,84 1,95 2,07
13 1,17 1,29 1,41 1,54 1,67 1,8 1,93 2,07 2,21
14 1,18 1,31 1,45 1,59 1,73 1,88 2,03 2,2 2,36
15 1,19 1,33 1,48 1,63 1,8 1,96 2,14 2,33 2,52
16 1,2 1,36 1,52 1,68 1,86 2,05 2,26 2,47 2,7
17 1,21 1,38 1,55 1,74 1,93 2,15 2,38 2,62 2,88
18 1,22 1,4 1,59 1,79 2,01 2,25 2,5 2,78 3,08
19 1,23 1,42 1,62 1,84 2,08 2,35 2,64 2,95 3,29
20 1,24 1,44 1,66 1,9 2,16 2,45 2,77 3,13 3,52
În cazul liniilor formate din mai multe tronsoane (figura 6.1), la care se doreşte
secţiunea constantă, sarcina de calcul se face în funcţie de curenţii pe tronsoane şi de
lungimea acestora, din condiţia de pierderi echivalente:
n
∑I i
2
⋅ li
I max e = i =1
n
(6.21)
∑l
i =1
i

- 148 -
Tabelul 6.2
Valorile coeficientului Krs
pentru stabilirea sarcinii maxime de calcul în funcţie de rata r de
creştere a sarcinii maxime anuale şi o creştere planificată în salt Ip1
r Anul creşterii în salt ts ulterior primului an de exploatare

Ip1/IM1
% 1 2 3 4 5 6 7 8 9
0 0,0 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
0 0,5 1,45 1,40 1,36 1,32 1,28 1,25 1,22 1,19 1,17
0 1,0 1,91 1,82 1,74 1,67 1,60 1,53 1,47 1,42 1,36
0 1,5 2,37 2,25 2,14 2,03 1,93 1,83 1,74 1,66 1,58
0 2,0 2,84 2,68 2,54 2,40 2,27 2,14 2,03 1,92 1,81
0 2,5 3,30 3,12 2,94 2,77 2,61 2,46 2,32 2,18 2,06
0 3,0 3,77 3,55 3,34 3,15 2,96 2,78 2,61 2,45 2,30
2 0,0 1,11 1,11 1,11 1,11 1,11 1,11 1,11 1,11 1,11
2 0,5 1,56 1,51 1,47 1,44 1,40 1,37 1,34 1,31 1,28
2 1,0 2,02 1,94 1,86 1,79 1,72 1,65 1,59 1,54 1,48
2 1,5 2,48 2,37 2,25 2,15 2,05 1,96 1,87 1,78 1,70
2 2,0 2,95 2,80 2,65 2,52 2,39 2,27 2,15 2,04 1,93
2 2,5 3,41 3,23 3,06 2,89 2,74 2,58 2,44 2,31 2,17
2 3,0 3,88 3,67 3,46 3,27 3,08 2,91 2,74 2,58 2,42
4 0,0 1,23 1,23 1,23 1,23 1,23 1,23 1,23 1,23 1,23
4 0,5 1,69 1,64 1,61 1,57 1,53 1,50 1,47 1,44 1,41
4 1,0 2,15 2,07 1,99 1,92 1,86 1,79 1,73 1,67 1,62
4 1,5 2,61 2,50 2,39 2,29 2,19 2,10 2,01 1,92 1,84
4 2,0 3,07 2,93 2,79 2,66 2,53 2,41 2,29 2,18 2,07
4 2,5 3,54 3,36 3,19 3,03 2,88 2,73 2,58 2,45 2,31
4 3,0 4,01 3,80 3,60 3,41 3,23 3,05 2,88 2,72 2,56
6 0,0 1,38 1,38 1,38 1,38 1,38 1,38 1,38 1,38 1,38
6 0,5 1,83 1,80 1,76 1,72 1,69 1,66 1,63 1,60 1,57
6 1,0 2,29 2,22 2,15 2,08 2,02 1,95 1,89 1,83 1,78
6 1,5 2,76 2,65 2,55 2,45 2,35 2,26 2,17 2,08 2,00
6 2,0 3,22 3,08 2,95 2,82 2,69 2,57 2,46 2,34 2,23
6 2,5 3,69 3,52 3,35 3,19 3,04 2,89 2,75 2,61 2,47
6 3,0 4,15 3,95 3,76 3,57 3,39 3,21 3,04 2,88 2,72
8 0,0 1,55 1,55 1,55 1,55 1,55 1,55 1,55 1,55 1,55
8 0,5 2,01 1,97 1,94 1,90 1,87 1,84 1,81 1,78 1,75
8 1,0 1,46 2,40 2,33 2,26 2,20 2,14 2,08 2,02 1,96
8 1,5 2,93 2,82 2,73 2,63 2,54 2,45 2,36 2,27 2,19
8 2,0 3,39 3,26 3,13 3,00 2,88 2,76 2,64 2,53 2,42
8 2,5 3,85 3,69 3,53 3,38 3,23 3,08 2,94 2,80 2,66
8 3,0 4,32 4,13 3,94 3,75 3,57 3,40 3,23 3,07 2,90
10 0,0 1,76 1,76 1,76 1,76 1,76 1,76 1,76 1,76 1,76
10 0,5 2,21 2,17 2,14 2,11 2,08 2,05 2,02 1,99 1,96
10 1,0 2,66 2,60 2,53 2,47 2,41 2,35 2,29 2,23 2,17
10 1,5 3,12 3,03 2,93 2,84 2,75 2,66 2,57 2,49 2,40
10 2,0 3,58 3,46 3,33 3,21 3,09 2,98 2,86 2,75 2,63
10 2,5 4,05 3,89 3,74 3,59 3,44 3,30 3,15 3,01 2,87
10 3,0 4,51 4,32 4,14 3,96 3,79 3,62 3,45 3,28 3,12

- 149 -
În cazul liniilor radiale cu derivaţii secţiunea poate fi şi diferite pe tronsoane.
I1 I2 Ii In
Lt
l1 l2 li ln
1 2 i n
Figura 6.1
Reţea cu derivaţii
In mod similar se procedează şi cu durata de utilizare a sarcinii maxime:

2 2
⎛ n ⎞ ⎛ n ⎞
⎜ ∑ Wi ⎟ + ⎜ ∑ WQi ⎟
⎝ i =1 ⎠ ⎝ i =1 ⎠
TSM = 103
. ⋅ 2 2
(6.22)
⎛ n ⎞ ⎛ n ⎞
⎜ ∑ Pi ⎟ + ⎜ ∑ Qi ⎟
⎝ i =1 ⎠ ⎝ i =1 ⎠
În tabelul 6.3 se dau valorile coeficienţilor Kj şi Kjnc.
Tabelul 6.3
Coeficienţii de creştere a lui jec pentru determinarea numărului economic de conductoare
fazice ale unui circuit (Kj) sau a numărului economic de circuite ale unei linii , fiecare
circuit fiind prevăzut cu n=1 celule (Kj1c) sau cu n=2 celule (Kj2c) câte una la fiecare capăt
sM Nr.de celule al fiecărui circuit

TIPUL LINIEI
mm 2
Kj K1j K2j
cond.neizolate 95 1,41 1,41(1+0,024/L)1 1,41(1+0,048/L)1/2
/2
j.t.
cond.izol torsadate 95 1,38 1,38(1+0.026/L)1 1,38(1+0,053/L)1/2
/2
Al conductoare din 120 1,37 1,37(1+0.414/L)1 1,37(1+0,829/L)1/2

/2
20 kV OlAl
conductoare izolate 150 1,30 1,30(1+0.294/L)1 1,30(1+0,588/L)1/2
/2
LE
A 110 conductoare din 300 1,32 1,32(1+1.170/L)1 1,28(1+2,340/L)1/2
/2
kV OlAl
j.t. cond.neizolate 70 1,61 1,61(1+0,015/L)1 1,61(1+0,031/L)1/2
/2
20 kV cond.neizolate 70 1,29 1,29(1+0,370/L)1 1,29(1+0.741/L)1/2

Cu /2
110 cond.neizolate 300 1,18 1,18(1+0,880/L)1 1,18(1+1.760/L)1/2

/2
kV

- 150 -
izolaţie din 240 1,22 1,22(1+0,011/L)1 1,22(1+0,022/L)1/2
/2
j.t. polietilenă
izolaţie din PVC 300 1,16 1,16(1+0,010/L)1 1,16(1+0,021/L)1/2
/2
6 kV izol.polietil. 400 1,35 1,35(1+0,091/L)1 1,35(1+0,182/L)1/2

/2
6 kV reticulată
izolaţia PVC 240 1,40 1,40(1+0,147/L)1 1,40(1+0,294/L)1/2
/2
Al izol.polietil. 400 1,36 1,36(1+0,083/L)1 1,36(1+0,167/L)1/2

/2
reticulată
10 kV
izolaţia PVC 240 1,43 1,43(1+0,131/L)1 1,43(1+0,262/L)1/2
/2
20 kV izol.polietil. 150 1,57 1,57(1+0,254/L)1 1,57(1+0,508/L)1/2

/2
reticulată
10 kV 185 1,27 1,27(1+0,113/L)1 1,27(1+0,225/L)1/2
/2
izolaţie hârtie
20 kV 150 1,41 1,41(1+0,125/L)1 1,41(1+0,250/L)1/2
LE /2
C
izol.polietilenă 185 1,8 1,38(1+0,009/L)1 1,38(1+0,017/L)1/2
/2
j.t.
izolatie din PVC 185 1,31 1,31(1+0,010/L)1 1,31(1+0,021/L)1/2
/2
izol.polietil.reticula 185 1,54 1,54(1+0,095/L)1 1,54(1+0,190/L)1/2

/2
6 kV tă
izolaţia PVC 185 1,44 1,44(1+0,111/L)1 1,44(1+0,223/L)1/2
/2
Cu izol.polietil.reticula 150 1,51 1,51(1+0,097/L)1 1,51(1+0,195/L)1/2

/2
ta
10 kV
izolaţia PVC 150 1,56 1,56(1+0,113/L)1 1,56(1+0,225/L)1/2
/2
20 kV izol.polietil.reticula 150 1,52 1,52(1+0,155/L)1 1,52(1+0,309/L)1/2

/2
tă
10 kV 150 1,21 1,21(1+0,068/L)1 1,21(1+0,136/L)1/2
/2
izolaţie hârtie
20 kV 150 1,39 1,9(1+0,080/L)1/2 1,39(1+0,160/L)1/2
În tabelul 6.4 sunt date densităţile economice de curent calculate.

Tabelul 6.4
Densităţile economice de curent normate pentru dimensionarea
numărului de circuite şi a secţiunii liniilor electrice de distribuţie
TSM, în h/an
Tipul constructiv al liniei
1000 2000 3000 4000 5000 6000 7000 8000
LEA conductoare neizolate

j.t 1,01 0,92 0,84 0,77 0,70 0,64 0,58 0,53
conductoare torsadate 0,99 0,90 0,82 0,75 0,68 0,62 0,57 0,52
Al conduct. Al-Ol neizol. 1,25 1,16 1,08 0,99 0,92 0,85 0,78 0,72
20 kV conduct.Al-Ol izolate 1,39 1,30 1,20 1,11 1,03 0,95 0,87 0,80
110 kV conductoare Al-Ol 1,33 1,24 1,16 1,08 1,00 0,92 0,85 0,79

- 151 -
j.t. conductoare neizolate 1,29 1,18 1,08 0,98 0,89 0,81 0,74 0,68
Cu 20 kV conductoare neizolate 1,84 1,72 1,59 1,47 1,36 1,25 1,15 1,06
110 kV conductoare neizolate 1,71 1,61 1,50 1,39 1,29 1,19 1,10 1,02
izolaţie din polietilenă 1,08 0,98 0,90 0,82 0,74 0,68 0,62 0,57
j.t. izolaţie din PVC 1,06 0,96 0,88 0,80 0,73 0,66 0,61 0,55
izol.polietilena reticul. 1,14 1,07 0,99 0,91 0,84 0,78 0,72 0,66
6 kV izolatie din PVC 1,12 1,05 0,97 0,90 0,83 0,76 0,70 0,65
Al izol.polietilena reticul. 1,19 1,10 1,02 0,95 0,87 0,80 0,74 0,68
izolaţie din PVC 1,17 1,09 1,01 0,93 0,86 0,79 0,73 0,67
10 kV izolaţie hârtie 1,62 1,51 1, 40 1,29 1,19 1,10 1.01 0,93
izolaţie polietilenă 1,25 1,16 1,08 0,99 0,92 0,85 0,78 0,72
20 kV
izolaţie hârtie 1,97 1,83 1,70 1,57 1,45 1,34 1,23 1,13
LEC
izolatie din polietilenă 1,24 1,13 1,03 0,94 0,85 0,78 0,71 0,65
jt.
izolaţie din PVC 1,18 1,08 0,98 0,89 0,81 0,74 0,68 0,62
izol.polietilenă reticul. 1,44 1,35 1,25 1,15 1,06 0,98 0,90 0,83
6 kV izolaţie din PVC 1,43 1,33 1,23 1,14 1,05 0,97 0,89 0,82
Cu izol.polietilenă reticul. 1,62 1,51 1,40 1,29 1,19 1,10 1,01 0,93
10 kV izolatie din PVC 1,46 1,36 1,26 1,17 1,08 0,99 0,91 0,84
izolaţie hârtie 2,41 2,25 2,08 1,93 1,78 1,64 1,51 1,39
izol. polietilenă reticul. 1,65 1,54 1,42 1,32 1,21 1,12 1,03 0,95
20 kV
izolaţie hârtie 2,51 2,34 2,17 2,00 1,85 1,70 1,57 1,45
Secţiunea economică a unei linii electrice noi mai poate fi determinată şi prin
metoda domeniilor de sarcini maxime anuale cărora le corespund secţiuni economice.
Aceste domenii sunt prezentate, ca exemplu, în tabelele 6.5÷6.6 şi au fost determinate
pe baza densităţilor economice din tabelul 6.4.
Pentru o durată de utilizare a sarcinii maxime TSM dată se caută în tabelul

corespunzător tipului constructiv de linie domeniul de sarcini care include sarcina
maximă de calcul IM sau SM. Pe orizontală, în prima coloană se află secţiunea
economică căutată.

- 152 -
Tabelul 6.5
Domeniile de sarcini maxime anuale şi secţiunile economice care le corespund
în cazul construirii unor LINII AERIENE NOI de JOASA TENSIUNE, cu
conductoare din ALUMINIU, neizolate sau izolate torsadate, sM=95 mm2
s TSM , în h/an Domeniile definite în AMPERI

2000 3000 4000 5000 6000 7000
mm2
16
0-19 0-17 0-16 0-14 0-13 0-11
25
19-27 17-25 16-23 14-21 13-19 11-16
35
27- 39 25- 35 23- 32 21- 29 19- 27 16- 24
50
39 - 55 35 - 50 32 - 45 29 - 41 27 - 38 24 - 34
70
55 - 75 50 - 69 45 - 62 41 - 57 38 - 52 34 - 47
95
75 - 172 69 - 157 62 - 143 57 - 130 52 - 118 47 - 108
2x95
172 - 305 157 -278 143 - 253 130 - 230 118 - 210 108 - 192
s TSM , în h/an (Domenii definite în KVA)
mm2 2000 3000 4000 5000 6000 7000
16
0-13 0-12 0-11 0-10 0-9 0-8
25
13 - 19 12 - 17 11 - 16 10 - 15 9 - 13 8 - 11
35
19 - 27 17 - 24 16 - 22 15 - 20 13 - 18 11 - 17
50
27 - 38 24 - 35 22 - 31 20 - 29 18 - 26 17 - 24
70
38 - 52 35 - 47 31 - 43 29 - 39 26 - 36 24 - 33
95
52 - 119 47 - 108 43 - 99 39 - 90 36 - 82 33 - 75
2x95
119 - 211 108 - 192 99 - 175 90 - 159 82 - 145 75 - 133

- 153 -
Tabelul 6.6
Domeniile de sarcini maxime anuale şi secţiunile economice care
le corespund în cazul construirii unor LINII AERIENE NOI de
20 kV, cu conductoare neizolate din Ol-Al, sM =120 mm2
s TSM , în h/an Domeniile definite în AMPERI

mm2 2000 3000 4000 5000 6000 7000
35
0- 49 0- 46 0- 42 0- 39 0- 36 0- 33
50
49 - 70 46 - 65 42 - 60 39 - 55 36 - 51 33 - 47
70
70 - 96 65 - 89 60 - 82 55 - 76 51 - 70 47 - 65
95
96 - 125 89 - 116 82 - 106 76 - 100 70 - 90 65 - 85
120
125 - 280 116 - 277 106 - 254 100 - 235 90 - 218 85 - 200
2x120*
280 - 520 277 - 487 254 - 447 235 - 416 218 - 384 200 - 350
s TSM , în h/an Domeniile definite în MVA
mm2 2000 3000 4000 5000 6000 7000
35
0- 1,7 0- 1,6 0- 1,5 0- 1,4 0- 1,3 0- 1,1
50
1,7 - 2,4 1,6 - 2,2 1,5 – 2,1 1,4 - 1,9 1,3 - 1,8 1,1 - 1,6
70
2,4 - 3,3 2,2 - 3,1 2,1 - 2,8 1,9 - 2,6 1,8 - 2,4 1,6 - 2,3
95
3,3 - 4,3 3,1 - 4,0 2,8 - 3,7 2,6 - 3,5 2,4 – 3,1 2,3 - 2,9
120
4,3 - 9,7 4,0 - 9,6 3,7 – 8,8 3,5 – 8,1 3,1 – 7,5 2,9 – 6,9
2x120*
9,7 - 18,0 9,6 - 16,9 8,8 - 15,5 8,1 - 14,4 7,5 - 13,3 6,9 - 12,1
În normativ sunt date tabele şi pentru LEA 110 kV, LES 0.4 kV, LES 10 kV,
LES 20 kV.
6.2. Verificarea secţiunii pe criterii tehnice
Secţiunea determinată economic, potrivit celor precizate în paragraful 6.1 se

verifică tehnic. Verificările tehnice se referă la:
- stabilitatea termică în regim permanent sau intermitent
- condiţia de cădere de tensiune
- condiţia de secţiune minimă (din motive mecanice)
- condiţia la stabilitate termică în regim de scurtă durată la pornire – pentru
instalaţiile
electrice de forţă (motoare)
- condiţia de scurtcircuit – stabilitate termică şi dinamică (pentru barele electrice
rigide de fază)
- verificarea la efect corona – în cazul LEA de FIT
- 154 -
6.2.1. Stabilitatea termică în regim permanent sau intermitent
Presupune verificarea că temperatura conductorului în regim de durată nu

depăşeşte valorile prescrise de fabricant. Valorile acestor temperaturi sunt în jurul lui 70
°C.
Practic se face verificarea că inegalitatea de mai jos este respectată:
I adc ≥ I c (6.23)
în care Iadc reprezintă curentul admis de conductor (cablu) corectat în funcţie de
condiţiile de montare, iar Ic reprezintă curentul de calcul (curentul de sarcină maximă).
Valoarea Iadc se calculează pe baza curentului admis de conductoare şi cabluri în
condiţii standard, Iad. Acesta se ia din tabele, fiind stabilit după cum urmează:
• In cazul conductoarele liniilor aeriene neizolate sau izolate, valoarea Iad este
dată pentru θad=60-90 °C şi θa=25 [°C] şi grad de încărcare 100%.
Valoarea corectată se determină cu relaţia:
I adc = I ad ⋅ K1 A (6.24)
unde K1A se ia din tabele în funcţie de temperatura mediului ambiant şi de tipul
conductorului.
• Pentru cablurile electrice, normativul PE 107 dă valori ale sarcinii admisibile
în regim cu gradul de încărcare 70%. Gradul de încărcare, G, este definit ca raport între
sarcina medie şi cea maximă (de 15 minute). Valoarea Iad este dată separat pentru
cabluri pozate în pământ şi separat pentru cele pozate în aer. Pentru cablurile pozate în
pământ valorile sunt date pentru temperatura solului de 20 °C şi rezistenţa termică
specifică (inversul conductivităţii termice) egală cu 1 K⋅m/W. S-a considerat o
adâncime de pozare de 0.7 m. Pentru cabluri pozate în pământ curentul admisibil
corectat se calculează cu relaţia:
I adc = I ad ⋅ f 1 ⋅ f 2 (6.25)
în care f1=f1(θad, G , θsol, Rsol) - factor de corecţie în funcţie de temperatura solului, θsol,
gradul de încărcare G, rezistivitatea solului Rsol, fiind dat în tabele;
f2=f2(nc, G , Rsol) - factor de corecţie care ţine seama de numărul de cabluri
aflate în vecinătate, fiind precizat de asemenea în tabele.
Pe lângă aceşti doi factori, în cazuri speciale, se pot aplica coeficienţi de corecţie
suplimentari:
- la montaj în tuburi se aplică un coeficient de 0.85;
- dacă se utilizează plăci de acoperire cu o curbură pronunţată astfel încât nu se
elimină incluziunile de aer, se aplică un coeficient de corecţie de 0.9.
Pentru cabluri pozate în aer valorile Iad sunt date pentru θa=30 °C. Se dau
coeficienţi de corecţie care ţin seama de temperatura mediului de aglomerarea de cabluri
ca şi de modul de aşezare a acestora:
I adc = I ad ⋅ Ka ⋅ Kn (6.26)
în care Ka ţine seama de temperatura aerului. iar Kn ţine seama de numărul de cabluri şi
de aşezarea acestora.

- 155 -
De precizat că la stabilirea sarcinii de calcul Ic trebuie să se ţină seama (aşa cum
s-a mai arătat) de influenţa regimurilor intermitente sau variabile.
6.2.2. Verificarea la căderea de tensiune
Căderea de tensiune admisă în liniile electrice este la joasă tensiune de 5% în

instalaţiile de forţă şi 3% în instalaţiile de lumină, dacă alimentarea consumatorului se
face direct din reţeaua furnizorului. Dacă alimentarea consumatorului se face dintr-un
post de transformare sau centrala proprie, valorile pierderilor de tensiune este limitată la
10, respectiv 8%. Căderea de tensiune admisă pe perioada de pornire a unui motor este
de maxim 12 %.
Verificarea la căderea de tensiune este necesară în reţelele de joasă tensiune sau
medie tensiune în care sunt conectaţi direct receptoare.
Practic trebuie respectată inegalitatea:
ΔU
⋅ 3 ⋅ 100 ≤ ΔU ad (6.27)
Un
Se calculează regimul de funcţionare al reţelei, se determină căderea de tensiune
şi se verifică condiţia (6.27).
Pentru perioada pornirii se recalculaeză regimul cu valoarea curentului de
pornire (sau cu impedanţa de scurtcircuit la motoarele asincrone) şi se verifică căderea
de tensiune.
6.2.3. Condiţia la stabilitate termică în regim de scurtă durată la pornire
Pentru reţele de joasă tensiune, densitatea de curent admisă pe perioada pornirii

motoarelor este de 35 A/mm2 pentru cupru, respectiv 20 A/mm2 pentru conductoare de
aluminiu.
6.2.4. Condiţia la stabilitate termică şi dinamică la scurtcircuit
Are rolul de a asigura că pe durata unui scurtcircuit sau pe durata pornirii unor
motoare, temperatura cablului nu depăşeşte valoarea admisă pe o durată scurtă de timp,
θkad, egală, la majoritatea cablurilor cu 160 °C.
Verificarea are la bază relaţia:
R (θ ) ⋅ ik2 (t ) ⋅ dt ≤ m ⋅ c(θ ) ⋅ dθ (6.28)
Adică energia degajată pe perioada scurtcircuitului nu conduce la creşterea
temperaturii peste θkad.
Practic verificarea se face prin densitatea admisă pe perioada scurtcircuitului, jk,
timp de o secundă, nu depăşeşte valoarea admisă.
I ke2 ≤ I kad
2
= ( jk ⋅ S ) 2 (6.29)
Primul termen este solicitarea dată de reţea, iar al doilea valoarea admisă.
Calculul solicitării se realizează cu relaţia:

- 156 -
″
I ke = I k ⋅ ( m + n) ⋅ t k (6.30)
în care I”k reprezintă valoarea iniţială a componentei periodice a curentului de

scurcircuit (valoarea efectivă), parametrii m şi n ţin seama de aportul componentei
aperiodice a curentului de scurtcircuit, respectiv de variaţia în timp (la defecte apropiate
de generatoare) a componentei periodice, iar tk este durata scurtcircuitului.
Stabilitatea electrodinamică la scurtcircuit presupune verificarea că forţele
electrodinamice care apar între conductoarele fazelor nu depăşesc valorile admise din
punct de vedere mecanic de către conductoare. Problema se pune numai în cazul
conductoarelor sub formă de bară, fixate rigid.
6.2.5. Verificarea la stabilitatea mecanică
În cazul liniilor electrice aeriene se face un calcul mecanic riguros care asigură
că nu există condiţii (în orice situaţii ale mediului) pentru depăşirea eforturilor
admisibile.
Normativele prevăd secţiuni minime, chiar dacă din alte calcule rezultă valori
mai mici. La cablurile de energie în general, secţiunea minimă este de 1.5 mm2, în cazul
conductoarelor de cupru şi 4 mm2 în cazul conductoarelor de aluminiu. In cazul
conductoarelor montate în exterior, pe pereţii clădirilor, secţiunile minime sunt de 4
mm2 în cazul cuprului şi 10 mm2 în cazul conductoarelor din aluminiu. În normative
(I7) se dau secţiuni minime pentru diferite categorii de instalaţii.
6.2.6. Verificarea la efect corona
Se verifică, potrivit celor prezentate în paragraful 3.6, că tensiunea critică Ucr ,

calculată pentru timp frumos (rel. 3.189) este mai mare decât tensiunea maximă de
serviciu. Verificarea se face numai la liniile de FIT.

- 157 -
7. CALCULUL REGIMURILOR NESIMETRICE ALE

REŢELELOR ELECTRICE
Regimurile nesimetrice apar în cazul reţelelor electrice trifazate şi se
caracterizează prin inegalitatea valorilor efective ale tensiunilor şi curenţilor pe cele 3
faze ale reţelei sau/şi prin defazajul diferit de 120° între mărimile de fază.
Nesimetriile apar atât în regimuri normale de funcţionare când abaterile de la
simetrie sunt mici, aşa cum este cazul regimurilor cu sarcini dezechilibrate la joasă
tensiune, cât şi în regimuri de defect atunci când abaterile de la simetrie sunt mari.
Regimurile de defect care generează nesimetrii importante sunt:
- nesimetrii transversale
- scurtcircuite monofazate
- scurtcircuite bifazate cu sau fără punere la pământ
- dubla punere la pământ
- nesimetrii longitudinale
- întrerupere pe o fază
- întrerupere pe două faze
- nesimetrii complexe – combinaţii din două sau mai multe nesimetrii simple
Pentru calculul regimurilor nesimetrice se utilizează metoda componentelor

simetrice, care constă în descompunerea mărimilor de fază în 3 componente:
- o componentă de secvenţă directă
- o componentă de secvenţă inversă
- o componentă de secvenţă homopolară
Descompunerea şi recompunerea mărimilor de fază se face cu relaţiile:
⎡U R ⎤ ⎡1 1 1 ⎤ ⎡U h ⎤
⎢U ⎥ = ⎢1 a 2 a ⎥ ⋅ ⎢U ⎥ (7.1)
⎢ S⎥ ⎢ ⎥ ⎢ d⎥
⎢⎣U T ⎥⎦ ⎢⎣1 a a 2 ⎥⎦ ⎢⎣U i ⎥⎦
⎡ I R ⎤ ⎡1 1 1 ⎤ ⎡I h ⎤
⎢ I ⎥ = ⎢1 a 2
⎢ S⎥ ⎢ a ⎥⎥ ⋅ ⎢⎢ I d ⎥⎥ (7.2)
⎢⎣ I T ⎥⎦ ⎢⎣1 a a 2 ⎥⎦ ⎢⎣ I i ⎥⎦
⎡U h ⎤ ⎡1 1 1 ⎤ ⎡U R ⎤
⎢U ⎥ = 1 ⋅ ⎢1 a a 2 ⎥⎥ ⋅ ⎢⎢U S ⎥⎥ (7.3)
⎢ d⎥ 3 ⎢
⎢⎣U i ⎥⎦ ⎢⎣1 a 2 a ⎥⎦ ⎢⎣U T ⎥⎦
Calculul regimurilor nesimetrice ale reţelelor electrice

- 158 -
⎡I h ⎤ ⎡1 1 1 ⎤ ⎡ I R ⎤
1
⎢ I ⎥ = ⋅ ⎢1 a a 2 ⎥ ⋅ ⎢ I ⎥
⎢ d⎥ 3 ⎢ ⎥ ⎢ S⎥ (7.4)
⎢⎣ I i ⎥⎦ ⎢⎣1 a 2 a ⎥⎦ ⎢⎣ I T ⎥⎦
2⋅π
j⋅ 1 3
a =e 3 = − + j⋅
2 2
4⋅π
j⋅ 1 3
a2 = e 3 = − − j ⋅ (7.5)
2 2
1+ a + a = 0 2
unde
Id – curentul de secvenţă directă la locul de defect
Ii – curentul de secvenţă inversă la locul de defect
Ih – curentul de secvenţă homopolară la locul de defect
Ud – tensiunea de secvenţă directă la locul de defect
Ui – tensiunea de secvenţă inversă la locul de defect
Uh – tensiunea de secvenţă homopolară la locul de defect
Descompunerea este valabilă pentru orice punct din reţea.
7.1. Nesimetrii transversale
Sunt generate de impedanţe transversale (între faze sau între faze şi pământ)
inegale pe cele trei faze.
Pentru calculul acestor regimuri trebuie întocmite schemele de secvenţă ale
reţelei. Schema de secvenţă inversă este identică cu cea de secvenţă directă, cu
parametri aproximativ egali (apar diferenţe în cazul elementelor dinamice: motoare şi
generatoare).
Zd Zi
Id Ii
Ud Ui
Zh
Ih
Uh
Figura 7.1
Schemele echivalente de secvenţă

- 159 -
Calculul regimurilor se face utilizând ecuaţiile de secvenţă ale reţelei şi condiţiile de
la locul de defect.
În cazul în care se utilizează metode manuale, schemele reţelelor de secvenţă
(directă, inversă şi homopolară) se reduc la locul de defect.
După reducerea schemelor de secvenţă la locul de defect, acestea vor arăta ca în
figura 7.1.
Pentru schemele din figura 7.1 se scriu ecuaţiile la locul de defect:

E = Zd ⋅ Id +U d
0 = Zi ⋅ Ii +U i (7.6)
0 = Zh ⋅ Ih +U h
unde:
E – tensiunea electromotoare echivalentă la locul de defect, reprezentând
tensiunea de fază la locul de defect înaintea apariţiei acestuia. Se determină prin calculul
regimului permanent trifazat înainte de defect
Zd – impedanţa echivalentă de secvenţă directă la locul de defect
Zi – impedanţa echivalentă de secvenţă inversă la locul de defect
Zh – impedanţa echivalentă de secvenţă homopolară la locul de defect
Aceste impedanţe se calculează prin reducerea schemelor de secvenţă în raport
cu locul de defect.
Pentru un defect oarecare, necunoscutele problemei sunt cele 6 mărimi: Ud, Ui,
Uh, Id, Ii, Ih. Întrucât avem numai 3 ecuaţii (rel. (7.6)), pentru determinarea celor 6
mărimi se utilizează condiţiile la locul de defect, scrise pentru fiecare fază, în tensiuni şi
curenţi.
7.1.1. Scurtcircuit monofazat
Condiţiile la locul de defect se scriu din figura 7.2. S-a considerat un scurtcircuit
printr-o impedanţă Z.
T
UR = Z ⋅IR S
IS = 0 (7.7) R
IR
IT = 0 IS
IT
Scriind condiţiile pentru curenţi în mărimi de Z UR
secvenţă vom obţine:
I S = I h + a2 ⋅ I d + a ⋅ I i = 0
(7.8)
2
IT = I h + a⋅I d + a ⋅Ii = 0 Figura 7.2
Scăzând cele 2 ecuaţii: Condiţii la locul de defect
( )
a 2 − a ⋅ (I d − I i ) = 0 ⇒ I d = I i (7.9)
Scurtcircuit monofazat
Înlocuind într-una din ecuaţiile (70) rezultă:

( )
Ih + a2 + a ⋅ Id = 0 (7.10)

- 160 -
şi ţinând seama de ultima relaţie din (7.5), rezultă imediat:
Id = Ii = Ih (711)
Utilizând prima ecuaţie din (69):
U R = Z ⋅3⋅ I d (7.12)
şi adunând cele 3 ecuaţii de secvenţă:
E = I d ⋅ (Z d + Z i + Z h ) + 3 ⋅ Z ⋅ I d (7.13)
E
Id = (7.14)
Z d + Z i + Z h + 3⋅ Z
Curentul de scurtcircuit monofazat rezultă din (7.2):
3⋅ E
Ik = I R = Id + Ii + Ih = (7.15)
Z d + Z i + Z h + 3⋅ Z
Dacă avem scurtcircuit metalic, Z=0, atunci:
3⋅ E
Ik = I R = Id + Ii + Ih = (7.16)
Zd + Zi + Zh
Calculul circulaţiilor de curenţi prin reţea se realizează prin calculul tensiunilor
şi curenţilor în schemele de secvenţă
De exemplu, tensiunile de secvenţă cele de fază la locul de defect:
⎛ Zi + Z h + 3⋅ Z ⎞
U d = E − Z d ⋅ I d = E ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ (7.17)
⎝ Z d + Zi + Zh + 3⋅ Z ⎠
Zi
U i = −Z i ⋅ I i = − ⋅E (7.18)
Z d + Z i + Z h + 3⋅ Z
Zh
U h = −Z h ⋅ I h = − ⋅E (7.19)
Z d + Zi + Z h + 3⋅ Z
3⋅ Z
UR = ⋅E
Z d + Zi + Z h + 3⋅ Z
a 2 ⋅ (Z i + Z h + 3 ⋅ Z ) − a ⋅ Z i − Z h
U S =U h + a 2 ⋅ U d + a ⋅ U i = ⋅E (7.20)
Z d + Zi + Z h + 3⋅ Z
⎡ a2 ⋅ Zd + a ⋅ Z i + Z h ⎤
U S = E ⋅ ⎢a 2 − ⎥ (7.21)
⎣ Z d + Zi + Z h + 3⋅ Z ⎦
a ⋅ (Z i + Z h + 3 ⋅ Z ) − a 2 ⋅ Z i − Z h
U T =U h + a ⋅ U d + a 2 ⋅ U i = ⋅E (7.22)
Z d + Zi + Z h + 3⋅ Z
⎡ a ⋅ Zd + a2 ⋅ Z i + Z h ⎤
U T = E ⋅ ⎢a − ⎥ (7.23)
⎣ Z d + Zi + Z h + 3⋅ Z ⎦
În cazul scurtcircuitului metalic (Z=0)şi Zd=Zi, se obţin relaţiile mai simple:
⎡ 1 3 Zh − Zd ⎤
U S ,T = E ⋅ ⎢− ∓ j ⋅ − ⎥ (7.24)
⎣ 2 2 2 ⋅ Z d + Z h ⎦
- 161 -
Obs. Egalitatea curenţilor de secvenţă, Id= Ii= Ih, ne sugerează înserierea
schemelor de secvenţă în cazul scurtcircuitului monofazat (figura 7.3).
E Zd Zi Zh
Id Ii Ih
3Z
Figura 7.3
Schema echivalentă de secvenţă în cazul sc.
monofazat
7.1.2. Scurtcircuit bifazat
Constă într-o legătură între două faze printr-o impedanţă Z (figura 7.4).
Condiţiile la locul de defect sunt:
IR =0
T
I S +I T = 0 (7.25)
S
U S −U T = Z ⋅ I S
R
Din a doua condiţie rezultă:
( ) ( )
I h + a2 + a ⋅ I d + a2 + a ⋅ I i = 0
R I
IS
Z
I T UT
(7.26) US
sau ţinând seama de (7.5):
I h − (I d + I i ) = 0 (7.27)
iar din prima ecuaţie din (7.25) şi (7.27)
Ih +Ih =0⇒ Ih =0
(7.28) Figura 7.4
I d = −I i
Condiţii la locul de defect
Din ecuaţia 3-a din (7.6) rezultă: Scurtcircuit bifazat
Uh =0 (7.29)
Scriind pe componente ecuaţia 3-a din (7.25) avem:
(a 2 − a ) ⋅ U d + (a − a 2 ) ⋅ U i = Z ⋅ (a 2 − a ) ⋅ I d (7.30)
sau
U d −U i = Z ⋅ I d (7.31)
Utilizând primele două relaţii din (7.6) rezultă:
E − Zd ⋅Id + Zi ⋅Ii = Z ⋅Id (7.32)
sau, ţinând seama de (7.28):

- 162 -
E
Id = (7.33)
Zd + Zi + Z
I k = I S = a 2 ⋅ I d + a ⋅ I i = (a 2 − a) ⋅ I d (7.34)
E
Ik = IS = − j⋅ 3⋅ (7.35)
Zd + Zi + Z
În cazul unui scurtcircuit metalic:
E
Ik = IS = − j⋅ 3⋅ (7.36)
Zd + Zi
7.1.3. Scurtcircuit bifazat cu punere la pământ
Schema la locul de defect este arătată

în figura 7.5. Rezultă condiţiile la R
locul de defect: S
U S = U T = (I S + I T ) ⋅ Z T
(7.37) IT IS
IR = 0 IR
Scriind condiţiile pentru curenţi în UT Z US

mărimi de secvenţă vom obţine:
U S = U h + a 2 ⋅ U d + a ⋅ U i = (I S + I T ) ⋅ Z
U T = U h + a ⋅ U d + a 2 ⋅ U i = (I S + I T ) ⋅ Z Figura 7.5
(7.38) Condiţii la locul de defect
Scăzând cele 2 ecuaţii: Scurtcircuit bifazat cu punere la
( )
a 2 − a ⋅ (U d − U i ) = 0 ⇒ U d = U i pământ
(7.39)
Făcând suma IS+IT vom obţine:
( )
I S + I T = 2 ⋅ I h + a 2 + a ⋅ (I d + I i ) = 2 ⋅ I h − (I d + I i ) = 3 ⋅ I h (7.40)
unde s-a ţinut seama de ecuaţia 2-a din (7.37) scrisă pe componente simetrice.
Din ecuaţia 3-a din (7.6) rezultă:
U
Ih = − h (7.41)
Zh
Înlocuind (7.39) în prima ecuaţie din (7.38), utilizând (7.40),(7.41):
Z
U h − U d = −3 ⋅ U h ⋅ (7.42)
Zh
Zh
Uh = ⋅U d (7.43)
Z h + 3⋅ Z

- 163 -
Folosind a doua ecuaţie din (7.37) scrisă pe componente, în care curenţii de
secvenţă se determină din (7.6) avem:
E −U d U i U h
− − =0 (7.44)
Zd Zi Zh
în care ţinem seama de (7.39) şi (7.43):
E −U d U d Ud
− − =0 (7.45)
Zd Zi Z h + 3⋅ Z
E 1
Ud = ⋅ (7.46)
Zd 1 1 1
+ +
Z d Z i Z h + 3⋅ Z
Z E
Uh = h ⋅ (7.47)
Z d Z h + 3⋅ Z Z h + 3⋅ Z
+ +1
Zd Zi
⎛ Zh ⎞
U R = 2 ⋅ U d + U h = U d ⋅ ⎜⎜ 2 + ⎟ (7.48)
⎝ Z h + 3 ⋅ Z ⎟⎠
E 1 ⎛ Zh ⎞
UR = ⋅ ⋅ ⎜⎜ 2 + ⎟⎟ (7.49)
Zd 1 + 1 + 1 ⎝ Z h + 3 ⋅ Z ⎠
Z d Zi Z h + 3⋅ Z
U Z E
U S = U T = 3 ⋅ I h ⋅ Z = −3 ⋅ h ⋅ Z = −3 ⋅ ⋅ (7.50)
Zh Z d Z h + 3⋅ Z + Z h + 3⋅ Z +1
Zd Zi
Rezultă curenţii de secvenţă din (7.6):
⎛ ⎞
⎜ ⎟
E −U d E ⎜ 1 1 ⎟
Id = = 1− ⋅ (7.51)
Zd Zd ⎜ Zd 1 + 1 + 1 ⎟
⎜
⎝ Z d Z i Z h + 3 ⋅ Z ⎟⎠
sau
Z i + Z h + 3⋅ Z
Id = E⋅ (7.52)
Z d ⋅ Z i + (Z h + 3 ⋅ Z ) ⋅ (Z d + Z i )
U U 1 E 1
Ii = − i = − d = − ⋅ ⋅ (7.53)
Zi Zi Zi Zd 1 + 1 + 1
Z d Z i Z h + 3⋅ Z
sau
Z h + 3⋅ Z
I i = −E ⋅ (7.54)
(Z d + Z i ) ⋅ ( Z h + 3 ⋅ Z ) + Z d ⋅ Z i

- 164 -
U 1 Zh E
Ih =− h =− ⋅ ⋅ (7.55)
Zh Z h Z d Z h + 3⋅ Z + Z h + 3⋅ Z +1
Zd Zi
sau
Zi
I h = −E ⋅ (7.56)
Z d ⋅ Z i + (Z h + 3 ⋅ Z ) ⋅ (Z d + Z i )
În cazul scurtcircuitului metalic (Z=0), vom avea:
Zi + Zh
Id = E⋅ (7.57)
Z d ⋅ Z i + Z h ⋅ (Z d + Z i )
Zh
I i = −E ⋅ (7.58)
(Z d + Z i ) ⋅ Z h + Z d ⋅ Z i
Zi
I h = −E ⋅ (7.59)
Z d ⋅ Z i + Z h ⋅ (Z d + Z i )
Curenţii pe faze se determină cu (7.2), iar curentul prin pământ se determină cu
relaţia:
I p = 3⋅ I h (7.60)
Tensiunile pe faze devin (în varianta simplificată (Zi = Zh):
3⋅ Z h
UR = ⋅E
Zd + 2⋅Zh (7.61)
U S =UT = 0
7.1.4. Scurtcircuit trifazat

T
În cazul unui scurtcircuit trifazat, S
considerăm că fiecare fază este pusă la pământ
R
printr-o impedanţă Z. Curentul de scurtcircuit
IR
trifazat va fi: IS IT
E
Ik = Id = (7.62) Z Z Z
Zd +Z
Tensiunea la locul de defect pe faze va fi:
U R = Z ⋅IR = Z ⋅Id (7.63)
Figura 7.6
Condiţii la locul de defect
Scurtcircuit trifazat

- 165 -
7.1.5. Alte precizări privind calculul curenţilor de scurtcircuit
În calcule de proiectare, potrivit PE 134, tensiunea la locul de defect, înaintea

acestuia, se ia după cum urmează:
U
E = c⋅ n (7.64)
3
Valoarea c, se alege după cum urmează:
Tabelul 7.1
Valorile factorului de tensiune c
Tensiunea nominală Factorul de tensiune c, pentru Factorul de tensiune c,

Un calculul curentului de pentru calculul curentului de
scurtcircuit maxim scurtcircuit minim
100-1000 V 1.05 0.95
(joasă tensiune)
1- 20 kV 1.1 1
(medie tensiune)
110-220 kV 1.1 1
(înaltă tensiune)
400 kV 1 1
În cazul scurtcircuitelor apropiate de surse(generatoare) sau în apropierea altor

elemente active (motoare asincrone, motoare sincrone, compensatoare sincrone) trebuie
să se ţină seama de aportul acestora la scurtcircuit. În asemenea cazuri trebuie să se ţină
seama de modificarea reactanţelor acestor maşini la apariţia scurtcircuitului. De regulă,
considerarea acestor surse cu aport variabil la scurtcircuit se face atunci când defectul
are loc la bornele generatoarelor (sau a blocurilor generator-transformator ridicător) sau
la bornele motoarelor. În asemenea cazuri curenţii la diferite momente se calculează cu
impedanţe diferite sau se utilizează curbe de variaţie. În practică interesează curentul de
scurtcircuit iniţial (la t=0) şi curentul la momentul ruperii acestuia (tr) în funcţie de
timpul protecţiei care acţionează. Pentru generatoare se utilizează reactanţa
supratranzitorie, X”d corectată în funcţie de valoarea sarcinii şi a tensiunii în momentul
defectului.
Pentru verificarea la stabilitatea electrodinamică a echipamentelor, trebuie
determinată amplitudinea maximă a curentului de scurtcircuit, numit curent de şoc, isoc.
isoc = K soc ⋅ 2 ⋅ I k" (7.65)
unde Ksoc este factorul de şoc (sau factorul de lovitură) şi are valori uzuale în jur de 1.8.
În normativul PE 134, Ksoc este notat cu χ.
Valoarea lui Ksoc rezultă din valoarea maximă a curentului de scurtcircuit pentru
un circuit inductiv (R, X), valoare care are loc la t=0.01 s (ω·t = π):
R
−π ⋅
K soc = 1 + e X
(7.66)
- 166 -
În normativ este dată o expresie apropiată:
R
−3⋅
K soc = 1.02 + 0.93 ⋅ e X
(7.67)
7.1.6. Întocmirea schemelor de secvenţă şi calcul tensiunilor şi curenţilor

în reţea
Schema de secvenţă directă şi inversă se întocmeşte pornind de la fiecare sursă

către locul de defect. În ceea ce priveşte schemele de secvenţă homopolară ele se
întocmesc pornind dinspre locul de defect, căutând căi de închidere a componentelor
homopolare. Pentru schemele de secvenţă directă, inversă şi homopolară ale liniilor şi
transformatoarelor se ţine seama de cele prezentate în capitolul 3 al acestui curs. În
cazul generatoarelor parametrii de secvenţă inversă reactanţele inverse iau:
X gi = 1.45 ⋅ X gd (7.68)
în cazul maşinilor fără înfăşurări de amortizare şi,
X gi = 1.22 ⋅ X gd (7.69)
în cazul maşinilor cu înfăşurări de amortizare.
În cazul motoarelor asincrone reactanţa inversă se calculează ţinând seama de
faptul că alunecarea este 2-s în loc de s. În schema motorului se va înlocui R2′ / s cu
R2′ /( 2 − s ) .
Pentru reţele complexe, fără surse, reactanţa inversă se poate considera:
Z ri = (0.18 + j ⋅ 0.24 ) ⋅ Z d (7.70)
pentru reţele de medie tensiune,
Z ri = (0.19 + j ⋅ 0.36 ) ⋅ Z d (7.71)
pentru reţele de înaltă tensiune.
Generatoarele şi motoarele nu se consideră în schema de secvenţă homopolară
întrucât, de obicei, au neutrul izolat.

- 167 -
7.2. Nesimetrii longitudinale
Constă în întreruperea circuitelor trifazate pe una sau două faze, ca în figura 7.7:
T T
S S
R R
a) b)
Figura 7.7
Nesimetrii longitudinale
a) întreruperea pe o fază
b) întreruperea pe două faze
d
E Zd
Figura 7.8
Scheme Id
echivalente de Ud
secvenţă
Zi
Ii
Ui
Zh
Ih
Uh

- 168 -
Sunt nesimetrii apărute datorită funcţionării necorespunzătoare a

întrerupătoarelor care au acţionare monofazată. Funcţionarea cu număr incomplet de
faze poate conduce la supratensiuni periculoase.
Calculul regimurilor nesimetrice în acest caz se face prin reducerea impedanţelor
la locul de defect, ca în figura 7.8.
Ecuaţiile schemelor echivalente de secvenţă:

E = ΔU d + Z d ⋅ I d
0 = ΔU i + Z i ⋅ I i (7.72)
0 = ΔU h + Z h ⋅ I h
7.2.1. Întrerupere pe o fază
Condiţiile locale sunt:

ΔU S = ΔU T = 0
(7.73)
IR = 0
Dacă se înlocuiesc tensiunile de fază în funcţie de mărimile de secvenţă (relaţii
de forma 7.1) avem:
ΔU S = ΔU h + a 2 ⋅ ΔU d + a ⋅ ΔU i = 0
(7.74)
ΔU T = ΔU h + a ⋅ ΔU d + a 2 ⋅ ΔU i = 0
Scăzând ecuaţiile (7.74) ţinând seama de (7.5) rezultă:
ΔU d = ΔU i
şi înlocuind într-una din ecuaţiile (7.74) avem
ΔU d = ΔU i = ΔU h (7.75)
Prin sumarea curenţilor de secvenţă din ecuaţiile din (7.72), ţinând seama de a
doua rel. din (7.73):
E − ΔU d ΔU d ΔU d
− − =0 (7.76)
Zd Zi Zh
⎛ Zi ⋅Zh ⎞
ΔU d = E ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ (7.77)
⎝ Zd ⋅Zi + Zd ⋅Zh + Zi ⋅Zh ⎠
Zi ⋅Zh
ΔU R = 3 ⋅ E ⋅
Zd ⋅Zi + Zd ⋅Zh + Zi ⋅Zh
(7.78)
Curenţii de secvenţă se determină din (7.72), iar curenţii pe fazele S,T se
determină cu relaţiile (7.2).
7.2.2. Întrerupere pe două faze
Condiţiile locale sunt:

- 169 -
IS = IT = 0
(7.79)
ΔU R = 0
Condiţia fiind asemănătoare cu (7.7) rezultă imediat (7.11). Sumând relaţiile din
(7.72), ţinând seama de a doua relaţie din (7.79) avem:
E
Id = Ii = Ih = (7.80)
Zd + Zi + Zh
iar din (7.72) rezultă tensiunile de secvenţă:
Zi +Zh
ΔU d = ⋅E
Zd +Zi +Zh
Zi
ΔU i = − ⋅E (7.81)
Zd +Zi +Zh
Zh
ΔU h = − ⋅E
Zd + Zi + Zh
Curentul pe faza R se determină din (7.2):
3⋅ E
IR = (7.82)
Zd + Zi + Zh
Valorile diferenţelor de potenţial ΔUS, ΔUT se determină din 7.1.

- 170 -
BIBLIOGRAFIE
1. Potolea, Eugeniu – Calculul regimurilor de funcţionare ale sistemelor

electroenergetice, Editura Tehnică Bucureşti 1977.
2. Ionescu, Traian G, Pop, Olga – Ingineria sistemelor de distribuţie a energiei
electrice, Editura Tehnică Bucureşti 1998.
3. Eremia, M., Crişciu, H., Ungureanu, B., Bulac, C., Analiza asistată de
calculator a regimurilor sistemelor electroenergetice, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1985.
4. Gavrilas Mihai, Filimon Marius Nelu ,Tendinte moderne in distributia energiei
electrice, Ed. Agir. 2001.
Poeată, A.,
5. PE 132/2003 – Normativ pentru proiectarea reţelelor electrice de distribuţie
publică, SC ELECTRICA SA, 2003.
6. HG nr. 867 din 17 iulie 2003, pentru aprobarea Regulamentului privind
racordarea utilizatorilor la reţelele electrice de interes public
7. Gavrilas Mihai, Filimon Marius Nelu ,Tendinte moderne in distributia energiei
electrice, Ed. Agir. 2001.
8. Poeată, A., Arie A, şa. – Transportul şi distribuţia energiei electrice, Editura
Didactică şi Pedagogică, 1981.
9. ANRE, Codului tehnic al reţelei electrice de transport, Aprobat prin ordinul
nr. 20 din 27 august 2004.
Bibliografie
- 171 -

Retele PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Retele PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DIN BACĂU

CURS PENTRU UZUL STUDENŢILOR

1.1. Scurt istoric

Utilizarea energiei electrice a necesitat şi soluţii pentru transmiterea acesteia la

Laufen Frankfurt pe Main

• Utilizarea unor tensiuni mai mari de 80 kV a necesitat utilizarea izolatoarelor

1.3. Definiţii şi obiectul cursului

1.3. Clasificarea reţelelor

Clasificarea reţelelor se face după următoarele criterii:

1.4. Regimuri de funcţionare a reţelelor electrice

Calcul şi analiza regimurilor de funcţionarea ale reţelelor electrice se bazează pe

De remarcat că forma (1.37) se utilizează la calculul regimurilor permanente,

În calculul regimurilor permanente, generatoarele nu se înlocuiesc prin tensiuni

• Puterea electrică în regim trifazat, simetric

Aşa cum am arătat în capitolul introductiv al lucrării, reţelele electrice cuprind,

2.1. Construcţia liniilor electrice aeriene

Liniile sunt constituite din stâlpi, conductoare, armături, cleme şi izolatoare.

2.1.1. Conductoarele liniilor electrice

Conductoarele de MT şi joasă tensiune pot fi izolate sau neizolate. La JT se

LEA noi < 0,028264 0,00403 2,703 2,3·10-5 5500 18,5÷16,5

32,5 sau 31,5 (tip A),

Elemente constructive ale liniilor electrice

câteva caracteristici ale conductoarelor de oţel aluminiu.

Elemente constructive ale liniilor electrice

De asemenea, este necesară verificarea stabilităţii termice în regim de

Elemente constructive ale liniilor electrice

Elemente constructive ale liniilor electrice

Sunt elementele liniilor electrice care, prin intermediul izolatoarelor, clemelor şi

Elemente constructive ale liniilor electrice

Elemente constructive ale liniilor electrice

Stâlpii de beton armat – au următoarele avantaje:

Elemente constructive ale liniilor electrice

Elemente constructive ale liniilor electrice

2.1.3. Console pentru LEA de medie şi joasă tensiune

În cazul stâlpilor metalici, consolele se realizează din montanţi şi zăbrele ca în

Figura 2.9 Figura 2.9

o coronament orizontal simplu utilizat în cazul izolatoarele tip suport;

Elemente constructive ale liniilor electrice

În figura 2.15 se prezintă tije şi bridă pentru prinderea conductoarelor torsadate

Elemente constructive ale liniilor electrice

Elemente constructive ale liniilor electrice

Conturnarea este o descărcare exterioară izolatorului, de-a lungul liniei de fugă.

2.1.4.1. Materiale pentru izolatoare

Izolatoarele pot fi construite din:

Elemente constructive ale liniilor electrice

În cadrul acestor materiale izolante, izolatorii compoziţi de tracţiune realizaţi

Elemente constructive ale liniilor electrice

2.1.4.2. Izolatoare pe tipuri constructive şi tensiuni

Elemente constructive ale liniilor electrice

Elemente constructive ale liniilor electrice

În figura 2.24 se prezintă un izolator din cauciuc siliconic tip tijă, de 20 kV

2.1.5. Cleme şi armături

Clemele şi armăturile realizează legătura electrică şi mecanică între

Elemente constructive ale liniilor electrice

Clemele şi armăturile trebuie să asigure rezistenţa mecanică necesară. Sarcinile

În figurile 2.27÷2.34 se prezintă câteva exemple de cleme şi armături utilizate în

Elemente constructive ale liniilor electrice

Elemente constructive ale liniilor electrice

Elemente constructive ale liniilor electrice

Utilizarea liniilor electrice în cablu aduce o serie de avantaje, cum ar fi:

2.2.1. Clasificarea cablurilor

A. În funcţie de tensiunea la care funcţionează

2.2.2. Simbolizarea cablurilor