CAPITOLUL 1

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

• Cu toate ca punctul de plecare l-a reprezentat

analiza fenomenelor termice, în decursul anilor
termodinamica a depăşit sfera unei ştiinte despre
căldura, ea putând fi considerată astăzi, ca o ştiinţă
generală a energiilor.

• Ea se ocupă în principal cu producerea,

transportul, transformările şi utilizarea căldurii în
tehnică.
1.2. Sisteme şi stare

O analiza termodinamică incepe întotdeauna prin

delimitarea spaţiului sau cantităţii de substanţă
asupra căreia se efectuează cercetarea. Cantitatea de
substanţă sau spaţiul de control delimitat poartă
denumirea de sistem termodinamic.

•Sisteme închise definite printr-o anumită cantitate de

substanţă, nu există transport de substanţă prin
limitele sistemului ;
•Sisteme deschise definite printr-un spaţiu de control,
curenţii de substanţă pot părăsi sau pătrunde prin
limitele sistemului ;
•Sisteme izolante sunt cazuri particulare ale
sistemelor închise, ele nu schimbă cu mediul exterior
nici energie nici substanţă.
Starea interioară a unui sistem termodinamic văzută la
nivel molecular este o continuă mişcare. Macroscopic
caracterizarea stării este posibilă printr-un număr mic
de parametrii măsurabili ce formează parametrii
fundamentali de stare. Aceştia sunt: presiune (p),
temperatura (T) şi volum specific (v).

Stările de echilibru ale unui sistem termodinamic sunt

acelea la care parametrii de stare nu se modifică în
timp, atunci când încetează acţiuni exterioare asupra
sistemului.
1.3. Proces termodinamic şi transformarea de stare

Starea de echilibru a unui sistem termodinamic se

poate modifica printr-o intervenţie din exterior, care
poate fi: o modificare a volumului sistemului, o
introducere sau extragere de energie.

Procedeul prin care se modifică starea de echilibru a

unui sistem poartă denumirea de proces
termodinamic. În timpul oricărui proces termodinamic,
are loc o modificare a stărilor sistemului, sau altfel
spus, sistemul suferă o transformare de stare.

Transformarea cvasistatică se defineşte ca fiind o

succesiune de stări de echilibru prin care trece
sistemul termodinamic.
O transformare cvasistatică se reprezintă într-o
diagramă p-v, printr-o curbă continuă (Fig1.3) .

Fig. 1.3. Reprezentarea unei Fig. 1.4. Cilindru cu piston

transformări cvastatice
1.4. Procese reversibile şi ireversibile

S. Carnot a introdus procesul idealizat în

termodinamică – procesul reversibil.

Un proces reversibil se defineşte astfel: un sistem

care a suferit un proces termodinamic şi care poate fi
readus în starea iniţiala fără nici o modificare
remanentă în mediul exterior sau în oricare din
mărimile de stare ce au descris transformarea
termodinamică.
Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite procesul
este ireversibil.
 CAPITOLUL 2
PRIMUL PRINCIPIU AL
TERMODINAMICII
2.1. Lucrul mecanic şi căldura
La interacţiunea a două sisteme pot avea loc transferuri de
energie în diverse moduri:
-modul de transfer de energie prin efect termic se numeşte
căldură (şi este caracteristic sistemelor care nu-şi modifică
parametrii externi în timpul procesului) ;
-modul de transfer de energie prin efect mecanic se
numeşte lucru mecanic (şi este caracteristic sistemelor la
care parametrii externi variează în timpul procesului).
 Lucrul mecanic

 L  F  dx (2.1)

F — forţă ;
x — deplasarea punctului de aplicaţie al forţei, pe direcţia forţei.

Fig. 2.1: Sistem termodinamic închis într-un cilindru cu piston

F
p   F  p  A  L  p  A  dx
A
  L   pdV - lucrul mecanic elementar (infinitezimal) la
variatia volumului

unde p – presiunea exercitată de gaz asupra pistonului.

Observaţie: Lucrul mecanic este o formă de energie. Un
sistem nu poate înmagazina lucrul mecanic, ci numai
energie, de aceea spunem că, lucrul mecanic reprezintă
una din formele de transmitere a energiei între sisteme.

În termodinamică se stabileşte următoarea

convenţie de semne :
- dacă sistemul primeşte energie pe calea
interacţiunii mecanice, atunci lucrul mecanic
corespunzător este negativ (L < 0);
- dacă sistemul cedează energie pe calea
Lucrul mecanic în
interacţiunii mecanice, atunci lucrul mecanic
transformările de stare
corespunzător este pozitiv (L> 0). reversibile
 Lucrul mecanic intr-o transformare reversibila

1. Stare termodinamică iniţială.

2. Stare termodinamică finală.

Fig.2.2. Lucrul mecanic într-o transformare de stare reversibilă

Lucru mecanic total efectuat sau consumat între poziţiile 1 şi 2

ale pistonului va fi:
. 2 2
L12   L   pdV J  (2.3)

1 1
Se observă că lucrul mecanic efectuat de gaz ( l12) este
reprezentat de aria cuprinsă sub curba 1 – 2 .
2
l12   pdv  A1'122' (2.4)
1

Pentru o masă de gaz egală cu unitatea, lucrul mecanic

efectuat de gaz :
1
l12   pdv [ J/kg ]. (2.5)
2

Observaţie: S-a notat  L şi nu dL deoarece, lucrul

mecanic depinde de drum. Deci lucrul mecanic nu admite o
diferenţială totală exactă.
Fig. 2.3.Lucrul mecanic schimbat între stările A şi B
 Lucrul mecanic de dislocare ( de deplasare )

Fig. 2.4. Interacţiunea mecanică g-g în cazul unui sistem deschis

Pentru introducerea fiecărui kg de gaz în sistem se

cheltuieşte din exterior un lucru (de deplasare sau de
dislocare) care este cedat fiecărei tranşe de gaz de
către masa de gaz aflată în spatele său :
l d  F  x  p  A  x  p  v [ J/kg ]. (2.6)
 Lucrul mecanic tehnic

Considerăm maşina tehnică (M.T.) din figură :

Fig. 2.5 Lucrul mecanic tehnic

Expresia lucrului mecanic tehnic este :

Lt 12  Lad  L12  Lev (2.7)

unde :
Lad – lucru mecanic de dislocare la intrare în maşină (este
pozitiv).
Lad  p1  V1
Lev – lucru mecanic consumat pentru evacuarea agentului
în maşină (este negativ):

Lev   p 2  V2
L12 - lucru mecanic produs, de la starea 1 la starea 2.
Relaţia ( 2.7) devine:

Lt12 P1V1 P2V2 L12 L12P2V2 P1V1 (2.8)

2
Dar L12=  pdV lucrul mecanic produs prin
1
variaţia volumului, rezultă:
2 2 2
Lt 12   pdV   d  pV     Vdp (2.9)
1 1 1

Pentru m = 1 kg
gaz 2
l t12    vdp (2.10)
1
Reprezentarea lucrului mecanic tehnic în diagrama
(p-v) :

Fig. 2.6 Lucrul mecanic tehnic reprezentat în diagrama ( p-v)

 Energia internă

Definiţie: Energia internă este partea din energia totală a

unui sistem fizic care depinde exclusiv de mărimile lui de
stare interne.
U1  U 2  L12 (2.11)

Căldura
Cantitatea de caldură se calculează cu relaţia
calorimetrică clasică într-un proces termodinamic
elementar :
 Q  m  c  dT (2.12)

 q  cdT (2.13)
Căldura schimbată de un sistem termodinamic în procesul
termodinamic 1-2, când temperatura sistemului variează de la T1
la T2; 2 2
Q12    Q   m  c  dT J  (2.14)
1 1

Convenţie: căldura primită de un corp în cursul unui proces

termodinamic este pozitivă (deoarece duce la creşterea
temperaturii sistemului dT > 0) .
- căldura cedată este
negativă
Observaţie: Ca şi lucrul mecanic, căldura nu este o mărime de
stare, mărimea ei depinzând de felul procesului care duce
sistemul de la starea 1 la starea 2. Căldura este o mărime
extensivă ( ca şi energia internă şi lucrul mecanic ).
Vom nota cu δQ – variatia infinitezimală (elementară) de
căldură.
 2.2. Entalpia

Entalpia H se dă în forma :

unde:
H  U  pV J  (2.15)

U – energia internă;
pV - lucrul mecanic de deplasare.

2.3. Principiul I al termodinamicii. Formulări

Pentru sisteme izolate, principiul I al termodinamicii se exprimă
astfel: ,,într-un sistem izolat, energia se conservă indiferent de
transformările care au loc în interior.’’ n
E j  const. (2.17)
j 1
“ nu se poate realiza o maşină termică cu funcţionare continuă,
care să producă lucrul mecanic fără a consuma o cantitate
echivalentă de căldură”
,,este imposibilă construcţia unui perpetuum mobile de speţa I.”
 Principiul I al termodinamicii pentru sisteme închise

Considerăm un sistem termodinamic închis care parcurge un proces

închis (ciclu)

Fig.2.7 Sistem termodinamic închis care parcurge un ciclu

Deci, la sistemele închise care parcurg un ciclu :

Qc  Lc (2.18)
Pentru sisteme închise care parcurg procese deschise (Fig.2.8).

Fig. 2.8. Reprezentarea unui ciclu în diagrama (p-v)

Q1b 2  Q2c1  L1b 2  L2 c1 (2.19)

Q1a 2  Q2c1  L1a 2  L2 c1
(2.20)
sau Q1a 2 L1a 2  Q1b 2  L1b 2  const
U  U 2  U1  Q12  L12 J  (2.21)
Pentru un proces termodinamic elementar :

dU   Q  L   Q  pdV (2.22)

sau pentru unitatea de masă:

u 2  u1  q12  l12 J / kg  (2.23)

du  q  l  q  pdv (2.24)
Diferenţiind relaţiile de definiţie ale entalpiei rezultă :
dH  dU  d p  V   dH  dU  pdV  Vdp (2.25)
 dH   Q  Vdp

şi dh  q  dp (2.26)

dar Vdp   Lt ; dp   l t 

înlocuind şi integrând
 H 2  H1  Q12  Lt 12 J 
şi h2  h1  q12  l t 12 J / kg  (2.27)
Se dau următoarele expresii matematice pentru principiul I al
termodinamicii :
Q12  U 2  U1  L12 J 
q12  u 2  u1  l12 J / kg 
 Q  dU   L
 q  du  l
H12  Q2  Q1  Lt 12 J 
h12  q 2  q1  l t 12 J / kg 
în cazul unui ciclu:  dU  0
. c
 Folosind relaţiile deja introduse :

 q  cdT  l  pd
,
rezultă: du  cdT  pd (2.28)

Pentru un proces desfăşurat la v = ct;

 u 
du  cv dT    dT (2.31)
 T 

În cazul general, principiul I al termodinamicii se scrie :

 q  cv dT  pdv (2.34)
 CAPITOLUL 3
GAZUL PERFECT
Gazul ideal reprezintă o stare ideală ( ipotetică ).

Ecuaţia Clapeyron sau ecuaţia termică ( caracteristică ) de

stare a gazului perfect

Fig. 3.2. Proces izoterm urmat de un proces izobar,

reprezentare în (p-v)
 p1v1  p 2 v (3.12)

v v2
 (3.13)
T1 T2
p 1v1 p 2v
 v  2
 v (3.14)
T1 T2
. Stările 1 şi 2 au fost arbitrare
p v (3.15)
 const
T
Notând cu ’’R”, constanta caracteristică a gazului R
[J/(kg·K)] :
P v
R (3.16)
T
Sau o forma a ecuaţiei lui Clapeyron pentru ’’m” kg de
gaz perfect :

p v  R T (3.17)

p V  m  R T (3.18)

Amplificând (3.17) cu M [ kg / kmol ] masa molară, obţinem:

p  v  M  MRT (3.19)
unde M·v = VM volumul molar
Notăm: M·R= 
   8314,4739 [J / (kmol ·K )]

Constanta caracteristică a gazului perfect ”R” se calculează în funcţie de

numărul de masă moleculară ”M”:


R (3.20)
M
 3.3. Amestecuri de gaze perfecte

În exploatarea maşinilor termice, agenţii termici gazoşi nu se întâlnesc în

stare pură

n
Legea lui Dalton pam   pi ;Vi  Vam (3.35)
i 1

n
Legea lui Amagat Vam  Vi ; Pi  Pam (3.36)
i 1
 Participaţiile masice şi volumice ale gazelor componente

Masa totală a unui amestec de gaze

mam  m1  m2  ....  mi  ...mn (3.37)

m1 m m m
1  2  ...  i  ...  n (3.38)
mam mam mam mam

mi
gi = - participaţie (concentraţie) masică a componentei ”i”
mam
n
Se obţine astfel:  gi 1 (3.39)
i 1
Volumul total al amestecului :

Vam  V1  V2  ....  Vi  ...  Vn (3.40)

V1 V V V (3.41)
1  2  ...  i  ...  n
Vam Vam Vam Vam

Vi
Raportul :  i se numeşte participaţie (concentraţie) volumică
Vam

n
Iar in cazul general; se poate scrie: i 1 (3.42)
i 1
 Constanta amestecului

Consideram un amestec de gaze perfecte, care prin definiţie

este un gaz perfect:
p am  V am  m am  R am  T am (3.43)

In condiţiile legii lui Amagat:

(3.44)
p am  V 1  m 1 R 1 T 1 
p  V  m R T 
am 2 2 2 2 

.......... .......... ......... 
p am  V n  m n R n T n


La echilibru termic : T1  T2  ...  Tn  Tam  T (3.45)

Însumând relaţiile (3.44) obţinem:

Pam V1  V2  ...  Vn   m1R1  m2 R2  ...  mn R n  T (3.46)

Pam Vam  m1R1  m2 R 2  ...  mn R n   T (3.47)

Comparând ecuaţiile (3.43) şi (3.47), rezultă:

mam  Ram  m1R1  m 2 R 2  ...  mn R n (3.48)

m1 m2 mn
Ram  R1  R 2  ...  Rn (3.49)
mam mam mam
n
R am   g i R i (3.50)
i 1
 Masa molară aparentă a amestecului

In condiţiile legii lui Amagat :

i PamVi  mi R i T (3.62)

dar 
Ri 
Mi
deci: mi
Pam Vi    T (3.62’)
Mi
Pentru întregul amestec:
mam
Pam Vam    T (3.63)
M am
Prin împărţirea membru cu membru a ecuaţiilor (3.62’) şi
(3.63) obţinem: Vi m i M am
  (3.64)
Vam m am Mi
M am (3.65)
i  g i 
Mi
n
Ştim că: i 1 (3.66)
i 1
n
gi
Deci: 1  M
am  M (3.67)
i 1 i
1
Mam  n
gi
M
i 1 i
 n
Ştiind că :
g
i 1
i 1
(3.68)
n
1
1
M am
i M i
i 1
n
Mam  i M i (3.69)
i 1
 3.4. Transformări simple ale gazelor perfecte
Transformările de stare simple sunt procese
termodinamice pe parcursul cărora variaţia parametrilor
de stare se face după aceeaşi lege, din starea iniţială
până în starea finală.

Transformarea izocoră

I. Ecuaţiile transformării:

V  cons tan t 

dV  0 
P / T  cons tan t 
II. Căldura şi lucrul mecanic schimbat de sistem cu M.E.

Conform ecuaţiei principiului întâi:

 q  du  pdv (3.75)

 q  du  cv dT (3.75’)

Deci, într-o transformare deschisă:

2
q12  c v  dT  c v T2  T1   u 2  u1 J / kg  (3.76)
1

Q12  m  cv T2  T1   U 2  U1 J  (3.77)

Dacă Q12>0 ( T2>T1 ) în timpul transformării izocore, gazul

primeşte căldura din exterior.
Lucrul mecanic schimbat este nul:
2
L12   pdV  0 J  (3.78)
1

Lucrul mecanic tehnic elementar:

2
l t  vdp  l t 12  v  dp  v P2  P1  J / kg  (3.79)
1
 III. Reprezentare în diagrama ( p-v )
Se reprezintă printr-un segment de dreapta perpendicular pe axa
volumelor:

Fig.3.4 Transformarea la v = constant

Dacă transformarea are loc de la 1 la 2 avem de-a face cu o încălzire
izocoră, iar de la 2 la 1 avem de-a face cu o răcire izocoră.

IV. Utilizare: de exemplu, arderea combustibilului în ciclul Otto.

Transformarea izobară

I. Ecuaţiile transformării
P  cons tan t 
 (3.80)
dP  0 
V / T  cons tan t 

II. Căldura şi lucrul mecanic schimbat

Conform principiului întâi pentru transformări deschise :

 q  du  pdv (3.81)
2 2
q12   c v dT   pdv (3.82)
1 1
 cv  const. p = const.
2 2
q12  c v  dT  p  dv (3.83)
1 1

q12  cv T2  T1   p v 2  v 1  (3.84)

Cum Pv = RT (3.84) devine:

q12  cv  R  T2  T1  (3.85)

Folosind relaţia lui Robert – Mayer ( c p  cv  R ) ,

ecuaţia (3.85) devine:

q12  c p T2  T1  (3.86)

 Aceeaşi ecuaţie s-ar fi obţinut direct din ecuaţia
calorimetrică la p = const.:
q12  c p T2  T1  J / kg 
Lucrul mecanic schimbat de sistem cu M.E. în timpul
transformării izobare:
2 2
l 12   pdv  p  dv  p v 2  v 1  J / kg  (3.87)
.
1 1

L12  mR T2  T1  J  (3.88)

Lucrul mecanic tehnic elementar:

dp  0 (3.89)
lt  0 deoarece
 III. Reprezentare în diagrama (P,v)

Se reprezintă printr-un segment de dreaptă perpendiculară pe axa presiunilor:

Fig. 3.5. Transformarea la p = const.

Dacă transformarea are loc de la 1 la 2 avem o destindere izobară, dacă

transformarea are loc de la 2 la 1 avem o compresie izobară.

IV.Utilizare
Transformarea izobară se întâlneşte la toate procesele termice
de schimbătoare de căldură. La unele maşini termice (M.A.I; T.G)
arderea are loc la p = constant.
Transformarea izotermă

I. Ecuaţiile transformării:
T  cons tan t 
 (3.90)
dT  0 
P  v  cons tan t 
II. Căldura şi lucrul mecanic

Conform principiului întâi pentru transformări deschise:

 q  du  l
 q  cv dT  pdv (3.91)
  q  pdv  l (3.92)
2 2
q12    q   pdv  l12 (3.93)
1 1

Q12  L12 (3.94)

În această transformare, căldura absorbită de la

mediul exterior este transformată integral în lucru mecanic,
adică, conform principiului întâi, variaţia energiei interne
este zero.
Din punct de vedere energetic, această transformare
este cea mai profitabilă.
Lucrul mecanic elementar schimbat:
2
l12   pdv (3.95)
1
RT , deci:
Din ecuaţia de stare pv = RT, p =
v
2 2
dv dv v2
l12   RT  RT   RT  ln (3.96)
1
v 1
v v1

Pentru transformarea izoterma 1 – 2 avem:

P1v 1  P2v 2 , deci v 2  P1 (3.97)

v 1 P2
deci:

v2 P1
l12  RT ln  RT ln (3.98)
v1 P2

Lucrul mecanic tehnic:

2
P2
l t 12   vdp  RT ln (3.99)
1
P1
III. Reprezentarea în diagrama (p – v)
Se reprezintă printr-un arc de hiperbolă, simetrică fată de prima bisectoare
a sistemului de coordonate

Fig.3.6 Transformarea Ia T = constant

Dacă transformarea are loc de la 1 la 2 avem o destindere izotermă,

iar de la 2 la 1 o compresie izotermă.

IV.Utilizare
Este o transformare ipotetică
 Transformarea adiabatică

q0  (3.100)
I. Ecuaţiile transformării: 
q  cons tan t 
Conform principiului întâi:  q  cv dT  pdv (3.101)

Din ecuaţia caracteristică de stare p·v = RT, diferenţiată

se obţine:
pdv  vdp
dT  (3.102)
R
cv
care conduce la: pdv  vdp    pdv (3.103)
R
 Dar : R  c p  cv (Rel. Robert-Mayer)

deci:

c v  pdv  c v  vdp  c p  c v   pdv (3.104)

c v  pdv  c v  vdp  c p  pdv  c v  pdv / c v

(3.105)

dp c p dv
  (3.106)
p cv v
Facem notaţia:
cp
 k , k- exponent (coeficient) adiabatic (3.107)
cv
şi (3.106) devine:
dp dv
 k (3.108)
p v
ln p  k  ln v  ln ct . (3.109)

k
ln p  v  ln ct . (3.110)
k
p  v  ct . (3.111)
Celelalte forme se obţin folosind :
RT
Pv  RT  p  (3.112)
v
din (3.111) rezultă:
K 1 const
Tv  (3.113)
R
Tv K 1  const (3.114)

Ecuaţia (3.114) reprezintă cea de-a doua forma a

ecuaţiei transformării adiabatice:
RT
p  v  RT  v  (3.115)
p
 din (3.111) rezultă:
R k T K
p K
 ct (3.116)
P
1 K const (3.117)
p T  K
K

R
1 K
p K
 T  const (3.118)
Ecuaţia (3.118) reprezintă cea de-a treia formă a ecuaţiei transformării
adiabatice.

II. Căldura şi lucrul mecanic schimbat

q12  const deci  q  0 (căldura schimbată este zero)

Lucrul mecanic schimbat:

2
l12   pdv (3.119)
1
Vom scrie ecuaţia transformării adiabatice de la starea (1) la

o stare arbitrară:

(3.120)
p1  v 1k  p  v k

k
 v1 
p  p1   (3.121)
v 
 atunci, (3.119) devine:

2 2 1 K
dv v
l12   p1  v1K K  p1  v1K  v  K dv  p1  v1K l12 
1
v 1
1 k

 v 1k 

p1  v1K
1 k
v
1 k
2 
 v11k 
p1  v1k
1 k
 v11k
 2   1 
 v1  
 1 k 
p1  v1  v2 
    1 (3.122)
1  k  v1  

Din p1v1  RT1 şi

1k k 1
v2
 1 k
=
 p1
 
 k  p2
  
 k
v1  p2   p1 

obţinem altă formă a lucrului mecanic schimbat:

 k 1 
RT1   p 2  k 
l12   1     (3.123)
k 1 p
  1  
Se poate obţine o forma a ecuaţiei lucrului mecanic schimbat doar

in funcţie de temperaturi :

1k
1k
(3.124)
p1 k  T1  p2 k  T2

1 k k 1
1
 p2  k T1 p  k T  T2
     2    1   (3.125)
 p1  T2  p1   T2  T1
Deci (3.123) devine:
RT1  T2  R
l12  1    T1  T2  (3.126)
k  1  T1  k  1

Lucrul mecanic tehnic:

2

din l t12   vdp (3.127)

1
1
 p1  k
p1  v  p  v  v  v1  
k
1
k
(3.128)
 p
 Deci (3.127) devine:
1

1
 1
1 
 v 1  1 k  p  v  p
1 2 1 1
k p1k 1  k 
l t 12  p1k  v1   p dp   p2  p1 k   1 1  2   1 
1   1  1  p1 
1 1  
k k 
 k 1 
k   p2  k
 p1v 1    1 (3.129)
k 1  p1 
 

Analogie între lucru mecanic de dizlocare şi lucrul

mecanic tehnic:
l t 12  kl12 (3.130)
 III. Reprezentare în diagrama (p-v)

Adiabata se reprezintă printr-un arc de hiperbolă cu o panta mai mare

decât izoterma.

Fig. 3.7 Reprezentarea transformării adiabate şi izoterme în (p-v)

IV. Utilizare

Este o transformare cu care se aproximează procesele de destindere şi

comprimare din maşinile termice (motoare şi turbine).
 Transformarea politropică
I. Ecuaţiile transformării:

Particularizând în ecuaţiile principiului întâi, şi anume:

 q  du  pdv (3.131)

•dv =0, obţinem transformarea izocoră;

•du =0, obţinem transformarea izotermă;
• q=0, obţinem transformarea adiabată;
•dp =0, obţinem transformarea izobară.
Exprimând căldura calorimetric:
q  c n  dT (3.132)

cn – căldura specifică politropică, ecuaţia (3.131) devine:

c n dT  c v dT  pdv (3.133)

c n  cv dT  pdv (3.134)

1
dar dT= pdv  vdp 
R
şi R= c p  cv (Rel. Robert-Mayer)
 c n  cv
pdv  vdp   pdv (3.135)
c p  cv
cn pdv  cn vdp  cv pdv  cv vdp 
(3.136)
 c p pdv  cv pdv

c n  c p  pdv  cn  cv vdp  0 (3.137)

cn  c p
 pdv  vdp (3.138)
c n  cv
 cn  c p
În ecuaţia (3.138) se face notaţia  n, exponent politropic
c n  cv

n ln v   ln p  ln ct (3.139)

n (3.140)
p  v  ct

Prin analogie putem scrie direct celelalte forme ale ecuaţiei politrope:

T  v n 1  ct. (3.140’)

1n (3.140”)
p n  T  ct
 Scriind ecuaţia transformării politropice între două stări de echilibu:

p1  v1n  p2  v2n (3.141)

n
 v1  p (3.142)
   2
v2  p1

v1 p2
Logaritmând, obţinem: n ln  ln (3.143)
v2 p1

Obţinem expresia exponentului politropic mediu între cele două puncte

ale transformării:
ln p2  ln p1
n (3.144)
ln v 1  ln v 2
n=0; p=const; c n  c p : transformare izobară;
n=1; pv =const; c n   : transformare izotermă;
(3.145)
k
n=k; pv =const; c n  0 : transformare adiabatică;
n= ; v=const; c n  cv : transformare izocoră.
 II. Căldura şi lucrul mecanic

Din ecuaţia principiului întâi obţinem: q12  u 2  u1  l12 (3.146)

Pe baza analogiei între ecuaţiile transformărilor adiabată şi politropă,
putem scrie:

R
l12  T1  T2  (3.147)
n 1

deci (3.146) devine:

q12  c v T2  T1  
R
T2  T1   T2  T1  cv  R  (3.148)
n 1  n 1
cum R= c p  c v

nc v  c v  c p  c v
q12  T2  T1  (3.149)
n 1

cp
n
cv
q12  c v T 2  T1  (3.150)
n 1
 cp
dar  k,
cv
nk
q12  c v T2  T1  [J/kg]. (3.151)
n 1

Pe de altă parte, din calorimetrie:

 q  c n dT , q12   cn dT  cn (T2  T1 ) (3.152)

1

Comparând ecuaţiile (3.151) şi (3.152) rezultă:

nk
cn   cv [J/(kg K)] căldura specifică politropică (3.153)
n 1
Pe baza aceleiaşi analogii se obţin şi celelalte forme ale expresiei

lucrului mecanic schimbat, de exemplu:

 n 1 
RT1   p 2  n 
l12   1     [J/kg]. (3.154)
n 1  p1 
 
 III. Reprezentarea în diagrama (p-v)

Fig. 3.8 Transformarea politropă.

Sistemul termodinamic cedează căldură

IV. Utilizare

Acest caz corespunde situaţiei în care sistemul termodinamic cedează

căldura în exterior. El este caracteristic proceselor de comprimare, dar
numai dupa ce sistemul termodinamic a depăşit temperatura organelor
motorului.
 Fig. 3.9 Transformarea politropă.
Sistemul termodinamic primeşte caldură

Când q12>0 (n>k) sistemul termodinamic primeşte căldura din exterior;

situaţia aceasta corespunde primei faze a procesului de comprimare în
motor cănd sistemul termodinamic primeşte căldura de la organele
motorului.
Aplicaţie: În cilindrul unui motor naval cu ardere internă se află aer la
t1=550C. In urma arderii izobare a combustibilului, se dezvoltă o
cantitate de căldură care duce la dublarea volumului de aer. Să se afle
temperatura la sfârşitul arderii, în grade Kelvin.

Rezolvare:

T1 T2 TV T ( 2V )
  T2  1 2  1 1  2T1  2(550  273)K  1646K
V 1 V2 V1 V1
 CAPITOLUL 4
PRINCIPIUL DOI AL TERMODINAMICII.
ENTROPIA

4.1.Procese ciclice (cicluri termodinamice)

Principiul întâi al termodinamicii arată posibilitatea

transformării energiei dintr-o formă în alta.
Principiul doi al termodinamicii vine şi precizează sensul
de desfăşurare a proceselor spontane şi stabileşte
condiţiile transformării căldurii în lucru mecanic.
Transformarea continuă a căldurii în lucru mecanic este
posibilă prin realizarea repetată a unui ciclu
termodinamic.
 Definiţie: Se numeşte ciclu termodinamic o sucesiune de două sau
mai multe transformări termodinamice în care agentul termic (Sistemul
Termodinamic) revine la starea iniţială, dar fără a parcurge aceleaşi
transformări intermediare.

Rolul ciclurilor termodinamice este acela de a obţine lucrul mecanic

în orice cantitate, prin repetarea ciclului, din caldură.

În termodinamică se cunosc două sensuri de parcurgere ale acestor

cicluri:
- Sensul de parcurgere este sensul arcelor de ceasornic ; în acest caz
ciclurile se cheamă directe sau motoare.

- Sensul de parcurgere este invers rotaţiei acelor de ceasornic (sens

trigonometric); în acest caz ciclurile se cheamă inversate sau frigorifice.

În diagramele termodinamice, ciclurile se reprezintă printr-o curbă

închisă.
4.2. Randamentul ciclurilor

Considerăm un agent de lucru care efectuează un ciclu motor între

punctele limită 1 si 2 conform Figurii 4.1.

.
Fig. 4.1 Reprezentarea ciclului motor
În diagrama (p-v) lucrul mecanic este dat de aria suprafeţei 1m22’1’
1m 22'1'  L1m 2  1m 22'1'
L 2n1<0; L2n1  A2n11'2'
Cum 1m 22'1'   2 n11' 2', deducem că lucrul mecanic schimbat pe ciclu
.

este pozitiv
Lc  L1m 2  L2n1  L1m 2  L2n1  A1m 22'1'  A2n11' 2' (4.1)
 Principiul întâi pentru transformări închise se scrie sub forma:

 q   l (4.2)
c c

dar,   q  q1  q 2 (4.3)
c

Deci lc  q1  q2 J / kg  (4.4)

Numim randament termic al ciclului  t , raportul dintre căldura

transformată în lucru mecanic şi căldura primită de la sursele calde:

lc q1  q2 q2
t    1 (4.5)
q1 q1 q1
 Schema de funcţionare a unei maşini termice:

Sursa caldă

q1
Gaz,corp de
lucru
l c  q1  q 2

q2
Sursa rece

Concluzie: Un motor termic nu poate funcţiona decât în

prezenţa a cel puţin două surse de căldură, o sursa caldă,
de la care primeşte căldură q1 şi o sursă rece, către care
cedează căldură q2.
În continuare, vom considera că agentul termic parcurge acelaşi ciclu,
dar în sens contrar. Ciclul frigorific se caracterizeză prin aceea că prin
consumul de lucru mecanic din exterior, agentul absoarbe de la sursa
rece căldura q2 şi cedează sursei calde căldura q1.

Fig. 4.2 Reprezentarea ciclului frigorific

În această situaţie definim eficienţa frigorifică  f:

q2
f  (4.6)
lc
Deci, maşina frigorifică va transmite căldura de la sursa
rece la sursa caldă, pe seama lucrului mecanic efectuat din
exterior, iar schema acestei maşini este reprezentată mai
jos:

Sursa caldă

Q1

Gaz, corp
de lucru l  q 2  q1

Q2

Sursa rece
 4.4. Ciclul Carnot reversibil direct

Ciclul format din două izoterme şi două adiabate, parcurs în sensul acelor
de ceasornic se cheamă ciclul Carnot reversibil direct.
Maşina care lucrează după acest ciclu produce lucru mecanic cu
randament maxim.

Fig. 4.3.Ciclul Carnot reversibil direct in diagrama (p-v)

Funcţionarea unei maşini termice ideale care realizează ciclul Carnot
reversibil direct este prezentată în figura 4.4.

Fig. 4.4. Maşina în care s-ar putea realizea ciclul Carnot

Randamentul maşinii termice care lucrează după ciclul Carnot reversibil
direct:

lc q  q34 q
c   12  1  34 (4.7)
q12 q12 q12

unde l c- lucrul mecanic dezvoltat pe ciclu; lucru mecanic util furnizat în

exterior în timpul ciclului se măsoară prin aria 1- 2- 3- 4- 1.

 vf
Utilizand relaţiile demonstrate anterior, qif  RT ln :
vi

v2 v3
q12  RTM ln ; q 34  RTm ln
v1 v4 (4.8)

şi folosind ecuaţiile transformărilor simple din componenţa ciclului

TM v 1k 1  Tm v 4k 1
TM v 2k 1  Tm v 3k 1
(4.9)
v2 v3

v1 v 4

Obţinem expresia randamentului sub forma:

Tm
c  1  (4.10)
TM
 Observaţii: Din expresia (4.10) se observă că maşinile termice
au randamentul subunitar. Căile de creştere ale randamentului
ar fi:

Ridicarea temperaturii T a S.C. – dar această creştere este

M
limitată de rezistenţele mecanice şi termice ale materialelor din
care se construieşte maşina;

Scăderea temperaturii T m
a S.R. – şi această scădere este
limitată ( Tm poate scăde până la TM . A. )

Se poate obţine pentru  c valoarea maximă, adică  c  1, prin

două căi:
 c  1 dacă Tm  0 K ,
 c  1 dacă TM  
.
 4.5. Ciclul Carnot reversibil inversat

Considerăm o maşină care lucrează tot după ciclul Carnot reversibil, numai
că ciclul va fi parcurs în sens invers acelor de ceasornic. Un astfel de ciclu
se cheamă ciclu Carnot inversat şi este reprezentat în figura 4.5.

Fig. 4.5 Ciclul Carnot invesat în diagrama (p-v)

Maşinile care funcţionează după un asemenea ciclu se numesc maşini
frigorifice dacă TM = T0 (T0 = TM.A), sau pompe de căldură dacă Tm = T0.
Ciclul Carnot inversat reprezintă ciclul cu eficienţă maximă al
instalaţiilor frigorifice şi al pompelor de căldură.
S-a definit în această situaţie eficienţa frigorifică:
q 34 q 34 Tm 1
f      1 (4.11)
lc q12  q 34 TM  Tm  c

f  1

Pentru pompe de căldură definim eficienţa pompei de căldură:

q12 q12 TM 1
 PC     (4.12)
lc q12  q 34 TM  Tm  c

unde c - randamentul ciclului Carnot reversibil direct.

 4.8. Enunţuri ale principiului doi al termodinamicii

Enunţul lui Carnot: O maşină termică nu poate funcţiona

decât dacă este pusă în legătură cu două surse de
căldură: una caldă (S.C.) şi una rece (S.R.).

Oswald completează: nu se poate construi o maşină

termică care să producă lucru mecanic fără să consume
căldură

Clausius interpretează enunţul lui Carnot: căldura nu

poate trece de la sine ( proces neforţat ) de la o sursă cu
temperatură scăzută la o sursă cu temperatura mai
ridicată, acest lucru fiind posibil doar cu un consum de
lucru mecanic.
 Enunţul lui Planck: este imposibil de construit o
maşină care să funcţioneze periodic şi care să nu facă
altceva decat să ridice o greutate şi să răcească un
rezervor de căldură.

Enunţul lui Caratheodory: un sistem adiabatic

închis, plecând de la o anumită stare şi în urma
transformării, el nu poate atinge orice stare arbitrar
aleasă, cu alte cuvinte, el nu poate ajunge la stări ce
presupun o energie mai mică decât cele ale stărilor care
pot fi atinse prin procese reversibile, la orice volum.
Fig. 4.7.Domeniile determinate de adiabata reversibilă
• Esenţa principiului doi al termodinamicii
constă în introducerea unei noi mărimi de
stare, entropia (S, s).

• Principiul al doilea indică sensul în care se

desfăşoară procesele din natură.

• Principiul al doilea împarte procesele în

reversibile şi ireversibile.
• Entropia este o mărime fizică ce măsoară
gradul de dezorganizare al moleculelor în
timpul unui proces natural (este o măsură a
dezordinii într-un sistem).

• Entropia creşte în timpul unei transformări

ireversibile.
• Variaţia infinitezimală a entropiei:

Q q
dS  ; ds 
T T

S – entropie totală, [J/K],

s – entropie masică, [J/(kg K)].

• Pentru o transformare de stare reversibilă, variaţia de

entropie:
2
Q
S 2  S1 
 1 T
sau
2
q
s2  s1 
1 T
• Evoluţiile reale ale sistemelor termodinamice
sunt evoluţii ireversibile.

• Cele mai frecvente surse de ireversibilitate

sunt: transferul de căldură, frecările,
laminarea, etc.

• Astfel că, într-o transformare ireversibilă

performanţele acesteia, lucrul mecanic şi
randamentul, sunt mai mici decât în cazul
unei transformări similare reversibile.
• Pentru o evoluţie ireversibilă a sistemului termodinamic de
la 1 la 2: 2
Q
S 2  S1 
1 T 
unde:

2
Q

1 T
– transferul de entropie

S2 – S1 – variaţia de entropie

Notă: Transferul de entropie (δQ / T) se produce paralel cu

transferul de căldură (δQ).
• Numai transferul de energie sub formă de căldură determină
transfer de entropie.
• În cazul proceselor ireversibile, variaţia de
entropie a sistemului termodinamic este mai
mare decât entropia schimbată cu mediul
exterior.

• Diferenţa între transferul de entropie în

cursul procesului şi variaţia de entropie este
entropia generată în timpul procesului sau
producţia de entropie.
2
Q
S gen  S 2  S1 

1 T
• Entropia generată în timpul procesului este
întotdeauna pozitivă – în cazul proceselor
ireversibile şi nulă – pentru procese
reversibile.

• Ea este o măsură a ireversibilităţii

proceselor.

• Cu cât ireversibilitatea unei transformări de

stare este mai mare, cu atât entropia
generată este mai mare.
 4.13 Diagrame entropice. Variaţia entropiei în
transformările simple ale gazului perfect

Diagramele entropice sunt diagramele la care una din

coordonate este entropia.

Fig. 4.11 Reprezentarea căldurii în diagrama (T-s)

  q  Tds  ariaabb' a' (4.61)

2 2
q12   Tds   ariaabb' a'  aria122' 1' (4.62)
1 1

Concluzie: Diagrama (T-s) se cheamă şi diagramă calorică,

deoarece aria de sub curba transformării reprezintă căldura
schimbată cu M.E. în decursul transformării.
a)Transformarea izotermă

Fig. 4.12 Izoterma în diagrama (T-s)

 q  du   l   l (4.63)

Tds   l (4.64)
1 v2 v2
s 2  s1  RT ln ; s 2  s1  R ln [J/(kg·k)]. (4.65)
T v1 v1
 b) Transformarea adiabată

 q  0  Tds  0  ds  0  s  const . (4.66)

s1  s 2 [J/(kg·K)]. (4.67)

Fig. 4.13 Adiabata în diagrama (T-s)

c) Transformarea izocoră

 q  du   l  cv dT
(4.68)
 q  Tds
dT
Tds  c v dT  ds  c v (4.69)
T

T2
s 2  s1  cv ln [J/(kg·K)]. (4.70)
T1
 Fig. 4.14 Izocora în diagrama (T-s)

 dT  T
tg v     >0 (4.71)
 ds  v ct c v
d) Transformarea izobară

 q  Tds  c p dT (4.72)

dT
 ds  c p (4.73)
T
T2
 s 2  s1  c p ln [J/(kg·K)] (4.74)
T1

Fig. 4.15 Izobara în diagrama (T-s)

 dT  T (4.75)
tg  p     0
 ds  p c p
e) Transformarea politropică

 q  Tds  c n dT (4.76)

T2
s 2  s1  c n ln [J/(kg·K)]. (4.77)
T1
nk
Cum c n  c v
n 1

nk T2
s 2  s1  c v ln [J/(kg·K)]. (4.78)
n 1 T1
a) cazul 1 n  k b) cazul n  1, n  k

Fig. 4.16. Politropa în diagrama (T-s)

 dT  T n 1 T
tg n       (4.79)
 ds  n c n n  k cv
4.14 Variaţia entropiei la amestecuri de gaze
(amestec la T=const)

Fig.4.17 Cutia experimentală

v1  v 2
l1  R1  T ln (4.80)
v1
v1  v 2
l II  R 2  T ln (4.81)
v2
 Lucru mecanic elementar la amestecarea izotermică:
 v1  v2 v1  v2 
ltot  T  R1 ln . R2 ln  (4.82)
 v1 v2 
Variaţia entropiei în procesul de amestecare a două
gaze perfecte:
q v1  v 2 v1  v 2
s am   R1 ln  R 2 ln
T v1 v2
Generalizare pentru „n” gaze:
n
1
sam   R j ln (4.83)
j 1
j
unde : vj
j  (4.84)
v am
 4.16 Lucrul mecanic tehnic maxim

Principiul al doilea al termodinamicii afirmă că lucrul mecanic

tehnic maxim se obţine numai prin procese reversibile.

Lucrul mecanic maximum – maximorum se obţine când

procesul reversibil aduce agentul de lucru în echilibru
termodinamic cu mediul ambiant,

Fig. 4.18 Adiabată reversibilă succedată de o izotermă în diagrama (T-s)

 Lucrul mecanic tehnic total:
l tTot  l t12  l t 2a (4.103)

transformare adiabatică-izentropică 1-2:

l t 12
1 2
 
 h1  h2  c1  c 22  g z1  z 2 
2
(4.104)

Este necesară parcurgerea transformării izotermice 2-a,

când se realizează lucrul mecanic tehnic:
1 2
l t 2a  h2  ha  ( c 2  c a2 )  g ( z 2  za )  Ta ( s a  s 2 ) (4.105)
2
a
unde: q 2a   Ta ds  Ta (s a  s 2 )
2
 c12
l t max  h1  ha  Ta (s1  s a )   g z1  za  (4.106)
2
Pentru un sistem termodinamic cu masa de 1 kg, exergia
acestuia în starea iniţială
e1  h1  ha   Ta ( s1  s a ) (4.107)

Anergia sistemului termodinamic, în aceeaşi stare

a1  Ta (s1  s a ) (4.108)

Exergia este acea formă de energie integral transformabilă

în lucru mecanic pentru o stare dată a mediului ambiant, iar
anergia este energia care nu poate fi transformată în lucru
mecanic, nici chiar parţial

Exergia totală şi anergia totală se scrie ca fiind:

E = m·e; A = m·a.
 CAPITOLUL 5
ARDEREA COMBUSTIBILILOR LICHIZI

Arderea combustibililor este, de fapt, un proces de oxidare.

Prin combustibili înţelegem orice substanţă sau

amestecuri de substanţe, care în urma unei reacţii chimice
de ardere, produce o mare cantitate de căldură.

Combustibilii lichizi, cu câteva excepţii, provin din ţiţei.

În vederea arderii unui combustibil, trebuie să se

asigure mai întâi prezenţa oxigenului.
 Arderea combustibililor lichizi se realizează prin
mărirea suprafeţei de contact cu oxigenul (sau aerul), motiv
pentru care aceştia se pulverizează.

Motoarele termice utilizează drept sursă de energie

un combustibil, care arzând în anumite condiţii, în prezenţa
aerului, furnizează o cantitate de căldură, care se
transformă în energie mecanică.

Compoziţia chimică a combustibililor lichizi se dă prin

intermediul participaţiei masice a carbonului, hidrogenului,
sulfului, oxigenului, azotului, cenuşei şi apei:

g C  g H  g S g O g N  g A  g w  1 (5.1)
 Arderea carbonului:

C  O2  CO2 (5.2)

1k mol C  1k mol O2  1k mol CO2 (5.3)

12kg C  32kg O2  44kg CO2 (5.4)

8 11
g c kg C  g c kg O2  g c kg CO2 (5.5)
3 3
12kg C  22,414 mN3 O2  22,414 mN3 CO 2 (5.6)

22,414 3 22,414
g c kg C  g c mN O 2  g c mN3 CO2 (5.7)
12 12
 Arderea hidrogenului:
1 (5.8)
H 2  O 2  H 2O
2
1
1k mol H 2  k mol O 2  1k mol H 2O (5.9)
2
2kg H 2  16 kg O2  18 kg H 2O (5.10)

g H kg H 2  8 g H kg O2  9 g H kg H 2O (5.11)

22,414 3
2kg H 2  mN O 2  22,414mN3 H 2O (5.12)
2
22,414 3 22,414
g H kg H 2  g H mN O 2  g H mN3 H 2O (5.13)
4 2
 Arderea sulfului:
S  O2  SO2 (5.14)

1kmol S  1kmol O2  1kmol SO2 (5.15)

32kg S  32kg O2  64kg SO2 (5.16)

g S kg S  g S kg O 2  2g S kg SO 2 (5.17)

3 3
32kg S  22,414mN O2  22,414mN SO2 (5.18)

22,414 3 22,414
g S kg S  g S mN O2  g S mN3 SO2 (5.19)
32 32
Cantitatea minimă (teoretică) de oxigen necesară arderii se
calculeză ţinând seama de faptul că aceşti combustibili pot
conţine oxigen:
8
Omin  g c  8 g H  g S  g O kg / kg combustibil  (5.20)
3
În unităţi de volum, oxigenul minim necesar arderii este:
g
 12
g g g 

VO min  22 ,414  c  H  S  O  mN3 / kg combustibil
4 32 32 
 (5.21)

Cantitatea minimă (teoretică) de aer necesar arderii se

calculează funcţie de participaţia masică a oxigenului în aer
(23,2%):
O min
L min  kg aer / kg combustibil  (5.22)
0,232
Volumul minim de aer necesar arderii unui kg de combustibil

lichid se scrie funcţie de participaţia volumică a oxigenului în

aer (21%):

Vmin 
VO min
0,21
m 3
N aer / kg combustibil  (5.23)
Pentru calculul gazelor de ardere rezultate scriem ecuaţiile:

11

m ga  g c  9g H  2g S  g N  0,77 Lmin  g A  g W kg / kg  (5.24)
3

 g c g H gs g N gw 
 

Vga  22,414        0,79Vmin mN3 / kg (5.25)
 12 4 32 28 18 
 Pentru ca arderea să fie completă este necesară
introducerea unei cantităţi mai mari de aer decât cea
rezultată din calcul.

Lreal
Excesul de aer “  „ :  (5.26)
L min
Cantitati reale:

mga  mga    1 Lmin (5.27)


Vga  Vga    1 Vmin (5.28)
CAPITOLUL 6
CICLUL MAS

Vh
Vc 
  1
Parametrii de stare in punctele ciclului

1. ;
2.
3.
4.


V4  V1  Vh
 1
Calduri schimbate pe ciclu
Randamentul termic al ciclului mas
Ciclul mac lent (DIESEL)
 Parametrii de stare in punctele ciclului

1.

2.
3.
4.
Calduri schimbate pe ciclu:
 Randamentul termic

Pentru
 Turbina cu gaze. Generalităţi

Turbina cu gaze – este o turbină termică; ea utilizează

căderea de entalpie a unui gaz, sau amestec de gaze,
pentru a produce prin intermediul unor palete care se rotesc
în jurul unui ax, o cantitate de energie mecanică, disponibilă
la cupla turbinei. Turbina cu gaze mai este cunoscută şi sub
denumirea de instalaţie de turbină cu gaze (ITG).

Fig.6.13 Părţi componente

Turbina cu gaze cu ardere la p=ct, fara recuperarea caldurii

P2

P1
1.

2.
3.
4.
 Calduri schimbate pe ciclu

Randamentul termic al turbinei

 Turbine cu gaze cu ardere la V=ct

1.
 1.

2.
3.
Calduri schimbate pe ciclu

Randamentul termic al turbinei

Compresorul teoretic cu piston
p
Lucrul total al ciclului
 v2 2 p2 p2
d  pv   pdv  vdp  pdv  d  pv   vdp   pdv   d  pv    vdp  p2v2  p1v1   vdp 
v1 1 p1 p1
p2
 l  p2 v2  p1v1   vdp  p1v1  p2 v2 
p1
p2
 l    vdp ( lucru mecanic tehnic )
pi
Pentru
In realitate, compresia se face politropic.

In trasformarea politropica,
 Compresorul real cu piston

Lucrul mecanic al compresorului real:

 n 1   n 1 
n   p2  n  n   p2  n 
lcreal  p1v1 1      p1v4 1    
n 1 p n 1 p
  1    1 
   
 n 1   n 1 
n   p2  n  n   p2  n 
lcreal    
p1 1     v1  v4   p1va 1    
n 1 p n 1 p
  1    1 
   
Presiunea maxima de refulare
 transformare politropa

P2V0n  P1V4n
 CAPITOLUL 7
GAZE REALE
Prin fază înţelegem o porţiune dintr-un sistem care prezintă aceeaşi
compoziţie şi aceleaşi proprietăţi fizice în toate punctele sale.
Trecerea substanţelor dintr-o fază în alta se numeşte transformare
de fază.
Un proces de schimbare a starii de agregare are loc la presiune
constanta si temperatura constanta.
La starea de saturatie (ps, ts) incepe procesul de schimbare a starii de
agregare.
Pentru fiecare valoare a presiunii exista o valoare unica a
temperaturii de saturatie si invers.
Numim condensare transformarea din starea de vapori in stare
lichida.
Condensarea are loc cu degajare de caldura.
Numim vaporizare transformarea din stare lichida in stare de vapori.
Vaporizarea are loc cu absorbtie de caldura.
 Experienţele lui Andrews (1869) au evidenţiat diferenţele de
comportare ale gazelor reale în raport cu gazele perfecte.
Andrews studiază compresia izotermă a unui gaz si
reprezintă grafic dependenţa presiunii vaporilor în funcţie de
volum pentru diferite temperaturi.
Izotermele lui Andrews
  La temperaturi peste temperatura critica,substanta este- indiferent
de volum- in stare gazoasa;
 La temperaturi sub temperatura critica si presiuni scazute,
substanta este tot in stare gazoasa ,dar comprimarea izoterma o
poate transforma in lichid. Pentru a distinge aceasta situatie , se
foloseste termenul vapori pentru a desemna astfel de stari.
 In incinta de compresie se afla simultan si vapori si lichid din
substanta respectiva. In functie de sensul de modificare al
volumului total,substanta trece din stare de vapori in stare lichida
sau invers.
 Substanta este in stare lichida . Orice tentativa de micsorare in
continuare a volumului conduce la cresterea foarte rapida a
presiunii.

In punctul K trecerea de la o faza la alta are loc instantaneu, fara variatie de

volum.
 Curba (m-K-n) se numeşte curbă de saturaţie.

• Stare de lichid saturat – stare limita la care incepe

vaporizarea
• Stare de vapori saturati – stare a care vaporizarea s-a
terminat
• Vaporii supraincalziti sunt vapori cu temperatura mai
mare decat temperatura de saturatie
 7.2. Titlul vaporilor
Pentru a caracteriza la un moment dat starea vaporilor
saturaţi umezi, se introduce mărimea
x = titlul vaporilor saturaţi umezi.
mv
def mv
x  
m ml  mv
mv = masa vaporilor saturaţi uscaţi;
ml = masa lichidului din amestecul lichid la saturaţie şi vapori
saturaţi uscaţi.
 Pentru curba limită stânga:
0
x 0
m
Pentru curba limită dreapta:
mv
x 1
0  mv
 Relaţii de calcul

V 1 1 1
v    
m m  v
V

1
v, 
Pentru curba limită stânga  lichid

" 1
Pentru curba limită dreapta v 
 vap.sat.uscati
Pentru un punct intermediar N: Volumul total  Vlichid  Vvap.sat .uscati

m m lichid m vap.sat.uscati
   m  v  m l  v' m v  v" : m 
  lichid  vap.sat.uscati

ml ' m v m  mv mv
v v   v"   v'  v"  v' x  v" v'
m m m m

 v  v' x  v" v'

Similar se pot determina mărimile calorice de stare:
u  u ' x u"u '
i  i' x i"i'
s  s' x s"s'

Pentru altă presiune de vaporizare există un alt punct caracterizat de

acelaşi titlu x, adică acelaşi raport între masa vaporilor şi masa
amestecului. Unind aceste puncte se obţin curbele de titlu constant:
Din diagrame entropice
a) Diagrama T - s

cst .
T K p1=
cst.
p1 p 2=
x=0
cst.
p2 p3=

p3 x=1
x=0,2 x=0,3 x=0,5 x=0,7

În interiorul curbei limită izobarele sunt şi izoterme.

În zona vaporilor supraîncălziţi, izobarele se aproprie de
curbele gazului ideal (curbe logaritmice).
Diagrama T - s permite determinarea căldurilor prin planimetrarea
suprafeţelor:
b) Diagrama i - s (entalpie - entropie).
(notatie pentru entalpie i sau h)
Fig. Reprezentarea procesului de destindere din turbinǎ - în diagrama T – s
 CAPITOLUL 8
INSTALATII FRIGORIFICE NAVALE

In general, navele sunt echipate cu instalatii frigorifice menite

sa asigure regimuri de temperaturi scazute, care au
urmatoarele utilizari:

- instalatii frigorifice de cambuza- utilizate la pastrarea

alimentelor echipajului/ pasagerilor, la regimuri diferite de
temperatura;

- instalatii frigorifice pentru congelarea, depozitarea si

pastrarea pestelui sau produselor de peste - se intilnesc la
bordul navelor de pescuit;
- instalatii frigorifice cu capacitati mari- echipeaza navele
frigorifice care au rolul pastrarii si transportului de produse
alimentare cum ar fi: peste, carne, lactate, etc.;

- instalatii frigorifice montate pe navele transportoare de

gaze lichefiate;

- instalatii frigorifice pentru climatizare, montate la bordul

navelor pentru a se asigura un regim optim de temperatura
si umiditate a aerului interior, necesar asigurarii confortului
termic al echipajului sau al pasagerilor;

- frigidere de tip casnic- menite sa asigure pastrarea unor

cantitati mici de provizii alimentare, pentru un timp scurt.
Instalatiile frigorifice se clasifica dupa mai multe criterii:

- dupa modul de producere a frigului, exista:

a) instalatii frigorifice cu compresie mecanica de vapori cu

racire directa (cand se utilizeaza drept agenti frigorifici
freoni);

b) instalatii frigorifice cu compresie mecanica de vapori cu

racire indirecta (cand se utilizeaza drept agent frigorific
amoniacul);

c) instalatii frigorifice prin absorbtie (tip frigider);

d) etc.
- dupa modul de realizare al comprimarii, exista:

a) instalatii frigorifice cu compresie mecanica de vapori

intr-o treapta de comprimare;

b) instalatii frigorifice cu compresie mecanica de vapori in

doua trepte de comprimare;

c) instalatii frigorifice cu compresie mecanica in trei trepte

de comprimare.

Cele mai utilizate sisteme frigorifice intalnite la bordul

navelor sunt cele cu compresie mecanica de vapori (cu
ajutorul compresoarelor).
 CICLUL CARNOT INVERSAT

Definitie : Vaporizarea este procesul termodinamic prin care

agentul frigorific isi schimba starea de agregare (din lichid in
vapori) absorbind caldura de la sursa rece.
Fig. 7.1 Schema (a) şi ciclul teoretic (b) pentru înstalaţia frigorifică cu comprimare
mecanică de vapori într-o treaptă:
C-compresor; K-condensator; R-rezervor lichid; SC – schimbător de căldură internă;
RL – robinet de laminare; V- vaporizator; SFI –spaţiu frigorific izolat termic; 1 – vapori
saturaţi uscaţi (p0, T0); 3 – lichid saturat (pk, Tk); 3’- lichid subrăcit (pk, Tk); 4 – amestec
bifazic lichid vapori (p0, T0); 5 – lichid saturat (p0, T0)
 In K are loc compresia adiabata (s=ct ) a vaporilor de agent
frigorific, in domeniul de vapori supraincalziti (1'-2).

 In C are loc racirea izobara (p=ct) pana la saturatie a

vaporilor supraincalziti (2-2') si apoi condensarea propriu-
zisa (proces izobar-izoterm), din condensator iesind agent
frigorific lichid saturat (starea 3). In C agentul frigorific
cedeaza caldura agentului de racire (apa de mare).

 In SC are loc racirea izobara a lichidului rezultat din K (3-3').

 In RL are loc laminarea izentalpica (h=ct) in urma careia
presiunea agentului frigorific scade de la valoarea celei din K
pana la valoarea celei din V (3'-4).

 In V agentul frigorific extrage caldura latenta de vaporizare

de la mediul racit, schimbandu-si faza. Vaporizarea (4-1) are
loc izobar-izoterm. Din V rezulta vapori saturati uscati de
agent frigorific (1).

 In SC are loc incalzirea izobara a vaporilor de stare 1 (1-1').

Din SC rezulta vapori supraincalziti de agent frigorific.
Debitul masic de vapori:
Q 0
Qom  kg / s  (8.3)
qom
Q 0 - Puterea frigorifica a instalatiei; este o marime cunoscuta

Puterea frigorifică masică:

q om  h1  h4 J / kg  (8.4)

Puterea teoretică consumată de compresor:

Pk  Qom h2  h1  W  (8.5)

Puterea termică a condensatorului:

Q c  Qom h2  h3  W  (8.6)

Puterea termică a subrăcitorului:
Q SR  Qom h3  h3  W  (8.7)

Se verifică ecuaţia de bilanţ:

Q 0  Pk  Q c  Q SR (8.8)

Coeficientul de performanţă al maşinii:

Q 0 h1  h4 (8.9)
COP  
Pk h2  h1