SCALA DE EVALUARE PSIHIATRICĂ

P. Pichot, J.E. Overall, D.RGorham,

Pentru fiecare simptom indicaţi gradul care corespunde cel mai bine stării actuale a
pacientului făcând un semn în căsuţa corespunzătoare (x).

Destul de important

Foarte important
Foarte puţin

Important
Absent

Mediu
Puţin

Total
1. Preocupări somatice. Intensitatea preocupărilor actuale privind
sănătatea fizică.
Apreciaţi în ce măsură îl preocupă pe pacient sănătatea sa fizică,
indiferent cât ar fi de fondate acuzele sale.
2. Anxietate. Nelinişte, teamă sau preocupări exagerate privind
prezentul sau viitorul.
Nu luaţi în consideraţie decât ceea ce relatează însuşi bolnavul despre
experienţele sale subiective. Nu deduceţi anxietatea din semne fizice sau
din sistemul egodefensiv nevrotic.
3. Izolare afectivă. Lipsă de contact cu interlocutorul, neadaptare la
situaţia convorbirii.
În ce grad dă pacientul impresia de a nu putea stabili un contact afectiv în
cursul convorbirii.
4. Dezorganizarea conceptuală. Gradul de confuzie, de incoerenţă, de
dezorganizare a ideaţiei.
Estimaţi tulburările la nivelul producţiei verbale. Nu vă bazaţi pe impresia
pe care o poate avea bolnavul despre nivelul funcţionării lui mintale.
5. Sentimente de culpabilitate. Preocupări exagerate sau remuşcări în
legătură cu o conduită din trecut.
Estimaţi după experienţele subiective de culpabilitate, acelea pe care le
descrie bolnavul şi într-un context afectiv adecvat. Nu deduceţi existenţa
sentimentelor de culpabilitate dintr-o simptomatologie depresivă, anxioasă
sau din sistemul egodefensiv nevrotic.
6. Tensiune. Manifestări fizice şi motorii ale tensiunii, febrilitatea şi
"nevrozitatea". Estimaţi numai după semnele somatice şi comportamentul
motor. Nu vă bazaţi pe sentimentele de tensiune relatate de bolnav.
7. Manierism şi atitudine. Comportamentul motor neobişnuit, de tipul
acelora care îl fac remarcat pe un bolnav mintal într-un grup de oameni
normali.
Nu luaţi în seamă o simplă hiperactivitate motorie.
8. Megalomanie. Autosupraestimarea, convingerea de a fi extraordinar de
dotat şi puternic.
Apreciaţi numai după ceea ce declară bolnavul, fie despre propriul său
statut, fie despre poziţia sa în raport cu alţii. Nu deduceţi nimic din
comportamentul său în cursul convorbirii.
9. Tendinţe depresive. Descurajarea, tristeţe. Estimaţi numai importanţa
descurajării. Nu o deduceţi dintr-o lentoare globală sau din acuze
hipocondriace.
10. Ostilitate. Animozităţi, dispreţ, agresivitate, dispreţ pentru ceilalţi în
afara situaţiei convorbirii.
Apreciaţi numai după ceea ce spune bolnavul despre sentimentele sale şi
despre comportamentul său faţă de ceilalţi. Nu deduceţi ostilitatea din
sistemul egodefensiv nevrotic, din anxietate sau din acuze somatice.

Atitudinea faţă de interlocutor va fi notată la itemul "Necooperare".

11. Neîncredere. Credinţa (delirantă sau nu) că oamenii au sau au avut
intenţii, fie rele, fie de respingere faţă de bolnav.
Nu apreciaţi decât pe baza bănuielilor pe care bolnavul, după spusele sale,
le întreţine actualmente, indiferent dacă bănuielile privesc circumstanţe
trecute sau prezente.
12. Comportament halucinator. Percepţii fără obiect.
Nu exercitaţi estimarea decât asupra experienţelor survenite în cursul
ultimei săptămâni, semnalate ca atare de bolnav ţi descrise ca fiind net
diferite de gândirea şi imaginaţia normale.
13. Inhibiţie motorie. Scădere a steniei manifestată prin lentoarea mişcării
şi scăderea debitului discursului, prin reducerea tonusului şi raritatea
gesturilor. Apreciaţi numai după observarea comportamentului bolnavului.
14. Necooperare. Semne manifestate de rezistenţă, de duşmănie, de
resentiment şi de lipsă de străduinţă în a coopera cu interlocutorul.
Apreciaţi numai după atitudinea şi răspunsurile bolnavului în raport cu
interlocutorul şi în timpul convorbirii. Nu ţineţi cont de nemulţumirile sau
de refuzul de a coopera manifestate în afara convorbirii.
15. Gânduri neobişnuite. Idei insolite, singulare, stranii sau bizare.
Estimaţi stranietarea.
Nu ţineţi cont de dezorganizarea fluxului gândirii.
16. Tocirea afectivă. Reducerea tonusului emoţional, impresia unei lipse
de sensibilitate sau de participare afectivă.
17. Excitaţie. Ridicarea tonalităţii emoţionale, agitaţie, reacţii mai vii.
Ţineţi cont de o precipitare excesivă a debitului verbal şi de ridicarea
tonului.
18. Dezorganizare. Confuzia între persoane, locuri şi succesiuni de
evenimente.
Ţineţi cont de impresiile de irealitate, de frică difuză şi de dificultăţile de
înţelegere a unei situaţii banale.
19. Tulburări de memorie. Scăderea memoriei, dificultate în fixarea şi
reţinerea informaţiilor.
20. Dispoziţie expansivă. Impresia de fericire, râsete, glume, optimism şi o
senzaţie exagerată de bunăstare.
21. Atitudine manipulatorie. Tentative de exploatare, de utilizare, de
mânuire a altora prin manevre şi discuţii, atitudini directive, revendicări.
22. Fobii. Frici nerealiste de obiecte sau de situaţii, apărând excesiv şi
persistente.
23. Atitudine pasivă-dependentă. Supunere, conformism, căutarea
sprijinului şi a siguranţei.
24. Compulsii. Comportament repetitiv sau ritualizat apărând inutil sau
inadecvat.
25. Afecte inadecvate. Expresia unaor sentimente sau emoţii inadecvate
subiectului în cauză sau situaţiei.
26. Gânduri obsedante. Gânduri nedorite revenind în mod persistent fără
a putea fi alungate din minte.
27. Aruncarea responsabilităţii asupra celorlalţi. Tendinţa generală de a
atribui greşelile în legătură cu probleme, insificienţe, dificultăţi sau
necazuri personale.
28. Autoacuze. Tendinţa generală de a-şi atribui greşelile în legătură cu
probleme, insuficienţe, dificultăţi sau necazuri personale.
29. Dramatizarea. Comunicare prin gesturi, cuvinte încărcate de
exagerare, artificii, teatralism.
30. Impulsivitate. Comportamente impulsive imprudente, precipitate,
impetuoase, fără reflectare sau luare în consideraţie a consecinţelor lor.
31. Denegaţia. Necunoaşterea aparentă sau refuzul conştient al realităţii
problemelor personale sau psihiatrice care sunt evidente pentru observator.
32. Sentimente de inferioritate. Slabă stimă de sine, autodepreciere,
reprezentarea propriei persoane ca ineficace, neadaptată.
33. Labilitate emoţională. Trecerea de la o stare a dispoziţiei la alta,
neaşteptat, inadecvat, adică de la veselie la tristeţe şi invers.
34. Insuficienţă intelectuală. Orice eficienţă intelectuală inferioară
normalului aşa cum poate fi apreciată după răspunsuri, comportament şi
limbaj, în cursul convorbirii.
35. Atitudine proprie sexului opus. Maniere, aparenţă, comportament sau
atitudini caracteristice sexului opus.
36. Deficit sexual. Nelinişti şi acuze pe tema unei scăderi a activităţii
sexuale ca impotenţa, frigiditatea, scăderea interesului sexual, etc.
37. Sentimente de derealizare. Depersonalizare, sentimente de distanţare
faţă de sine însuşi, de corpul său sau de ambianţă. Senzaţia de stranietate.
38. Tendinţe antisociale. Atitudini egoiste, insensibilitate,
iresponsabilitate, impulsivitate cu absenţa sentimentelor de culpabilitate, de
obicei cu comportamente asociale şi antecedente penale în anamneză.
39. Somatizare – conversie. Prezenţa de semne sau de simptom fizice
reale relevând mecanisme psihofiziologice sau de conversie.
40. Idei suicidare. Idei, preocupări, planuri sau ameninţări de suicid, a
căror prezenţă este pusă în evidenţă în cursul convorbirii.
41. Dependenţa de droguri (cu excepţia alcoolului). Folosirea permanentă
şi excesivă a drogurilor, recunoscută după aspectul fizic, atitudinile şi
declaraţiile subiectului.
42. Dependenţa de alcool. Consumarea permanentă şi excesivă a
alcoolului, recunoscută după aspectul fizic, atitudinile şi declaraţiile
bolnavului.

0- 8 Absenţa depresiei- neimportant

9- 17 Depresie uşoară
18- 26 Depresie medie
27- 35 Depresie accentuata
36- 43 Depresie severă