Criza din Siria – Lipsă de soluții și dezastru umanitar

Profesor coordonator:
Lector univ. dr. Sorin Cristescu

Masterand:
Curelescu Dimitrios Mihail Alexander
 Historia1 precizează că războiul civil sirian este un conflict în desfășurare
între susținătorii regimului lui Bashar al-Assad Baath şi contestatarii săi, însă sunt
implicate şi interesele altor state, atât în regiune cât şi pe plan internaţional. Siria se află
sub regimul autoritar al familiei Assad de 43 de ani. Mai întâi Hafez al-Assad este cel
care reuşeşte să acapareze puterea printr-o lovitură de stat în 1971, iar din 2000 conduce
fiul său, Bashar. Partidul Baath se definește ca socialist şi se centrează pe ideea unificării
întregii lumi arabe într-o entitate politică. Siria este practic un stat cu partid unic, iar
înainte de război regimul nu a cunoscut vreo rezistenţă serioasă vreme de decenii întregi.
Mișcarea Frăția Musulmană, conform agenției de presă Hotnews2, a pus probleme
statului prin 1982, dar pentru scurt timp. De atunci regimului nu i s-au mai adus critici
din partea altor grupuri interne. Opoziţia a fost puternic asuprită şi de aceea guvernarea
s-a menţinut pe o poziţie foarte stabilă în regiune. Mulţi se aşteptau la reforme
democratice odată cu preluarea puterii de către Bashar, dar tentativele spre deschidere au
fost foarte temporare. În schimb, puterea s-a concentrat în mâinile unei categorii restrânse
din care fac parte în principiu membrii familiei prezidenţiale. Guvernul a început simultan
un proces de privatizare care îi aduce în continuare beneficii.
Potrivit lucrării Războiul civil din Siria: un război al gazoductelor3, familia Assad
aparţine uneia din multele minorităţi religioase din Siria, şi anume alawiţilor, un subgrup
din tradiţia şiită. Regimul sirian are prin urmare strânse legături cu Iranul, altă ţară cu
guvernare şiită, dar şi cu miscarea Hezbollah din Liban. În Siria întâlnim însă şi
comunităţi de creştini sau kurzi. Majoritatea populaţiei este totuşi de confesiune sunnită
şi manifestă de mult nemulţumire faţă de alawiţii care deşi nu numără mai mult de 10
procente, ocupă poziţii de putere şi prin urmare se bucură şi de privilegii economice.
Primăvara arabă, potrivit lucrării Civil Society in Egypt: A catalyst for
Democratizatios4 atinge şi Siria în 2011, exprimându-se prin mai multe manifestaţii pe
cuprinsul ţării. Protestatarii se aleg cu pedepse grele din partea regimului, dar riposta dură
faţă de ceea ce la început era o mişcare paşnică nu a făcut decât să accentueze şi să
răspândească protestul. Este momentul în care regimul Assad decide eliberarea
extremiştilor djihadişti din închisori. Potrivit unor surse diverse ca de pildă serviciile de

1
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/conflictul-din-siria-lipsa-de-solutii-si-dezastru-umanitar,
link accesat în data de 09.06.2018
2
https://www.hotnews.ro/stiri-international-22284399-razboiul-din-siria-transforma-intr-conflict-regional-
riscul-unei-conflagratii-extinse.htm, link accesat în data de 09.06.2018
3
Crânganu, Constantin, Războiul civil din Siria: Un război al gazoductelor, publicat pe 19 oct. 2015 în
http://www.contributors.ro/economie/energie-economie/razboiul-civil-din-siria-un-razboi-al-
gazoductelor/, link accesat în data de 09.06.2018
4
Abdalla, NH., Civil Society in Egypt: A Catalyst for Democratization? The International J. Not-for-
Profit Law, 10(4), 2008, p. 25
informaţii occcidentale, rebelii sirieni şi membrii din reţeaua Al-Quaeda au fost cei
responsabili de acest act care a degenerat într-un conflict violent. Violenţele ar fi ajutat
astfel regimul să redobândească legitimitate prin stoparea brutalităţilor. Assad i-a
învinovăţit pe demonstranţi că ar fi terorişti sunniţi şi avea de altfel interes în a “dovedi”
acest lucru. Conflictul evoluează spre război civil în 2012.
În acelaşi an, Historia5 precizează că părţi din opoziţie stabilesc un consiliu
naţional cu sediul în Turcia. SNC emite pretenţia ca Assad să părăsească funcţia, urmând
ca Siria să meargă pe calea democratică. Consiliul primeşte sprijin din partea armatei
libere siriene care a fost organizată tocmai pentru a lupta împotriva conducerii statale şi
este alcătuită atât din simpli civili cât şi din militari profesionişti care au luat calea
rebeliunii. După intensificarea luptelor situaţia a devenit treptat mai complexă. S-au
format noi grupări opozi. După intensificarea luptelor situaţia a devenit treptat mai
complexă. S-au format noi grupări opoziţionale şi există informaţii chiar privind sosirea
unor profesionişti afiliaţi Al-Quaeda în vederea combaterii regimului Assad. Conflictul
se desfăşoară sub forma unor războaie locale între armată şi opoziţie pentru ocuparea unor
anumite oraşe şi cartiere. Lipsa jurnaliştilor şi prezenţei internaţionale îngreunează
evaluarea precisă a circumstanţelor din Siria, ţară cu importantă strategică pentru mai
multe state, atât în Orientul Mijlociu cât şi dincolo de el. De aceea şi regimul oficial şi
rebelii primesc susţinere activă din partea altor puteri. Diferenţele religioase între ţările
sunnite şi cele şiite joacă şi ele un rol în acordarea acestui ajutor.
Conform agenției de presă Pagina de Rusia6, în afara legăturii tradiţionale cu
Iranul şi o parte din Liban, regimul Assad se mai bucură de sprijinul Rusiei, pentru că
este singurul aliat al acesteia în orientul Mijlociu şi tot aici se află singura bază militară
rusească din Mediterana. Rusia nu a fost de acord cu intervenţiile internaţionale în
conflict, China şi-a exprimat şi ea veto-ul împotriva rezoluţiilor Naţiunilor Unite, dar are
oricum un rol minor. Opoziţia la rândul său primeşte ajutor de la o mare parte a
comunităţii internaţionale în frunte cu SUA. Alianţa Siriei cu Iranul ameninţă interesele
americane ceea ce tensionează relaţiile. Tări cu majoritate sunnită precum Turcia, Arabia
Saudită sau Qatar oferă sprijin politic, dar ultimele două intervin şi cu arme. Ţările vecine,
Libanul şi Turcia, au fost puternic afectate de criza siriană. Relaţia cu Siria este de multe
o chestiune importantă în politica libaneză, multe dintre bombardamentele şi luptele
armate care au avut loc şi aici fiind o consecinţă a conflictului din Siria. Sunt raportate şi

5
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/conflictul-din-siria-lipsa-de-solutii-si-dezastru-
umanitar, link accesat în data de 10.06.2018
6
http://www.paginaderusia.ro/lavrov-moscova-va-continua-sa-sprijine-regimul-presedintelui-sirian-
bashar-al-assad, link accesat în data de 10.06.2018
schimburi de foc constante la graniţă. Conjunctura tensionată provoacă temeri că s-ar
putea ajunge din nou la război civil şi în Liban. Una dintre cele mai mari provocări pentru
opoziţia siriană o reprezintă organizarea unei alternative suficient de puternice şi coerente
pentru regimul pe care îl combate. Minorităţile religioase şi etnice au avut parte totuşi de
tolerantă şi se tem de ce s-ar petrece dacă regimul s-ar prăbuşi. Alawiţii se tem de
răzbunări dacă pierd susţinerea regimului, iar creştinii de alunecarea Siriei într-o direcţie
islamistă. În orice caz, din punct de vedere umanitar situaţia este critică. Forţele de ordine
siriene comit crime împotriva umanităţii, de la răpirea şi uciderea civililor până la masacre
de scară largă. Nici opozanţii nu se lasă mai prejos. Războiul a împins un număr de circa
2, 8 milioane de persoane să se refugieze în Iordania, Turcia sau Irak, un număr triplu de
refugiaţi caută să supravieţuiască in interiorul graniţelor. Dintr-o populaţie de 21 de
milioane de locuitori, jumătate a fost dislocată şi are nevoie de ajutoare umanitare. În
2013 numărul morţilor se ridica la 100.000, iar odată ce situaţia s-a complicat, Naţiunile
Unite nu au mai publicat rapoarte. Syrian Observatory for Human Rights a pulbicat pentru
2014 un număr estimativ de 160.000 de morţi. În afară de asta, zeci de mii de oameni sunt
captivi în închisori unde se supun torturilor.
Consiliul de securitate al Naţiunilor Unite, potrivit Ziare.com7 este paralizat în
problema conflictului. Rusia şi China şi-au exprimat de trei ori veto-ul împotriva unei
rezoluţii de intervenţie. În mai 2014 s-au opus unei propuneri de a solicita Curţii Penale
Internaţionale o evaluare a crizei. Având proaspătă în minte intervenţia în Liban, Rusia a
respins intervenţia în conflictul sirian şi astfel Naţiunile Unite nu au putut influenţa foarte
mult cursul evenimentelor. Singura chestiune asupra căreia s-a căzut de acord este ca
toate statele care sunt implicate în conflict să ofere ajutor populaţiei civile. Când Kofi
Annan a fost desemnat trimis special al UN şi Ligii Arabe, au crescut speranţele unei
rezolvări. În primăvara lui 2012 s-a ajuns la un acord în şase puncte dintre care primul
era încetarea focului, însă armistiţiul nu a durat decât foarte puţin. Kofi Annan a
demisionat din poziţia de reprezentant şi l-a înlocuit Lakhmi Brahimi, care la rândul său
s-a retras în 2014 ca urmare a esecului negocierilor. În aprilie 2012 au fost trimisă forţe
speciale care să supravegheze respectarea planului şi să evalueze pagubele, dar erau
alcătuite doar din 300 de soldaţi care nu au mai revenit la expirarea contractului, în august
2012, din cauza reluării agresiunilor. Un an mai târziu a sosit un grup de inspectori care
să investigheze dacă se folosesc arme chimice, însă aceştia nu au primit autorizatie decât
pentru zone foarte restrânse. Atacurile rachetelor continuau.

7
http://www.ziare.com/international/siria/china-sprijin-voalat-pentru-bashar-al-assad-1257378, link
accesat în data de 10.06.2018
 Agenția de presă DW8 menționează că Rusia se poate bucura după şapte ani de
război că este învingătorul provizoriu. Prin intervenţia sa militară din septembrie 2015,
Kremlinul a salvat regimul Assad iar prin iniţiativele sale politice a fentat procesul de
pace al Naţiunilor Unite. Acest din urmă aspect a provocat tragedia care se petrece astăzi
în Ghuta de Est. Aceasta fiindcă Rusia a decuplat în cadrul conferinţelor de la Astana
încetarea acţiunilor armate de o tranziţie politică în Siria. În context au fost create zone
de deescaladare, din care regimul Assad vroia să-şi retragă provizoriu trupele, inclusiv în
Ghuta de Est. Dar după ce trupele Damascului au recucerit regiunea Deir al Zor din
mâinile Statului Islamic, şi Ghuta de Est urmează a fi din nou controlată de Assad. De
asemenea, o noutate este în schimb frontul de război la graniţa cu Turcia a cantonului
kurd Afrin. Pe 20 ianuarie Turcia a lansat operaţiunea purtând numele de cod cinic
"Ramura de măslin" împotriva kurzilor din Afrin. Însă Rusia a făcut posibilă această
operaţiune, deschizând spaţiul aerian pentru avioanele militare turceşti. Rusia iese mult
în întâmpinarea Turciei. Nu trebuie uitat că Putin a fost primul politician de mare calibru
care l-a felicitat pe omologul său turc, Erdogan, după reprimarea tentativei de lovitură de
stat din 15 iulie 2016. În curând, Rusia va livra Turciei sistemul de apărare antiaeriană
S400, ceea ce demarează un mecanism care va depărta Turcia de alianţa NATO. Pentru
Rusia, Turcia este cu mult mai importantă decât Siria, iar Moscova vrea să extragă Ankara
din braţele alianţei militare occidentale. În context, interesele Rusiei colidează cu cele ale
regimului sirian. Rusia este dispusă să cedeze Turicie regiunea Afrin, dar Assad vrea să
controleze din nou toate regiunile ţării sale. Assad vrea să controleze graniţa regiunii
Afrin cu Turcia şi vrea, de asemenea, cu toată hotărârea să recucerească provincia Idlib,
ultimul bastion al rebelilor islamişti.
Marinela Gîtlan9 precizează că în tot acest timp, Iranul s-a aflat și se află de partea
lui Assad. Miliţiile iraniene sunt cele mai importante trupe de infanterie ale lui Assad.
Iranul își construiește baze militare în Siria și fabrici de armament. Potrivit dorinței
Teheranului, Siria urmează a fi noul front de luptă împotriva Israelului. De aceea Rusia a
dat Israelului o garanție de existenta. Dar aceasta și demonstrează cât de puternică se
simte Rusia în Orientul Mijlociu.
Siria a devenit mingea de joc a marilor puteri. Sirienii sunt sătui de război, dar actorii
externi își continuă lupta pentru controlul acestei țări. Și nu-i vor pune capăt până când
nu-și vor atinge țelurile. Nu marile puteri sunt cele care suferă ci populația civilă siriană.

8
http://www.dw.com/ro/comentariu-b%C4%83t%C4%83lia-pentru-siria/a-42771256, link accesat în
data de 10.06.2018
9
Marinela, Gîtlan, Războiul din Siria și lupta pentru resurse, Annals of the Constantin Brâncuși,
Universitatea Târgu-Jiu, Letter and Social Series, Supplement 2/2016, p. 164
Iar toate apelurile de încetare a luptelor trec fără efect. Nu există nicio pârghie de a aduce
Rusia, Iranul și regimul Assad la masa tratativelor și a le face să renunțe. Occidentul s-a
decis, din motive întemeiate, să nu intervină militar. Fiindcă, dată fiind îndârjirea cu care
aliații lui Assad duc luptele, războiul ar putea fi câștigat numai cu mari pierderi. Și nu
este deloc sigur că ar putea fi câștigat. În situația existentă, în Siria se vor deschide și în
următorii ani fronturi mai vechi și fronturi cu totul noi.
 Bibilografie

1. Crânganu, Constantin, Războiul civil din Siria: Un război al gazoductelor,

publicat pe 19 oct. 2015 în http://www.contributors.ro/economie/energie-
economie/razboiul-civil-din-siria-un-razboi-al-gazoductelor/
2. Gîtlan, Marinela, Războiul din Siria și lupta pentru resurse, Annals of the
Constantin Brâncuși, Universitatea Târgu-Jiu, Letter and Social Series,
Supplement 2/2016
3. NH., Abdalla, Civil Society in Egypt: A Catalyst for Democratization? The
International J. Not-for-Profit Law, 10(4), 2008
4. https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/conflictul-din-siria-lipsa-de-
solutii-si-dezastru-umanitar
5. Civil Society in Egypt: A Catalyst for Democratization? The International J. Not-
for-Profit Law, 10(4), 2008
6. https://www.hotnews.ro/stiri-international-22284399-razboiul-din-siria-
transforma-intr-conflict-regional-riscul-unei-conflagratii-extinse.htm
7. http://www.paginaderusia.ro/lavrov-moscova-va-continua-sa-sprijine-regimul-
presedintelui-sirian-bashar-al-assad
8. http://www.ziare.com/international/siria/china-sprijin-voalat-pentru-bashar-al-
assad-1257378
9. http://www.dw.com/ro/comentariu-b%C4%83t%C4%83lia-pentru-siria/a-
42771256