1.

Obiectul de studiu al macroeconomiei

1.1 Obiectul de studiu. Scopul și obiectivele macroeconomiei.
1.2. Piața la nivel macroeconomic. Agenții economici.
1.3. Modelele și circuitul economic.
1.1. Obiectul de studiu al macroeconomiei
În teoria economica, notiunea de macroeconomie a fost introdusa de savantii din Occident în anii 30 ai secolului
XX în legatura cu aparitia teoriei keynesiste („Teoria generala a ocuparii fortei de munca, a dobânzii si a banilor”).
Prin aceasta lucrare J. M. Keynes a încercat sa explice realitatea economica existenta în acele timpuri (depresia
economica din SUA), utilizând o abordare metodologica diferita de cea traditionala a neoclasicilor. Abordarea data
se baza pe principiile metodologice ale teoriei generale a sistemului si a teoriei relativitatii.
Macroeconomia ca știinta provine de la grecescul „macros”, care în traducere înseamna „mare”, accentuând că se
referă la probleme de dimensiuni mari, spre deosebire de microeconomie care se ocupă de probleme mici. Se
consideră că o anumita problema este macroeconomica atunci si acolo unde aceasta reiese din formarea si
consolidarea unei anumite economii nationale.
Principiile macroeconomiei după (Bauman Y):
1.Activitatea economică organizată de piață asigură o alocare eficientă a resurselor;
2. uneori statul poate îmbunătăți rezultatele pieței;
3. Standardul de viață a unei țări depinde de capacitatea ei de a produce bunuri și servicii;
4. Prețurile cresc când autoritățile tipăresc prea mulți bani;
5. societatea are de ales pe termen scurt între inflație și șomaj.
Macroeconomia studiază:
- sitația curenta a economiei naționale în baza statisticii, experienței precedente, locul țării în conjunctura
geoeconomică și relațiile economice cu alte state;
- factorii care stabilesc volumul, dinamica producției agregate și venitului agregat în condiții economice diferite;
- creșterea economică pe termen lung și ciclitatea fluctuațiilor otputu-lui agregat;
- problema utilizării incomplete a resurselor, cauza șomajului și abaterea de la nivelului natural;
- schimbarea nivelului prețurilor și capacității de cumpărare, formarea inflației;
- rolul banilor în economie;
- dinamica cursului valutar și starea balanței de plăți;
- cauza crizelor economice;
- politicile macroeconomice a statului.
De regulă cel mai mare interes în societate trezește aprecierea situației curente a economiei naționale, în special în
comparație cu alte state și perspectivele de viitor. Deși, cea mai importată sarcină a macroeconomei ca știință de
constatare ce nivel al indicatorilor a atins în trecut și care le are în prezent, ce factori sau fapte au contribuit pentru
a stabili legitatea interdependenței dintre procese și fenomene cu scop de a putea prognoza.
Scopul macroeconomiei Obiectivele macroeconomiei
- creșterea neinflaționistă; - determinarea și interacțiunea principalelor agregate;
- asigurarea ocupării depline; - analiza principalelor dezechilibre, evidențierea cauzelor acestora;
- menținerea stabilității prețurilor; - studierea atingerii diferitor obiective economice.
- asigurarea echilibrului balanței de plăți.
Metodele specifice macroeconomiei sunt:
- abstractizarea utilizarea modelelor verbale și matematice;
- agregarea obiectelor cercetării;
Funcțiile macroeconomiei:
- de cunoaștere;
- practică;
-de prognoză;
-formativ - educativă.
1.2. Piața la nivel macroeconomic. Agenții economici.
Agregarea macroeconomică - procesul prin care fenomenele și procesele economice sunt combinate și sintetizate
într-o categorie macroeconomică. Agregarea se bazează pe abstractizare, evidențierea din momente neesențiale
calitățile tipice, legitățile proceselor și fenomenlor economice.
Agregarea se bazează pe determinarea calităților tipice ale agenților economici. În acest context 4 agenți
macroeconomici:
- menaje- sector independent, cu activitate rațională a cărui scop este maximizarea utilității, care în cadrul
economiei deține rolul de :
a) proprietar de resurse economice, vânzându-le obține venituri de consum;
b) cumpărători de bunuri și servicii;
c) restul venitului îl economisesc deaceea sunt păstrători de economii și creditori de bază, adică cei care asigură
oferta resurselor de creditare în economie;
- firme- agent macroeconomic indipendent, cu activitate rațională, scopul căruia este maximizarea profitului.
Deține rolul de:
a) cumpărător de resurse, pentru asigurarea procesului de producție,
b) producătorii de bunuri și servicii, venitul obținut îl folosesc pentru plăți menajelor sub forma veniturilor
factoriale,
c) investitori - cumpărători de mijloace împrumutate sau a mărfurilor investiționale cu scop de extindere a
procesului de producție, asigurarea surplusului de capital și recuperarea uzurii capitalului. Deoarece firmele preferă
să utilizeze pentru finanțare resurse împrumutate ele sunt debitorii de bază în economie.
- guvernul - totalitatea instituțiilor de stat și organizațiilor care dețin dreptul politic și juridic de a influența mersul
procesului economic, Guvernul reglează economia. Deci, este agentul macroeconomic indipendent care acționează
rațional cu scopul de lichidare a imperfecțiunilor pieții și maximizarea bunăstării sociale. Ca urmare are rol de:
a) producător de bunuri publice,
b) cumpărător de bunuri și servicii pentru asigurarea funcționării și realizarea funcțiilor multiple,
c) distribuitorul venitului național,
d) în dependență de nivelul bugetului național - creditor sau debitor pe piața fianciară,
e) reglator și organizator a funcționării economiei de piață, inițiatorul politicilor economice structurale (ce asigură
creșterea economică) și conjuncturale (de stabilizare a ciclității);
- restul lumii - unește toate statele lumii și reprezintă agent macroeconomic independent ce asigură
interconexiunea cu această țară a:
a) comerțului internațional;
b) deplasării capitalului
Menajele și firmele formează sectorul privat al economiei. Guvernul este fondatorul sectorului de stat. Restul lumii
formaeză sectorul internațional sau străin.
Agregarea piețelor stabilește 4 piețe macroeconomice:
- piața bunurilor și serviciilor (piața reală) - aici se formează cererea și oferta agregată. Cererea o formează toți
agenții macroeconomici, oferta o formează firmele, producătorii de bază a bunurilor și serviciilor. Deoarece aici
are loc schimbul real de valori, piața se numește reală;
- piața financiară (piața activelor financiare)- piața care se formează în două specializări: monetară - cererea și
oferta de masă monetară la anumite cotații de rată a dobânzii, valorilor mobiliare- cererea și oferta de acțiuni,
obligațiuni;
- piața resurselor economice- la nivel macroeconomic cea mai răspândită formă piața muncii, formarea cererii și
ofertei de muncă în special pe termen scurt;
- piața valutară - pața schimbului de unități monetare în diferite state, formarea cursului valutar.
1.3. Modelele și circuitul economic.
Modelele macroeconomice sunt descrierile proceselor și fenomenele macroeconomice prin modalități logice,
grafice și algebrice cu scop de stabilire a interdependenței funcționale ale lor.
Prin intermediul modelelor pot fi stabiliți factorii care influențează asupra fenomenelor și proceselor economice,
se pot stabili consecințele implicării anumitor instrumente politice etc.
Dintre modelele cele mai utilizate sunt modelele de echilibru și dezechilibru, care descriu situațiile când la
condiții sau valori neschimbate agenții economici nu au dorință de a modifica comportamentul. Planul subiecților
coincide cu realizarea. Odată cu complicare proceselor economice se formează situația descrisă ca dezechilibru.
Alt tip de model macroeconomic este modelul tipologic al economiilor de tip deschis și închis. Modelul deschis
presupune participarea agentului economic ”Restul lumii” indicatorii fundamentali reflectă interacțiunea
sistemului economic cu alte state, modelul închis se bazează pe abstractizarea sistemului economic național de la
participarea acestuia în relații economice internaționale.
Circuitul economic este un model, care descrie fluxurile de bunnuri și servicii ce au loc între subiecții economici,
echilibrate prin fluxuri de monedă.
Există următoarele tipuri de modele a circuitului economic:
- Circuitul economic simplu – descriu tranzacțiile între 2 agenți economici agregați: menajele și firmele;
 - Circuitul economic închis – descriu tranzacțiile între 3 agenți economici agregați: menaje, firme și statul;
- Circuitul economic deschis – descriu tranzacțiile în economia cu patru sectoare.
Fluxurile descriu tranzacțiile din economia națională, ce au loc între toate unitățile economice, între piața
produselor, piața factorilor de producție și piuața financiară. Există 2 tipuri de fluxuri:
 Fluxuri reale – fluxurile de factori de producție, de bunuri și servicii;
 Fluxuri financiare – contrapartidele în bani a fluxurilor reale, veniturilor și cheltuielilor.
Modelul fluxului circular simplu

(Fluxurile financiare sunt reprezentate prin linie punctată, fluxurile reale prin linii drepte)
Caracteristici:
- Volumul de bunuri și servicii oferit de către firme, corespunde nivelului veniturilor menajelor;
- Pentru a atinge echilibru este necesar ca Y(venitul național) sa fie egal cu cheltuielile efectuate pentru consum
și investițiile planificate: Y=C+I.
- Respectarea egalității între I=S, pentru a nu se dezechilibra sistemul economic, C+I = C+S
Modelul fluxului circula în economia închisă