Pedagogii alternative

Prof.univ.dr. Toader Pălăşan

 OBIECTIVELE DISCIPLINEI
Identificarea si argumentarea tezelor pe care se intemeiaza educatia noua;

Analiza comparativa a strategiilor de instruire contemporane (alternativelor

educationale), prin raportare la strategiile adoptate de pedagogia traditionala;

Evaluarea prevederilor legale si a conditiilor care sa permita succesul alternativelor

educationale in invatamantul preuniversitar;

Valorificarea elementelor inovative ale alternativelor educationale din invatamantul

preuniversitar romanesc, in practicile educative ale invatamantului de masa;

Formarea competentelor necesare pentru proiectarea de alternative educationale in

invatamantul prescolar, primar si secundar inferior;

Formarea capacitatii de evaluare critica a strategiilor de instruire din invatamantul public,

prin optimizarea cu elemente ale celui particular.

REZUMATUL DISCIPLINEI
PEDAGOGII ALTERNATIVE

2
Invatamantul romanesc in fata alternativelor educationale; motive socio-pedagogice si reglementari
administrative; de la invatamantul centrat pe materia de predat, la invatamantul centrat pe nevoile
de educatie ale elevului. Analiza comparativa a pedagogiei "educatia noua″ si a pedagogiei
traditionale
Tezele curentului “Educatia noua “ fundamente ale alternativelor educationale din sec.
XX:
1. sursa principala a conoasterii umane in general, a copilului, in special, o costituie
activitatea practica;
2. educatia autentica se poate realiza numai in conditii de libertate deplina;
3. instruire sa se desfasoare ca raspuns la trebuintele de cunoastere ale copilului;
4. interesul copilului trebuie sa fie criteriul principal de organizare a continutulu
invatamantului;
5.principalul rol al educatorului este de a organiza mediul de instruire pentru manifestarea
tendintei copilului spre activitate si in conformitate cu interesele sale.
Pedagogia Waldorf: Rudolf Steiner: - adept al antroposofiei ( filosofie antropologica);
Conceptia psihologica – cele trei etape in functie de cele trei elemente ale fiintei umane,
caracteristicile varstei prescolare; conceptia pedagogica - obiectivul fundamental; elemente
caracteris tice (ritmul, fara discipline si manuale, predarea in epoci, euritmia,caietele si
instrumentele de scris, fara note, cursurile artisice si practice, activitati specifice de invatare-
limbajul scrierea si lectura,limba materna si limbile straine, invatarea in ciclul gimnazial, conducere
colegiala); planuri de invatamant si programe.
Pedagogia Freinet (Célestin):
Teze si modele de educatie valorificate de pedagogia Freinet:
- ″ scoala pe masura", "educatia functionala"( Ed. Claparede);
- "scoala pentru viata, prin viata“, "centre de interes“, metoda globala (Ov. Decroly);
- "scoala noua“, "scoala activa“ ( A.Ferrière);
- metoda "muncii libere“ “ pe echipe“ (R. Cousinet);
Scoala si progresul social; tehnici si valori; conceptia psihologica – puterea vitala, nevoile,
experienta prin tatonare; conceptia pedagogica – educatia muncii, scoala (organizare, metode, rolul
profesorului, tiparirea, textul liber, dezvoltarea textului liber, corespondenta interscolara, documen-
tarea, exersarea, organizarea activitatii
Pedagogia Montessori: repere istorice ale educatiei Montessori;
Fundamente filosofice; fundamente psihologice (perioadele si stadiile de
dezvoltare);conceptia pedagogica – mediul de instruire- materialele – activitatile – invatarea

3
limbajului, matematicii, disciplinei etc.;amenajarea salii de clasa; raspandirea pedagogiei
Montessori.

Step - by- step: a debutat in Romania, in 1994, sub denumirea Head Start, la initiativa Fundatie
Soros pentru o Socitate Deschisa, iar din 1995 se numeste Step by step ( pentru tarile din Europa
de Est, unde se aplica); prevederi de natura administrativa; conceptia pedagogica – obiectivele
alternativei; principii - considerarea copilului ca intreg; centrarea procesului de invatamant pe
copil; invatarea organizata in centre de activitate; implicarea parintilor ; programa scolara; o
zi in clasa Step by step;

TEMA NR. 1 Pedagogia Waldorf

Fondator, Rudolf Steiner(s-a născut la Kraljevec-Croaţia,în anul 1861)
A fost adept al antroposofiei ( filosofie antropologica); concluzia cercetarilor si
reflectiilor sale fiind ca trupul, sufletul si spiritul pot fi vizibile in metamorfozele lor,
la nivelul corpului fizic si a sistemului nervos – senzorial , la nivelul organizarii
ritmice a sistemelor respirator si circulator in metabolism. Ele apar in corelatie cu
activitati sufletesti: gandire, simtire si vointa si pot fi dezvoltate,la randul lor, in
capacitati spirituale: imaginatie, inspiratie si intuitie.Steiner porneste de la premisa
ca omul este o fiinta spirituala, aflata intr – un proces de patrundere treptata in
realitatea societatii umane si care se leaga in faze distincte de evolutie personala de
fapte le de viata.
În viziunea steineriană , în învăţarea- formarea umană, accentul se pune în mod
dife-renţiat pe cele trei moduluri de manifestare ale fiinţei umane.
Vârsta preşcolară este caracterizată, din acest punct de vedere, în primul rând prin

4
activitate fizică, prin imitaţie şi joc.De aceea, este nevoie de un spaţiu protejat, în
caresă poată fi efectuate experienţe definitorii pentru întreaga evoluţie ulterioară a
copilului.
Ce trebuie sǎ reţinem :
-copilul nu este un mic adult;
-vârsta copilăriei este o formă specifică de existenţă,cu trebuinţe si posibilităţi
proprii;
DESCHIDEREA - principala caracteristică a copiilor mici este imensa deschidere
spre ceea ce îi înconjoară ( asimilează elementele din jurul lor şi întâlnesc lumea cu
o încredere nelimitată- fără rezistenţa pe care o are un adult din experien-
ţele de viaţă);
IMITATIA -este mai mult decât un simplu mijloc de copiere a gesturilor,a
comporta-
mentelor celor din jur sau de repetare a cuvintelor acestora- ea atinge
profunzimea stărilor sufleteşti, a gândurilor şi atitudinilor umane;
JOCUL -prin joc voinţa copilului se orientează spre mediul înconjurător pe care îl
transformă cu ajutorul fanteziei,punând în mişcare lumea sa interioară;
prin joc copilul reflectă impresiile primite, remodelându-le într-un mod
personal şi dându-le valenţele necesare propriei dezvoltări;
-jocul trebuie să fie liber;
-prin joc se manifestă dorinţa copilului de învăţare şi de înţelegere, de ata-
şament sufletesc şi de manifestare a posibilităţilorcreatoare

Concepţia lui Rudolf Steiner privind DEZVOLTARE ÎN ETAPE A COPILULUI

Cele trei elemente ale fiinţei umane:trup, suflet şi spirit se dezvoltă diferenţiat:
1). 0-7 ani = lumea este bună
-copilul trăieşte într-o lume pe care o consideră eminamente bună;
-este accentuată dezvoltarea fizică prin activarea voinţei, manifestată în joc şi
imitaţie.
2).7-14 ani = lumea este frumoasă
-copilul trăieşte sentimentul că lumea este frumoasă;
-are loc în mod deosebit dezvoltarea sufletească- activarea simţirii;
3).14-21 ani = lumea este reală
-tânărul percepe lumea reală, în care filozofiile şi teoriile sale sunt obiectul
principal al cunoaşterii;

5
 -această perioadă vizează dezvoltarea spirituală- activitatea gândirii
independente
Obiectivele fundamentale ale pedagogiei Waldorf
- întărirea, cultivarea şi armonizarea celor trei componente fundamentale ale
fiinţei umane:voinţa, simţirea şi gândirea la nivelul fiecărei categorii de vârstă;
- încurajarea dezvoltării sănătoase a capacităţii fizice, sufleteşti şi spirituale ale
tânărului, pe baza metodicii elaborate de Rudolf Steiner şi a programei şcolare concepute
ţinând cont de impulsurile date de acesta şi găsirea unui răspuns adecvat şi corect la
tendinţele proprii de dezvoltare ale copilului

Rudolf Steiner a înfiinţat prima şcoală Waldorf în 1919 la Stuttgart, la iniţiativa

şi cu sprijinul material al lui Emil Molt, managerul fabricii de ţigarete Waldorf-
Astoria din Stuttgart.

Aspecte legate de alternativa educaţionalǎ Waldorf

- completează sistemul educaţional existent;
- substituie unele forme de educaţie printr-o ofertă metodică şi didactică
diferită sau complementară;
- restructurează cadrul de organizare şi funcţionare a instituţiei şcolare.
Ce este şcoala Waldorf în România?
- o şcoală în cadrul învăţământului alternativ de stat;
- o instituţie de învăţământ în care cadrele didactice se străduiesc să păstreze
specificul pedagogiei waldorf;
- un cadru în care părinţii elevilor din grădiniţele şi şcolile waldorf sunt
constituiţi în asociaţii non-profit şi sprijină activităţile şcolii atât în procesul
instructiv-educativ, cât şi în organizarea vieţii social-culturale
Federaţia Waldorf din România
- este o persoană juridică, înfiinţată prin sentinţa nr.6/1993 a Tribunalului Municipiului
Bucureşti;
- reprezintă alternativa waldorf în faţa oficialităţilor, pentru asigurarea unei legături
între această abordare a educaţiei şi ambientul educaţional şi cultural românesc;
Ce nu este o unitate Waldorf?
- o instituţie particulară cu taxe şcolare;
- o şcoală pentru copii cu nevoi speciale.

6
 Câteva diferenţe între pedagogia Waldorf şi alte pedagogii
- are în vedere educarea omului în ansamblul său,artisticul susţinând şi împletindu-se cu
ştiinţificul,armonizându-se în procesul educaţional;
- disciplinele nu sunt privite ca un scop în sine,ci ca mijloace educaţionale;
- copiii primesc la sfârşitul anului şcolar o caracterizare scrisă de educatoare/ învăţător/
profesor, ce sintetizează evoluţia lor( progrese,)
- evită folosirea manualului ca unică sursă de informare pentru elevi, uneori renunţând
complet la acesta, în favoarea creării obişnuinţei de consultare a unor surse variate de informare;
- disciplinele sunt predate în module/epoci de câte 3-4 săptămâni;
- are discipline, activităţi şcolare specifice numai în pedagogia waldorf:
-euritmia steriană
-învăţarea unui instrument muzical din cls.I –blockflote
-desenul de forme
-serbare lunară-la sfârşit de epocă
-ateliere de aplicaţii tehnologice(lemn,lut,fier,cupru,text)
- curriculum propriu, aprobat de M.E.C. la toate nivelurile de învăţăm.;
- tendinţe spre renunţarea la sistemul piramidal de conducere a unităţilor de învăţăm. în
favoarea conducerii colegiale şi prin delegatie.
Structura cursului principal (110 minute fără pauza):
a) partea ritmică -se adresează componentei afectiv-motivaţională
-are drept scop activarea copiilor,pregătirea pentru lecţie
-cuprinde: -exerciţii ritmice de mişcare
-exerciţii de plastica vorbirii (cultivarea rostirii)
-cântul vocal şi instrumental
-calcul oral
-interpretare de roluri semnificative pentru
disciplina studiată
b) partea de învăţare –se adresează componentei cognitiv-aptitudinal
-are drept scop descoperirea de către copii ,prin demersul coordonat de
cadrul didactic, a noţiunilor şi fenomenelor studiate;
c) partea acţională –se adresează componentei volitiv-acţionale
- se lucrează la caietele de epocă
- se efectuează exerciţii individuale;
d) partea narativă -se adresează componentei afectiv-atitudinale
-cuprinde:basme,povestiri,fabule, legende,biografii – în funcţie de vârsta

7
 copilului

Importanta ritmului în Scoala Waldorf.

Ritmul are un rol important în educarea vointei, urmarindu-se ritmul unei ore, al
zilei, al lunii si al anului.
Ritmul orei este reliefat de împartirea cursului principal, ce se desfasoara la
începutul cursurilor în primele doua ore, în trei parti:
- partea ritmica, prin care este solicitata vointa copilului
- partea cognitiva care se adreseaza intelectului si
- partea de povestire care se adreseaza simtirii.
Utilizarea ritmului în educatie permite ca întreaga fiinta a persoanei educate sa fie
abordata si nu numai componenta sa intelectuala.
Ritmul zilei presupune studierea materiilor cu caracter cognitiv în prima parte a
acesteia si a celor artistice si practice în cea de a doua parte. Acest lucru face
posibila adâncirea subiectelor teoretice prin aplicarea lor în practica si prin
însufletirea lor artistica.
Ritmul lunii se refera la existenta unor module de 2-4 saptamâni în care zilnic între
orele 8 si 10 sunt studiate materiile principale (româna, matematica, fizica, chimie,
geografie, istorie, biologie etc.). Aceste module poarta denumirea de epoci.

Arta dramatică:
- este o materie specifică pedagogiei Waldorf, prezentă apoape în fiecare an, chiar
dacă nu apare în planul de învăţământ. Fiecare disciplină poate da ocazia unei
dramatizări, fie că vorbim despre limbi străine sau despre fizică. La sfârşitul clasei a
VIII-a, elevii pun în scenă o piesă de teatru mai amplă, pe care o vor prezenta în faţa
părinţilor şi a întregii şcoli. Această piesă de teatru este o încununare a muncii lor ca
şi colectiv de-a lungul celor opt ani petrecuţi împreună. Pentru realizarea piesei de
teatru, elevii sunt solicitaţi să participe activ la toate etapele de elaborare a recuzitei
şi de punere în scenă a textului; munca la această piesă, care de obicei durează câteva
luni, întăreşte şi uneşte foarte mult colectivul clasei, îi face pe elevi să fie mai
toleranţi unii cu alţii, îi face să se ajute mult mai mult între ei. Prezentarea piesei de
teatru de către clasa a VIII-a este un eveniment deosebit pentru întreaga şcoală şi în
special pentru clasele mai mici, aceştia urmărindu-i cu foarte mare atenţie pe colegii

8
lor mai mari. Acest eveniment se repetă la un nivel de complexitate mult mai mare, la
sfârşitul liceului, când piesa de teatru le oferă elevilor posibilitatea de a se depăşi şi
de a-şi consolida performanţele în exprimarea socială

Conducerea colegială
Rudolf Steiner a cerut corpului profesoral sa accepte ca fundament pedagogico-
organizatoric discutarea tuturor problemelor scolii, îndeosebi a celor pedagogice, în
consiliul profesoral. Acesta este de fapt directorul scolii. Si pentru ca problemele
curente se cer discutate pe masura ce au loc, consiliul profesoral se întruneste
saptamânal.unde se discuta: ce si cum predau profesorii, daca au avut succes cu o
tema sau esec cu alta; clase de elevi sau elevi în parte, care trec printr-o situatie mai
dificila sau mai deosebita si au nevoie de atentia întregului corp profesoral ; teme
pedagogice generale, indiferent de specialitate, la care participa toti profesorii si
învatatorii, caci pe toti „membrii familiei” îi intereseaza drumul celuilalt. Imaginea
copilului ramâne însa mereu ca imagine centrala a preocuparii fiecarei teme, fie ea
si administrativa.
- sunt discutate într-un cerc mai restrâns, în consiliul de administratie probleme
delicate: dascali care au dificultati majore în stapânirea clasei; dascali noi în
activitate, care trebuie îndrumati; încadrarile cu personal pentru anul scolar urmator:
Toate acestea sunt discutate de acei pedagogi care au experienta pedagogica si care
îsi asuma de buna-voie viitorul scolii, ca viitor al propriei biografii. Dintre toti
colegii, unul este ales ca reprezentant al scolii în fata tertilor. Nu este de confundat
acesta cu functia obisnuita a directorului, caci nu are puteri decizionale supreme, nu
poate lua decizii singur si nici nu are toate responsabilitatile pe umerii sai. Acestea
sunt împartite între diferiti profesori sau învatatori. Purtarea responsabilitatii de catre
mai multi oameni duce la cresterea implicarii în „familie

Conducerea clasei de catre învatator, dincolo de clasa a IV-a

Particularitatile de vîrsta, antropologice, care sunt unitare în perioada de la 7 la 14
ani, cer în mod obiectiv prezenta unei aceleiasi persoane în aceasta functie
coordonatoare. Aceasta functie didactica este numita „învatatorul clasei” si are ca si
îndatoriri pedagogice predarea unui numar de discipline, cuprinse în epoci, de-a
lungul celor opt ani de studiu pâna la liceu. Disciplinele predate în epoca sunt, de
obicei, cele cognitive, iar predarea lor interdisciplinara este un deziderat esential al
acestei pedagogii. Experimente, excursii, observatii minutioase sunt modalitati

9
fundamentale de organizare a învatamântului pâna la pubertate. Formele de lucru
introduse în clasele primare sunt baza pe care se aseaza munca de observare din
clasele gimnaziale. De aceea este esential ca una si aceeasi persoana sa însoteasca
elevul pe parcursul acestor opt ani, când îsi formeaza instrumentele de cunoastere.
Din punct de vedere psihologic, schimbarea învatatorului în clasa a cincea nu
înseamna doar despartirea de o persoana, adesea îndragita, ci si de un mod de lucru.
În mod natural, aceasta despartire se realizeaza la pubertate, când tânarul nu mai
accepta prezenta unui model de imitat, ci îsi cauta propria forma de exprimare. Aici
este normal sa apara mai multe personalitati în fata elevului, pentru a-i da
posibilitatea sa aleaga elemente diverse si de a-si exersa formele proprii, prin
acceptare sau combatere sanatoasa..

O scoala fara manuale:

Absenta manualului unic contribuie la cresterea respectului fata de carti si la
întarirea autoritatii profesorului, care are astfel o legatura directa în comunicarea cu
elevii;
elevii se obisnuiesc sa se documenteze din cât mai multe surse în studiul unei
teme;
profesorul poate astfel introduce în cadrul procesului de învatamânt noi informatii
sau materiale aparute în domeniul respectiv, si are posibilitatea de a adapta nivelul
predarii si al cerintelor la nivelul clasei;
formarea unei pareri cât mai obiective, antrenamentul pentru facultate si viata de
autodidact sunt calitati evidente pe care le dobândesc elevii astfel scolarizati.
o scoala fara note:
Prin note se evidentiaza preponderent competitia dintre elevi, ceea ce duce deseori
la blocaje în rândul elevilor timizi, frustrari si inhibitii printre cei slabi, aroganta sau
egoism între elevii buni si foarte buni. Astfel, climatul de lucru al clasei poate fi usor
compromis, atmosfera devenind stresanta si apasatoare pentru multi elevi

o scoala fara note ...

Adevarata competitie este nu între diferiti elevi ai clasei, ci în fiecare elev în
parte, cu propriile lui dificultati pe drumul dezvoltarii calitatilor, aptitudinilor si
potentialului sau. În acest fel, toti elevii se percep unii pe altii ca tovarasi de drum, se
accepta în colectiv cu dificultatile pe care le are fiecare si se ajuta unii pe ceilalti în
depasirea acestora. Conlucrarea si spiritul de echipa sunt astfel puse în evidenta si

10
exersate în domeniul social.
In absenta notelor orele sunt mult mai libere, elevii fiind deosebit de deschisi,
fara frica de note proaste, întreaba când nu au înteles si ies cu curaj la tabla;elevii
buni sunt dispusi sa-i ajute pe cei în dificultate;primesc în mod regulat teme si lucrari
de control;
- nivelul activitatii copilului în scoala se comunica parintelui prin întâlniri regulate
cu cadrele didactice (cea mai eficienta metoda de control a copilului) si pot vedea
caietele de epoca sau aparitiile în serbarile lunare ale clasei sau ale scolii;
- la sfârsitul fiecarui an scolar, elevul primeste un certificat în care fiecare
profesor descrie activitatea sa din toate punctele de vedere. Astfel, parintii afla mult
mai multe despre copilul lor. În registrul matricol este cuantificata activitatea
elevului la fiecare materie cu un calificativ sau o nota, echivalente cu evaluarea
facuta în timpul anului.

Scrisul şi cititul:
Scrisul şi cititul se învaţă pe parcursul primelor clase, cu accent pe desenarea
literelor şi organizarea estetică a scrisuluii şi a spaţiului scris. De aceea parcursul
este la început lent, dar în clasa a IV-a elevii ajung la acelaşi nivel cu colegii lor din
învăţământul tradiţional.
Din ce motive se alege acest drum? Psihologii susţin că cel mai dificil de învăţat
într-o viaţă de om este cititul şi scrisul, deoarece este o activitate a intelectului şi
leagă copilul în mod artificial de gândirea abstractă a omului matur. Concret, cititul
şi scrisul se învaţă în următorii paşi:1 - întâi se lucrează literele mari de tipar; 2 - in
funcţie de evoluţia clasei, învăţătorul va introduce la sfârşitul clasei I sau la
începutul clasei a II-a, literele mici de tipar; 3 - pe parcursul clasei a II-a se introduc
apoi literele de mână, prin intermediul desenului de forme sau al celui dinamic; 4 -
în modul de introducere a literelor (semne pentru sunete), consoanele se
metamorfozează din imaginea a ceva ce începe cu această literă ( se pleacă de la
imaginea picturală a lumii, de la întreg şi se ajunge la abstractizarea ei prin noţiuni.
De exemplu, litera M se va naşte din imaginea unui munte cu două vârfuri; litera P
poate să apară la „pom”, iar F de la „foc”). Aceasta este metoda de introducere a
consoanelor. Primele semne învăţate sunt însă pentru vocale, care sunt prezentate
copiilor ca provenind din sentimente: A – admiraţie, deschidere; E – reţinere,
închidere în sine; I – înălţare, afirmare; O – îmbrăţişare, protecţie; U – necunoscut,

11
cunoaştere

Învatarea în epoci
Materiile cognitive sunt studiate în epoci; de exemplu o clasa studiaza fizica,
zilnic, primele doua ore fara pauza, timp de 2–4 saptamâni. Într-o astfel de epoca se
poate parcurge chiar si materia pe un an scolar, economia lucrului fiind deosebit de
eficienta.
Urmeaza alte epoci, elevii reîntâlnindu-se cu fizica doar peste câteva luni, poate
chiar peste un an. Desigur ca între timp elevii uita ce au învatat, dar aceasta nu
trebuie sa îngrijoreze. În Scoala Waldorf uitarea este considerata un aliat, din doua
motive: în primul rând pentru ca uitând fizica, elevul se va putea dedica cu toate
capacitatile unui nou domeniu, de exemplu literaturii, iar în al doilea rând pentru ca,
dupa ce fizica a fost uitata aparent complet, la reîntâlnirea cu aceasta stiinta, elevul
îsi va reaminti mult mai intens cele învatate. Un alt avantaj al predarii în epoci este
faptul ca informatiile si întrebarile primite peste zi sunt prelucrate subconstient
noaptea, iar a doua zi, atât elevii, cât si profesorii, gasesc mai usor rezolvarea lor.
Nu toate materiile participa la acest carusel al epocilor. Se predau în sistem
modular limba materna si gramatica, matematica, fizica, chimia, istoria, geografia si
stiintele naturii. Aceste materii pot sa apara si în ore de exercitii care au rolul de a
fixa cât mai bine materia la cursul de baza.
Celelalte materii, cum ar fi limbile straine, educatia fizica, desenul si celelalte
activitati artistice sau practice, apar ca si ore fixe dupa cursul de baza si orele de
exercitii.

Ponderea deosebita a cursurilor artistice si practice

Scoala Waldorf realizeaza o educatie echilibrata, oferind pe de o parte fiecarui
copil ceea ce i se potriveste, însa intervenind si cu preocupari în acele domenii spre
care acesta nu are înclinatii, dar care sunt necesare unei educatii complete. Un
argument în plus pentru acest principiu: de regula, educatia intelectului prin stiinte
cultiva distanta, individualismul, antipatia si concurenta iar, dimpotriva, educarea
sufletescului prin arte si mestesuguri cultiva simpatia, apropierea, lucrul în echipa si
colaborarea. Ambele laturi ale educatiei sunt la fel de importante pentru un om
echilibrat, dornic sa-si controleze singur viata, fara a se lasa manipulat din exterior.
Indirect însa, la nivelul manualitatii, cursurile artistice sau practice sustin materiile

12
adresate intelectului ( exemple: în clasele mici, atât fetele cât si baietii tricoteaza,
activitate care ajuta puternic la formarea vederii în spatiu, necesara îndeosebi
matematicii; la începutul fiecarei zile, întreaga clasa parcurge o parte ritmica în care
cânta, recita sau danseaza (jocuri adecvate vârstei, însotite de batai din palme, jocuri
ritmice si gesturi sugestive). Partea ritmica îi aduce pe toti la unison, le canalizeaza
energia si îi pregateste pentru ora. Importanta cursurilor artistice rezida si în faptul ca
le educa starile sufletesti. Ele sunt evidentiate în arte, iar elevul traieste, în procesul
reprezentarii lor, caracteristicile propriei personalitati, pe care astfel o cunoaste si o
stapâneste bine. El îsi cultiva capacitatea de a percepe starile sufletesti, dezvoltându-
si abilitati de comunicare dincolo de calea verbala

Caietele si instrumentele de scris:

- desi pare mai greu la prima vedere, este mult mai sanatos pentru copil sa scrie,
de la început, pe caietul fara liniatura, întrucât liniatura este folosita exact cu scopul
de a îngradi si limita la norme clar stabilite scrisul copilului. Alternativa Waldorf nu
pledeaza pentru un scris dezordonat, ci dimpotriva, ordinea, latura estetica în general,
sunt puternic cultivate în scoala. În absenta liniilor, elevul va trebui sa depuna un
efort mai mare pentru a-si ordona scrisul. Desigur ca procesul va fi de mai lunga
durata, rezultatul va fi însa mult mai solid;
- în legatura cu instrumentele de scris: elevii lucreaza mai mult cu suprafete (în
clasa I elevii scriu cu blocuri cerate, in a II-a grosimea liniei se subtiaza, folosindu-se
creioane cerate, din a II-a copii vor scrie cu creioane colorate groase (jumbo), in a
III-a elevii exerseaza scrisul cu pana si apoi încep sa scrie cu stiloul. Pixul este evitat.
În continuare, caietele vor fi organizate în asa fel, încât partea estetica, de scriere, de
ilustrare si de ornamentare sa fie în permanenta avute în vedere, într-un mod artistic,
de calitate. Aceasta, cu atât mai mult cu cât redactarile în caiete reprezinta forma
personala de „manual” pe care o realizeaza elevii însisi.

Limba română:
Dacă până la vârsta de 9 ani copilul se identifică pe deplin cu mediul în care trăieşte,
după această vârstă el se interiorizează, se detaşează de cele ce-l înconjoară. Până la
acest moment el se identifică cu limba maternă. Distanţându-se de aceasta, elevul
poate să o analizeze şi să-i perceapă structura. Din acest moment, elevul poate începe
studiul gramaticii, având primul contact raţional cu structura limbii şi cu regulile
gramaticale. Astfel debutează un proces lung, care continuă până în clasa a VIII-a.

13
Prima parte o reprezintă aprofundarea principalelor calităţi ale părţilor de vorbire,
apoi copiii se familiarizează treptat cu structura propoziţiei, iar începând din clasa a
VII-a cu structura frazei.
În predarea literaturii, metodele folosite vizează în mod preponderent planul
emoţional. Analiza elementelor stilistice ale unei opere este evitată până în clasa a
VII-a, lăsând expresia artistică să lucreze în copil. Până în clasa a VI-a, în locul
analizei raţionale a textului literar, accentul este pus pe aprofundarea semnificaţiei
textului cu ajutorul altor forme de exprimare artistică (desen, pictură, muzică).
Repetarea, ritmicizarea, exerciţiile de vorbire şi de intonare sunt instrumente constant
utilizate în cadrul orelor de literatură. Interdisciplinar, cultivarea exprimării este
prezentă şi la începutul învăţământului principal, pe parcursul epocilor, indiferent de
disciplina studiată. Fie că e matematică, fie că e geografie, o poezie sau un cântec
inspirate din temele studiate introduc ziua de lucru.

Limbile străine:
- cercetări recente au arătat că o persoană ce şi-a însuşit o limbă străină înainte de
învăţarea scrisului şi cititului o va stăpâni fără accent. Din contră, învăţatul unei limbi
străine simultan cu scrisul şi cititul, duce la vorbirea cu accent a acesteia. Ca urmare,
în primele trei clase se învaţă două limbi străine, doar prin imitaţie;
- concret, orele sunt pline de cântece şi poezii, însoţite de o gestică sugestivă a
profesorului, copiii cântând şi gesticulând în cor;
- incepând din clasa a III-a se introduce scrisul celor două limbi, care, împreună
cu gramatica corespunzătoare, sunt studiate în paralel pe tot parcursul studiilor.

Drumul de la basm la istorie

- in clasa I, copiii trăiesc în lumea basmelor (hrana sufletească);
- clasa a II-a prezintă polaritatea sufletului uman (pe de o parte fabulele
evidenţiază defecte ce trebuie îndreptate, iar pe de altă parte, poveştile despre sfinţi
prezintă nobleţea idealului uman);
- în clasa a III-a când la partea de povestire elevilor li se prezintă istorioare din
„Vechiul Testament”, pornind chiar de la Geneză;
- legendele populare şi istorice locale şi naţionale reprezintă în clasa a IV-a
ultimul pas înainte de istoria propriu-zisă;
-din clasa a V-a, se face intrarea în Istorie (ca disciplină). Capitolele principale vor
fi Egiptul şi Grecia antică. Aceasta din urmă domină clasa a V-a, nu numai la istorie,

14
ci şi la alte discipline (educaţia fizică, literatură, matematică, muzică);
- in clasa a VI-a se studiază Roma antică, iar în a VII-a Evul mediu şi Renaşterea.
În general, la predarea istoriei se pune accentul pe trăirea atmosferei epocilor şi nu
atât de mult pe înmagazinarea informaţiilor. Sunt alese spre studiu acele momente
sau personalităţi din istoria omenirii care au impulsionat evoluţia generală a lumii,
forme caracteristice de cultură şi civilizaţie. – in clasa a VIII-a cere studierea istoriei
contemporane, dar pregătirea pentru examenele naţionale modifică programa Şcolilor
Waldorf din România, care preiau studiul istoriei naţionale.
În liceu se reia studiul treptelor de civilizaţie, studindu-se acum din perspectivă
generică, a curentelor mari de cultură, a mişcărilor sociale şi a semnificaţiilor pe
termen lung. Important de reţinut este faptul că biografia umană este o repetare la
scară mică a istoriei omenirii. De aceea, treptele de civilizaţie sunt relevante pentru
biografia personală a elevului, mai ales în primii opt ani de şcoală. Această
perspectivă stă şi în spatele studiului la liceu, când curentele generale ale epocilor de
civilizaţie stau în centrul atenţiei tinerilor, căci orientarea în societatea actuală este
posibilă numai prin cunoaşterea formelor de evoluţie care au creat-o
În liceu se reia studiul treptelor de civilizaţie, studindu-se acum din perspectivă
generică, a curentelor mari de cultură, a mişcărilor sociale şi a semnificaţiilor pe
termen lung. Important de reţinut este faptul că biografia umană este o repetare la
scară mică a istoriei omenirii. De aceea, treptele de civilizaţie sunt relevante pentru
biografia personală a elevului, mai ales în primii opt ani de şcoală. Această
perspectivă stă şi în spatele studiului la liceu, când curentele generale ale epocilor de
civilizaţie stau în centrul atenţiei tinerilor, căci orientarea în societatea actuală este
posibilă numai prin cunoaşterea formelor de evoluţie care au creat-o.
Aritmetica:
- sensibilitatea pentru diferitele laturi ale fiinţei umane este educată din primele
clase. Astfel, cele patru operaţii de bază sunt învăţate în asociere cu cele patru
temperamente şi culorile asociate acestora;
- pe parcursul anilor şcolari, studiul matematic va cuprinde şi geometria cu
mâna liberă, construcţiile geometrice şi studiul corpurilor platonice. Construcţiile
spaţiale conduc la o mai bună percepţie a formelor existente şi permit dezvoltarea
unei capacităţi de analiză, benefică în toate celelalte domenii de studiu. Geometria
proiectivă, sferică sunt studiate în liceu, pentru a canaliza percepţia elevilor înspre
forme abstracte, construcţii aproape ireale, ce deschid orizontul întrebărilor despre
semnificaţia mai înaltă a matematicii

15
 Desenul formelor
- e o materie total noua, fata de scoala obisnuita; Această materie, prezentă în
clasele I-V, are două argumente puternice în favoarea sa. În primul rând, formele
desenate în primele două clase vor pregăti introducerea literelor şi a cifrelor. Mai
târziu, desenul formelor va pregăti geometria, ce apare în clasa a V-a sub forma
desenului geometric;
- este o activitate artistică, ce îşi propune să trezească gândirea copilului, simţul
echilibrului, al armoniei şi al frumosului. Ea stimulează facultatea de reprezentare
şi cea imaginativă ajutând la formarea vederii în spaţiu.
Desenul geometric cu mâna liberă:
- predarea geometriei începe în clasa a V-a, printr-un studiu activ al principalelor
figuri geometrice. Elemente geometrice redau prin transformarea lor procesul de
devenire ale unor forme fixe, pe care apoi elevul învaţă să le denumească şi să le
definească;
- pentru a crea un simţ cât mai solid al figurilor geometrice, acestea sunt desenate
fără instrumente geometrice

Matematica:
In predarea matematicii trebuie respectate câteva principii de bază:
1. principiul analitic (de la întreg la o parte);
2. de la cazul particular spre general, spre difiniţie. Definiţiile sunt evitate pe cât
posibil, preferându-se caracterizarea noţiunilor într-un mod viu. Când sunt însă absolut
necesare, acestea sunt cât mai accesibil prezentate, folosindu-se din plin intuiţia
elevilor;
3. parcurgerea materiei cât mai aproape de mersul istoric este un principiu general
pentru şcoala Waldorf, deosebit de important în matematică;
4. predarea în mişcare aduce matematica mai aproape de copil. De la jocuri ritmice
de învăţare a tablei înmulţirii până la forfecarea paralelogramului (translatarea unei
laturi pe dreapta suport cu păstrarea ariei), totul trebuie predat cât mai viu;
5. la geometrie se evită cu desăvârşire demonstrarea relaţiilor evidente, insistându-
se asupra afirmaţiile neevidente. Mersul de la problema practică la teorie este
deseori mai apropiat elevului decât prezentarea unei teorii fără legătură cu realitatea

16
 cunoscută de elevi, urmată de aplicaţii ipotetice.

Zoologia:
În clasa a IV-a, elevii învaţă despre animale tipice unor forme unilaterale din
natură: capul (sepia), trupul sau burta (vaca) sau membrele (şoarecele). O polaritate
interesantă se poate găsi între vultur (un animal al aerului, care rareori coboară pe
pământ) şi taur (care „se ţine” cu toată forţa sa pe pământ). În general, se scot în
evidenţă la animale diferitele trăsături temperamentale şi fizice unilaterale (de
exemplu: calmul şi blândeţea unei vaci pot fi scoase în evidenţă pictând vaca în
albastru). Elevii vor picta fiecare animal în culori care scot în evidenţă caracterul
specific al acestuia; - lucrul individual al elevilor se va materializa şi în compuneri,
unde va fi căutat specificul fiecărui animal, prin descrieri, dialoguri imaginare sau
referate cu un mai ridicat conţinut ştiinţific. Ca o încoronare a celor studiate,
imaginea omului, nespecializat şi cu potenţe multiple de evoluţie, este creionată
sugestiv. Toate aceste elemente sunt pe larg studiate în clasele ulterioare, când regnul
vegetal – clasa a V-a, cel mineral şi animal – clasa a VI-a şi omul – clasa a VII-a – a
VIII-a sunt studiate în detaliu. În liceu se studaiză în amănunt formele de evoluţie ale
naturii, stuctura organismului uman şi formele de cunoaştere şi cercetare ale acestora
(genetică).

Botanica:
- la fel ca şi la animale, în împărăţia plantelor, studiată în clasa a V-a, se pot găsi
diferite caracteristici omeneşti. La această vârstă a copiilor, plantele trebuie personificate
ca într-o adevărată poveste;
- nu se întâlneşte explicarea despre ţesuturi şi celule, ierbarele sunt evitate, în locul lor
preferându-se studiul plantelor în natură şi pictarea în mediul lor natural, formându-se
astfel şi respectul pentru lumea înconjurătoare.
Geografia:
- apare prima dată în clasa a IV-a sub forma unei epoci despre ţinutul natal ( in prima
lecţie, elevul îşi desenează banca în care stă, cuprinsă în sala de clasă, respectiv biroul de
acasă în camera sa; urmează apoi planul şcolii şi al locuinţei, apoi curtea şcolii şi a
locuinţei, apoi curtea şcolii cu strada, respectiv blocul sau curtea de acasă cu strada;
pasul următor îl reprezintă un plan parţial al oraşului, în care apare drumul de acasă

17
până la şcoală; planul general al oraşului, cu formele de relief şi apele principale, se
poate face sub forma unei machete tridimensionale. Aceasta se modelează din lut, apoi
se acoperă cu multe straturi de hârtie înmuiată şi lipici (mucava); după uscare se
îndepărtează lutul, iar macheta rezultată este pictată de elevi;
urmează împrejurimile localităţii cu fauna şi flora, putându-se merge până la întreaga
regiune. Astfel se deprind elementele realizării unei hărţi, de la spaţiul concret, la
simbol;
- din clasa a V-a se studiază geografia fizică a patriei, a ţărilor învecinate;
- pornind pe Dunăre în sus se poate trece în clasa a VI-a la cunoaşterea Europei. Spre
sfârşitul acestei clase se vor prezenta în linii mari şi celelalte continente - Geo-grafia
Asiei, Africii şi a Americii, cu cele mai reprezentative ţări şi zone, va fi predată pornind
de la marile descoperiri geografice- Marco Polo, Vasco da Gama, Columb şi Magelan;
- important este să fie percepute polarităţile, structurile caracteristice (extremele uscat-
mare, frig-căldură, verdeaţă-deşert sunt preferate). În vederea examenului de capacitate,
pentru clasa a VIII-a este rezervată Geografia României, deşi programa Şcolii Waldorf
ar cere pentru această clasă continuarea studiului geografiei mondiale. Din ţările sau
continentele studiate, elevii vor învăţa cântece specifice, percepând cât mai mult din
specificul şi temperamentul oamenilor din zona respectivă. Studiul geologiei, al
mişcărilor tectonice, al ritmurilor Pământului, reprezintă în liceu o treaptă superioară de
înţelegere a fenomelor de existenţă a acestei fiinţe vii, care este Terra.

Fizica şi chimia
Drumul natural în descoperirea acestor ştiinţe a fost: experimentul – observaţia –
concluzia – legitatea. Acest drum natural este respectat şi în predarea ştinţelor naturale.
În prima zi a fiecărei teme noi, au loc o serie de experimente. Ca temă, elevii trebuie să
descrie cu acurateţe şi corectitudine cele văzute la fiecare experiment. A doua zi sunt
analizate aceste experimente, trăgându-se primele concluzii asupra fenomenelor studiate.
În a treia zi sunt enunţate legităţile căutate cu o zi înainte. Beneficiind de predarea în
epoci, mintea copilului va prelucra inconştient şi în timpul nopţii cele văzute în ziua
precedentă, trăind la maximum primii paşi în fiecare domeniu studiat. Acest mod de
lucru, bazat pe observaţia individuală, susţine interdisciplinaritatea Exprimarea corectă,
diferenţiată, nuanţată şi la obiect este un mod de a exersa limba română, lucru care se
petrece firesc şi la celelalte materii de studiu din afara orelor de limbă. De aceea,
profesorul de specialitate are datoria să asimileze în predarea sa şi informaţiile care ţin

18
 de alte discipline. Pornind de la această necesitate, pedagogia Waldorf susţine prezenţa
unui singur cadru didactic în primele opt clase, pentru predarea disciplinelor din epocă.
În personalitatea unui astfel de om, elevul se poate regăsi cu strădania sa de a asimila
conţinuturile mai multor materii.

Muzica:
Deşi nu este o şcoală de muzică, această artă este omniprezentă în viaţa copiilor. Prin
muzică, realitatea poate pătrunde mai lesne în sufletul copiilor. Deseori partea ritmică de la
începutul cursului principal se bazează pe muzică, oricare materie putând beneficia de
sprijinul absolut benefic al muzicii;
- evolutia aceastei materii: din clasa I toţi elevii cântă la flaut ( la început se foloseşte
flautul diatonic); în clasa a III-a elevii cântă fără note, imitând învăţătoarea din faţa clasei,
iar la sfârşitul ei introduce portativul. Până la nouă ani, muzica este trăită sub formă de ritm.
Din acest moment apare măsura, iar cântecele încep să fie trecute pe portativ; in clasa a IV-
a se învaţă canonul; odată elevii trecuţi de momentul armoniei din clasa a V-a, după 12 ani,
apare studiul pe voci; in continuare, studiul muzicii presupune diferenţierea percepţiei
artistice şi a posibilităţilor de exprimare. ;
- orchestra şcolii şi a liceului sunt momente de studiu şi de aplicare a noţiunilor studiate.
Curentele muzicale sunt studiate de elevi în liceu, pentru a percepe şi din această perspectivă
evoluţia omenirii, care a fost însoţită de muzică prin formele ei specifice.

Abilităţile practice şi educaţia tehnologică:

- au o deosebită importanţă în formarea copiilor pentru viaţă; tricotând, sculptând,
modelând lutul sau împletind nuiele, copiii îşi dezvoltă pe lângă diferitele abilităţi şi voinţa.
Simţul artisitc, cel tactil, simţul echlibrului şi al armoniei sunt cultivate în fiecare lucrare
practică realizată. Este important ca aceste discipline să nu rămână doar la nivel de teorie, ci
să permită copilului să crească prin abilităţile manuale pe care le dobândeşte în lucrul
concret;
- la nivel liceal, specializarea pe o anumită tehnică poate fi exersată în amănunţime, fără a
duce însă la o calificare certificată.
Practica:
- elevii claselor de liceu fac câte o perioadă de practică de o săptămână. Astfel, clasa a IX-a
se face practică în agricultură sau în construcţii, în clasa a X-a se face practică topografică sau

19
în construcţii, iar în clasa a XI-a practică socială sau ecologică. Clasa a XII-a este, de obicei,
timpul unei practici industriale sau de anvergură mai mare, iar colectivele de elevi pot opta şi
pentru o practică culturală, în ţară sau în străinătate. Aceste perioade de practică îşi au rolul de
pregătire pentru viaţă, de a ajuta tinerii în formarea personalităţii şi a unei perspective coerente
despre societatea în care vor deveni adulţi.

Procesul educativ- elemente componente specifice:

A. Educaţia interdisciplinarǎ
B. Mijloace de învǎţǎmânt
C. Ritmul activitǎţilor din grǎdiniţa waldorf
1.ritmul anului
2.ritmul sǎptǎmânii
3.ritmul zilei
D. Activitǎţile în grǎdiniţa waldorf
1.joc liber, joc liber în curte, plimbǎri
2.joc ritmic, joc de degete, euritmie
3.basm, teatru de masǎ.teatru de marionete, jocuri cu roluri, jocuri cu pǎpuşi
4.muzicǎ, versuri
5.desen, picturǎ, modelaj, tablouri de lânǎ
6.lucrul de mânǎ, gospodǎrie, grǎdinǎrit
7.sǎrbǎtorile anului, sǎrbǎtorirea zilei de naştere, bazarul.

Pregǎtirea copiilor pentru şcoalǎ

Presupune:
- neizolarea copiilor mari de cei mici
- teme de pregătire incluse în parcursul zilnic general
- responsabilităţi mai mari/ realizarea unor lucrări mai complexe

Evaluarea:
- este continuă prin observarea zilnică a nevoilor, intereselor, comportamentelor,
achiziţiilor copilului
- lucrările copiilor-instrument de lucru de cunoaştere a evoluţiei copilului
- mijloace de evaluare internă care protejează copilulu şi îi oferă siguranţă şi detaşare
- evaluarea de la sfârşitul ciclului de grădiniţă are în vedere finalităţile care vizează

20
maturitatea şcolară.

Activitǎţile educatoarei

A.Proiectarea şi susţinerea activitǎţilor

- educatoarea îşi elaborează planul de activitate în funcţie de specificul grupei şi de
cunoaşterea fiecărui copil:anual/ epoci/ săptămână/ zi
- în funcţie de epocă se stabileşte conţinutul jocului ritmic,basmul şi tema
activităţilor practice
- în funcţie denivelul grupei se stabilesc: jocul de degete, lucrul de mână
- instrument de lucru : jurnalul educatoarei

B.Observarea evoluţiei copilului

C.Colaborarea cu pǎrinţii
- vizite, participare la sărbători, întâlniri,conferinţe, simpozioane, bazare
- participarea părinţilor la activitatea zilnică
- educatoarea şi părinţii dezvoltă o relaţie de parteneriat intens fructificat în interesul
copilului şi pe parcursul evoluţiei sale în grădiniţă

D.Perfecţionarea educatoarei
- forme specifice cunoscute
- consiliul săptămânal,conferinţele (unitate,zonă,naţionale şi internaţionale)
au o ritmicizare mai accentuată în waldorf.

Extrase din programa Waldorf

Educaţia interdisciplinarǎ

- învăţarea copiilor se desfăşoară pe întregul parcursul programului zilnic

- exemplu de educaţie interdisciplinară: matematica:
- limbajul matematic se foloseşte la pregătirea mâncării, la aşezarea mesei;
- cantităţile, greutatea,măsurarea, formele şi numărul sunt însuşite prin aspectele
practice ale vieţii de zi cu zi;
- operaţii precum:adunarea, scăderea, corespondenţa obiectelor- nr. scaune, nr.

21
farfurii,nr. căni, nr. pahare- la nr. de copii.

Mijloace de învǎţǎmânt
- aranjarea sălii astfel încât:- să lase libertatea de manifestare copilului
-să acţioneze armonios prin formă şi culoare
- spaţiul:-arhitectură-arcade, bolţi,mobilier,obiecte simple,sugestive
- culori pastelate
- asemenea gospodăriei unei familii cu activităţi casnice ce se desfăşoară în prezenţa
copiilor:gătit, spălat, călcat, copt
- camera păpuşilor( păpuşi simple din pânză sau lână)
- colţul jucăriilor-maşini cofecţionate din lemn,rădăcini,pietre, etc.
- colţul jucăriilor-animale, croşetate, din lemn,pâslă (ferma )
- masa anotimpurilor-schimbări din natură,sărbători ale anului…
- stative, rafturi din lemn ce cuprind un mare nr.de materiale din natură,materiale
textile,coşuleţe cuceracolor,pensule,acuarele,ceară, aţă colorată,gherghef pentru
ţesut,lână netoarsă.

C.Ritmul activitǎţilor
Ritmuri biologice umane corelate cu marile ritmuri diurne, lunare, anuale.

Ritmul anului
- trăirea cursului anului este o permanentă legătură copil- natură;
- se bazează pe vechi tradiţii populare şi culturale;
- evenimentele cardinale ale anului sunt marcate prin sărbători:
- Sărbătoarea Recoltei- la echinocţiul de toamnă
- Sărbătoarea Crăciunului- la solstiţiul de iarnă
- Sarbătoarea de Paşte – echinocţiul de primăvară
- Sărbătoarea Sânzienelor-solstiţiul de vară
- alte evenimente ale anului:
- Sărbătoarea Piticilor ( a Lampioanelor)
- Sărbătoarea Sfântului Mihai
- Sărbătoarea Sfântului Nicolae
- Sărbătoarea Celor Trei Magi

22
 - Sărbătoarea Carnavalului
- Sărbătoarea Înălţării
- Sărbătoarea Rusaliilor

Ritmul sǎptǎmânii
- sistem de predare în epoci- aceleaşi conţinuturi sunt repetate pe o perioadă de 2-3
săptămâni,permiţând copilului să parcurgă întregul proces: învăţare, repetare, verificare;
-1 epocă = 2-3 săptămâni cu activităţi,culori,alimente specifice fiecărei zi a
săptămânii, la alegere dar păstrând ritmicitatea, de exemplu:

SARBATOAREA ACTIVITATI CULOAREA ALI-

Asociate planetelor MENT
LUNI pictura Luna indigo Orez
MARTI Activ.practica Marte rosu
MIERCURI Modelaj Mercur galben
JOI Euritmie Jupiter oranj
VINERI Activ.gospod. Venus verde
SAMBATA Saturn albastru
DUMINICA Soare alb

Ritmul zilei
- se respectă ritmul specific respiraţiei (inspiraţie-expiraţie),adică alternanţa dintre
concentrare şi relaxare
- ziua începe cu jocul liber; educatoarea pregăteşte gustarea, unii copii pot să o
ajute,alţii construiesc,etc.-expiraţie
- jocul ritmic cu întreaga grupă de copii –inspiraţie, concentrare
- spălatul pe mâini-expiraţie, relaxare
- servirea mesei-ritual ce crează climatul familial-inspiraţie,concentrare
- strângerea şi aranjarea veselei,apoi jocul în curte-relaxare,expiraţie
- se revine în sală pentru ascultarea basmului-concentrare, inspiraţie
- este organizat diferit în funcţie de tipul grădiniţei (prelungit, normal)

23
 LIMBAJUL: vorbirea, scrierea şi lectura în pedagogia Waldorf

Limbajul include tot ceea ce este legat de vorbirea umană. Vorbirea este relevarea prin
intermediul sunetelor a atenţiei spirituale umane. Comunicarea de informaţii este doar una
din funcţiile sale.
Trăirea, ca şi propria articulare de sunete (experienţa fonemelor) sunt în primii ani de
viaţă, printre marile componente ale dezvoltării umane.
Învăţarea gramaticii, împărţită pe parcursul multor ani, începe la vârsta de 9 ani, fiind
una din marile victorii ale conştiinţei, raţiunii, cu privire la natura umană.
Limba, ca instrument de expresie, este intens cultivată prin intermediul poeziilor,
poveştilor, povestirilor etc.
Scrierea şi lectura sunt discipline ce trebuie studiate independent de vorbire.

Vorbirea

1. Elementul vocalic, ca sentimentde sine însuşi;

2. Elementul consonantic, conştiinţa şi imitarea lumii;
3. Gramatica, conştiinţa limbajului în structură proprie;
4. Stilistica, metrica poetică, achiziţiide instrumente pentru o bună exprimare

Alfabetizarea
1. Desenarea, scrierea – antrenament al propriei voinţe (motricitatea);
2. Trăirea estetică şi lectura propriei scrieri – sentiment;
3. Lectura altor scrieri – observaţie, intelect.
Textele
Clasa I: poveşti;
Clasa a II-a: poveşti despre animale, fabule, legende;
Clasa a III-a: povestiri din Vechiul Testament;
Clasa a IV-a: legende şi mituri;
Clasa a V-a: miturile antichităţii clasice;
Clasa a VI-a: diferite popoare ale pământului;
Clasa a VII-a: etnologia, civilizaţiile străine;

24
 Clasa a VIII-a: marile epoci ale civilizaţiei; literatura, istoria, desco-peririle etc. Lumea
modernă.
Principiile pedagogiei preşcolare Waldorf
1.Copilul este o unitate de voinţă-simţire-gândire.
2.Copilul este o fiinţă larg receptivă din punct de vedere senzorial.
3.Impresiile marchează fiinţa copilului până la nivelul formării organelor interne şi al
proceselor sufleteşti.
4.Imitaţia şi modelul caracterizează demersul educaţional necesar vârstei.
5.Procesele de creştere şi cele de învăţare au loc sub acţiunea aceloraşi forţe.
6.Dezvoltarea cere timp.În educaţie,o treaptă se clădeşte pe cea anterioară.
7.Ritmul şi repetiţia structurează activităţile în grădiniţa waldorf.
8.Pentru a optimiza procesul educativ şi cognitiv,grupa de grădiniţă este
compusă din copii de vârste diferite.
Scopurile activitǎţilor din grǎdiniţa Waldorf
1.Dezvoltarea sănătoasă,armonioasă şi plenară – în voinţă,simţire,gândire-
a copilului văzut ca individualitate în formare, prin crearea posibilităţilor de
afirmare a forţelor înnăscute din el.
2.Asigurarea premiselor dezvoltării pentru întreaga viaţă a copillului.
3.Crearea unui înveliş protector prin ambianţa In care se desfăşoară activităţile, prin
oferirea unui mod de viaţă sănătos şi prin modelul educatoarei.
4.Realizarea siguranţei interioare prin imprimarea obiceiurilor,ritmurilor, repetării.
5.Crearea unei comunităţi educaţionale complexe prin organizarea grupei cu copii de
vârste diferite.
6.Realizarea unui mediu de activităţi stimulatoare,cu sens, pornind de la nivelul realităţii
immediate.
7.Oferirea de modele comportamentale şi de gândire, pe care copiii să le poată imita pe
baza motivaţiei interioare, în funcţie de stadiulm de dezvoltare la care se află.
8.Încurajarea cunoaşterii, prin crearea de situaţii pedagogice inedite.
9.Trezirea sentimentelor de iubire şi respect pentru om şi mediu

TEMA 2

TEHNICI “FREINET”
ÎN ŞCOALA TRADIŢIONALĂ

25
 La sfârsitul sec. XX, un anonim profesor francez, Celestin Freinet pune bazele unui sistem
denumit mai târziu pedagogia Freinet. În mare parte, învatatorul plecat dintr-un mic satuc francez
nu avea sa-si vada roadele muncii sale de-o viata. Astazi în peste 40 de tari din întreaga lume, zeci
de mii de copii din ciclul primar învata sa scrie, sa citeasca, sa se descurce în viata conform
pedagogiei Freinet.

Pedagogia Freinet se bazeaza pe o serie de principii, clar stabilite: scoala centrata pe copil,
munca scolara motivata, activitate personalizata, expresie libera si comunicare, cooperare, învatare
prin tatonare experimentala, globalitate a actiunii educative.

În pedagogia Freinet elevul devine o prezenta activa, el nu mai este un simplu recipient în
care se toarna cunoastere. Printr-o analiza critica fata de doctrinele care trateaza scolaritatea ca
activitate ludica Frienet evita neajunsurile acestor doctrine prin crearea si justificarea ideii
de ''munca-joc'' contrapusa celei de ''joc-munca'' subliniind astfel rolul muncii asumate liber nu
numai în educatie, ceea ce se observase de mult, ci si în învatare. Este relevata repudierea
energetica a muncii-corvoada, a muncii-impuse tipice pentru scoala traditionala. În pedagogia
Freinet, libertatea nu înseamna libertate de a nu face nimic, ci libertatea de a alege între optiuni
diverse. Munca individuala înseamna ca fiecare elev face ce crede ca are nevoie mai multa în acel
moment. Freinet porneste de la ideea ca orice copil poate deveni cel mai bun într-un anume
moment al existentei sale, în aceste conditii ierarhizarea într-un grup de copii nu pare cea mai buna
idee. Freinet este ''o pedagogie care responsabilizeaza la maxim si îi învata pe copii respectul fata
de altii''(Denise Lelouard Fouquer-corespondenta sectorului international al Institutului Cooperativ
al scolii Moderne din Franta).

Tehnicile folosite în cadrul pedagogiei Freinet sunt: jurnalul scolar, corespondenta scolara,
ancheta documentara, exprimarea plastica, exprimarea corporala, creatia manuala, exprimarea
dramatica, textul liber si iesirea scolara. Instrumentele pedagogiei Freinet sunt: fisiere
autocorective, fisiere documentare, planul de munca individual, brevetul, autoevaluarea, evaluarea.
Formele de organizare a colectivului de elevi sunt: clasa cooperativa, munca în echipa, traieste-ti
proiectul.

Tipologia educatiei promovate de Freinet este învatarea centrata pe rezolvarea unor

probleme de catre grupurile de copii aflate sub îndrumarea cadrelor didactice. Munca în grupuri
mici este considerata drept mijlocul fundamental de educatie. Formarea grupurilor se face la
alegerea copiilor si dureaza 3-4 saptamâni. Neinterventia educatorului îi va permite copilului sa

26
constientizeze pentru prima data valoarea sa ca membru al unui grup ca si valoarea celor cu care
colaboreaza.

În acest caz rolul educatorului se va limita doar la: organizarea materialelor necesare
educatiei, asigurarea si mentinerea climatului de încredere, precum si cultivarea încrederii în
parerile celorlalti. În cea mai mare parte educatorul este doar un observator atent care dirijeaza si
coordoneaza activitatile elevilor sai.

Literatura de specialitate din srainatate observa de-a lungul timpului aplicabilitatea acestui tip
de pedagogie la ciclul primar, gimnazial, liceal.

Pedagogia « Freinet » este o şcoală modernă care pregăteşte copiii de azi să trăiască în
lumea de mâine şi e fondată pe valori universale:
- responsabilitate;
- autonomie;
- cooperare;
- întrajutorare.
Este centrată pe copil, luând în considerare cele trei componente ale personalităţii sale:
unicitate, diversitate, globalitate.

Principiile alternativei pedagogice Freinet :

 Pedagogie centrată pe copil;

Este fundamental în concepţia lui Freinet ;
Învăţătorul trebuie să aibă un rol de ajutorare, locul lui rămâne acela al unui conducător abil şi
discret. În acest sens, învăţătorul se ocupă de organizarea clasei, alege tehnicile de grup şi
instrumentele necesare în învăţare, în funcţie de nevoile copilului şi ale grupului.

 Pedagogie a muncii motivate;

Educaţia trebuie să-şi găsească motorul esenţial în muncă, o muncă creatoare, liber aleasă şi
asumată.
Şcoala devine un loc de producţie, decisă cooperativ de copii prin creaţii, cercetări, deprinderi
dobândite;ea este astfel, o adevărata pregătire pentru o lume a muncii în care fiecare va putea
participa la decizii.

27
  Pedagogie personalizată;
Copilul nu va fi supus modelelor prestabilite, ci acceptat ca atare cu personalitatea lui.
Informaţia adunată de învăţător în urma observării elevului în cursul activităţilor şcolare permite
adoptarea faţă de elev a unei atitudini educative adecvate, de”ajutor” sau “obstacol” şi totodată
influenţarea discretă a constituirii echipelor de muncă şcolară astfel încât să asigure cadrul propice
pentru dezvoltarea personalităţii fiecărui membru prin cultivarea calităţilor sale.

 Pedagogie a muncii şi a cooperării

Plăcerea naturală de a comunica este deosebit de dezvoltată la copil, şcoala trebuind să
favorizeze orice fel de comunicare şi să ajute copilul să reuşească prin mijloacele sale. Este necesar,
în primul rând să se instaureze în clasă climatul unei comunicări reale la care subiectul să participe
altfel decât prin metoda interogativă; tocmai în acest sens comunicarea se bazează pe exprimarea
liberă.

E o pedagogie a comunicării şi a cooperării

Toate tehnicile Freinet presupun colaborare, schimb de idei şi activităţi, ceea ce în literatura
pedagogică s-a numit viaţă cooperativă a clasei. Cooperativa şcolară are multiple responsabilităţi:
gestiunea şi repartizarea materialului (cărţi din bibliotecă, fişiere de documentare şi autocorective,
organizarea de vizite, stabilirea de relaţii cu alte clase etc.). Fiecare elev poartă o responsabilitate
proprie care îl determină să înţeleagă responsabilitatea colectivă.

Ca mijloc optim de educaţie civică , cooperarea dezvoltă numeroase atitudini care favorizează
procesul de convieţuire; ea îl învaţă pe elev să-şi îndeplinească rolurile într-un grup organizat şi
interactiv. Prin cooperare se educă, de asemenea, obişnuinţa de a asculta şi respecta opiniile altora,
de a accepta egalitatea şi diferenţa, prin învăţarea toleranţei faţă de cei egali şi cei diferiţi, precum şi
asumarea datoriilor fără abdicare de la drepturi.

• Cooperarea determină omul în devenire să prefere şi să cultive încrederea, controversa,

dialogul, înţelegerea, în detrimentul suspiciunii, confruntării, conflictului, violenţei.

• Clasa cooperativă e o instituţie cu structurile sale, regulile sale, funcţionarea sa

democratică; fiecare clasă este astfel unică, originală şi în continuă mişcare

Tehnicile Freinet:

28
 Sunt un ansamblu de instrumente materiale şi de procedee didactice care pot ajuta copilul în
procesul de formare .
Sunt tehnici şi procedee simple, la îndemâna oricui.
Contribuie la construirea unei şcoli dinamice, active, moderne.
Nu constituie soluţii neaşteptate, ci se înscriu într-o nouă viziune a relaţiilor educative,
Freinet introducând în clasă un climat nou,asociind învăţătorul şi elevii în realizarea sarcinilor
comune.
Nu provin din cercetări teoretice,ci din experimentarea directă a celor care lucrează în
cadrul şcolii, ceea ce le permit modificarea şi îmbogăţirea lor.
Introduc o serie de scheme de relaţii în cadrul clasei,dar şi cu exteriorul
Varietatea tehnicilor de lucru creează bogăţia mediului educativ şi calitatea relaţiilor care se
stabilesc
Toate tehnicile pot fi utilizate cu succes la toate clasele din învăţământul tradiţional,nu
numai în clasele Freinet.

Concluzie:
Introducerea mai multor tehnici didactice duce la optimizarea relaţiei învăţător-elev,
procesului educativ restituindu-se, pe cât posibil, naturaleţea. Copilul capătă conştiinţa
propriilor resurse, propriilor nevoi de relaţii şi implicit a propriilor limite.

• Textul liber
• Jurnalul şcolar
• Corespondenţa şcolară
• Ancheta documentară
• Exprimarea plastică
• Exprimare corporală
• Creaţie manuală
• Exprimarea dramatică
• Ieşirea şcolară

TEXTUL LIBER

29
 În promovarea ideii sale de a acorda elevului o nelimitată libertate de manifestare şi
exprimare, pentru a introduce viaţa în şcoală, Freinet creează tehnica textului liber, « Un text
liber este,aşa cum indică numele, un text pe care copilul îl scrie în mod liber, când are chef
să-l scrie şi pe tema care îl inspiră ».
a)Destinatarul textului liber:
Nu mai este învăţătorul care sancţionează prin notă,ci colegii,grupulclasa,corespondenţii,
părinţii etc.
b) Prezentarea textulu liber:
Se face dacă elevul o doreşte.
Se citeşte în faţa colegilor,într-un climat de înţelegere şi bunăvoinţă.
Colegii au o atitudine critică valorizantă, nu distructivă
c) Rolul cadrului didactic:
Să găsească spaţiu în orar pentru textul liber ;
Să deschidă clasa pentru viaţă ;
Să ajute pe copil să-şi găsească cuvintele care să-i exprime cel mai bine sentimentele,emoţiile;
Să nu facă tot timpul observaţii de genul :
– ai scris cu greşeli ;
– ai murdărit pagina ;
– nu ţi-ai ales cele mai potrivite cuvinte
d)« Punerea la punct » a textului liber
Dacă textul liber a fost ales pentru a fi publicat în revista clasei/şcolii,el va fi « pus la
punct ».Aceasta implică analiza textului liber, suprimări, adăugiri, modificări, completări, în deplin
respect pentru gândirea autorului.
Fiind rod al unei colaborări,textul liber nu se notează.
e) Ilustrarea textului liber
Autorul sau alţi colegi pot ilustra textul liber ales spre publicare, dându-i o formă artistică.
f) Prelungirile textului liber
Pornind de la textul liber,pot fi organizate lecţii de gramatică/ortografie, vocabular, istorie,
geografie, cunoaşterea mediului, se pot demara anchete documentare etc.
g) Meritul textului liber
Textul liber deschide porţile scrisului

JURNALUL ŞCOLAR -
În serviciul unei pedagogii a reuşitei,el respectă libertatea de opinie în spiritul Declaraţiei
Drepturilor copilului(1959) şi a Declaraţiei Drepturilor Presei Tinere (1989). Este un jurnal de

30
opinie pentru că publică ceea ce copiii gândesc.
* Un mijloc de exprimare

Este un mijloc de a face cunoscut celorlalţi ceea ce copilul vrea să spună. « Ceilalţi » sunt în
propria clasă,corespondenţi,alte clase,familie,etc
* Un mijloc de socializare şi de formare civică
Jurnalul este,ca şi textul liber,o recunoaştere a dorinţelor individului .Realizând un jurnal, copilul
primeşte o imagine pozitivă asupra scrisului, iar simpla difuzare a lui în afara clasei îi dă acestuia o
dimensiune socială.
* Un mijloc de învăţare
E un mijloc de învăţare pentru că realizarea lui necesită competenţe în citire, scriere, ortografie,
vocabular.
Pentru că iese din clasă,trebuie să fie « frumos », din respect pentru cititor.
Este un instrument de lucru cu textul din toate punctele de vedere.
Realizarea jurnalului şcolar este o activitate în inima clasei , nu în plus sau pe lângă.

CORESPONDENŢA ŞCOLARĂ

Corespondenţa şcolară permite :

Deschiderea şcolii spre viaţă :
– creează legături cu alte clase de aproape sau de departe ;
– deschidere spre un mediu geografic ,social,diferit ;
Lărgirea câmpului de relaţii afective ;
Permite copilului să se construiască – copilul devine un observator atent al mediului, iar
adultul îl cunoaşte mai bine;
Aduce măsura timpului şi spaţiului prin trăirea afectivă, inerentă acestei practici,care-l
separă pe copil de corespondentul său ;
Este o deschidere spre socializare ;
Este o deschidere spre socializare ;
Întăreşte identitatea grupului;
Activităţile determinate de corespondenţă sunt funcţionale şi determină învăţarea,
favorizând punerea în aplicare a altor tehnici: textul liber, jurnalul şcolar etc.

ANCHETA DOCUMENTARĂ
Este o tehnică complexă de învăţare.

31
 Pentru realizarea ei se parcurg mai mulţi paşi: *Se stabileşte o temă, în cadrul ei se
stabileşte problematica, sursele de obţinere a informaţiei şi modul de abordare.
*Partea de cercetare şi experimentare propriu-zisă ;
*Prelucrarea informaţiei ;
*Bilanţul fiecărei etape parcurse ;
*Realizarea formei finale.

Valorificarea anchetei documentare

Este condiţie a încheierii anchetei documentare
Presupune ca informaţia oferită să fie corectă, la zi
Informaţia să poată fi folosită şi de alţii (ex.-informaţii depăşite din manuale,acestea
fiind tipărite la perioade relativ mari de timp ;activitatea de cercetare ,de obicei,face apel la
informaţiile cele mai noi şi poate fi un apendice al manualului care să aducă informaţia la zi.

EXPRIMAREA PLASTICĂ
Favorizează şi dezvoltă creativitatea elevului
Dă posibilitatea elevului de a-şi manifesta trăirea interioară, temperamentul.
Atmosfera deschisă din clasă dă fantezie şi deblochează anumite frâne de ordin
perceptual,mintal sau emoţional, creând o atitudine optimistă, fondată pe convingerea şi
disponibilitatea de a crea.
Desenul infantil
Mijloc de exprimare naturală care precede,în mod normal,exprimarea scrisă şi care o
depăşeşte mult timp.
Prin desen îi lăsăm copilului libertatea deplină de a imprima pe hârtie sau alte materiale ceea
ce vrea şi cum vrea,fără restrângere, doar sugerând unele tehnici rapide de lucru,care pot fi puse
sub diferite forme(pliante,felicitări,lucrări de dimensiuni obişnuite sau mai mari,etc.)

Tehnicile folosite în realizarea lucrărilor sunt diverse :colajul, decolajul, dirijarea

picăturilor de tuş prin suflare,ştampila confecţionată din diferite materiale, ca, de
exemplu, materiale textile.
Materialele pot fi folosite la alegere :tuş, baiţ, pastel, marker,carioca,tempera, hârtie
colorată, în funcţie de preferinţe
În realizarea lucrărilor,activitatea creatoare individuală se îmbină cu o activitate creatoare de
grup, aceasta din urmă influenţând pozitiv gândirea creativă. Exigenţele muncii în grup sunt
destinate şi să obişnuiască elevul să devină util celorlalţi.

32
EXPRIMAREA CORPORALĂ
• Este o exprimare non-verbală care caută să-i apropie pe oameni.
• Sporeşte încrederea în propria persoană.
• Nu se folosesc multe cuvinte.
• Se pune accent pe mimică şi pe gesturi,pe mişcare.
• Exprimarea corporală liberă îi dă copilului posibilitatea să se dezvolte armonios, să-şi
exprime sentimentele fără îngrădire
• Se realizează în atelierul de exprimare corporală, unde pot fi experimentate o serie de
exerciţii fizice,jocuri de mişcare,care se nasc,de multe ori,datorită creativităţii copiilor.
« Mă prezint,te prezinţi »
Joc de spargere a gheţii,de cunoaştere a celuilalt

Ce spune pedagogia Freinet?

Fiecare copil învaţă în ritmul său (individualizarea învăţării); grupul de elevi descoperă singur
cunoştinţele (învăţarea prin descoperire); mai multă deschidere spre natură, spre lumea
înconjurătoare; relaţionarea cu copiii şi adulţii în procesul de învăţare; o şcoală modernă care
pregăteşte copiii de azi să ia parte la lumea de mâine…
Pedagogia Freinet poate să vă ajute să vă jucaţi în alt mod rolul de dascăl!
Potrivit principiilor, avem de-a face cu o pedagogie centrată pe copil, o pedagogie a muncii
motivate, o pedagogie personalizată şi o pedagogie a comunicării şi cooperării.
Cele 18 principii ale învăţării
1.Orice învăţare trebuie să se bazeze pe valoarea şi capacitatea inerente fiecărui individ
2.Orice învăţare conduce la o mai mare libertate şi autonomie
3.Orice învăţare autentică duce la o coerenţă sporită între sine şi univers
4.Orice învăţare trebuie să-şi găsească sursa în individ
5.Orice învăţare trebuie să se bazeze pe realitatea percepută
6.Orice învăţare trebuie să se bazeze pe experienţa personală
7.Orice învăţare autentică implică utilizarea tuturor proprietăţilor organismului
8.Orice învăţare trebuie să conducă la o conceptualizare şi la o modelare a modelelor interioare
9.Orice învăţare implică respectarea diferenţelor individuale
10.Orice învăţare autentică trebuie să se bazeze pe o motivaţie internă
11.Doar individul este cel mai în măsură să ofere feed-back-ul pentru propria sa învăţare

33
12.Orice învăţare se face de-a lungul timpului
13.Orice învăţare implică schimbări reale şi semnificative
14.Evaluarea este parte integrantă a procesului de învăţare
15.Folosirea erorilor face parte integrantă din procesul de învăţare
16. Orice învăţare implică un climat de securitate şi libertate
17.Orice învăţare vizează creşterea individului şi interacţiunea sa cu mediul
18.Formatorii transmit întotdeauna un mesaj prin structura muncii pe care o propun şi intervenţiile pe care le
fac.

TEMA 3

PEDAGOGIA MONTESSORI

Maria Montessori, pedagog si medic italian, prima femeie medic a Italiei, a înfiintat în 1907
''casa dei bambini'' pentru copiii de 2-6 ani ai caror parinti erau în cautare de lucru. ''Casa dei
bambini'' similara gradinitei este o comunitate educativa care nu se substituie, ci completeaza si
desavârseste educatia copilului în familie. Maria Montessori a prezentat în lucrarile sale ideile care
au pus bazele pedagogiei Montessori. Ea considera copilul ''fiinta divina, dar neînteleasa''si afirma
ca ar trebui ''sa nu-i educam pe copiii nostri pentru lumea de azi. Aceasta lume nu va mai exista
când ei vor fi mari si nimic nu ne permite sa stim cum va fi lumea lor. Atunci sa-i învatam sa se
adapteze''.

Pedagogia Montessori are drept principiu de baza educatia necesara, adecvata si continua-
tendinte ale reformelor actuale din educatie care confirma ideile Mariei Montessori si le fac
aplicabile în practica. Ca atare prin pedagogia Montessori se urmaresc promovarea drepturilor
copilului, extinderea si intensificarea educatiei timpurii si educarea parintilor, formarea
deprinderilor de activitate intelectuala intensa si continua, de adaptabilitate si de asumare a

34
schimbarilor; cresterea rolului mediului educativ în ansamblul educatiei, în familie si în
comunitate; educatia cosmica si cea ecologica care pregatesc generatiile urmatoare pentru
extinderea relatiilor cu universul fizic si pentru asumarea unor responsabilitati de care poate sa
depinda chiar viata umanitatii; educatia pentru libertate, pace, pentru schimbari pozitive asumate
responsabil.

Într-o clasa Montessori copiii sunt pur si simplu absorbiti si foarte preocupati de propria
activitate. Aproape toate lectiile sunt individuale, deci fiecare copil are de obicei un plan diferit de
activitati pe care educatorul îl gândeste si îl pune în practica în functie de interesul si nivelul la
care se afla copilul. Toate materialele din clasa sunt usor accesibile si la dispozitia copiilor, asezate
pe rafturi joase. Copilul este liber sa aleaga dintre materialele care i s-au prezentat anterior
termina de lucrat cu ele stie ca trebuie sa le aseze pe raft în acelasi loc si în aceleasi conditii, gata
pentru urmatorul copil interesat de aceeasi activitate. Posibilitatea de a alege este un privilegiu pe
care, din pacate, copilul din scoala traditionala nu îl are. În clasele Montessori copilul se poate
misca liber dintr-o parte a clasei în alta, ascultând de propriul lui impuls interior. Cu timpul,
exercitiul alegerii devine obisnuinta, adica se dezvolta capacitatea copilului de a lua decizii cu
privire la propria persoana. Miscarea copiilor obisnuiti sa ia decizii pentru ei însisi devine o
miscare inteligenta, cu scop si dictata de vointa, ba mai mult aceasta miscare merge împreuna cu
cunoasterea si invatarea, fara ea acestea fiind nenaturale la vârsta copilariei.

Structura fizica a clasei Montessori.

Într-o clasa Montessori exista patru arii diferite:

1. Viata practica (practical life ) care cuprinde activitati practice legate de viata de zi cu zi.
Toate acestea îl ajuta pe copil sa se adapteze noului mediu din clasa, sa îsi câstige independenta, sa
îsi coordoneze miscarile si sa exerseze concentrarea atentiei.

2. Activitatile senzoriale care vizeaza dezvoltarea simturilor. La aceasta vârsta (3-6 ani)
copilul exploreaza prin intermediul simturilor mediul în care traieste. Dezvoltarea lor conduce
implicit la o cunoastere mai rafinata si la ascutirea inteligentei. Prin materialul senzorial Maria
Montessori a pus concepte abstracte în forma concreta. Materialul senzorial vizeaza dezvoltarea
fiecarui simt în parte prin izolarea lui de celelalte. Materialul senzorial pregateste copilul pentru
observarea sistematica a mediului, primul pas care duce la mici descoperiri realizate în mod
spontan.

35
 3. Activitatile de limbaj care vizeaza, fireste. Dezvoltarea limbajului cu aspectele lui
esentiale: vorbit, scris si citit.

4. Activitatile de matematica - se bazeaza pe materiale specifice, care respecta caracteristica

vârstei, de a opera în plan concret, senzorial. Treptat, spre sfârsitul celui de-al treilea an în aceeasi
clasa, se face trecerea la materiale care se elibereaza de încarcatura senzoriala, nu pentru ca asa
spune metoda, ci pentru ca pur si simplu copilul realizeaza ca nu mai are nevoie de suportul
concret, ca si-a însusit ideea.

Într-o clasa Montessori copiii sunt pe trei nivele de vârsta, între 3 si 6 ani. Copiii care au
început anul acesta gradinita la 3 ani vor fi în aceeasi clasa înca doi ani de acum înainte. Acum
sunt cei mai mici, peste doi ani vor fi cei mai mari. Un proces de crestere si dezvoltare pe care ei
însisi îl sesizeaza cu mult entuziasm. În felul acesta relatiile dintre copii în cadrul orelor de
program seamana mult mai mult cu viata din afara scolii, adica cu viata reala. Un alt aspect
deosebit este faptul ca în clasa Montessori exista un singur exemplar al fiecarui material, ceea ce
înseamna ca un singur copil poate desfasura activitatea care implica acel material. În mod implicit,
daca un alt copil vrea sa foloseasca acelasi material va trebui sa astepte pâna ce colegul lui termina
activitatea si asaza materialul înapoi pe raft. La începutul anului se creeaza conflicte, dar nu ia
mult timp ca acceptarea sa devina obisnuinta. În mod indirect, se educa astfel respectul pentru
lucrul altuia si rabdarea de a astepta sa-ti vina rândul.

Dat fiind faptul ca sistemul Montessori este în mod semnificativ diferit de cel traditional, se
impune un anumit plan de educatie a parintilor care sunt, fireste, curiosi sa afle la ce anume le este
expus copilul. În acelasi timp, o comunicare eficienta si consistenta cu parintii usureaza atât
evolutia copilului cât si activitatea educatorului. Parintele si educatorul sunt ca cele doua vâsle ale
unei barci. Daca se misca numai una sau daca actioneaza într-o directie diferita exista riscuri: fie
ca barca sa se învârta în loc, fie ca în cel mai rau caz sa se rastoarne.

36
 TEMA 4

ALTERNATIVA EDUCAŢIONALĂ STEP BY STEP

Step by Step este o metoda alternativa de educatie a copiilor de la nastere pana in

adolescenta bazata pe datele psihologiei stiintifice a dezvoltarii copilului. Metoda s-a
consolidat si verificat in peste 30 de ani de aplicare si functioneaza in peste 26 de tari.
Elaborarea metodei si licenta ei apartine Children Resource International din Washington –
SUA.
In Romania programul Step by Step a debutat in 1994, sub numele de Head Start, la
initiativa Fundatiei Soros pentru o Societate Deschisa. Din 1995 programul a luat

37
 numele de Step by Step (“Pas cu Pas” - in limba engleza), nume de licenta pentru toate
tarile din Europa de est in care se aplica.

Administrarea alternativei

Asociaţia “Centrul Step by Step pentru Educaţie şi Dezvoltare Profesională”

(CEDP), organizaţie neguvernamentală, non profit, înregistrată ca persoană juridică în
martie 1998 a preluat coordonarea programului de educaţie alternativă Step by Step.

Programul Step by Step este acreditat ca alternativă de către Ministerul Educaţiei

Naţionale în conformitate cu aprobarea Consiliului pentru alternative nr 10015 din 30 mai 1995.

In urma Convenţiei de parteneriat dintre CEDP şi Ministerul Educaţiei Naţionale nr. 9003 din
ianuarie 1998, alternativa Step by Step se aplică în învăţământul public astfel:

M. E. N., prin inspectoratele judeţene, asigură:

- Spaţiul de învăţământ în grădiniţe şi şcoli publice.

- Salariile educatorilor şi învăţătorilor în conformitate cu Legea Invăţământului şi cu legea
128/1997, privind statutul cadrelor didactice.

CEDP asigură:

- Formarea iniţială, continuă, precum şi perfecţionarea cadrelor didactice şi a autorităţilor din

învăţământ implicate în alternativa Step by Step.
- Asistenţa tehnică pentru toate clasele/grupele şi unităţile de învăţământ care aplică
metodologia alternativei Step by Step.

De ce Step by Step ?
Educatia traditionala este conceputa ca o arta de-a conduce copilul spre asimilarea normelor
societatii civilizate prin reproducerea sistemului socio-cultural existent. Implicit, pedagogia
traditionala considera ca la o anumita varsta copii vor trebui sa acumuleze o anume calitate si
cantitate de cunostinte si sa poata asimila anumite comportamente.

38
 In acest sistem copilul invata prin reproducerea modelului dat. Educatia este
generalizatoare, egalizatoare, dupa un model, care nu este intotdeauna inteles de catre copil cu toate
ca este probat si acceptat de catre adulti. Performanta rezultata se evalueaza, prin notare. Astfel nota
prin judecata de valoare asociata devine "vina" sau "merit" ale copilului.

In sens modern, educatia se bazeaza pe achizitiile psihologiei dezvoltarii copilului si vizeaza

cultivarea tuturor calitatilor potentiale ale acestuia. Cercetarile contemporane privind dezvoltarea ne
spun ca persoane diferite se dezvolta in ritmuri diferite si ca exista perioade critice individualizate
de dezvoltare.

Copilul invata prin descoperire in interactiunea sa cu mediul. Interactiunea cu mediul si

motivatia explorarii este cultivata de pedagog. Metodele si mijloacele de explorare si cunoastere ale
copilului sunt individuale, adesea neasteptate, originale. Educatia este individualizata, copilul merge
spre cunoasterea lumii inconjuratoare si identificarea comportamentelor utile, pe cai personale.
Performanta intr-un domeniu de dezvoltare este in acest caz, de comparat doar cu celelalte aspecte
ale dezvoltarii copilului si cu propria performanta sau abilitate anterioara, nu cu un standard extern.
Comparatia cu el insusi in performantele anterioare o face atat copilul cat si pedagogul, aceasta
fiind una din motivatiile descoperirii si progresului individual. In plus copilul descopera efectele si
mijloacele colaborarii si negocierii cu semenii in locul unei competitii pe criterii standard impuse de
adulti.
Dacă învăţământul tradiţional a fost cea mai adecvată formă de educaţie pentru o societate statică,
în care funcţiile (meseriile, profesiile, calificările) aveau o structură de cunoştinţe şi abilităţi
dinainte cunoscută, s-a afirmat că pentru epoca post-industrială a secolului XXI circa 75% din
meserii (profesii) ar fi încă necunoscute şi trebuiesc a fi inventate. Un învăţământ în care se pune
accent pe rezultate ale achiziţiei şi pe reproducerea unor abilităţi dinainte cunoscute, prin metode
dinainte stabilite, care creează ierarhii, va trebui să fie modificat înspre unul care să dezvolte
oameni care vor putea să înveţe toată viaţa, să poată inventa şi colabora pentru a se realiza în
aceste profesii viitoare.

Un copil dintr-o clasa Step by Step învaţă altceva decât într-una obişnuită ?

39
 Programa şcolară (curriculum şcolar) pentru ciclul elementar (clasa 1-4) este aceeaşi cu
cea din învăţământul tradiţional. Aceasta înseamnă că deprinderile şi cunostinţele programate a fi
asimilate pe parcursul acestor 4 ani sunt aceleaşi ca şi pentru învăţământul tradiţional (deprinderi de
limbă şi limbaj, scrisul, cititul, deprinderi de măsurare, cele 4 operaţii aritmetice, deprinderi artistice
de desen, pictură, modelaj, muzică, cunoştinţe despre natură, dezvoltare fizică, educaţie moral-
civică). Deprinderi opţionale, precum limbi străine se învaţă în funcţie de posibilităţile şcolii sau ale
părinţilor. Diferenţa constă în metoda de formare a acestora care derivă din principiile Step by Step.

Un copil care a fost în Step by Step se poate adapta într-o clasă obişnuită?

Experienţa ne arată că da. Capacitatea de adaptare dobândită în cadrul unei clase Step by
Step îl va ajuta pe copil să depăşească şi rigorile învăţământului tradiţional. Cât priveşte asimilarile
de cunoştinţe teoretice, ele sunt similare cu cele din şcoala tradiţională.
Se poate continua metoda în gimnaziu ?
Mulţi părinţi care au avut copiii în clase Step by Step şi-au exprimat dorinţa de-a continua
acest sistem în ciclul gimnazial. Experimental, se aplică unele principii Step by Step pentru
ciclul gimazial începând din anul scolar 1999-2000. Desigur că stadiul de dezvoltare superior al
copiilor şi curriculum-ul şcolar al gimmnaziului (tipul de cunoştinţe şi abilităţi programate a fi
asimilate) fac ca anumite caracteristici ale clasei să fie modificate. Individualizarea şi lucrul în
colaborare rămân ca principii de lucru. In locul Centrelor de activitate intervin Proiectele
tematice, integrate, pluridisciplinare, iar în locul prezentărilor de sarcini – prezentările de
proiect şi dezbaterile. Studiul individual se va pronunţa şi – în spiritul vârstei – se vor introduce
situaţii de competiţie între grupuri sau interindividual, fără a se neglija cultivarea spiritului de
colaborare, esenţial în sistemul Step by Step. Colaborarea profesorilor de specialităţi în spiritul
şi atmosfera de învăţare Step by Step, organizarea materialului în acest spirit sunt în fază de
experiment. Desigur, participarea părinţilor rămâne ca principiu, dar sarcinile familiei în
educaţie se schimbă în conformitate cu vârsta copiilor şi cu necesităţile specifice ale dezvoltării
la această vârstă.

40
 De ce nu este încurajată concurenţa în Step by Step?

Până la 12 – 14 ani funcţiile de cunoaştere şi procesele emoţionale ale copiilor nu

sunt complet dezvoltate, mature. Individualizarea prin motivare pozitivă şi învăţarea
colaborarii în lucrul pe centrele de activitate ajută la formarea şi maturizarea acestor
funcţii. La aceste vârste copilul nu e încă apt să înţeleagă şi să suporte competiţia fără
urmări negative. Concurenţa apare şi în comparaţiile produse de evaluare în clasele Step
by Step, dar numai în măsura în care copilul o poate accepta sau “digera” el însuşi. De
aceea Step by Step nu creeaza explicit situaţii de competiţie.

Cum arată o clasă Step by Step ?

Intr-o clasă Step by Step nu veţi găsi bănci rigide, ci mese mobile cu scăunele de jur împrejur.
Clasele sunt mochetate pentru ca anumite activităţi să se desfăşoare cu copiii aşezaţi pe podea (ceea
ce place copiilor). Mesele sunt delimitate între ele de rafturi cu materiale didactice specifice unei
activităţi (matematică, ştiinţe, arte, citire, construcţii, scriere), constituind astfel Centrele de
activitate. .. Pe pereţi veţi vedea diferite materiale care personalizează copiii (poze sau semne
proprii fiecăruia, date de naştere, etc) şi care planifică – în conformitate cu alegerea fiecăruia,
activităţile elevilor pe ziua sau saptamâna în curs, precum şi responsabilităţile lor. Veţi mai
vedea afişate regulile clasei, care sunt stabilite şi discutate pentru a fi înţelese de comun acord.
De asemenea se pot vedea, calendarul personalizat al zilelor scurse şi viitoare, cu evenimentele
ce interesează (cum a fost ziua din punct de vedere al vremii, evenimente petrecute,
aniversări, celebrări, serbări, termene) consemnate în dreptul fiecărei zile. Veţi mai întâlni
materiale vizuale tematice, dar şi producţia copiilor din ultimele zile – rezolvarea sarcinilor
tematice ale acestora. Veţi fi poate surprinşi că şi cele greşite ori neterminate sunt expuse fără
a fi corectate. Vom explica mai jos – la răspunsul privind evaluarea, de ce.

In mijlocul clasei, un spaţiu cât mai larg posibil este dominat de un scaun cu inscripţia “Scaunul
autorului”; este locul din care, fiecare copil îşi expune rezolvările, experienţele, ideile proprii, în
faţa celorlalţi colegi, în diferite momente ale zilei de activitate. Această postură îl face pe copil
responsabil în faţa celorlalţi copii, dar îi acordă fiecăruia, la momentul respectiv, atenţia şi respectul
cuvenite.

41
 De ce doi învăţători la clasă şi 8 ore de şcoală ?

S-ar părea că un orar prelungit este făcut doar pentru o uşurare a părinţilor ocupaţi.
Categoric, programul zilnic al alternativei Step by Step nu este conceput pentru a uşura sarcinile
părinţilor, ci pentru a facilita învăţarea. Aceasta, pentru ca fiecare copil să poată invăţa şi ajunge la
înţelegerea completă a sarcinilor propuse, în ritmul şi modul propriu, personal. In plus, există o
îmbinare între curiozitatea jocului şi învăţare. Activitatea de joc produce motivaţia spre descoperire
a copilului, pe care Step by Step o cultivă. La mijlocul zilei copiii iau masa de prânz în comun, în
cantina şcolii, sau într-un local convenabil din apropiere, lucru hotarât, organizat şi finanţat de
Asociaţiile de părinţi.
Nu e prea lung programul pentru un copil atât de mic? Din punct de vedere psiho-fiziologic
variaţiile tipurilor de activitate, îmbinarea cu jocul şi educaţia fizică, precum şi libertatea de-a lucra
în ritmul propriu nu suprasolicită copiii. Copiii din clasele Step by Step mărturisesc că le place la
şcoală, nu sunt obosiţi sau plictisiţi dupa 8-9 ore în şcoală. Ambianţa şi metoda îi motivează. În
plus, mulţi dintre ei transferă şi în familie deprinderea de-a lucra individual şi de-a comunica
deschis rezultatele, ideile, întrebările şi nedumeririle lor.
Toate achiziţiile sunt exersate sub diverse forme în centrele de activităţi, astfel încât nu există teme
pentru acasă. Ceea ce e de achiziţionat se desfaşoară şi se exersează în clasă. Rostul învăţătorului
este să-l ghideze şi să-l ajute să găsească în jocul său, explicaţiile şi soluţiile adecvate. Este nevoie
de 8 ore pentru ca un copil să treacă prin toate Centrele de activitate. Cei doi învăţători se vor
completa mai ales în ajutorul “umăr la umăr” în Centrele de activitate. Prin aceasta se realizează
reducerea activităţilor “faţă în faţă” sau frontale ale învăţătorului. (Activitatea frontală nu permite
ca un copil să rămâna în urmă sau să aibă un demers mental deosebit, personal. De exemplu, dacă
învăţătorul predă la matematică un anume algoritm de calcul iar un copil găseşte că pentru el e
mai uşor să ajungă la rezultat în alt fel, învăţătorul nu va putea exersa cu el propriul lui mod de
lucru, fiind obligat, din pricina nevoii de activităţii comune cu ceilalţi copii, să refuze, să limiteze,
să corecteze, demersuri care nu sunt greşite ci doar diferite, individuale, adecvate minţii şi
temperamentului respectivului copil.
Există şi activităţi educative complementare pentru timpul liber (sfârşit de săptămână,
vacanţe) pe care părinţii le pot susţine.

42
 Nu se pun note

a.-Copilul îşi prezintă, din scaunul autorului, rezolvările sarcinilor la fiecare centru de activitate,
precum şi orice rezultat al activitaţii sale extraşcolare (la întâlnirea de dimineaţă). Completările,
întrebările, înţelesurile celorlalţi şi întrebările conducătoare ale învăţătorului îl vor face să-şi
înteleagă corectitudinea sau incorectitudinea demersului, fără să fie notat, clasificat.

b.-Lucrările cu rezolvările sarcinilor, ale tuturor copiilor sunt expuse în clasă. Există – fără a
fi stigmatizantă – posibilitatea de comparare cu ceilalţi, de reflexie, de înţelegere şi de corectare a
demersurilor mentale neadecvate sau slab conturate. In timp, mapa cu lucrari a fiecarui copil –
cuprinzând lucrări datate şi comentate - devine oglinda progresului acestuia faţă de el însuşi.
Evaluarea privind chiar conţinutul lucrărilor, el însusi, educatorii şi alţii pot constata progresele şi
slabiciunile sale. A le depaşi pe cele din urmă nu este decât o chestiune de motivaţie, de-a se simţi
bine în contextul de învăţare, curiozitatea proprie copilului fiind suficienta pentru progres.

c.-Invăţătorii au un caiet de evaluare, în care demersurile de progres pe fiecare proces de

cunoastere sunt înregistrate descriptiv, la câteva zile de observare a fiecărui copil . A constata că un
copil face operaţii de adunare cu două cifre (trecere peste zece) în mod constant şi bine la o anume
dată, este oricum o evaluare mai consistentă, are o semnificaţie clara, decât o nota de 4, 7, sau 10,
ori un calificativ cu litere, golit de semnificaţii de conţinut.

Părinţii au astfel posibilitatea de-aşi evalua copiii în mai multe moduri: Participând la clasă
şi constatând eficienţa în rezolvarea sarcinilor de un anume tip, răsfoind mapa personală a copilului
- unde găseşte evoluţia în timp a rezultatelor sarcinilor copilului, sau urmărind caietul de evaluare al
învaţătorilor. In plus o discuţie deschisă despre progrese şi dificultăţi, despre unde se poate insista
acasă şi cum se poate face aceasta, astfel încât să nu ducă la confuzii în mintea şi sufletul copilului
este de recomandat. (Evitarea situaţiilor de tip "una mi se cere acasă şi alta la şcoală!").

43
 O zi în clasa Step by Step

Dimineaţa copiii sosesc la şcoală. Unul dintre învăţători îi primeşte, copiii îşi pregătesc ţinuta
confortabilă (sau se şi descalţă, şi încalţă pantofi lejeri, ori rămân în ciorapi, clasa fiind prevazută
cu mochetă). Să nu vă surprinda ca adesea copiii stau pe jos în spaţiul comun, în cerc.

Programului propriu zis începe cu ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAŢĂ care porneşte cu

prezentarea AGENDEI ZILEI. Ea reprezintă planificarea activitaţilor zilei de azi. Au loc întrebări
şi precizări până când se constată că planul de activităţi a fost însuşit şi acceptat. Un alt moment
este calendarul zilei de azi. Precizarea zilei, a datei, a evenimentelor sociale şi personale legate de
ziua de azi, inclusiv aspectul vremii, comentariile şi întrebarile.

Urmează apoi MESAJUL ZILEI – un mesaj conceput de învăţător pentru a introduce

cunostinţele sau deprinderile noi de achiziţionat şi de prelucrat pe Centre de activităţi. Mesajul dă
prilejul de introducere – de dorit interactiv – a noţiunilor noi şi reamintirea celor anterioare necesare
introducerii celor noi, prin dirijarea întrebărilor şi abilităţilor copiilor.

Un alt moment important este acela al NOUTĂŢILOR. Copii se înscriu, îndeobşte prin
scrierea numelor lor pe şevaletul de prezentare, pentru a comunica celorlalţi noutăţile sau
experienţele personale deosebite. (De la ce i s-a întimplat ieri, la ce a visat, ori ce a citit nou, ce
experienţe de cunoaştere ori emoţionale a avut, orice este posibil). Noutaţile sunt comunicate
celorlalţi din “Scaunul Autorului”, unde copilul va fi valorizat, dar va avea şi responsabilitatea
comunicării, întrucât urmează întrebările şi comentariile colegilor.
Când aceste lucruri au fost valorificate se trece la lucrul pe CENTRE DE ACTIVITATE.
Pe masa fiecarui centru sunt scrise activitaţile tematice specifice. După alegerea centrelor de
activitate, preferenţial, dar şi prin implinirea unor reguli usor de înţeles şi de respectat, copiii işi
citesc activitaţile de urmat. Fiecare centru are pregatite pe masă sarcinile, specifice pentru scriere,
citire, stiinţe, arte, construcţii sau matematică. Concepute de învăţător pentru a exersa abilitaţile de
dobândit sau combinarea lor cu altele asimilate, sarcinile sunt progresive, astfel încât să permită
tuturor să-şi poată rezolva sarcinile în ritmul şi la nivelul său. Când învăţătorii s-au convins că

44
sarcinile au fost înţelese de către toţi copiii, ei devin colaboratori ai demersurilor de cunoaştere ale
fiecaruia. Dupa un timp, necesar celor mai mulţi să împlineasca o parte din sarcini (să-şi exerseze
abilitaţile specifice) se face o evaluare. Fiecare grup – şi fiecare individ – prezintă în faţa celorlalţi
rezolvarea sarcinilor la centrul respectiv. Este un moment al EVALUARII – la care iau parte
colegii, cu întrebări, sugestii, etc. dar şi învăţătorul. Lucrarile care s-au efectuat sunt afişate în clasă;
câteva zile ele reprezintă prilej de comparaţie şi oglindire a demersurilor mintale, a deprinderilor şi
dexterităţilor achiziţionate la acel moment.
Ulterior ele trec în MAPA CU LUCRĂRI a fiecarui copil, care se păstrează în clasă şi este
la îndemâna copilului sau părintelui. La un moment dat, dupa câteva rotaţii şi evaluări, se ia masa
de prânz, dupa care continuă lucrul pe centre de activitate. Activitaţile tematice sunt legate de lumea
înconjuratoare şi pe cât posibil integrate.
(exemplu: la piata. Piata poate constitui obiectul unei vizite şi observaţii. Observarea poate fi
subiect de povestire, orala sau scrisă, pretext de evaluare şi masurare a cantitaţilor, de cunoastere
a schimbului, evaluarea şi manipularea banilor, calcul aritmetic, construcţii, reprezentare grafica
sau modelaj. Interesul pe care il poate suscita este individual –unul vede florile, pe altul il
intereseaza mecanismul cântaririi sau altul poate fi atras de cresterea legumelor şi asa mai
departe.)

Centrele de activitate sunt folosite adecvat pentru a susţine interesul pentru rezolvarea unor
activitaţi specifice (scriere, citire, înţelegerea stiinţifica, exprimarea prin mijloace artistice, etc.) şi
pentru dobândirea ori consolidarea de abilitaţi specifice.
Pe un adult trecut prin şcoala tradiţională îl vor surprinde probabil unele lucruri, cum ar fi
cererea de ajutor de la colegi la efectuarea sarcinilor. Lucrul în grup, copiatul chiar, nu este strict
descurajat. Un copil care “copiază” o temă liberă de la colegul lui, o va face în stil propriu, işi va
exersa capacităţile proprii de lucru şi va adauga desigur ceva personal. Interdicţia copiatului sau a
temei colective ar bloca mai mult tendinta copilului de-a descoperi tainele sarcinii. Colaborarea este
cultivată în locul concurenţei.
(In cărţile ilustrate pe care copiii dintr-o clasă Step by Step le-au facut, mulţi au rugat pe
colegii mai iscusiţi sau pe părinţi să-i ajute la ilustraţii; majoritatea acestora au menţionat însă
autorul desenelor, neâncercând să ascunda. Un spirit de concurenţă şi individualism cultivat, cu
copierea prohibită ar fi făcut ca "fraudele” să nu fi fost recunoscute. Pentru o rezolvare bună a
sarcinii copiii au recurs la soluţia colaborării).

45
 Datorită activităţii pe centre, colaborării şi nevoii de comunicare, în clasa Step by Step nu
este şi nici nu se cere o linişte “să se auda musca”. Este un zumzăit uşor, un zgomot de activitate
continuu.

Egalitatea cu adulţii, critica acestora în limitele civilizate este încurajată. (O învăţătore

povesteste cum la sfarşitul orelor un copil constată că ş-ia rătăcit capacul de la stilou. Învăţătoarea
îi îndeamnă pe colegi să-l caute, ea însăşi desfăcând penarul copilului în cauză. In acest moment
copilul, supărat, o atenţionează că îi caută în penarul propriu, fără a-i fi cerut voie; regulă morală
discutată anterior. Învăţătoarea e uşor derutată, dar se vede pusă în situaţia de a-i cere iertare
copilului, înainte de-a justifica graba sau neatenţia privind gestului ei.)

S-ar putea să vedeţi copii ca scriu sau lucreaza pe jos, ori în diferite poziţii ciudate, care le sunt lor
confortabile. Modul de lucru neortodox (scris, desenat) este admis, cu condiţia de-a nu duce la vicii
posturale.

S-ar putea să observaţi că exista lucrări expuse cu greşeli, fără a fi corectate. Ele au fost supuse
discuţiei, întrebărilor celor din jur, dar nu corectate imediat de către învăţător. Corecţia trebuie să
apară întâi în mintea copilului şi el va ajunge să nu mai facă gresala, prin propriul efort de corectare.

Copiii cu diferenţe foarte mari de performanţă, colaborează în sarcini, fără ca diferenţele de

ritm şi stil individual să perturbe achiziţiile. Nu există categorisiri şi ierarhizări ale copiilor.

Care sunt principiile alternativei Step by Step ?

1. Practici de educaţie care iau în considerare copilului ca întreg.

În locul unei relaţii inegale educator - copil, alternativa Step by Step consideră copilul ca pe
o persoană demnă de respect, unică, şi caută să-i asigure o continuitate individuală în dezvoltare,
precum şi practici de dezvoltare adecvate, specifice lui. Cooperarea şi colaborarea au drept scop
verificarea demersurilor şi experienţelor individuale de descoperire a lumii şi valorizarea lor.
Step by Step caută să se asigure că orice copil achiziţionează şi dezvoltă aptitudini fizice,
cognitive, emoţionale, etico-morale, artistice, teoretice, sociale şi practice pentru a participa la o
societate democratică, deschisă.

46
2. Procesul de învăţământ este centrat pe copil,
educaţia este individualizată

- Predarea este orientată în funcţie de necesităţile copilului. Invăţărea se produce prin

descoperire individuală, acceptându-se şi încurajându-se moduri personale de-a înainta în
formarea deprinderilor şi în cunoaştere (exemple: scrisul cu mâna stângă, moduri
individuale de exprimare şi cunoaştere, încurajarea experimentelor de descoperire, etc.)

- Invăţărea se face în ritmul propriu al copilului. Comparând sistemul de lucru tradiţional cu

producţia pe o banda rulantă, fiecare copil este obligat să lucreze în viteza impusă de bandă.
Ea poate corespunde vitezei de lucru a unora, dar poate fi prea rapidă pentru unii, ori prea
lentă şi plictisitoare pentru alţii, mai iuţi. In plus, fiecare din executanţi va trebui să facă
doar o acţiune limitată şi standardizată, neputând inventa, învaţa sau înţelege în stil propriu.
Când e vorba de viteza de dezvoltare a copiilor este esenţială respectarea stadiului individual
al dezvoltării fiecarui copil al atenţiei de care e capabil fiecare copil pentru achiziţia corectă,
şi înţelegerea completă a sarcinilor şi a modalitaţilor de rezolvare a lor. In alternativa Step
by Step individualizarea este facilitată şi de organizarea clasei pe centre de activitate. Step
by Step îl încurajează pe copil să înveţe a învaţa, şi a înţelege. In caz contrar cei mai mulţi
copii vor renunţa să înţeleagă o acţiune impusă, acceptând doar să o reproducă.

3. Învăţărea este organizată pe Centre de activitate

Organizarea clasei Step by Step este un element esenţial în individualizarea educaţiei. Aici
copiii învaţă în Centre de activitate. Acestea sunt zone delimitate ale clasei, dotate cu material
didactic specific unei activităţi, în care un numar mic de copii se confruntă, individual sau în grup,
cu sarcini adecvate nivelului lor de dezvoltare. O clasă conţine obligatoriu: un Centru de citire, un
Centru de scriere, un Centru de ştiinţă, un Centru de matematică, un Centru de artă şi un Centru de
construcţii. Centre facultative pot fi imaginate de învăţător.
Ce aduce această organizare ? In primul rând educatorul nu mai stă faţă în faţă cu copilul -
poziţie de confruntare, inegală, ci umăr la umăr - poziţie de colaborare, egală, în care educatorul,
sugerează, şi întăreşte motivaţia pozitivă de descoperire a copilului, consolidându-i demersul mintal

47
propriu. In plus, în Centrele de activitate se realizează colaborarea şi comunicarea cu colegii în
realizarea unor sarcini comune, sămânţa lucrului în proiecte colective de mai târziu.
Dacă procesele individualizate se desfaşoară pe Centre de activitate împărtăşirea şi
confruntarea nu lipsesc. Există în clase un spaţiu de întâlnire, pentru comunicare în grup, fără spaţii
sau bănci rigide, aranjare care facilitează coeziunea membrilor grupului. Aici e locul împărtăşirii
experienţelor, al planificării activităţilor la începutul zilei, al evaluării sarcinilor, al concluziilor şi al
stabilirii în comun a regulilor şi responsabilitaţilor. Există aici un “Scaun al Autorului” pe care
fiecare copil devine personajul principal, locul de unde îşi prezintă ideile, rezultatele şi se supune
confruntării cu ceilalţi, observaţiilor şi sugestiilor lor critice.

4. Participarea părinţilor la educaţia copilului

Şcoala tradiţională desparte principial educaţia şcolară de cea din familie. În mod tradiţional
părinţii erau solicitaţi doar la susţinerea materială şi administrativă a clasei sau şcolii. Şcoala îşi
rezervă dictatul asupra metodelor de educaţie teoretică, părinţii fiind simpli supraveghetori ai
îndeplinirii lecţiilor. Pe de altă parte educaţia morală şi a comportamentelor este atribuita familiei.
Se comunică doar rezultatele unor evaluari - adesea din perspectivă unilaterală.
Step by Step consideră părinţii ca primii învăţători ai copilului, parte din procesul de învăţământ.
Părinţii sunt invitaţi să participe efectiv la clasă, la procesul de educaţie, bineînţeles sub auspiciile
unei colaborări cu învăţătorul. Prezenţa unui părinte în clasă este un fapt firesc, nici festiv, nici
perturbator. Poziţia “umăr la umăr” a educatorului cu copilul în centrele de activitate facilitează
această participare. Lecţiile tematice unde un părinte poate aduce mai viu elemente din sfera lui de
activitate îl pot transforma în personaj principal în educaţie. În comunicarea cu educatorul în clasă,
se nuanţează specificul în dezvoltare al fiecărui copil, se gasesc modalitaţi de cultivare a unor
abilităţi în familie pentru a completa sau suplimenta procesul educativ. Aceasta comunicare duce la
reducerea presiunilor conflictuale asupra copilului, dându-i o mai mare libertate în dezvoltare.
Comunicarea copilului cu adulţii devine mai uşoară, el se exprimă mai liber devenind astfel mai
transparent pentru părinţi.

In multe şcoli şi grădiniţe Step by Step există o sală a părinţilor, în care aceştia îşi
împărtăşesc experienţele de părinţi. Comunicarea şi legătura socială sporeşte integrarea familiei şi a
copilului în comunitate.

48
 CEDP a încurajat formarea Asociaţiilor pentru părinţi Step by Step. Multe din acestea sunt
înregistrate ca persoane juridice, altele sunt în acest demers. CEDP oferă asistenţă acestor asociaţii.
Au fost organizate mai multe întâlniri cu reprezentanţii părinţilor din grădiniţele şi şcolile cu
clase/grupe Step by Step din toată ţara, pentru schimburi de experienţe între acesti părinţi.

CEDP a dezvoltat un centru de consiliere pentru părinţi –“Calypso” - în Bucuresti.

5. Formarea continuă şi ajutorul tehnic pentru învăţători, educatori şi autorităţi educative

(directori, inspectori şcolari)
Principiile şi teoria dezvoltării copilului au nevoie de un repertoriu de tehnici şi de o mentalitate
specifică pentru a stimula dezvoltarea individualizată şi pentru a putea evalua demersurile de
dezvoltare ale fiecărui copil. De aceea CEDP oferă periodic sesiuni de formare şi perfecţionare
pentru cei implicaţi în acest proces: în primul rând educatoriilor, dar şi directorilor, inspectorilor şi
părinţilor.

CEDP acordă asisţenţă tehnică permanentă şcolilor, învăţătorilor şi părinţilor din alternativa Step by
Step.

DACĂ AŢI ALES STEP BY STEP PENTRU COPILUL DUMNEAVOASTRĂ:

 Luaţi cunoştinţă de regulile clasei şi întăriţi-le şi în familie.

 Întăriţi disciplina de dialog şi de relaţie. O regulă se stabileşte de către două sau mai multe
persoane cu aceleaşi drepturi de manifestare, în consens. Nu puterea brută, nici majoritatea pur
şi simplu hotărăsc, decât atunci când nu putem comunica direct pentru a face un compromis, a
ajunge la un consens. O regula odată stabilită, încălcarea ei duce la consecinţe negative.
Încurajaţi respectarea regulilor. Fiţi transparenţi. Dar nu uitaţi: respectaţi şi Dv. regulile în
raport cu copilul !

 Încurajaţi iniţiativele pentru descoperire, chiar pe cele despre care ştiţi că sunt nefructuoase, ori
diferite de cele ştiute (nu opriţi, nu corectaţi, nu criticaţi). Încurajaţi comportamentele pozitive si

49
 efortul, chiar dacă rezultatul nu e cel corect, aşteptat; îndrumaţi copilul fără a impune; explicaţi
interdicţia şi aplicaţi-o doar în caz de pericol evident.

 Găsiţi situaţii motivatoare în care copilul să poata să-şi îmbunătăţească abilităţile acolo unde
este mai slab; Constrângerea, impunerea îl fac să se simtă inferior. Nu uitaţi, copilul dv. este în
atmosfera unei clase în care ceilalţi nu sunt criticaţi; astfel se va simţi persecutat, inferior
celorlalţi.

 Încurajaţi acasă cele învăţate la şcoală. De ex: încurajaţi-l să numere produsele cumpărate, să
calculeze cheltuielile şi restul, să scrie liste de activităţi de week-end, comentaţi împreună cele
văzute – evenimente, spectacole, filme, programe TV, etc.

 În final, dar poate cel mai important: colaboraţi cu învăţătorii pentru a vă cunoaşte copilul şi
pentru a nu produce confuzii în sufletul şi mintea copilului dv. Încercaţi să-i cunoaşteţi si pe
ceilalti părinţi; poate au soluţii pentru o mai bună conlucrare cu copilul.

Educaţia tradiţională este concepută ca o artă de-a conduce copilul spre asimilarea
normelor societăţii civilizate prin reproducerea sistemului socio-cultural existent. Implicit,
pedagogia tradiţională consideră că la o anumită vârstă copiii vor trebui să acumuleze o anume
calitate şi cantitate de cunostinţe şi să poată asimila anumite comportamente.
În acest sistem copilul învaţă prin reproducerea modelului dat. Educaţia este
generalizatoare, egalizatoare, după un model, care nu este întotdeauna înţeles de către copil cu
toate că este probat şi acceptat de către adulţi. Performanţa rezultată se evaluează, prin notare.
Astfel nota prin judecata de valoare asociată devine „vină” sau ”merit” ale copilului.
În sens modern, educaţia se bazează pe achiziţiile psihologiei dezvoltării copilului
şi vizeată cultivarea tuturor calităţilor potenţiale ale acestuia. Cercetările contemporane
privind dezvoltarea ne spun că persoane diferite se dezvoltă în ritmuri diferite şi că există
perioade critice individualizate de dezvoltare.
Copilul învaţă prin descoperire în interacţiunea sa cu mediul. Interacţiunea cu
mediul şi motivaţia explorării este cultivată de pedagog. Metodele şi mijloacele de explorare
şi cunoaştere ale copilului sunt individuale, adesea neaşteptate, originale. Educaţia este
individualizată, copilul mege spre cunoaşterea lumii înconjurătoare şi identificarea
comportamentelor utile, pe căi personale. Performanţa intr-un domeniu de dezvoltare este în

50
 acest caz, de comparat doar cu celelalte aspecte ale dezvoltării copilului şi cu propria
performanţă sau abilitate anterioară, nu cu un standard extern. Comparaţia cu el însuşi în
performanţele anterioare o face atât copilul cât şi pedagogul, aceasta fiind una din motivaţiile
descoperirii şi progresului individual. În plus copilul descoperă efectele şi mijloacele
colaborării şi negocierii cu semenii în locul unei competiţii pe criterii standard impuse de
adulţi.
Mesajul zilei se aprofundează
În locul unei relaţii inegale educator – copil, alternativa Step by Step consideră
copilul ca o persoană demnă de respect, unică si caută să-i asigure o continuitate individuală
în dezvoltare, precum şi practici de dezvoltare adecvate, specifice lui. Cooperarea şi
colaborarea au drept scop verificarea demersurilor şi experienţelor individuale de descoperire
a lumii şi valorizarea lor.
Step by Step caută să se asigure că orice copil achiziţionează şi dezvoltă aptitudini fizice, cognitive,
emoţionale, etico-morale, artistice, teoretice, sociale şi practice pentru a participa la o societate
democratică, deschisă.

Procesul de învăţământ este centrat pe copil, educaţia este individualizată.

Predarea este orientată în funcţie de necesităţile copilului. Învăţarea se produce
prin descoperire individuală, aceptându-se şi încurajându-se moduri personale de-a înainta în
formarea deprinderilor şi în cunoaştere (ex. Scrisul cu mâna stângă, moduri individuale de
exprimare şi cunoaştere, încurajarea experimentelor de descoperire, etc.)
Învăţarea se face în ritmul propriu al copilului. Comparând sistemul de lucru
tradiţional cu producţia pe o bandă rulantă, fiecare copil este obligat să lucreze în viteza
impusă de bandă. Ea poate corespunde vitezei de lucru a unora, dar poate fi prea rapid pentru
unii, ori prea lentă şi plictisitoare pentru altii, mai iuţi. În plus, fiecare dintre executanţi va
trebui să facă doar o acţiune limitată şi standardizată, neputând inventa, învăţa sau înţelege în
stil propriu. Când e vorba de viteză de dezvoltare a copiilor este esenţial respectarea stadiului
individual al dezvoltării fiecărui copil al atenţiei de care e capabil fiecare copil pentru achiziţia
corectă, şi înţelegerea completă a sarcinilor şi a modalităţilor de rezolvare a lor.În alternativa
Step by Step individualizarea este facilitată şi de organizarea clasei pe centre de activitate.
Elevii au posibilitatea de a alege sarcina şi centrul la care doresc să îşi înceapă
munca.
Step by Step îl încurajează pe copil să înveţe a învăţa, şi a înţelege. În caz contrar
cei mai mulţi copii vor renunţa să înţeleagă o acţiune impusă, acceptând doar să o reproducă.
Învăţarea este organizată pe centre de activitate.

51
 Organizarea clasei Step by Step este un element esenţial în individualizarea
educaţiei. Aici copiii învaţă în centre de activitate. Acestea sunt zone delimitate ale clasei,
dotate cu material didactic specific unei activităţi în care un număr mic de copii se confruntă,
individual sau în grup, cu sarcini adecvate nivelului lor de dezvoltare. O clasă conţine
obligatoriu: un centru de citire, un centru de scriere, un centru de ştiinţe, un centru de
matematică, un centru de artă şi un centru de construcţii. Centre facultative pot fi imaginate de
învăţător.

Învăţătoarele participă la cursuri de formare continuă, activitatea având şi momente

de muncă susţinută, dar şi momente de respiro…

Participarea părinţilor la educaţia copilului

Step by Step consideră părinţii ca primii învăţători ai copilului, parte din procesul
de învăţământ. Părinţii sunt invitaţi să participe efectiv la clasă, la procesul de educaţie,
bineînţeles sub auspiciile unei colaborări cu învăţătorul. Prezenţa unui părinte în clasă este un
fapt firesc, nici festiv, nici perturbator. Poziţia „umăr la umăr” a educatorului cu copilul în
centrele de activitate facilitează această participare. Lecţiile tematice unde un părinte poate
aduce mai viu elemente din sfera lui de activitate îl pot transforma în personaj principal în
educaţie.
Evaluarea se face descriptiv după observarea activităţii fiecărui copil, prin
completarea unei fişe de observaţie, a unui caiet de evaluare, document şcolar păstrat în
arhiva unităţii.

Conceput să funcţioneze ca un ,,visus formativus”, modelul Step by Step

concentrează un context al experienţelor educative care să permită dezvoltarea copilului ca
personalitate unică şi care cultivă respectul pentru valorile umanităţii, pentru drepturile
fundamentale ale omului, pentru diversitatea tradiţiilor culturale.
Acest lucru nu ar fi posibil fără participarea părinţilor, a cadrelor didactice,
mesageri ai unor revelaţii ce depăşesc prizonieratul manualului sau a programei şcolare.
Iar dacă ,,viitorul imediat este în mâinile politicienilor, adevăratul viitor se află în
mâinile educatorului, a acelora care, după cum sublinia Comenius, au cea mai minunată
îndeletnicire din lume”

52
53