2. Arta in Moldova de la mijlocul secolului al XV-lea pina la sfirsitul secolului al XVI-lea FLORENTINA DUMITRESCU MARIA-ANA. MUSICESCU DUMITRU NASTASE, SORIN ULEA Homer Magi edlari : TEODORA VOSNESCU 299Suizea lui $tefan cel Mase pe tromul Moldovei a insemnat sfirgitul perioadei de dezordine politica si economic’ pe care 0 provocasetti dezbi- ile boieresti dupi moaitea lui Alesandm cel Bun, si totodata inceputul celei mai lungi si mai glorioase domnii din istoria Moldovei (1457-1504), Inzestrat cu excepsionale cali- asi de conducitor militar, politic si administrativ, sprijinitor al artei si culeutii, $tefan cel Mare a avut in primal rind merital de a fi injeles just tendinfele fundamentale ale societiii in mijlocul citcia triia. De eceea, succesul indelungatei sale domnii este succesul unui conducitor care sa bucurat, ia atingerea obiectivelor sale principale, de sprijinul cfectiv al maselor. Bizuindu-se pe forjele cele mai inaintate ale societitii: firinimea liberi, tirgovesii si mica boierime, si infiingind impotrivirea marilor feudali, voievodul reusise, printr-o politics de continut centralizare, si asigure ficii sale conditiile necesare unui avint economic si cultural care au ffcut din epoca st una din cele mai stralucite din istoria poporului romin. Lar sisunitoarele victorii pe care, sub comanda marelui steateg, le repurtascrit ostile moldovenesti impotriva turcilot, titarilor, ungucilos si polonilos, stspindisera departe in Europa faima micu- ui das eroicului stat din risirit. Politics mai putin clarvizitoare a fului lui Stefan — Bogdan cel Orb (1504—1517) — a dus Ja 0 reintitire a pozigiilor marii boierimi care, profitind, dupa ‘moartea voievodului, de minoratal fului siu StefSnifg, a ajaas si. conduck efectiv fats. Devenit ‘major in 1522, Stefanipi a reluat insi politica fermi a bunicului stu. Zdrobind un complot al masii boiesimn, care apelace la etrlini pentre a acipa de «titan», cl a format un now sfat domnese compus din sprijinitori ai politicii de centralizare. Dar moartea intrerupt, ia 1527, planurile tadrizneje ale tintralui voievod. In locul stu, sfatul domnesc a chemat in frantea fll pe Petro Rasep un fu nelegtim al Joi Stefan eel Mare. inflicirat, inteligent si dinamic in actiunile sale, mostenind calititile de conducitor ale marelui siu tati, Petra Rares a desfigurat de la inceput o energie ncobositi pentru a face ‘gl gravel situasii tn cate ajunsese atunci Moldova. Dupi ciderea Belgsadului in 1521 gi pribu- sirea zegatului maghiar in 1526, gloria militari a Imperiulai Otomaa atinsese zenitul, intreaga Europ urmiriad cu aprehensfone migcitile colosului, Tar pentru moldoveni, a ¢iror sari era acum invaluith din sud si vest, devenise limpede ci ceasul bitiliei supreme avea si sune curind. De aceea, Petru Rares gi-a Ficut din intirirea capacititii de rezistengi gi prop- sirea multilateral a fitii pe care o conducea, principiul fundamental al politieii sale. Descen- dent, prin mama sa, din lumen noua si activi a tingurilor, si format de mic ia contact nemij- 201locit cu masele populate, el se identificase in chip firesc cu mentalitatea si idealurile lor de libertate. Imbunitigind aparatul de administsare al provinciilor, in rindurile ciruia a adus coameni de origine modesti, si apisind interesele si drepturile pitusilor largi ale societttii, acest prin bastard a stimnit in aceeasi mAsuri entuziasmul maselor populate gi ura marii oietimi, care se vedea sever stisbitd in privilegiile ei de clasi. Nu intimplitor Ivan Peres- vetov, canoscutul publicist sus din veacul al XVI-lea, a vizut in Rares — pe care il cunos~ cuse personal cu prilejal unet indelungate misiuni diplomatice la Suceava — tipul ideal de conducitor al unui stat centraliza, tip pe care, in vestita sa «Mare plingere», il recomanda ca model tindcului Ivan cel Grozznic. Pe plan extern, Petru Rares a urmirit cu tenacitate inchegarea unui sistem de aliange mili- tare, felul siu suprem simiaing, ca si pentru tatal siu, crearea unei coalitii a statclor Europei centrale si risititene impotriva tuscilor. Dar pregitirile pe care un intreg popor le ficea de ani de zile sub conducerea vsednicului pring au fost zidirnicite de acjiunes tiditoare @ boierimii, Intrind in legiturt cu turcii, marii feudali au decviluit acestora planutile si pro- jectele voievodului, alianta sa cu Habsburgii, cerind totodati sultanului o intervenyie armatt, intervengie In care se arlta, de altfel, neribditor si pavticipe si regele Poloniei, Cind, in vara anului 1538, matea invazic a posit, sultanul, care o conducea in persoan, a cerut, ajuns la Dunire, supunerea lui Rares. Acesta refuzind, uriaga armatl s-a sevirsat asupra Moldovei. Dar tocmai in accle momente dramatice defectiunea matilor boieri — dintre case vunii se aflau In conducerea armatci— 2 dezorganizat planul de lupti al voievodului, Desco- perit in faja invadatorilor, Rares a sclpat cu greu din miinile acestora, reusind si fugit peste muni in Tsansilvania. Risturnarea lui Rares ji inlocuirea Ini cu un pring numit de Poarti au insemast iaceputal dominatiei otomane asupra Moldovei, E adeviiat ef Rares, recurgind la singurul mijloc care-i mai rimisese, implearea cu turcii, a revenit la tron in 1541, Dar timpurile erau altele. Cu toati autonomia pe care continua slo pistreze in schimbul unui important tribut, cu toate ceforturile persistente ale voievodului de a incheia noi aliante militate, Moldova devenise, si va imine pentre trei veacuri, 0 vasald a tutcilor. Tn deceniile care au ucmat morpii lui Petru Rarep statul moldovenese 2 continuat sf alunece din ce in ce mai mult sub dominayia otomanilor, fapt care, pe de o parte a intirit tendingcle centrifuge ale marii boierimi, iar pe de alti parte 2 accentuat exploatarea masclor. In aceast% a doua jumitate a veacului al XVI-lea istoria moldoveneasci inregistreaz, totugi, douk ‘momente deosebit de importante. Primul in ordine cronologici este un moment cultural: domnia lui Alexandra Lapugneann (15521561; 1364—1568). Continuind, pe cit era posibil in ace vzeme, politica de centralizare a hui Raves, dar renunfind definitiv Ia orice planuri antiotomane, acest voievod a fost, totodati, un activ sprijinitor al artelor i culturii, din vzemea sa timinind, printre alte mirtusli, citeva din cele mai importante monumente de arhitectari medievali' moldoveneasc’. ‘Al doilea moment este de ordin politic: sizboiul antiotoman condus de Ton Voda cel Cum- plit (1572-1574). Luind misusi severe de constringere 2 masilor feudali atit laici cit 3i clerici, stringind in jurul siu masele populase indisjte si hotivite si scuture jugul strlin ji 292 sliindu4i cizicimea zaporojeant, aprigul voievod a fost pe punctul de a cistige victoria rilitark impotsiva turcilor in vata anvlui 1574, Tridarea marilor boieri — dintre care unit deginuser’ posturi-cheie in conducerca ostilor — si lipsa de sprijin din partea farilor vecine au dus insl la picrderea eizboiului sila moartea sipruznich 2 domnului tn miinile turcilor, Dupi acest moment méret si tragic, comparabil prin semaificayia sa istorici, cu ceea ce avea si fact un sfert de veae mai tieziu Mihai Viteazul in ‘Tara Roméncasci, Moldova a intrat si mai adine sub dominatia politici « otomanilor. Arhitectura Contrastul dintre extrema saritate a monumentelor de athitecturk religioast rimase dia primul vveac de existent a statului moldovenese si numarul mare al acelorz construite sub domnia Tui Stefan cel Mare este izbitor. Pentru a ne face insi o idee exacti despre amploarea creafici ashitectonice a epocii lui Stefan cel Mare, trebuie si adiugim bisericilor pistrate numeroasele ansambluri de arhiteceur’ militert si civili cu care aceasti epoct a inzestrat Moldova. Din Plicate insi, cotisile ridicate de marcle voievod nu mai pot oferi drept material studiilor de ‘arti decit ruine (fig. 266), abia in anii din urma sistematic cercetate de acheologi, iat arhi- tectura civil urme gi mai slabe, mai adesea doar amintizea si citeodatit nici pe aceasta. Aga stind Incrusile, ¢ de infeles ci din frinturile rimase si din putinele stiri pe care le avem, ‘nu se poate reconstitui o imagine limpede a arhitectusii laice moldovenesti din a dowa jumitate a veacului al XV-lea si nu ne rimine decit si asteptim de la cercetitile atheologice, in curs de cfectuare, precizarea acestei imagini. Pind atunci principalele probleme ce tevin istoticului de arti rimin cele legate de geneza si cvolutia stilului moaumentelor religioase, care, pastrate in stare relativ bun’, ne edifici azi asupra artei constructorilor, a cioplitorilor in piatrt gi a cera- mistilor moldoveni ai vremii. ‘Aceste probleme mu pot & inst solusionate fii stabilirea raportului tn care se gisese construc- fille religioase fay de restul creayied arhitectonice moldovenesti din epoca Iui Stefan cel Mate. $idact, dup cum am spus, datele oferite de arhitectura laica nu ne pot ajuta si feinviem monu- ‘mentele distruse, ele sint indestulatoare pentru a punc in lumina aportel surprinzitor de insemnat al athitecturii militare gi civile moldovenesti din epoca lui Stefan cel Mare la formarea stilului moldovenese, aja cum se defineste acesta in hiscricile ctitorite de matele voievod. Sub raportal construcfiilor religiosse distingem in domnia lui Stefan cel Mate dou perioade foarte diferite intre ele: penteu primele trei decenii ale acestei domaii cunoagtem in mod cert oat o singuri ctitorie domneasct — mfnistirea Putna — in afzri de care nu putem cita decit biserica — antesioari anului 1481 — en care hatmanul Sendzea isi inzestreazi curjile de la Dolhestii Mari, in vreme ce din anii cupringi intre 1487 si 1504 se pistreazt peste douizeci de biserici, mai toate datorate initiativei voievodului, Dar dack in cei treizeci de ani cursi de la inscdunarea lui Stefan cel Mare si pind la 1487 aw s-au cladit in Moldova decit prea putine biserici, cel pugin 0 parte a acestei perioade, in special 293