ANALIZA PROFITULUI

ÎN ÎNTREPRINDERILE AGRICOLE

Profitul reprezintă obiectivul fundamental, care asigură bazele

stabilităţii şi creşterii economice . Prin constituire ca sursă financiară, acesta
este destinat creşterii capitalului, formării rezervelor şi diferitelor fonduri,
acoperirii pierderilor din anii precedenţi şi repartizării sub forma de
dividende pentru acţionari(asociaţi).
Având în vedere rolul pe care îl are profitul în accelerarea
dezvoltării întreprinderilor agricole, apare necesitatea monitorizării
permanente şi simultane a cheltuielilor şi a producţiei agricole.
Astfel că profitul definit în general ca diferenţă dintre venituri şi
cheltuieli, nu reflectă pentru analiză un suport real în identificarea
factorilor care influenţează realizarea acestuia, impunând
implementarea unor modele economice specifice.
Luând în considerare criteriul de clasificare, după natura activităţii
economice, profitul total al organizaţiilor agricole este compus din: profitul
din exploatare (Pfe), profitul financiar (Pff), profitul excepţional (Pfex ).
Ca şi expresie matematică a profitului total avem:

PfT = Pfe + Pff + Pfex .

Dar în organizaţiile de tip agricol, activitatea de bază o constituie

producţia de bunuri materiale ( produse agricole vegetale şi zootehnice) care
generează în ultimă instanţă profit sau pierdere.
Profitul fiind un indicator sintetic foarte complex, se impune
monitorizarea acestuia, utilizând diferite tipuri de analiză ca:
– analiză dinamică;
– analiză factorială;
– analiză structurală etc.
 1.1. Analiza dinamică a profitului

Pentru a reliefa importanţa strategică a profitului pentru conducerea

întreprinderilor agricole, apare necesitatea analizei profitului în ipostaze
diferite:
– la nivel de produs;
– la nivel de fermă;
– la nivel de întreprindere.

1.1.1. Analiza dinamică a profitului la nivel de produs

Date fiind condiţiile limitate de realizare a produselor agricole, ca

urmare a unor factori interni ( rotaţia culturilor, tipuri de sol, climă,
tehnologie aplicată, strategia şi politica de firmă etc.) precum şi a factorilor
exogeni (capacitatea de absorbţie a produselor agricole, promovarea
accelerată a produselor pe piaţă, gradul de tehnicitate ridicat al produselor
etc.) implică şi analiza dinamică a profitului pe produs.
Pentru a analiză sunt necesare informaţiile tehnico-economice, care
au ca sursă evidenţa economică a întreprinderii şi care de regulă sunt redate
în tabelul 1.1.

Tabelul 1.1.
Anul de producţie
N1 N2 N3 N4 N5
Indicatori
preţ de vânzare pv1 pv2 pv3 pv4 pv5
cost unitar cu1 cu2 cu3 cu4 cu5
profitul pe unitatea de pf1 pf2 pf3 pf4 pf5
produs

Profitul pe unitatea de produs este calculat cu ajutorul relaţiei

matematice ( pf = pv – cu), care exprimă diferenţa dintre preţul de vânzare si
costul unitar corespunzătoare produselor agricole.
Pentru a evita apariţia pe piaţă a unor cantităţi de produse care nu
corespund cu nevoile utilizatorilor finali ( firme de procesare, populaţie) din
punct de vedere calitativ şi cantitativ, managerii planifică structuri de
producţie vegetală şi animală care asigură profitabilitatea graduală la
produsele agricole.
În acest sens analiza profitului pe produse agricole are o importanţă
deosebită, pentru a clasifica produsele pe grupe, din punct de vedere al
profitabilităţii şi pentru a realiza pe ansamblu pe centre de gestiune un profit
care în mod cert va genera creşterea economică.
În analiza dinamică a profitului pe produse agricole, un rol decisiv îl
au indicii de creştere, care ilustrează elocvent evoluţia fenomenului (profit)
în perioada analizată.
În tabelul 1.2 se prezintă situaţia expresă a indicilor de creştere a
profitului pe produs.

Tabelul 1.2.
Anul de
producţie
N1 N2 N3 N4 N5
Elemente
informative
Indici de
Cu
creştere pf 2 pf 3 pf 4 pf 5
bază 100 100 100 100 100
fixă % pf 1 pf 1 pf1 V1
B.F.
1. Ritmul
de
creştere al Cu
profitului
bază
100 pf 2 pf 3 pf 4 pf 5
mobil 100 100 100 100
% pf 1 pf 2 pf 3 pf 4
ă
B.M.

Cu
bază 100 pf 2  pf1 pf 3  pf 1 100pf 4  pf 1 100pf 5  pf 1
2. fixă % 100 pf pf 1 100
Creşterea B.F. pf1 1 pf 1
anuală a Cu
profitului bază pf 2  pf1 pf 3  pf 2 pf  pf 3 pf  pf 4
100
mobil
% 100 100 4 100 5 100
ă pf1 pf 2 pf 3 pf 4
B.M.
 Factorii care determină creşterea sau diminuarea profitului pe produs
de la un an la altul sunt preţul şi costul unitar care comportă modificări.
Astfel preţul de vânzare se modifică ca urmare:
– a disproporţiei dintre cerere şi ofertă;
– a calităţii produselor agricole;
– a realizării unor costuri diferenţiate la nivel de firmă agricolă;
– a asigurării unui management comercial adecvat pe regiuni, zone,
pieţe agricole etc.

Cauzele care modifică costul unitar sunt următoarele:

– tipuri de tehnologii introduse în exploatare;
– tipuri de tehnică agricolă;
– gestionarea resurselor economice;
– metode de management aplicate etc.

1.1.2 Analiza profitului la nivel de fermă

Profitul pe fermă ( sector) sau în general pe centre de gestiune,

atunci când există posibilitatea organizării acestora, demonstrează că
eficienţa activităţii de producţie, reprezintă pentru manageri un obiectiv
central.
Profitul (PfT) la nivel de centre de gestiune (fermă, sector, etc.) se
calculează prin diferenţa dintre venituri totale şi cheltuieli totale şi astfel
expresia matematică corespunzătoare este de forma:

PfT = VT – Ch T
PfT – profitul total aferent produselor agricole;
VT – veniturile totale corespunzătoare produselor
obţinute;
ChT – cheltuielile totale necesare realizării produsului.

Pentru analiză informaţiile tehnico-economice din punct de vedere

matematic sunt inserate în tabelul 6.3
 Tabelul 1.3
Anul de
producţie
N1 N2 N3 N4 N5
Elemente
informative

VT 1 VT 2 VT 3 VT 4 VT 5
VT

ChT ChT 1 ChT 2 ChT 3 ChT 4 ChT 5

PfT Pf T 1 Pf T 2 Pf T 3 Pf T 4 Pf T 5

În vederea analizei profitului pe centre de gestiune sunt implicaţi

indici de creştere, care arată în ce mod evoluează fenomenul (PfT) în
intervalul analizat ( N1-N5) şi care sunt redate în tabelul 1.4

Tabelul 1.4
Anul de
producţie
N1 N2 N3 N4 N5
Elemente
informative
Indici de Cu 100
Pf T 2 Pf Pf Pf T 5
creştere bază
fixă
%
100 T 3 100 T 4 100 100
B.F. Pf T 1 Pf T 1 Pf T 1 Pf T 1
 1. Ritmul
de Cu
creştere al bază Pf T 2 Pf Pf Pf T 5
profitului mobil
100
%
100 T 3 100 T 4 100 100
ă Pf T 1 Pf T 2 Pf T 3 Pf T 4
B.M.

 Pf T Pf T 4  Pf T 1 Pf T 5  Pf T 1
Cu
bază 100 Pf T 2  Pf T Pf
1 T3 1 100 100
2. fixă % 100 100Pf Pf
Creşterea B.F. Pf T 1 Pf T 1 T1 T1
anuală a
Cu
profitului
bază
100 Pf T 5  Pf T Pf
1 T 3  Pf T Pf  Pf T 3 Pf T 5  Pf T 4
mobil
% 100 2 T4
100 100 100
ă
B.M.
Pf T 1 Pf T 2 Pf T 3 Pf T 4

1.1.3 Analiza dinamică a profitului pe întreprindere

Pentru că întreprinderea agricolă reprezintă o entitate economică,

care din punct de vedere juridic are personalitate juridică, analiza profitului
în acest context are o altă semnificaţie, profitul constituind suportul
financiar al menţinerii întreprinderii în dimensiunea concurenţei
organizaţiilor economice.
Având în vedere că ponderea activităţii economice cu specific agricol
este în proporţie de 80-90%, analiza dinamică se rezumă la activitatea de
producţie agricolă.
Modelul economic adecvat analizei profitului este de forma:

PfT = VT – ChT
unde:

PfT = PfV + Pfz + Pfp

 VT = VV + Vz + Vp

ChT = ChV + Chz + Chp dar:

PfT – profit total la nivel de întreprindere;

VT – venituri totale ale întreprinderii;
ChT – cheltuieli totale ale întreprinderii;
PfV – profitul din producţia vegetală;
Pfz – profitul aferent producţiei zootehnice;
Pfp – profitul aferent producţiei procesate;
Vv – venituri vegetale;
Vz – venituri zootehnice;
Vp – venituri corespunzătoare procesării;
ChV – cheltuieli vegetale;
Chz – cheltuieli zootehnice;
Chp – cheltuieli obţinute din activitatea de procesare

Informaţiile economico- financiare pentru analiza profitului sunt

redate în tabelul 1.5
Tabelul 1.5.
Anul de
producţie
N1 N2 N3 N4 N5
Elemente
informative

Vv1 Vv2 Vv3 Vv4 Vv5

Vv

Vz Vz1 Vz2 Vz3 Vz4 Vz5

Vp Vp1 Vp2 Vp3 Vp4 Vp5

 ChV ChV1 ChV2 ChV3 ChV4 ChV5

Chz Chz1 Chz2 Chz3 Chz4 Chz5

Chp Chp1 Chp2 Chp3 Chp4 Chp5

PfT PfT1 PfT2 PfT3 PfT4 PfT5

Analiza de fond este redată în tabelul 6.6. unde prin utilizarea

indicilor de creştere se urmăreşte evoluţia profitului pe întreprindere în
perioada N1 – N5.
Se desprind majorări sau diminuări ale profitului de la un an la altul,
funcţie de intensitatea factorilor sau a cauzelor care determină fenomenul
(profitul).
Tabelul 1.6.
Anul de
producţie
N1 N2 N3 N4 N5
Elemente
informative
Indici de
creştere
Cu
Pf T 2 Pf Pf Pf T 5
bază
fixă
100
%
100 T 3 100 T 4 100 100
B.F. Pf T 1 Pf T 1 Pf T 1 Pf T 1
1. Ritmul
de
creştere al Cu
bază Pf T 2 Pf Pf Pf T 5
profitului mobil
100
%
100 T 3 100 T 4 100 100
ă Pf T 1 Pf T 2 Pf T 3 Pf T 4
B.M.

Cu 100
Pf T 4  Pf T 1 Pf T 5  Pf T 1
2. bază %
Pf T 2  Pf T Pf
1 T3
 Pf T1 100 100
Creşterea fixă
B.F. 100 100Pf T 1 Pf T 1
Pf T 1 Pf T 1
 anuală a Cu
profitului bază
100 Pf T 5  Pf T 1PfT  PfT Pf T 4  Pf T 3 Pf T  Pf T
mobil
% 100
3 2
100 100 5 4
100
ă
B.M.
Pf T 1 Pf T 2 Pf T 3 Pf T 4

1.2. Analiza structurală a profitului pe întreprindere

Întrucât profitul la nivel de întreprindere reprezintă obiectivul central

pentru conducerea întreprinderii cât şi pentru partenerii sociali (salariaţi,
acţionari, creditori bancari, etc) se are în vedere şi analiza structurală a
acestuia, prin care se degajă informaţii care conduc la redimensionarea
activităţilor din punct de vedere al structurii producţiei sau al naturii
activităţilor economice.
Modelele economice în baza cărora se efectuează analiza structurală
a profitului pot fi:
– PfT = Pfe + Pff + Pfex
– PfT = Pfv + Pfz + Pfa

Unde:
PfT – profitul total pe întreprindere;
Pfe – profitul din activitatea de exploatare;
Pff – profitul din activitatea financiară;
Pfex – profitul din activitate excepţională;
Pfv – profitul din producţia vegetală;
Pfz – profitul din producţia zootehnică;
Pfa – profitul din alte activităţi ( procesare, servicii).

Dacă utilizăm în analiză modelul economic : PfT = Pfv + Pfz + Pfa ,

prin aplicarea metodei divizării se determină:

a) abaterea totală absolută şi relativă a profitului pe întreprindere

în mărime absolută: PfT = PfT1 - PfT0 unde:

în momentul T0 : PfT0 = Pfv0 + Pfz0 + Pfa0
în momentul T1 : PfT1 = Pfv1 + Pfz1 + Pfa1
Pf T 1  Pf T 0
în mărime relativă: PfT% =  100
Pf T 0

b) influenţa elementelor Pfv , Pfz , Pfa

Pf v1  Pf v 0
– PfT(Pfv) = Pfv1 - Pfv0 sau PfT(Pfv)% = 100
Pf T 0

Pf z1  Pf z 0
– PfT(Pfz) = Pfz1 – Pfz0 sau PfT(Pfz)% = 100
Pf T 0
Pf a1  Pf a 0
– PfT(Pfa) = Pfa1 – Pfa0 sau PfT(Pfa)% = 100
Pf T 0

c) egalitatea dintre suma influenţelor componente şi abaterea totală a

profitului exprimate în mărime absolută şi relativă;

PfT = PfT(Pfv) + PfT(Pfz) + PfT(Pfa)

PfT% = PfT(Pfv)% + PfT(Pfz)% + PfT(Pfa)%

1.3. Analiza factorială a profitului

Întrucât mărimea profitului obţinut în procesul de producţie agricolă

deţine o pondere însemnată (95-99%) din profitul exerciţiului financiar.
În acest sens se impune analiza profitului în fermele vegetale şi
animale, prin care se identifică factorii şi cauzele care acţionează asupra
producerii acestuia.
 În analiza profitului în fermele vegetale, există trei cazuri în care
factorii interacţionează asupra realizării profitului prin:

1. combinarea suprafeţei (S), producţiei medii ( q ) şi profitului pe unitatea

de produs (pf).
2. combinarea suprafeţei (S), structurii culturilor (gs) şi profitului la ha (pf).
3. combinarea producţiei totale pe cultură (Q), preţului de vânzare (p v) şi
costului unitar (cu).

1. În primul caz se instituie un model economic de forma:

n

PfT =  S i q i pf i
i 1

Dacă se analizează profitul total vegetal (PfT), în perioada plan-

realizat atunci se utilizează metoda iterării şi analiza constă în :

a) calcularea abaterii absolute a profitului total (ΔPfT).

Pentru aceasta este necesar determinarea Profitului total în

momentele:
n
T1 (realizat) : PfT1 = S i1 qi1 pf i1
i 1

n
T0 (plan) : PfT0 = S
i 1
i0 q i 0 pf i 0

ΔPfT = ΔPfT1 – ΔPfT0

b) calcularea influenţei factorilor asupra profitului.
b1) influenţa factorului suprafaţă:

n n
ΔPfT(S) = S i1 q i 0 pf i 0 – S i0 q i 0 pf i 0
i 1 i 1

b2) influenţa factorului producţie medie:

n n
ΔPfT( q ) = S i 1 q i 1 pf i 0
– S i1 q i 0 pf i 0
i 1 i 1
 b3) influenţa factorului profit pe produs :
n n
ΔPfT(Pf) = S i1 q i 1 pf i 1 – S i1 q i 1 pf i 0
i 1 i 1

c) calcularea relaţiei de egalitate dintre suma influenţelor

factorilor şi abaterea totală.

ΔPfT(S) + ΔPfT( q ) + ΔPfT(Pf) = ΔPfT

2) În cazul al doilea, relaţia matematică care există între fenomen (PfT) şi

factorii S, gs, pf ia forma :
n
PfT = ST  g S i pf i
i 1

unde :
ST – suprafaţa totală pe fermă;
gs – structura culturilor;
pf – profitul la ha aferent fiecărei culturi.

Analiza se desfăşoară tot în perioada plan – realizat în mai multe

etape:
a) determinarea abaterii absolute a profitului total.

ΔPfT = ΔPfT1 – ΔPfT0, unde :

n
PfT1 = ST1  g S i pf i 1
1
i 1

n
PfT0 = ST0  g S i pf i 0
0
i 1

b) determinarea influenţei factorilor asupra profitului total.

b1) influenţa suprafeţei:

 n n
ΔPfT(S) = ST1  g S i pf i 0 – ST0  g S i pf i 0
0 0
i 1 i 1

dar : g Si0 pf i 0 = p f0 .

unde : p f0 – profitul mediu plan pe ferma vegetală.

Atunci: ΔPfT = ST1 p f0 – ST0 p f0 = (ST1 – ST0) p f0 .

b2) influenţa factorului structura culturilor:

n
ΔPfT(gs) = ST1  g S i pf i 0 – ST1  g S i pf i 0
1 0
i 1

g
r
dar : S i1 pf i 0 = p f0 .

r
unde : p f 0 – profit mediu plan pe fermă.
r r
Atunci: ΔPfT = ST1 p f 0 .– ST1 p f 0 = ST1( p f 0 – p f0
).

b3) influenţa factorului profit.

ΔPfT= ST1  g S i pf i 1 – ST1  g S i pf i 0

1 1

Dar : g S i1 pf i 1 = p f1 .

Unde : p f1 – profitul mediu realizat pe fermă.

r r
Atunci : ΔPfT = ST1 p f 1 – ST1 p f 0 = ST1( p f 1 – p f 0 ).

c) Calcularea egalităţii dintre suma influenţelor şi abaterea

totală.
 ΔPfT(ST) + ΔPfT(gS) + ΔPfT(pf) = ΔPfT.

3) În cazul al treilea, funcţie de factorii de influenţă care generează

fenomenul (PfT) reiese modelul economic astfel:

PfT = Q i (pvi – cui),

unde :
Qi – producţia fiecărei culturi ;
pv – preţul de valorificare;
cu – costul unitar.

Analiza factorială în perioada plan-realizat a profitului total

comportă următoarele operaţii :

a) calculul abaterii absolute a profitului total:

ΔPfT = ΔPfT1 – ΔPfT0

unde :

PfT1 =
Q i1
(pvi1 – cui1);

PfT0 =
Q i0
(pvi0 – cui0);

b) calculul influenţei factorilor:

b1) influenţa factorului producţie totală.

ΔPfT(Q) =
Q i1 Q
(pvi0 – cui0) – i0
(pvi0 – cui0) =
=   Qi1 pvi 0   Qi1cu i 0  –
 Q i0 pvi 0   Qi 0 cu i 0 

b2) influenţa factorului cost unitar.

ΔPfT(cu) = i1 Q
(pvi0 – cui1) –
Q i1
(pvi0 – cui0) =
= –  Qi1cu i1   Qi1cu i 0 .
 b3) influenţa factorului preţ de vânzare.

ΔPfT(pv) =
Qi1
(pvi1 – cui1) –
Q i1
(pvi0 – cui1) =
=  i1 i1  Qi1 pvi 0 .
Q pv 

c) calcularea relaţiei de egalitate dintre suma influenţelor şi abaterea

totală a profitului.

ΔPfT(Q) + ΔPfT(cu) + ΔPfT(pv) = ΔPfT.

În toate cazurile după aplicarea metodei iterării, are loc interpretarea

modificărilor produse de factorii implicaţi în analiză, asupra creşterii s-au
descreşterii profitului total la nivel de fermă în perioada plan-realizat.
După aceea se recurge la identificarea cauzelor care generează
schimbări asupra fiecărui factor luat în calcul.
Factorii suprafaţă, producţia medie şi profitul pe produs , profit pe
ha, structura suprafeţei culturii, producţia totală, preţul şi costul unitar care
influenţează pozitiv s-au negativ dimensiunea profitului total, au la bază
cauze de ordin tehnic, tehnologic, economic, financiar, pedo-climatic,
comercial, etc.
Prin combinarea influenţelor date de factori şi a modificărilor
mărimii acestora prin efectul cauzelor asupra lor, se pot desprinde
concluzii şi emite măsuri de redresare a fermei agricole în perspectivă.