Modernism

Modernismul denumește curentele apărute la sfârșitul sec. al XIX-lea, începutul sec. al XX-lea în
câteva literaturi naționale precum și în domeniul artelor. Moderniștii sunt de fapt doritorii de
schimbare în opoziție cu adepții stărilor existente (tradiționaliști).

E. Lovinescu definește inițial termenul prin înglobarea simbolismului, a poeziei de după război și a
„curentelor extremiste” (vezi avangardismul) apoi aplică termenul doar literaturii nontradiționaliste
postbelice.

Modernismul este descris cel mai bine prin opera poeților din a doua jumătate a secolului al XIX-lea
și anume: Edgar Allan Poe, Charles Baudelaire (primul teoretician al modernismului), Arthur
Rimbaud, Stephane Mallarme, Paul Valery, Paul Eluard, Eugenio Montale, T.S. Eliot etc.

Poezia modernă se caracterizează prin:

 ermetism (limbaj încifrat)
 ambiguitate a exprimării
 utilizarea limbajului neologic și tehnic
 sintaxă contorsionată a propoziției și a frazei
 elitism
 sinceritate, coborârea poeziei în realitatea concretă, apropierea ei de contingent
 fragmentarism (discontinuitate – la nivelul expresiei şi limbajului)
 se face apel la funcția simbolică a limbajului, apar simboluri personale
 noutatea metaforei
 înnoiri prozodice: vers liber, măsură variabilă, ingambament
 îmbinarea în imagini a concretului cu abstractul
În proză modernismul se manifestă prin:
 negarea tradiţiei, contestarea, refuzul trecutului
 punerea accentului pe discontinuitatea eului și realității
 crearea romanului obiectiv și a romanului de analiza psihologică
 promovează intelectualismul, descrierea mediului citadin, urban, construcția personajului
intelectual în opoziție cu țăranul
La noi vezi „Sburătorul”.
Căutare

Căutare după:
Despre noi

Pe acest site găseşti materiale gratuite de pregătire pt bacalaureat la Limba şi Literatura Română:
teste rezolvate, teorie şi exemple text argumentativ, eseuri opere, curente literare, biografii autori.
Articole recente

 Parfum de femeie (1992)