Anatomia si fizilogia intestinului subtire

Intestinul subtire incepe la pilor si se termina la nivelul valvulei ileo-cecale. El are trei
segmente: duoden, jejun si ileon.

Duodenul are forma unei potcoave. I se descriu patru portiuni,: prima portiune, bulbul
duodenal, urmeaza imediat dupa pilor si este usor mobila; portiunea a doua, descendenta, este
situata in dreapta coloanei vertebrale si in ea se varsa secretia biliara si cea pancreatica; portiunea
a treia este orizontala, iar portiunea a patra este ascendenta si se continua cu jejunul,
formand unghiul duodeno-jejunal

.
 Structural, duodenul este alcatuit din patru straturi: mucoasa, submucoasa, musculoasa,
(cu fibre musculare circulare si longitudinale) si seroasa peritoneala, care il acopera numai pe
fata anterioara.
Fiziologic, duodenul are doua functii principale: motorie si secretorie. Motilita-tea duodenala
impinge chimul alimentar foarte repede in jejun (in cateva secunde). Secretia duodenala
elaboreaza secretina (cu rol in stimularea pancreasului si a intestinului), enterokinaza (care
transforma tripsinogenul in tripsina) si mucus. La nivelul duodenului incepe sa se amestece
chimul alimentar sosit din stomac cu sucul duodenal, bila si sucul pancreatic.

Jejuno-ileonul are un calibru mai mic si umple cea mai mare parte a cavitatii peritoneale. Este
alcatuit tot din patru straturi: mucoasa, submucoasa, musculoasa si seroasa. Spre deosebire de
duoden, seroasa inveleste intreaga circumferinta a jejuno-ileonului.

Mucoasa formeaza cute circulare si nenumarate vilozitati intestinale, realizand o suprafata

enorma, cu mare rol in absorbtia intestinala. In portiunea terminala a ileonului se gasesc
numerosi foliculi limfatici, formand placile Payer.
Fiziologic, jejuno-ileonul are trei functii: motorie, secretorie si de absorbtie.
Functia motorie este reprezentata de miscarile pendulare, cu rol de framantare si
amestecare a continutului intestinal, si de miscarile peristaltice, cu rol de propulsare a chimului
intestinal.
 Functia secretorie se manifesta prin elaborarea unor fermenti: erepsina si nucleo-
tidaza, cu rol in digerarea proteinelor si a acizilor nucleici; lipaza intestinala, cu rol in scindarea
grasimilor neutre dizaharidele [maltaza, izomaltaza, zaharaza (invertaza), lactaza], cu rol in
digerarea glucidelor pana la monozaharide.
Functia de absorbtie se exercita pe o foarte mare suprafata, datorita vilozitatilor
intestinale. Odata cu principiile alimentare amintite se mai absorb si apa, sarurile minerale si
vitaminele.

Anatomia si fizilogia intestinului gros

Intestinul gros este segmentul terminal al tubului digestiv; el incepe de la valva ileo-
cecala si se termina cu anusul. Se distinge de intestinul subtire prin volumul lui mult mai mare si
prin cele trei benzi musculare longitudinale taenia coli. Lungimea lui variaza intre 1,5 si 3 metri.
Intestinul gros este impartit in urmatoarele segmente: cecul, colonul ascendent, colonul transvers,
colonul descendent, colonul sigmoid si rectul.

Cecul este situat in fosa iliaca dreapta; legatura dintre ileon si cec se realizeaza
prin sfincterul ileo-cecal (formatiune musculara). Pe partea interna a cecului se afla apendicele, a
 carui pozitie este variabila.Cecul are un grad de mobilitate.

Colonul ascendent este situat in flancul drept si continua cecul, urcand vertical pana la
fata inferioara a ficatului, unde, prin unghiul hepatic (unghiul drept),se continua cu colonul
transvers. Este fixat de peretele posterior al abdomenului prin peritoneu.

Colonul transvers se intinde de la unghiul hepatic pana la unghiul splenic (unghiul

stang) si este situat orizontal sau in forma literei "V".

Colonul descendent este situat in flancul stang si se intinde de la unghiul splenic pana la
nivelul crestei iliace, unde se continua prin colonul sigmoid.

Colonul sigmoid, in continuarea precedentului, situat in fosa iliaca stanga si in pelvis, are
forma unui "S" si se intinde pana la unghiul recto-sigmoidian.

Rectul este portiunea terminala: se intinde de la unghiul recto-sigmoidian pana la anus si

este situat in pelvis

Rectul comunica cu exteriorul prin canalul anal, care continua ampula rectala.
 Structural, intestinul gros este alcatuit din patru straturi: mucoasa, submucoasa,
musculoasa si seroasa. Mucoasa este foarte bogata in celule mucipare: musculoasa se
caracterizeaza prin cele trei benzi musculare longitudinale si prin benzile transversale, care
alcatuiesc haustrele intestinului gros.

Fiziologic, intestinul gros are functii de motricitate, secretie si absorbtie.

Motricitatea asigura progresia bolului fecal prin contractii peristaltice, segmentare, si prin
contractii masive. Bolul fecal se aduna in sigmoid; trecerea materiilor fecale in rect duce la
expulzarea lor prin actul fiziologic al defecatiei.
Secretia intestinului gros se rezuma la mucus. Functia de absorbtie este mai redusa si se exercita,
mai ales, la nivelul cecului si al ascendentului; se absorb apa, sarurile, vitaminele, glucoza. La
nivelul rectului se pot absorb substante medicamentoase si apa, acestea ajungand in vena cava
inferioara.
Un rol extrem de important in fiziologie si in patologie il joaca flora intestinala.