ABORDAREA CONCEPTUALA A CONTABILITATII

Luca Pacioli nu este inventatorul contabilitatii în partida dubla. El a fost cel care a
promovat-o si a popularizat-o.
Functiile contabilitatii se amplifica.
• Contabilitatea devine un mediator între posesorii capitalului(actionarii) si administratorii
entitatilor economice.
Contabilitatea a fost definita de-a lungul timpului ca o:arta, tehnica de gestiune, stiinta,
mijloc decomunicare, sistem de informare, joc social.
Putem vorbi de arta contabilitatii în masura în care prin contabilitate se întelege o
activitate umana care cere oanumita pricepere si anumite cunostinte.
• Arta înseamna si „îndeletnicire care cere multaîndemânare si anumite cunostinte”.
• Contabilitatea este arta reprezentarii abstracte a uneirealitati economice concrete.
Definirea contabilitatii ca arta a avut loc în contextulaparitiei contabilitatii în partida
dubla, în evul mediu.
• Contabilitatea este definita ca „arta de a înregistra si sistematiza, într-un mod
semnificativ, valoarea monetara a tranzactiilor comerciale si evenimentelor cu
caracter financiar, de a întocmi documentele contabile de sinteza si de a interpreta
rezultatele”
Prin „tehnica” se întelege un ansamblu de procedee care apartin unei meserii sau unei
arte si care sunt utilizate pentru obtinerea unui rezultat determinat.
• Ca tehnica de gestiune contabilitatea poate fi considerate partea aplicativa a teoriei
contabile.
Putem aprecia contabilitatea ca fiind stiinta conturilor, a carui subiect va fi conceperea
si coordonarea lor.
• Daca stiinta este definita ca un „sistem de cunostinte având un obiectiv determinat si o
metoda proprie”atunci contabilitatea este o stiinta sociala aplicativa.
• Statutul stiintific al contabilitatii este legat de existent uneia sau mai multor teorii în
contabilitate.
În domeniul contabilitatii distingem trei directii de cercetare:
• Cercetarea fundamentala
• Cercetarea contabila aplicativa
• Cercetarea contabila normative
Cercetarea fundamentala.
• Se ocupa de contabilitate ca fenomen istoric, social si organizational.
• Rezultatele acestei cercetari contribuie la definirea conceptelor, a metodelor si functiilor
contabilitatii.
• Cercetarea fundamentala nu urmareste sa raspunda nemijlocit unor nevoi practice.
• Ea contribuie indirect la perfectionarea practicii contabile.
• Cercetarea contabila aplicativa.
• Urmareste perfectionarea procedeelor si instrumentelor cu care opereaza contabilitatea
practica.
Cercetarea contabila normativa.
• Face studii si analize pe baza carora organismele de normalizare emit norme si
reglementari contabile.
• Cercetarea contabila normativa asigura legatura dintre cercetarea fundamentala si
cercetarea aplicativa, între teoria si practica contabila, deoarece elaborarea unor norme
contabile trebuie sa tina seama si de restrictiile social-politice si institutionale dintr-o anumita
tara .
Disciplinele stiintifice se clasifica dupa mai multe criterii:
• Dupa obiectul de studiu
• Dupa metodologia cercetarii
Dupa obiectul de studiu
• Deosebim stiinte ale naturii si stiinte sociale.
• Stiintele naturii studiaza relatiile dintre fenomenele naturale, iar stiintele sociale au ca
obiect de studio raporturile dintre oameni.
Dupa metodologia de cercetare
• Se disting stiinte experimentale (reale sau empirice) si stiinte teoretice (logico-
matematice).
• Stiintele experimentale îsi bazeaza rationamentele pe realitatile înconjuratoare.
• Stiintele teoretice au ca obiect de studiu si metode de cercetare abstractii (idei deprinse
de realitate).
Contabilitatea este o stiinta sociala deoarece:
• este o creatie a fiintei umane;
• reflecta fenomene, activitati si fapte sociale;
• se adreseaza grupurilor de utilizatori care fac parte din societate;
• informatiile contabile influenteaza comportamentul oamenilor, determina schimbari sociale;
• Contabilitatea este o stiinta aplicativa din urmatoarele considerente:
• reflecta fenomene reale, concrete (cumparari, vânzari, productie, încasari, plati etc.);
• presupune aplicarea la realitatile prezente a unor cunostinte teoretice acumulate.
Contabilitatea poate fi definita ca un limbaj al afacerilor, sau ca un limbaj formalizat al
entitatilor. SLIDE 46
Limbajul contabil se caracterizeaza prin trei dimensiuni:
• aspectul sintactic,
• aspectul semantic,
• aspectul pragmatic.
Semantica limbajului contabil trateaza semnificatia semnelor transmise de
contabilitate si se refera la corespondenta dintre obiectul descris (averea entitatii) si
sistemul sau modelul contabil.
Sintaxa contabila consta în ansamblul de reguli si proceduri ce trebuiesc respectate
pentru înregistrarea, calculul si analiza operatiilor economice dintr-o entitate.
• Sintaxa contabila se bazeaza pe un sistem de simboluri care formeaza un vocabular
contabil specializat, cum ar fi: contul, bilantul, debitul, creditul, activul, pasivul,
venituri, cheltuieli, rezultate etc.
Aspectul pragmatic sau practica limbajului contabil se refera la dialogul realizat prin
intermediul informatiilor contabile dintre diferitii utilizatori ai
„produselor” contabilitatii.
Ca toate limbajele normalizate, limbajul contabil este precis, concis si complet.
Cresterea rolului social al contabilitatii i-a determinat pe unii autori sa afirme: contabilitatea este
un joc social, cu actorii si regizorii sai, cu arbitrii reprezentati de instantele de normalizare si
reglementare.
• Printre “actorii” care participa la „jocul social” care este contabilitatea, amintim:
• entitatile si conducatorii lor;
• contabilii sau producatorii de informatii contabile;
• utilizatorii de informatii contabile.
Utilizatorii de informatii contabile:
• Investitorii prezenti si potentiali,
• Personalul angajat,
• Creditorii financiari,
• Furnizorii si alti creditori comerciali,
• Clientii,
• Guvernul si institutiile sale,
• Publicul,
• Managerii,
• Instantele judecatoresti.
Contabilitatea poate fi definita ca un sistem de informare ce are ca obiect culegerea,
prelucrarea, stocarea si comunicarea informatiilor cu privire la patrimoniul entitatilor, în
vederea luarii deciziilor.
Sistemul informational economic reprezinta un ansamblu organizat de informatii economice
complexe, care se obtin prin prelucrarea datelor furnizate de anumite surse si care sunt
necesare pentru organizarea, conducerea si desfasurarea activitatii economice.
• Principala functie a sistemului informational economic este aceea de a furniza informatiile
necesare cunoasterii activitatii economice în vederea luarii deciziilor pe toate treptele
organizatorice.
Informatia economica reprezinta o comunicare, o stire sau un mesaj ce contine elemente noi
de cunoastere a unor stari, a unor situatii sau a conditiilor de manifestare a anumitor
fenomene sau procese economice din trecut, prezent sau viitor.
• Expresiile concrete, suportul pe baza carora se obtin informatiile poarta denumirea de date.
Datele îsi au suportul material într-o serie de mijloacemateriale sau tehnice care se numesc
purtatori de date.
• Informatiile economice fiind variate, se pot clasifica dupa diferite criterii:
• Dupa continutul lor informatiile economice pot fi de planificare sau de programare,
efective si de control.
• Dupa forma de prezentare se deosebesc informatii orale, scrise si audiovizuale.
• Dupa etaloanele informationale folosite pentru exprimarea lor informatiile economice pot fi
cantitative si valorice.
• Dupa sfera de cuprindere informatiile economice pot fi: informatii sintetice si informatii
analitice.
• Dupa scopul pentru care sunt folosite pot exista informatii de conducere sau dirijare,
informatii de raportare si informatii de reglare.
• În functie de reflectarea în timp a proceselor si fenomenelor economice deosebim
informatii active sau dinamice, informatii pasive si informatii previzionale.
Sistemul de prelucrare a datelor este un ansamblu de procedee, de mijloace materiale si
tehnice folosite în procesul complex de culegere, prelucrare, transmitere, folosire si pastrare a
tuturor informatiilor economice.
Între sistemul informational economic si sistemul de prelucrare a datelor exista un raport de
incluziune ca de la scop la mijloacele de realizare a scopului.

SISTEMUL INFORMATIONAL CONTABIL

Un sistem este:
• Un set de elemente component intercorelate
• Ceva care interactioneaza pentru atingerea unui obiectiv
Subsistemele trebuie proiectate, construite de asa natura încât sa contribuie la maximizarea
atingerii obiectivelor entitatii.
Conflictul de obiective apare atunci când activitatea unui subsistem nu este corelata cu cea a
unui alt subsistem sau cea a sistemului general.
• Corelarea obiectivelor are loc atunci când obiectivul unui subsistem este armonizat, ancorat
în raport cu obiectivele entitatii.
Datele sunt fapte si/sau realitati care sunt colectate, înregistrate, stocate si procesate de catre un
system informational.
Entitatile colecteaza date despre:
• Evenimentele care apar;
• Resursele care sunt afectate de acele evenimente;
• Agentii care iau parte la acele evenimente înregistrate de catre o entitate.
Informatia este diferita fata de date.
• Informatia este o data care a fost deja organizata si procesata, pentru a putea fi livrata
utilizatorilor.