Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Metoda elementelor finite (MEF) s-a dezvoltat pornind de la metoda deplasărilor, cunoscută
din mecamica corpului deformabil [6, 37, 53].
Orice corp (structură) poate fi studiată descompunând-o într-un număr finit de domenii mai
mici, a căror geometrie şi comportare fizică individuală sunt modelabile prin funcţii continue,
denumite elemente finite. Acestea sunt descrise prin precizarea şi notarea extremităţilor sale
denumite noduri.
În rezistenţa materialelor sunt cunoscute două metode pentru rezolvarea sistemelor static
nedeterminate caracteristice structurilor deformabile: metoda eforturilor şi metoda deplasărilor [6].
MEF foloseşte preponderent metoda deplasărilor deoarece aceasta permite o algoritmizare şi
programare pe calculator relativ simplă.
În faza preliminară, sistemul de studiat se descrie prin noduri şi elemente. Etapele de
rezolvare constau în:
– stabilirea de relaţii între forţe şi deplasările nodale (etapa de mecanica solidului deformabil);
– se stabilesc ecuaţiile de echilibru între forţele nodale (etapa de mecanica rigidului).
Algoritmul metodei deplasărilor. Se porneşte de la analiza deformaţiilor elementelor – relaţii
de tipul:
F K ,
(e) (e) (e)
(6.14)
Deplasare
Presiunea
( e)
– vectorul
Nod-1globalDeplasare
al deplasărilor
Nod-13 nodale.
Deplasare Nod-79 Deplasare Nod-89 Deplasare Nod-155
exterioară Axa X Axa Y Axa X Axa Y Axa X Axa Y Axa X Axa Y Axa X Axa Y
Ecuaţiile de echilibru se scriu în funcţie de deplasări, astfel că se elimină problema gradului de
[MPa] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm]
nedeterminare. Etapele de0 rezolvare ale problemei cu MEF sunt: – 0,016 – 0,030 – 0,012
5 – 0,0368 0,016 – 0,024 – 0,016 – 0,011 – 0,002
1. preprocesarea (descrierea sistemului prin date de intrare – geometrie,
10 – 0,0736 0 0,032 – 0,048 – 0,032 – 0,022 – 0,033 proprietăţi
– 0,061 fizice,– mod
– 0,024 0,005 de
15 – 0,1104 0 0,048 – 0,072 – 0,048 – 0,034 – 0,049 – 0,091 – 0,035 – 0,007
rezemare,
20
încărcare);
– 0,1472
aceasta
0
se realizează
0,064
în două
– 0,096
etape: – 0,045 – 0,065 – 0,122 – 0,047
– 0,064 – 0,009
– etapa– 0,1840
25 I: calculul0forţelor0,080
nodale–în funcţie
0,120 de deplasările
– 0,080 – 0,056 –nodale;
0,082 – 0,152 – 0,059 – 0,012
30 – 0,2208 0 0,096 – 0,144 – 0,096 – 0,067 – 0,098 – 0,182
– etapa a II-a: scrierea ecuaţiilor de echilibru, ce se poate face în două moduri: – 0,071 – 0,014
35 – 0,2575 0 0,113 – 0,167 – 0,111 – 0,079 – 0,114 – 0,213 – 0,082 – 0,017
40 – 0,2943 0 0,129 – 0,191 – 0,127 – 0,090 – 0,131 – 0,243 – 0,094 – 0,019
În tabela 6.2 sunt prezentate valorile deplasărilor nodurilor 1, 13, 79, 89, 155 (v. fig.6.19)
45 – 0,3311 0 0,145 – 0,215 – 0,143 – 0,101 – 0,147 – 0,273 – 0,106 – 0,021 ale
50 – 0,3679 0 0,161 – 0,239 – 0,159 – 0,112 – 0,163 – 0,304 – 0,118 – 0,024
structurii
55
uzate– 0,4143
şi încărcate0
la presiune
0,173
exterioară
– 0,267
de la 0 –pînă
– 0,164 0,128
la 100 MPa;– 0,343
– 0,179
încărcarea se face– liniar
– 0,110 0,028
în
20 paşi60
de timp, valoarea0de creştere
– 0,4868 0,176 a presiunii
– 0,305 între doi –paşi
– 0,137 0,157este– de 5 MPa.
0,193 – 0,408 – 0,054 – 0,038
65 – 0,6005 0 0,163 – 0,359 – 0,068 – 0,210 – 0,204 – 0,514 0,070 – 0,058
70
Tabela–6.2.
0,7758
Variaţia0 deplasărilor
0,131 nodale
– 0,449 0,048
cu presiunea –exterioară
0,296 – 0,209
(v. fig. –6.24)
0,671 0,261 – 0,086
75 – 1,2350 0 0,024 – 0,663 0,353 – 0,559 – 0,219 – 1,115 0,762 – 0,152
80 – 2,2360 0 0,114 – 1,198 0,656 – 0,914 – 0,437 – 2,004 1,338 – 0,224
85 – 3,2580 0 0,382 – 1,799 0,643 – 1,227 – 0,777 – 2,853 1,545 – 0,285
90 – 4,2050 0 0,653 – 2,371 0,564 – 1,517 – 1,102 – 3,647 1,657 – 0,343
95 – 5,1150 0 0,939 – 2,928 0,430 – 1,795 – 1,430 – 4,408 1,694 – 0,399
100 – 5,9990 0 1,234 – 1190,259
– 3,475 – – 2,065 – 1,761 – 5,146 1,680 – 0,453
INFLUENŢA UZURII ASUPRA CAPACITĂŢII DE REZISTENŢĂ A BURLANELOR DE TUBAJ
1.2
0.8
1
0.6 0.8
0.4 0.6
Deplasarea, [mm]
Deplasarea, [mm]
0.2 0.4
0 0.2
0
-0.2
-0.2
-0.4 -0.4
-0.6 -0.6
-0.8 -0.8
-1
-1
-1.2
5 15 25 35 45 55 65 75 85 95
5 15 25 35 45 55 65 75 85 95
Presiunea exterioara, [MPa]
Presiunea exterioara, [MPa]
0.4
0.2
0
Deplasarea, [mm]
-0.2
-0.4
-0.6
-0.8
-1
-1.2
-1.4
-1.6
5 15 25 –3512045– 55 65 75 85 95
0.6
0.4
Deplasarea, [mm]
0.2
-0.2
-0.4
-0.6
5 15 25 35 45 55 65 75 85 95
– 121 –
INFLUENŢA UZURII ASUPRA CAPACITĂŢII DE REZISTENŢĂ A BURLANELOR DE TUBAJ
ET p
o R p ; (6.43)
1 ET / E
2. Modelul exponenţial al curbei efort unitar- deformaţie specifică. Ecuaţiile modelului sunt:
D / t 1
pcr 2 o g (n) ; (6.45)
(D / t)2
1
o [ R p /( E p R p ) n ]1n ; (6.46)
1
pcr g (n)
[ R p /( E p R p ) n ]1n ; (6.47)
pcr ( ET 0) Rp
unde: g (n ) este funcţia de putere pentru comportarea oţelului în domeniul plastic; ea a fost dedusă
tot pe baza analizei cu metoda elementului finit;
n – exponent de plasticitate, dependent de gradul oţelului.
Exemplu numeric. Pentru un burlan cu raportul D/t = 16 şi limita minimă de curgere de
755 MPa (oţel P-110) au fost trasate curbele de comportare la turtire ale burlanului pentru deformaţii
specifice de până la 0,2 %. Funcţiile f(ET) şi g(n) pentru oţelul ales au forma [48]:
f(ET) = 1 + 7,710-7 ET ,
– 122 –
INFLUENŢA UZURII ASUPRA CAPACITĂŢII DE REZISTENŢĂ A BURLANELOR DE TUBAJ
În figura 6.32 sunt prezentate comparativ graficele de variaţie ce exprimă reducerea presiunii
de turtire la burlanele ovale în raport cu cele circulare pentru diverse valori ale raportului D/t şi oţel
grad J-55. Se observă o puternică influenţă a ovalităţii la valori mici ale acesteia (sub 0,1 %) şi
pentru burlanele a căror comportare la solicitarea de presiune exterioară se apropie de domeniul de
curgere (D/t mic). În cazul curbelor trasate cu relaţiile API modificate valoarea iniţială cu care se
reduce presiunea de turtire este mare dar pe ansamblu panta curbelor scade iar valorile se apropie de
cele determinate de Tokimasa şi Tanaka [48] cu MEF.
a. b.
Graficele din figura 6.33 evidenţiează influenţa pe care gradul oţelului şi dimensiunile
geometrice ale burlanului o au asupra comportării la turtire a burlanelor ovale în comparaţie cu cele
circulare.
Prin combinarea relaţiilor (6.7) pentru burlane excentrice, cu relaţiile (6.8)(6.12) pentru
burlane ovale s-a studiat influenţa simultană a ovalităţii şi uzurii interioare a burlanelor. În figura 6.33
sunt analizate aceste influenţe: acţiune combinată şi la diverse rapoarte D/t (fig. 6.34, a), separat şi
împreună pentru oţelul P-110, D/t = 16 (fig. 6.34, b).
a. b.
– 123 –
INFLUENŢA UZURII ASUPRA CAPACITĂŢII DE REZISTENŢĂ A BURLANELOR DE TUBAJ
a. b.
a. b.
Fig.6.35. Influenţa deformaţiei plastice asupra presiunii de turtire:
a – modelul biliniar; b – modelul exponenţial.
– 124 –
INFLUENŢA UZURII ASUPRA CAPACITĂŢII DE REZISTENŢĂ A BURLANELOR DE TUBAJ
a. b.
Fig.6.36. Influenţa deformaţiei plastice asupra reducerii presiunii de turtire în domeniul plastic:
a – modelul biliniar; b – modelul exponenţial.
Analiza efectuată pentru un tub circular cu D/t = 16, cu limita minimă de curgere a
materialului de 755 MPa, pentru deformaţii specifice la atingerea limitei de curgere a materialului în
limitele 0,00,2 %, a permis să se tragă următoarele concluzii:
în cazul unei deformaţii specifice nule (burlane fără abateri geometrice), presiunea de turtire
creşte atât cu creşterea modulului de elasticitate tangent (modelul biliniar), cât şi cu creşterea valorii
exponentului n (modelul exponenţial);
la valori mici ale deformaţiei specifice corespunzătoare limitei de curgere a materialului
(< 0,05 %, în domeniul plastic), pentru modelul biliniar presiunea de turtire rămâne aproximativ
constantă dacă E < 50 000 MPa (v. fig.6.35, a); pentru modelul exponenţial presiunea de turtire nu
T
are o variaţie însemnată dacă exponentul n < 0,4 (v. fig.6.35, b);
legat de concluzia anterioară se poate face următoarea remarcă: pentru materialele din care
sunt fabricate burlanele de tubaj, modulul E are valori în limitele 5 00080 000 MPa, iar exponentul
T
unităţii dacă deformaţia specifică la atingerea limitei de curgere a materialului nu depăşeşte 0,05 %.
– 125 –
INFLUENŢA UZURII ASUPRA CAPACITĂŢII DE REZISTENŢĂ A BURLANELOR DE TUBAJ
Scopul lucrării, în ansamblu, este de a determina factorii principali care influenţează uzarea
coloanelor, realizarea unui model de calcul al uzării, stabilirea capacităţii de rezistenţă a burlanelor
uzate şi, în final, utilizarea acestora la proiectarea profilului coloanelor, în special, în zonele deviate
ale sondelor.
Din cele prezentate în capitolele precedente, pentru un anumit profil al sondei şi anumite
condiţii de lucru în interiorul unei coloane date se determină:
– punctul de uzură maximă în interiorul coloanei; din analiza comportării cuplei
racord-coloană prezentată în capitolul 2 s-a admis ca zonă critică, porţiunea de creştere a devierii
sondei, pentru care garnitura freacă local, iar forţa de contact este maximă;
– coeficientul de frecare, estimat pe baza rezultatelor experimentale proprii şi a celor
prelucrate din analiza referinţelor bibliografice;
– forţa axială maximă dată de greutatea ansamblului de sub punctul de uzură – sunt
disponibile mai multe modele de calcul aplicabile pentru orice tip de profil al sondei (atât plan cât şi
spaţial), în concordanţă cu operaţiile executate şi adaptate în lucrare obiectivului propus;
– forţa maximă de contact racord-coloană de tubare; aceasta rezultă din forţa axială pentru
fiecare interval al sondei; în cadrul modelelor au fost dezvoltate proceduri iterative de calcul.
Din acest punct problema poate fi abordată în două moduri.
a. Se admite o uzură maximă – exprimată prin o scădere a grosimii peretelui burlanelor
(corelată cu rezistenţa minimă admisibilă a burlanelor uzate şi prezentată în acest capitol) şi, pentru
un profil dat se calculează durata forajului (intervalul posibil de forat) sub şiul coloanei fără a creşte
riscul cedării acesteia la solicitări;
b. Se calculează uzura maximă, pe baza modelului uzurogramelor, pentru o situaţie dată, se
verifică rezistenţa coloanei şi, în funcţie de aceasta, se reconsideră grosimea de perete a burlanelor
din zona de risc.
Indiferent de modul de abordare, problema poate fi soluţionată cu ajutorul modelelor
prezentate cu rezerva incertitudinilor semnalate în lucrare, în special legate de corelarea mărimilor
estimate experimental cu cele reale din sondă.
Exemplu de calcul. Modul de operare cu modelul propus (de stabilire a uzurii şi, respectiv a
influenţei acesteia asupra capacităţii de rezistenţă la solicitarea de presiune exterioară), este
exemplificat pentru datele:
– coloana prin care se continuă forajul este de 9 5/8 in din oţel J-55 cu grosime de perete de
11,99 mm;
– panta uzurogramei ridicată pe stand m0 = 0,018 mm/h;
– uzura iniţială (fictivă) tb0 = 0,3 mm;
– forţă de contact este de 35 kN/m şi turaţia este de 75 rot/min;
– lungimea intervalului de forat este de 2000 m;
– timpul mediu de manevră pe intervalul considerat este de 6,5 h;
– viteza mecanică medie se consideră în domeniul 125 m/h;
– numărul de sape folosite este de 20, iar durata corectărilor şi rodajului sapelor 1 h.
– 126 –
INFLUENŢA UZURII ASUPRA CAPACITĂŢII DE REZISTENŢĂ A BURLANELOR DE TUBAJ
a. b.
Simularea condiţiilor reale de lucru în interiorul coloanei este prezentată în figura 6.36. Panta
dreptei de uzură corespunzătoare condiţiilor de lucru (forţă de contact de 40 kN/m şi turaţie de 110
rot/min), este de 0,028 mm/h.
a. b.
Figurile 6.37 şi 6.38 scot în evidenţă influenţa turaţiei garniturii de foraj asupra ritmului de
uzare a burlanelor din exemplul dat şi scăderea corespunzătoare a rezistenţei lor la solicitarea de
presiune exterioară. Din studiile şi testele efectuate autorul a constatat că uzura nu este direct
proporţională cu turaţia, de aceea s-a adoptat în ecuaţia pantei dreptei de uzură un coeficient
subunitar egal cu 0,6.
– 127 –
INFLUENŢA UZURII ASUPRA CAPACITĂŢII DE REZISTENŢĂ A BURLANELOR DE TUBAJ
Fig.6.37. Influenţa turaţiei asupra gradului Fig.6.38. Influenţa turaţiei asupra variaţiei presiunii
de uzură în timp. de turtire în timp la burlanele uzate.
A fost studiată şi influenţa valorilor forţei de contact asupra intensităţii de uzură şi reducerea
presiunii de turtire corespunzătoare în funcţie de timpul de lucru (viteza de avansare a sapei). În
figura 6.39 este prezentată intensitatea de uzură (reducerea grosimii de perete a burlanului) în timp
pentru exemplul analizat.
Curbele din figura 6.40 arată care este influenţa forţei de contact asupra reducerii presiunii de
turtire la burlanele uzate în procesul de foraj (în timp). Se observă o schimbare de pantă după un
timp de lucru. Aceasta marchează schimbarea domeniului de comportare al burlanului din exemplul
de calcul.
Fig.6.39. Influenţa forţei de contact asupra Fig.6.40. Influenţa forţei de contact asupra
gradului de uzură în timp. presiunii de turtire.
– 128 –
INFLUENŢA UZURII ASUPRA CAPACITĂŢII DE REZISTENŢĂ A BURLANELOR DE TUBAJ
1. Uzura burlanelor creşte atât cu creşterea turaţiei, cât şi cu mărimea forţei de contact. În
modelele de calcul ale forţei de contact se remarcă interdependenţa forţă axială-forţă de contact.
Dacă punctul de uzură se află aproape de suprafaţă, iar intensitatea de deviere este mare şi
intensitatea uzurii este mare.
2. Reducerea presiunii de turtire nu este direct proporţională cu grosimea de perete uzată, de
pildă pentru o forţă de contact de 30 kN/m şi o uzură de 35 % a burlanului presiunea de turtire scade
la mai puţin de 45 %.
3. Caracterul celor afirmate este calitativ. Factorii care nu au fost luaţi în discuţie în acest
exemplu au o pondere importantă în procesele de frecare-uzare:
– starea şi duritatea suprafeţelor în contact;
– abrazivitatea mediului de lucru;
– valoarea reală a coeficientului de frecare în zona de contact.
– 129 –