Univerșitatea Româno-Americană

Facultatea de Informatică Managerială

EVOLUȚIA INFLAȚIEI ÎN
ROMÂNIA

Neacșa Alexandra Geanina

Grupa 605, seria B, Anul I
 Cuprins

 Ce este inflația?
 Cauzele inflației in România
 Efectele inflației
 Evoluția inflației
 Evoluția preturilor de consum in perioada 1991-1993
 Evoluția preturilor de consum in perioada 1993-1997
 Evoluția preturilor de consum in perioada 1997-2000
 Evoluția inflației 2000 – 2014
 Bibliografie
 1.Ce este inflația?

Inflația este un dezechilibru structural monetaro-material care reflectă existența în

circulație a unei mase monetare excedentare în raport cu nevoile economiei, ceea ce determină
creșterea durabilă și generalizată a prețurilor și deprecierea monedei naționale.

Inflația este un indicator final, ce arată la sfârșitul anului fiscal dacă politicile
guvernamentale monetare, fiscale și legislative, alături de politicile Băncii Centrale, se
coordonează și conduc la stabilitatea prețurilor de consum.

Forme specifice ale inflației:

 Inflația prin monedă este determinată prin emișiunea exceșivă de monedă, ca urmare a
deciziilor organismelor economice specializate;
 Inflația prin credit este generată de creșterea exceșivă a creditului, ceea ce determină
un exces de cerere pentru bunuri de consum, in raport cu oferta existentă;
 Inflația prin cerere este determinată de mărirea cererii solvabile peste nivelul de bunuri,
economia neavând capacitatea de a crește volumul producției, astfel incât o parte a
cererii rămâne nesatisfacută;
 Inflația prin ofertă este cauzată de insuficiența producției in raport cu cererea existentă;
 Inflația prin costuri este determinată de sporirea costurilor de producție

Inflația trebuie apreciată și prin corelarea acesteia cu principalii indicatori macroeconomici.

Pe baza acestor corelații se disting:

 Creșterea economică inflaționistă reflectă o șituație nefavorabilă a economiei, in

care rata inflației devansează creșterea producției.
 Creșterea economică neinflaționistă reprezintă o inflație moderată, controlată de
Guvern și de alți factori de decizie macroeconomică și se caracterizează printr-o
creștere economică superioară ratei inflației.
 Stagflația reflectă fenomenul de stagnare sau receșiune economică, insoțită de o
inflație puternică.
 Hiperinflația reflectă o criză economică insoțită de o inflație puternică.
 2.Cauzele inflației in România

Evoluția ratei inflației după 1990, reflectă dezechilibrele structurale ale economiei
precum și succeșiunea politicilor monetare aplicate de către BNR.
Cauzele inflației au constat în dezechilibrul dintre cerere și ofertă.
Analiza ofertei evidențiază că, la nivelul economiei românești, s-au manifestat
importante dezechilibre structurale, comerțul exterior a înregistrat o continuă deterioarare, iar
constrângerile bugetare slabe au condus la o permanentă preocupare pentru majorarea
salariilor la nivelul întreprinderilor.
Aceste cauze au antrenat scăderea performanțelor economiei naționale, costurile au
crescut în termeni reali, iar producția vândută a scăzut conșiderabil până în anul 1992. Astfel,
majoritatea industriilor au înregistrat pierderi, iar efectul principal a fost inflația.
Referitor la cererea agregată, analizele evidențiază că aceasta a fost influențată de
excesul de masă monetară, deficitul fiscal și cvafiscal și arieratele întreprinderilor.
Excesul de masă monetară a fost declanșat, în 1990, de măsurile cu caracter”populist”
dîntre care restituirea părților sociale, ceea ce a echivalat cu o emișiune monetară fără
acoperire. Anularea creditelor bancare neperformante ale întreprinderilor, din 1990, a
echivalat cu 13% din masa monetară, iar operațiunea din 1991, cu 23% din masa monetară.
De asemenea, compensarea globală a arieratelor, realizată la sfârșitul anului 1991 a avut ca
efect o emișiune de peste 200 miliarde lei, ceea ce echivalează cu 25% din masa monetară și
50% din baza monetară. În circuitul bancar s-au aflat atunci, lichiditatile fără acoperire care
au echivalat cu 1,1 miliarde $.
Astfel, procesul inflaționist declanșat în 1990, a fost alimentat de creșterea masei
monetare cu 105,3% în 1992 și 122,7% în 1993. Viteza de circulație a crescut de la 1,79 în
1990, la 4,07 în 1992 și 7,26 în 1993.
Un alt moment, care a stimulat inflația îl reprezintă anul 1996, când, prin creditele
acordate agriculturii, și care s-au dovedit neperformante, masa monetară s-a majorat cu 6,5%
și s-au agravat dezechilibrele macroeconomice.
Deficitul fiscal nu a stat la baza inflației, în România, întrucât deficitul bugetului de
stat situat între 0,4 și 4,9 % din PIB, in perioada 1990 – 1998, iar soldul bugetului consolidat
al statului, a fost cuprins între +3,2 și -4,6%, niveluri care evidențiază că nu puteau genera
inflație.
 În schimb, deficitul cvafiscal, evaluat de Banca Mondială, a reprezentat între 20% și
5% din PIB. Componentele acestui deficit cvafiscal au fost următoarele:
 Debitele statului din bilanțul Băncii Națioanale, care au aparut din operațiuni valutare
(diferențe de curs valutar și plăți de dobânzi) au reprezentat între 10,3 % și 5,7% din
PIB în anii 1991 și 1992;
 Deficitul public din datoria externă a apărut ca urmare a diferenței de curs între
momentul primirii creditelor și cel al rambursării acestora;
 Deficite de arieratele și pierderi ale sectorului public, care s-au situat la 10,9% în
PIB în 1992, și se diminuează pâna la 0,8% din PIB în 1995.

Arieratele întreprinderilor au înregistrat nivelul maxim în 1991, reprezentând 85% din

PIB, iar în anii ulteriori valorile au fost cuprinse între 20 și 25 % din PIB.
Datele prezentate dovedesc ca inflația a fost garantata și alimentata, in diferite momente de
cauze diferite, respectiv creșterea costurilor sau crestera cererii.

Analiza cantitativa a inflației permite evidentierea urmatoarelor evolutii:

 In 1990, lunile noiembrie și decembrie, preturile cu ridicata au crescut cu 129% (ceea
ce semnifica 14397% anual), iar cele cu amanuntul cu 37,7%(581% anual)
 In 1991, indicele mediu al preturilor la consumator au fost de 320%, fiind in
descrestere,pana la 284,8% in 1992 și 265% in 1993
 In perioada 1994 -1995, inflația s-a diminuat, rata medie lunara ajungand pana la 2,1%
 Procesul inflationist cunoaste o revenire, in perioada 1996-1997, ca urmare a
liberalizarii pietei de valutare și a preturilor ramase pana in acel moment sub controlul
autoritatilor. Astfel, in martie 1997 s-a inregistrat cel mai inalt nivel al ratei de crestere
a preturilor 30,7% lunar
 Anul 1998 s-a caracterizat prin scaderea inflației care s-a situat la nivelul de 40,6%
 Trendul de scadere a inflației s-a constatat și in anul 2000. Când s-a inregistrat un
nivel anual de 40,7%(decembrie), și care a continuat in primele luni ale anului 2001,
tendinta care a reflectat procesul de dezinflatie ca obiectiv al autoritatii monetare.
Evoluția ratei inflației și a indicelui preturilor de consum, in Romania, in perioada 1990
– 1999 se prezinta astfel:
1990 1993 1995 1997 1998 1999
Rata lunara a inflației(%) - 12,1 2,1 8 2,9 3,7
IPC fata de decembrie 1990 100 3.820 7.894 31.174 43.830 67.849
Defcit bugetar in PIB (%) 0,3 -2,6 -4,1 -3,6 -2,8 -2,6

3.Efectele inflației

Deși inflația controlată poate avea și efecte pozitive, ea rămâne un fenomen

preponderent negativ, un factor dezorganizator al economiei, afectand direct sau indirect
întreaga societate și economia mondiala in ansamblul ei. Ea descurajeaza investitiile,
redistribuie veniturile in favoarea celor puternici, ii dezavantajeaza pe consumatori prin
scaderea puterii de cumparare a banilor. Aceste efecte negative constituie costurile sociale ale
inflației și sunt suportate diferentiat de participantii la viata economica. Cei mai afectati sunt
consumatorii, cu venituri mici și relativ fixe, deoarece in perioada inflationista costul vietii
creste. Cum creșterea veniturilor, de regula, nu compenseaza rata inflației, standardul de viata
scade. De aceea este necesara interventia statului, care prin masuri de protectie sociala, trebuie
sa contracareze aceste efecte negative.

Afectate de inflatie sunt și persoanele care economisesc. Daca economiile banesti sunt
depozitate in banci, iar rata dobanzii nu depaseste rata inflației, valoarea reala a economiilor
scade, fiind mai mica decat suma initiala depozitata.

Dezavantajati sunt și creditorii. Daca rata dobanzii la credite este mai mica decat rata
inflației, suma rambursata valoreaza mai putin decat suma imprumutata, datorita scaderii puterii
de cumparare a banilor.

Afacerile sunt și ele afectate negativ de inflatie, deoarece aceasta produce instabilitate,
neșiguranta economica, creste riscul la investitii, diminueaza valoarea reala a profiturilor
datorita cresterii costurilor și face deseori impoșibila previzionarea acestora.

Inflația poate avantaja anumite categorii sociale, care pot sa-și mareasca usor veniturile,
datornicii și guvernul.
  Cei care obțin venituri mai mari pot beneficia de pe urma inflației. Anumite
profeșii și ramuri ale economiei, salariile și preturile pot creste mai mult decat
rata inflației. Prin urmare, profiturile acestor genti economici cresc, precum și
standardul de viata al salariatilor.
 Debitorii sunt avantajati de o rata a dobanzii inferioara ratei inflației. Astfel, ei
vor inapoia o suma care are valoarea mai mica decat cea imprumutata, castigand
diferenta dîntre rata inflației și cea a dobanzii.
 Guvernul colecteaza inpozite progreșive pe venit. Rata inpozitului creste odata
cu creșterea venitului. Daca oamenii incearca sa obțina venituri mai mari, ei vor
plati impozite mai ridicate, de aceea guvernul poate beneficia de pe urma
inflației.
 De asemenea, sunt avantajati și cei care schimba cantitati de moneda nationala
in valute, mai puternice și mai stabile ei castigand diferenta dîntre rata inflației
interne (mai mare) și cea a inflației tarii respective (mai mica) atunci când fac
operatiunea inversa.

4.Evoluția inflației
In România, inflația a fost recunoscuta ca problema incepând din noiembrie 1990 –
momentul declansarii reformei economice. Fenomenul a existat insa inainte de aceasta data
(decalaj între cerere și oferta pe piata interna au fost seșizate inca de la inceputul anilor ’80,
pe fondul rambursarii accelerate și inainte de termen a datoriei externe), dar tensiunile
acumulate au fost reprimate și mascate prin intermediul pârghiilor specifice economiei
planificate.

In ultimele trei decenii, inflația in România a fost oscilanta ca urmare a:

 efectelor intârzierii restructurarii de fond a economiei;

 întreruperii in nenumarate rânduri a eforturilor de stabilizare;
 politicii salariale neadecvate;
 indisciplinei financiare extinse.
 4.1. Evoluția preturilor de consum in perioada 1991-1993
Incepând din 1991, timp de trei ani, pe parcursul carora s-au consumat principalele
etape de liberalizare a preturilor, inflația s-a aflat pe o panta ascendenta, nivelul maxim fiind
in 1993, când preturile de consum au avut o variatie medie anuala de peste 256 procente.
Cresterile ample de preturi inregistrate in aceasta perioada s-au datorat liberalizarii lor
graduale, dar și altor masuri, cum au fost cele de reforma fiscala și cele privind cursul de
schimb al monedei nationale.

4.2.Evoluția preturilor de consum in perioada 1994-1997

In 1994, pe fondul reluarii cresterii economice și al temporizarii reformei preturilor,
inflația s-a calmat. Fortarea cresterii economice, practic pe vechile structuri, și operatiunile
cvașifiscale la care au recurs autoritatile pentru a mentine in functiune un aparat productiv
inadecvat au fost principalele cauze pentru care nici expanșiunea economiei și nici procesul de
dezinflatie nu au fost durabile; in 1997 inflația a reaparut, ultima etapa majora de liberalizare
(care a insemnat ridicarea oricaror restrictii privind preturile alimentelor și renuntarea la politica
de subevaluare a energiei electrice, termice și gazelor naturale) producându-se pe fondul unui
declin al produsului intern brut de peste 6 procente.

4.3.Evoluția preturilor de consum in perioada 1997-2000

Inflația a continuat sa fie ridicata și in urmatorii ani: in 1998 și 1999, pe fondul
continuarii declinului economic de ansamblu, majorarea TVA, evolutiile preturilor și tarifelor
administrate practicate la utilitatile publice (mai ales scumpirea energiei electrice prin
eliminarea subventiilor incrucisate) și deprecierea cursului de schimb au creat preșiuni continue
asupra preturilor; abia in anul 2000, o data cu reluarea cresterii economice, a inceput un nou
proces de
dezinflatie, rata anuala de crestere a preturilor de consum reducându-se cu peste 14 puncte
procentuale.

De remarcat că, in anul 2000, indicele general a ajuns la 111 767% in comparaţie cu
anul de bază 1990 , preţurile din acest an reprezentând doar 0,0009 din nivelul anului 2000.

Deprecierea leului, ca manifestare a inflației, din perioada 1990-2000 s-a observat in

creșterea preţurilor de 1175 de ori, in vreme ce deprecierea externă a leului - prin dolar - a fost
senșibil mai mare, de 1456 de ori; devansarea indicelui preţurilor de consum de către cursul
valutar s-a inregistrat permanent, in întreg intervalul.

4.4.Evoluția inflației 2000 - 2014

Declanşarea inflaţiei s-a produs prin creşteri nemotivate economic de salarii,

indemnizaţii etc. Prin liberalizarea preţurilor fixe, autonomia fără control, centru al gestiunii
întreprinderilor, liberalizarea comerţului exterior, eliminarea controlului statului asupra
producţiei întreprinderilor sale şi a preţurilor etc., toate acestea generând un mecanism
specific al cursei, pe termen lung, dîntre creșterea cheltuielilor şi a preţurilor.
Inflația in România a fost rezultatul nu al unui anumit mecanism economic dezechilibrat, cum
se desfăşoară fenomenul in lumea economiilor dezvoltate contemporane, ci al lipsei unor
politici economice de continuitate și competenţe sau al aplicării unor politici greşite infiltrate
cu interese de acumulare, de corupţie etc.

Până in 2004 România avea rate anuale ale inflației exprimate prin două cifre, spune
Eugen Șinca, analist - şef la BCR.

In 2005 preţurile de consum au inregistrat o creştere anuală de 8,6% faţă de ţinta de

7,5%, in anul 2006 inflația anuală a coborât spectaculos la 4,9%, sub ţinta de 5%, iar in anul
2007 a urcat inapoi la fel de spectaculos până la 6,6%, peste ţinta de 4%.
 Banca Centrală a mai atins ţinta de inflaţie in anii 2006 şi 2011. Este pentru prima dată
când România are o inflaţie anuală de sub 2%, adică limita uzuală in ţările occidentale, la care
visa in anii de hiperinflaţie şi inflaţie galopantă din perioada 1990-2000.

Nici in perioada 2008-2010 inflația anuală nu a reușit să ajungă in intervalul ţintit de

BNR. Lupta cu preţurile a devenit mult mai dură pe fondul crizei financiare internaţionale, al
scumpirii explozive a petrolului și a altor materii prime.

Anul 2011 s-a incheiat cu o inflaţie de 3,14%, in ţintă, in timp ce in 2012 România a
ajuns la o rată a inflației de 4,95%, in afara intervalului ţintit, in urma producţiei agricole
slabe, a scumpirii energiei, a gazelor şi a petrolului, precum și din cauza deprecierii leului.
Cererea slabă din economie nu a putut contrabalansa o serie de creşteri de preţuri

Producţia agricolă foarte bună și reducerea TVA la produsele de panificaţie au dus

inflația la 1,55% in decembrie 2013, nivelul minim al ultimilor 24 de ani, inflația incadrându-
se la limita inferioară in intervalul ţintit de BNR pentru anul trecut, de 1,5-3,5%.

La finalul anului 2014, rata anuală a inflației IPC a coborât la 0,83 la sută, in scădere cu 0,71
puncte procentuale, plasându-se astfel sub limita inferioară a intervalului de variaţie de ±1
punct procentual asociat ţintei de 2,5 la sută.
 Bibliografie

1. Turliuc Vașile și alti colaboratori: ,,Moneda și credit”, Ed Economica, Bucuresti, 2005

2. Basmo Cezar: ,,Moneda, credit, banci”, Ed. Didactica și Pedagogica, Bucuresti, 2001
3.Elena Bojesteanu și colectivul „Moneda și banci” Ed. Didactica și Pedagogica,
Bucuresti, 2011
4. Prof univ.dr.Nicolae Dardac, Conf.univ.dr. Teodora Vascu „Moneda și credit”
5. http:// www.bnr.ro
6. http://www.insse.ro/cms/