Ana Aslan si Gerovitalul

În perioada comunistă, celebrități din lumea întreagă – actori, miliardari și șefi de stat
veneau la București în căutarea secretului tinereții. Veneau la Ana Aslan, medic specialist în
gerontologie, inventatorul tratamentului cu Gerovital H3, care promitea întârzierea procesului de
îmbătrânire. Printre clienții ei s-au numărat John F. Kennedy, Salvador Dali și Charles de Gaulle.

Ana Aslan se naște în 1897 într-o familie de intelectuali brăileni. După ce tatăl ei moare în
1910, familia se mută la București, unde tânăra Ana studiază la Școala Centrală. Decide, în
pofida împotrivirii mamei sale, să se înscrie la Facultatea de Medicină – și face chiar greva
foamei pentru a-i demonstra mamei hotărârea de a-și urma visul. Urmează cursurile de medicină
în anii 1915-1922, iar în perioada refugiului la Iași din Primul Război Mondial lucrează în
spitalele militare îngrijind răniți.

După absolvirea facultății, Ana Aslan devine preparator la clinica din București condusă de
profesorul Daniel Danielopolu, care îi devine mentor, și își începe studiile de doctorat. În
următorii ani, Ana Aslan va lucra la spitalul Filantropia, la Institutul Clinico-Medical al Facultății
de Medicină, la Clinica Medicală din Timișoara și la Spitalul CFR. După Al Doilea Război
Mondial, preia șefia Secției de fiziologie a Institutului de Endocrinologie din București, moment
în care își începe propriu-zis cariera în gerontologie. Din 1952 devine director al noului Institut
de Geriatrie, primul de acest gen din lume.

În 1952 prepară vitamina H3, cunoscută sub numele de Gerovital, un medicament menit să
întârzie procesul de îmbătrânire. În următoarele trei decenii, tratamentul cu Gerovital H3,
brevetat de Ana Aslan, avea să devină cunoscut în întreaga lume.

Începând cu anii '60, clinica Anei Aslan de la Otopeni devine o destinație extrem de căutată de
către celebritățile lumii. Numeroși actori și șefi de stat călătoreau în România sau se întâlneau cu
doamna dr. Ana Aslan în străinătate și urmau tratamentul ei cu Gerovital. I-au fost pacienți Nikita
Hrușciov, Salvador Dali, Charlie Chaplin, Charles de Gaulle, Tito, Mao Zedong, Regele Arabiei
Saudide, Aristotel Onassis și mulți alții.

Ana Aslan s-a dedicat toata viața muncii sale; nu s-a căsătorit și nu a avut copii. Apropiații și-
o amintesc ca o persoană severă, exigentă cu colaboratorii, dar plină de viață. A fost mereu, până
la bătrânețe, o femeie foarte elegantă, tot timpul aranjată – acorda o mare atenție aspectului,
comandându-și garderoba din Italia. Era în același timp superstițioasă și avea o mică pasiune:
colecționa statuete cu bufnițe.

Clinica Anei Aslan aducea în România comunistă venituri de până la 17 milioane de dolari
anual. Succesul ei a atras însă atenția și invidia autorităților comuniste, mai ales din partea Elenei
Ceaușescu, care era, se pare, deranjată de popularitatea Anei Aslan.

La începutul anilor '80, statul comunist i-a intentat chiar un proces doamnei dr. Aslan din cauza
căminului pentru bătrâni pe care aceasta îl conducea – mai precis, din cauza faptului că dr. Aslan
făcea această muncă benevol, fără a cer bani bătrânilor pe care îi ajuta, lipsind astfel statul de
veniturile care i s-ar fi cuvenit. Este posibil și ca autoritățile comuniste să fi acționat în felul
acesta deoarece printre persoanele ajutate de doamna dr. Aslan se numărau mulți membri ai
vechilor familii „burgheze”, precum Catargiu, Șutu sau Ghica. După câțiva ani de luptă în
justiție, Ana Aslan a câștigat în cele din urmă procesul cu statul, cu un an înaintea morții sale.

Ana Aslan a murit în mai 1988. Ar fi dorit să fie înmormântată creștinește alături de familia sa,
în cripta Kalindero-Danielopolu. Ultima dorință nu i-a fost însă respectată din cauza Elenei
Ceaușescu, care nu a dorit ca Anei Aslan să-i fie organizată o slujbă religioasă.

Ana Aslan este înmormântată la cimitirul Bellu din capitală.

De-a lungul vieții, doamna doctor Aslan a primit numeroase premii și distincții
internaționale:Premiul internaţional şi medalia „Leon Bernard”, acordată de Organizaţia
Mondială a Sănătăţii pentru contribuţia adusă la dezvoltarea gerontologiei şi geriatriei;a fost
Profesor Honoris Causa și Doctor emerit al Universităţii Braganza Paulista, din Brazilia și
membră a multor academii și societăți științifice sau medicale din lumea întreagă, precum
Academia de Științe din New York.

Referat realizat de elevul Harabula Ovidiu Ionut