PROIECT C.C.E.

Berbec Danut

Grupa 142SE

Prof. indrumator: Dan Olaru

Tema de proiectare

Parametrii nominali

Tensiunea nominala:

𝑈𝑛 =12 kV (numar impar condica);

Curentul nominal:

𝐼𝑛 =(400+10*n)A=(400+10*1)A=410A;

Frecventa nominala:

𝑓𝑛 =50 Hz.

Capacitatea de inchidere:

𝐼𝑖 =4000+50*n)A=(4000+50*1)A=4050A;

In care 𝐼𝑖 este cel mai mare curent in valoare instantanee pe care il poate conecta.

Capacitatea de rupere:

𝐼𝑟 =(3200+20*n)A=(3200+20*1)A=3220A;

In care 𝐼𝑟 este cel mai mare curent in valoare efectiva pe care il poate deconecta.

Curentul de stabilitate termica:

𝐼𝑡 =(8+0.1*n)kA=(8+0.1*1)kA=8.1kA;

In care 𝐼𝑡 este cel mai mare curent in valoare efectiva pe care il poate suporta contactorul pe o
durata predeterminata fara deteriorari semnificative.

Curentul de stabilitate dinamica:

𝐼𝑑 =(20+n)A=(20+1)A=21A;

In care 𝐼𝑑 este cel mai mare curent in valoare instantanee pe care il poate suporta contactorul
la pozitia inchis .
Curentul choppat:

𝐼𝑐ℎ =(0.5+0.1*n)A=(0.5+0.1*1)A=0.6A;

Supratensiunea maxima:

(23+n)kV=(23+1)kV=24kV;

Categoria de utilizare : AC1, AC2, AC3, AC4;

Puterea absorbia in pozitia inchis : ≅100W ;

Frecventa de conectare : 1200 con/h ;

Durata de viata mecanica : 107 cicluri ;

Durata de viata electrica :106 cicluri ;

Tensiuni de comanda : 24 , 48 , 110 , 220 V (AC-DC)

Contacte auxiliare:

230/400 Vc.a.

220 Vc.c.

Curentul termic: 16A;

Curent utilizat AC15: 7A la 230 Vc.a. la cos⁡φ=0.8;

Curentul utilizat DC 13: 2A la 110 Vc.c. timp de 5 ms;

Numarul de contacte auxiliare: 4 NO si 3 NI;

Grad de protectie IP-00

1. Prezentare

Contactorul electromagnetic este un aparat de comutatie actionat altfel decat

manul(electromagnetic), cu o singura pozitie de repaus capabil sa stabileasca, sa suporte si sa
intrerupa crtnominali si crt mai mari dacat cei nominali, care apar in mod normal.Este destinat a
efectua un numar mare de comutatii in sarcina, dar si un numar mare de comutatiifara
sarcina.Dupa tipul retelei in care functioneaza, contactorul poate fi de c.a. sau c.c.Conatele lui
pot fi normal inchise sau normal deschise. Domeniile de utilizare:Contactorul electromag trifazat
cu comutatie in vid,constituie subiectul proiectului de fata. Este utilizat in principal la actionarea
motoarelor de mare putere, a bateriilor de condensatoare, si atransformatoarelor din industrie,
minierit, agricultura, si pentru alte utilizari specifice similare.

Principalele elemente constructive ale contactorului sunt:

•carcasa aparatului ca support material pentru elementele active

•dispozitivul de actionare constituit dintr-un electromagnet.

• polii principali reprezentati de caile de crt in bobine, contacte si camera de stingere

•polii auxiliari care cuprind borne si contacte normal inchise si deschise,

necesareautodeschiderii, semnalizarii, si interblocajului.

•camera de stingere

•contacte

Carcasa aparatului constituie elementul de rezistenta pe care sunt montate toate celalalte
subansamble alecontactorului.Ea trebuie sa asigure rigiditatea mecanica a intregului aparat,
simultaneitatea dechideriisi inchiderii tuturor contactelor si sa reziste eforturilor mecanice cerute
de dispozitivul de actionare.In acelasi timp trebuie ca greutatea cadrului sa fie cat mai mica
posibil, avand o pondereimportanta in greutatea totala a aparatului.

Caile de current sunt costruite din Cu si aliajele sale. Nu exista standarde de normalizare a
cailor de curent, insa pt a se asigura conectarea la retea in conditii optime, au fost alcatuite
norme pentru bornele deconctare.O atentie deosebita se acorda fixarii cailor de curent pe cablu.
Trebuie asigurata rigiditatea lor impotriva deplasarilor si deformarilor care apar datorita trecerii
curentului si in acelasi timp izolatiaelectrica necesara pt a evita strapunderea si scurtcircuitele in
aparat, in timpul functionarii.

Contactele electriceReprezinta unul din subansamblele cele mai importante ale contactorului,
deoarece ele trebuiesa asigure trecerea curentului in bune conditii, pe durata cat aparatul este
anclasat, si intreruperea curentilor din circuit, fara generarea de tensiuni mari de restabilire si sa
permita functionarea la onoua anclansare.Contactoarele sunt aparate cu actionare frecventa, si
din acest motiv, contactele electricetrebuie sa prezinte o buna rezistenta la eroziune. Pentru
contactoarele de medie tensiune, materialul decontact folosit frecvvent pt constructia
contactelor in vid, este pseudo alijul WsCu30 sinterizat in vid.1.4.Clasificare:Dezvoltatea
contactoarelor a suferit o evolutie semnificativa, functie de scopul urmarit deconstructorul de
aparate, domeniul de utilizare si evolutia parametrilor cerute de sistemele
energetice.Constructorii de aparete urmaresc in principal, realizare de aparate simple
robustenesupravegheate cu siguranta mare in exploatare:-Aparate simple, robuste,
nesupravegheate, cu siguranta mare in exploatare-Aparate cu consumuri minime de materiale
active-Aparate sigure impotriva pericolului de explozie-Aparate destinate a fonctiona in climate
speciale, ca altitudine, climat tropical, industrial, temperaturi foarte scazute-Aparate silentioase
la comutatie , destinate a functiona in mediul urban.

Parametrii principali:

 Tensiunea nominala: tensiunea pentru care este proiectat contactorul, la care

sedimensioneaza si se verifica izolatia aparatului ca si distantele de strapungere si
conturnare.

• Frecveta de conectare: reprezinta numarul maxin de actionari pe care contactorul le poate

executa pe ora. Prin actionare se intelege o inchidere si o dechidere.

• Curentul de stabilitate terminca: It

• Curentul de stabilitate dinamica:Id

• Curentul choppat

• Puterea absorbita in pozitia inchis.

Producatori de contactoare de comutatie in vid:

AEG-SCHERON-ICPE

Sinteza conditiilor de tip standard

Caracteristici tehnice ale contactorului sunt conform standardului SREN 60470/2003,respectiv

CEI60470/2003

Cerinte de mediu inconjurator de exploatere: functionarea in climat temperat N conform

STAS6535/83

Gradul de agresivitate al atmosferei: greu , conform STAS 6705/90Gradul de poluare: 3 ,

conform SREN 60947-1/20015
Clasificarea contactoarelor electromagnetice:

1. Dupa felul curentului comutat (din circuitul cailor principale de curent):

 contactoare de curent alternativ;
 contactoare de curent continuu;
 contactoare monofazate;
 contactoare trifazate.

2. Dupa felul curentului din circuitul de comanda (curent de excitatie):

 comandate in curent continuu;
 comandate in curent alternativ monofazat;
 comandate in curent alternative trifazat.

3. Dupa sistemul de actionare:

 electromagnetice;
 electropneumatice.

4. Dupa cinematica miscarii contactelor:

 cu miscare de translatie pe orizontala(cazul contactoarelor de c.a. in aer);
 cu miscare de rotatie (cazul contactoarelor de c.c.);
 cu miscare combinata, de rotatie si translatie (cazul contactoarelor de c.a. de
curenti mari);
 cu miscare de translatie pe verticala (cazul contactoarelor în ulei).

5. Dupa tipul sarcinii (conform recomandarii CEI 158/1 si STAS 4479/74); contactoarele de
curent alternativ se clasifica in 4 grupe:

AC1 – pentru comanda receptoarelor cu sarcini neinductive sau slab inductive;

AC2 – pentru pornirea motoarelor cu inele de contact si la franarea prin contracurent;

AC3 – pentru pornirea motoarelor în scurtcircuit si la oprirea acestora in plin mers;

AC4 – pentru pornirea motoarelor în scurtcircuit la mersul cu locuri si la inversarea sensului de

rotaie al motoarelor.
Contactoarele de curent continuu se clasifia in 5 grupe:

DC1 – pentru comanda receptoarelor cu sarcini neinductive sau slab inductive;

DC2 – pentru pornirea motoarelor cu derivatie sau pentru pornirea acestora in plin mers;

DC3 – pentru pornirea motoarelor derivatie la mersul cu socuri si la inversarea sensului de

rotatie al motoarelor;

DC4 – pentru pornirea motoarelor serie si oprirea acestora in plin mers;

DC5 – pentru pornirea motoarelor serie la mersul cu socuri si la inversarea sensului de rotatie
în plin mers al motoarelor.
Carcasa aparatului

Carcasa este elementul de rezistenta, pe care sunt montate toate celalalte subansamble ale
contactorului.Carcasa aparatului trebuie sa asigure rigiditatea mecanica a intregului aparat,
simultaneitatea dechiderii si inchiderii tuturor contactelor si rezistenta la eforturile mecanice
cerute de dispozitivul de actionare.

In acelasi timp trebuie ca greutatea cadrului sa fie cat mai mica posibil, avand o pondere
importanta in greutatea totala a aparatului.

Caile de current sunt construite din Cu si aliajele sale. Nu exista standarde de normalizare a
cailor de curent, insa pentru a se asigura conectarea la retea in conditii optime, au fost alcatuite
norme pentru bornele de conctare.

O atentie deosebita se acorda fixarii cailor de curent pe cablu. Trebuie sa se asigure rigiditatea
lor impotriva deplasarilor si deformarilor, care apar datorita trecerii curentului si in acelasi timp
izolatia electrica necesara pentru a evita strapungerea si scurtcircuitele in aparat, in timpul
functionarii.

Contactele electrice constituie unul dintre subansamblele cele mai importante ale contactorului
pentru ca ele trebuie sa asigure trecerea curentului in bune conditii, in timpul cat aparatul este
anclasat si intreruperea curentilor din circuit, fara generarea de tensiuni mari de restabilire si sa
permita functionarea la o noua anclansare.

Contactoarele sunt aparate cu actionare frecventa, astfel contactele electrice trebuie sa

prezinte o buna rezistenta la eroziune. Pentru contactoarele de medie tensiune, materialul de
contact folosit frecvent pentru constructia contactelor in vid, este pseudoalijul WsCu30 sinterizat
in vid.

Arcul electric in aparatele de comutatie

La deconectarea circuitelor electrice parcurse de curenti, intre elementele de contact ale

aparatelor de comutatie (intreruptoare, contactoare) apare un arc electric a carui parametri
(tensiune, densitate de curent, durata) depind de conditiile locale din camera de stingere.
Existenta arcului electric conduce la o solicitare suplimentara, cauzata de transferul de energie
din coloana arcului catre piesele componente conductoare sau izolate ale aparatului. Aceasta
se manifesta prin supratemperaturi care pot solicita elementele de contact pana la vaporizare.
Si la inchiderea unor circuite poate aparea un arc electric intre elementele de contact, dar daca
viteza de inchidere este suficient de ridicata, efectul termic al acestui proces este neinsemnat.
 Formarea arcului electric

Arcul electric în aparatele de comutatie este o descarcare autonoma intr-un gaz (aer, SF6, N2
ş.a.), caracterizata prin temperatura ridicata şi densitate mare de curent la electrozi.

In figura de mai sus se prezinta arcul electric intr-o forma puternic idealizata, cu caderile de
tensiune: anodică UaA; catodica Uak şi a coloanei Uac. Coloana arcului este o plasma in
echilibru termic, temperatura electronilor, a ionilor şi a atomilor neutri avand aproximativ aceeasi
valoare si se comportă ca un conductor foarte mobil, uşor deplasabil sub actiunea curentilor de
fluid, a campului electric si magnetic si a carui sectiune se ajustează spontan dupa valoarea
curentului care o parcurge.

In privinta amorsarii arcului electric se presupune existenta apriori a unor surse de purtatori de
sarcina, in speţa de electroni. Aceste surse provin din emisia termica corelata cu efectul
Schottky şi din emisia datorată câmpului electric intens. Ulterior apariţiei electronilor, se
manifesta in coloana arcului procese fizice suplimentare ca: ionizarea prin soc, termoionizarea,
fotoionizarea, excitatia atomului. Procesul de formare si mentinere a arcului electric se
datoreaza fenomenelor de ionizare ce au loc pe suprafata electrozilor şi in coloana de arc.
Simultan cu procesele de ionizare, au loc si procese de deionizare datorita recombinarii ionilor
si a difuziei. Cand procesele ionizante sunt mai intense decat cele deionizante, arcul se
mentine, in caz contrar se stinge. Stingerea arcului este cu atat mai eficienta cu cat procesele
deionizante se desfasoara mai energic.

In aparatele de comutatie (contactoare, intreruptoare) arcul electric apare la separarea pieselor

de contact, in procesul de deconectare al aparatului si inainte de atingerea pieselor de contact,
in procesul de conectare.
 Formarea arcului electric la separarea pieselor de contact, se poate urmari schematic in
figura de mai jos. Pana in momentul t1 piesele de contact sunt in atingere, fiind apasate cu o
forta suficienta pentru a obtine o presiune optima pe contact, de exemplu pentru un contact
punctiform.

𝜌 𝜌𝑝
𝑈 = 𝑅 ∗ 𝐼 = 2∗𝑎 + 𝜋∗𝑎2

In intervalul t1 - t2, forta de apasare scade, aparatul tinzand sa-si deschida contactele, punctul
de contact se diminueaza ca arie, rezistenta de contact creste, metalul se incalzeste ridicandu-
si temperatura pana la temperatura de topire. In aceasta situatie tensiunea pe contact este:

𝑈 = √4 ∗ (𝑇𝜃2 − 𝑇02 )

In care Tθ este temperatura de topire a metalului.

In momentul t3, se termina incalzirea metalului si se produce vaporizarea acestuia in mod

exploziv. Rezultatul este formarea de plasma in locul format anterior de puntea metalica. Dupa
formarea plasmei are loc vehicularea purtatorilor de sarcină, care din cauza sarcinilor spatiale,
in fata catodului mai ales, dar si in fata anodului, distorsioneaza puternic campul electric. Astfel
se produce un gradient puternic in fata catodului, din care se extrag electroni prin efect de camp
electric, dar si prin efectul de incalzire al catodului, in zona petei catodice.

Procesul descris pana in acest stadiu corespunde formarii arcului electric scurt, mai ales in
aparatele de comutatie in vid. Daca arcul se lungeste prin indepartarea contactului mobil si
piesele de contact nu sunt in vid, intervine ionizarea gazului din mediul ambiant ca suport pentru
vehicularea purtatorilor de sarcina.
 Formarea arcului electric la inchiderea pieselor de contact se explica prin strapungerea
ce se produce intre piesele de contact ce se apropie. Ea presupune o anumita valoare a
tensiunii, iar initierea descarcarii apare ca urmare a emisiei de electroni prin efectul de camp.

Din cele prezentate se poate trage concluzia ca arcul electric se poate forma numai daca există
o anumita tensiune minima intre electrozi, respectiv un anumit curent minim.

Se constata ca ionii pozitivi la ciocnirea de catod isi pierd o parte din energia cinetica, in zona
caderii de tensiune catodice. Ei sunt neutralizati prin electroni si sunt respinsi cu o energie de
recul, astfel incat energia care ramane pe catod consta in diferenta celor doua energii. La
neutralizare se elibereaza si energie de ionizare aparand pierderi determinate de energia
necesara extragerii electronilor folositi pentru neutralizarea ionilor, pierderi care sunt functie de
lucrul mecanic de iesire. O alta parte, care este in general neglijabila , este puterea transmisa
prin incalzire si radiatie de la coloana arcului. Emisia de electroni din catod se datoreste atat
emisiei termoelectrodinamice, cat si a emisiei datorata campului electric.

S-a constatat ca la catod au loc fenomene legate de contracţia diametrului arcului. Portiunea din
apropierea coloanei, datorita ionizarilor puternice, formeaza un domeniu de trecere. Ionii
produsi in acest domeniu se deplaseaza impreuna cu ionii produsi in coloana arcului, al carui
numar comparativ este mai mic, spre zona caderii de tensiune catodice şi se destind pe un
parcurs de :

Se obtine deci o ionizare puternica in gazul din apropierea catodului, aceasta constituind sursa
principala de purtatori de sarcina. Densitatea de curent marita apare datorita strangularii arcului
electric in zona catodului datorita ionilor acumulati acolo. Caderea de tensiune catodica Uak
este integrala intensitatii campului si are valoarea ≈ 10 V.

Densitatea de curent la anod este mai scazuta decat la catod, iar caderea de tensiune anodica
UaA are valori cuprinse intre 40 şi 1 V, scazand cu cresterea curentului.

La ambii electrozi, datorita puterii transmise prin arc, fluxul termic duce la incalzirea acestora,
ceea ce conduce la arderea materialului si vaporizarea lui.
Coloana arcului are o temperatura foarte mare (3000 ÷ 12000°K ) datorita energiei eliberate de
purtatorii de sarcina (in cea mai mare parte electroni) la ciocnirile cu moleculele gazului.
Corespunzator, exista si un grad de ionizare a coloanei arcului foarte important, care asigura o
conductivitate electrica ridicata.

Distributia densitatii de curent si a temperaturii in arcul electric

Distribuţia densităţii de curent şi a temperaturii arcului sunt foarte neuniforme.

In figura de mai sus la subpunctul a) se indică repartitia temperaturii (T) si a densitatii de curent
( j ) intr-un plan transversal pe arc, iar la subpunctul b) este reprezentata distributia temperaturii
intr-un plan median pe arc. Coloana centrala fierbinte a arcului are o temperatura maxima care
descreste rapid spre periferie, granita de existentă a arcului electric corespunzand temperaturii
de disociere a gazelor.

In aparatele de comutatie se folosesc frecvent lichide de stingere, in special uleiul izolant. La

deschiderea contactelor intr-un mediu fluid, are loc, sub influenta temperaturilor inalte din arcul
electric, o rapida vaporizare si supraincălzire a lichidului inconjurator. Se obtine o bula de gaz
sub presiune (figura de mai jos) in care se poate deosebi o repartitie a temperaturilor in zone
mai mult sau mai putin conturate. Capacitatea mai buna de racire a arcului in lichide fată de aer
se datoreaza conductivitatii termice λ şi caldurii specifice c, mult mai mari in ulei faţă de aer.
Aceasta justifica utilizarea uleiului ca mediu de stingere la întreruptoarele de înaltă tensiune si a
aerului la contactoare.

In vid inaintat, mediu care datorita rigiditatii dielectrice mari este un mediu de stingere ideal,
posibilitatea de ionizare este atat de redusa incat plasma, respectiv coloana arcului, in sens
clasic, nu pot exista.
Procedura calcul electromagnet

8 2
  1.73 10 Ω*m A    0.01 mm2

t  1000 °C In  410A

8
L  2.4 10

In
Jn  A/mm2
A

r  0.004 1/Ω a  25°C

  10 W/m2*grd
Is
Js  A/mm2
A

7
H  50 10 Pa

Is  7 In A

p  0.02 

6
c  3.45 10 W*s/m3*grd
  0.7

Forta necesara in contacte:

2
 Jn  A omax
omax  max  max  15.655
 p 1  r omax

2
 ( Js )  A os
os  s  s  382.442
 p r os  1

c A c T0 T1
T0  T1  T  T  913.849
 p 2 T0  T1
r  Js

 t
 T 
( t)  s   1  e  10  ( 10) 10  4.162

3
To  273  a  max  10 Tc  273  t Tc  1.273  10
 Uc  
4 L Tc2  To2   Uc  0.382 V

Uc  4 5
Rc  r  Rc  1.331  10 Ω r  6.5  10 mm
Is 2 Rc

2 8
Ac    r Fc1   H Ac Fc  3 Fc1 Ac  1.327  10 mm2 Fc1  4.646 N

Fc  13.937 N

Bilantul fortelor (resort, contacte, greutate, atmosfera, inertie, stabilitate)

5 Fs  10 N
Db  0.03 M  2 P  10 Pa g  9.81 m/s2
  0.003 Ac  10 mm2
2
Fa  P   
Db 
 Fa  70.686 N
 2 

Fe  Fc  M Ac Fe  33.937 N

Ky  Fa  Fs  M g Ky  61.066
1 3
K  ( Fa  M Ac  M g  Ky)  K  3.333  10


1 3
y  ( Fa  Fe  Fc  M g  Ky)  y  3  10
K

Calcul electromagnet:

U
Fe U  220V I  0.06A R 
Fpol  I
4
3 2
R  3.667  10 P  R I P  13.2 W

Calcul.Pozitia inchis

8 7 6
1  1.75 10 0  4   10 r  1000   0 r B  0.5 1  50 10
1  15
2 0  Fpol 5
A  A  8.529  10 mm2
2
B
3
a  A a  9.235  10 a  0.01 L1  4 a h  4 a L1  0.04 h  0.04

h
 Rmc  L1
Rm   A Rmj 
0  A  A
Reluctante

7
Rm  2.799  10 Ω
Rm  2 ( Rm  Rmc  Rmj)
7
Rm  5.747  10 Ω

5
  2 0 A Fpol   4.265  10
3 NI 4
NI  Rm  NI  2.451  10 Ni  Ni  4.085  10
I

Verificare in pozitia deschis:

2  0.002
2
Rm1  Rm1  2 ( Rm1  Rmc  Rmj) 7
0  A Rm1  1.866  10 Ω
7
Rm1  3.881  10

3
NI1  Rm1  NI1  1.655  10
NI 4
Nd  Nd  4.085  10
I
Nmax  Nd

Calculam parametrii bobinei pentru Nmax

Bobina:

L1
S D  a  4
S  0.95 L1 0.95 h d_max  2 d_max  1.88  10
Nmax

D  0.03

D 3
Rmin  Nmax  Rmin  2.399  10 Ω
2
 d_max 
 2 
 

2
R I
 
  ( a  L)  h  2 ( a  L)
2
  a 
2

  840.335
Observatii si concluzii:

În funcţionarea instalaţiilor electrice se întâlnesc aparate electrice ( conectare şi

deconectare ) cât şi aparate electrice de protecţie utilizate în cadrul producerii transportului şi

distribuţiei energiei electrice . Ele se găsesc în numeroase variante constructive şi funcţionale în
toate instalaţiile electrice îndeplinind funcţii de o deosebită importanţă :

- închiderea , deschiderea sau comutarea circuitelor electrice ;

- supravegherea şi protecţia instalaţiilor şi receptoarelor ( împotriva suprasarcinilor ,

scurtcircuitelor , supratensiunilor , etc ) ;

Contactorul electromagnetic cu comutatie in vid este o solutie moderna de de

stingere a arcului electric, deosebit de utila in locurile in care aparitia arcului electric nu
este permisa, deoarece poate conduce la explozii (combinate chimice, mine, etc.).