Infecțiile urinare

Ciornei Ana Maria

Rusu Ionela
III A A.M.G
Infectiile urinare sunt, alaturi de racelile obisnuite, unele dintre cele mai
frecvente probleme de sanatate. Desi afecteaza toate categoriile de
populatie, cel mai des se confrunta cu acestea femeile aflate la varsta
reproductiva.

Potrivit statisticilor medicale, 50% dintre femei vor avea cel putin un
episod de infectie urinara in timpul vietii.
In functie de zona pe care o afecteaza, infectia
urinara se imparte in doua categorii:

•inalta - afecteaza rinichii (pielonefrita)

•joasa - afecteaza uretra (uretrita), vezica urinara

(cistita), sau prostata (prostatita)
•Cistita - este o inflamatie a vezicii urinare care afecteaza aproape in totalitate
numai femei. Este in acelasi timp cea mai raspandita forma de infectie urinara. De
obicei, este cauzata de bacterii de tip E.coli, care migreaza din zona anusului.
Cistita este deseori insotita si de inflamatia uretrei - uretrita;

•Uretrita - reprezinta inflamatia uretrei. Este cauzata de bacterii, contactate, de

obicei, prin boli cu transmitere sexuala. Uretrita este prezenta mai ales la barbati,
dar poate aparea si in cazul femeilor. Cei mai comuni agenti patogeni care duc la
aparitia uretritei sunt chlamydia si gonococul;

•Pielonefrita - o inflamatie a bazinetului si a rinichiului, in urma unei infectii

bacteriene. Pielonefrita poate fi o complicatie a unei cistite netratate. In acest caz,
bacteriile migreaza din vezica urinara spre rinichi. Are o mare prevalenta si la
barbati, fiind principala forma de infectie urinara la copilul mai mic de 1 an, in
special la baietei.
Care sunt cauzele infectiilor tractului urinar?

Infectiile urinare sunt provocate de diferite

microorganisme (bacterii, paraziti, fungi) care patrund si
se multiplica necontrolat la nivelul aparatului urinar in
diferitele lui segmente. De regula, agentii patogeni provin
din zona genitala si tubul digestiv, datele aratand ca cele
mai multe infectii urinare sunt cauzate de Escherichia
Coli(70-95%), al ături de Stafilococul saprofit si, mai
rar, Proteus și Klebsiella spp.
Simptomele infectiilor urinare

Simptomele infectiilor urinare difera in functie de localizarea acestora. In

cazul unei infectii urinare joase (uretrite si cistite) printre simptome se pot
numara:
•Durere sau o senzatie de arsura la urinare - disurie;
•Resimtirea unei senzatii de greutate sau sensibilitate in partea de jos a
abdomenului;
•Eliminarea unor cantitati mici de urina si nevoia continua de a urina;
•Urina tulbure si care prezinta un miros urat, alterat;
•Resimtirea unei dureri in spate, chiar sub cutia toracica, pe laturi;
•Febra si frisoane;
•O senzatie de greata si varsaturi frecvente.
In cazul infectiilor urinare superioare (pielonefrite) , printre simptome se
numara:
•Febra mare, de peste 38 de grade Celsius;
•Frisoane, insotite de stari de greata si de voma;
•Dureri la nivelul taliei, de obicei laterale sau dureri puternice de spate.
Factorii favorizanti ai infectiei urinare sunt:

•Conditiile anatomice (uretra scurta la femei)

•Consumul redus de lichide (flux urinar redus prin lipsa de
lichid in aparatul urinar)
•Amanarea mictiunii cand apare necesitatea de a urina
(prin staza se favorizeaza inmultirea germenilor)
•Varsta inaintata (apar modificari anatomice locale)
•Adenomul de prostata (prin eliminare incompleta de
urina)
•Litiaza aparatului urinar (favorizeaza adeziunea
bacteriana)
•Constipatia (vecinatatea vezicii urinare cu tubul digestiv
favorizeaza migrarea germenilor)
•Sarcina (schimba pozitia anatomica a aparatului urinar)
•Menopauza (modificari hormonale)
Diagnosticul infectiei urinare se face
prin identificarea germenilor care au
provocat infectia. Sunt necesare teste
de laborator : urocultura, sumar de
urina corect recoltata, antibiograma.
Suplimentar, la pacientii cu infectii
recidivate sunt indicate ecografia
aparatului urinar si radiografia
renovezicala.
Tratamentul infectiei urinare se stabileste dupa obtinerea rezultatelor investigatiilor
paraclinice.
Tratamentul este individualizat cu antibiotice si medicamente antiinflamatorii.

Sunt cazuri in care apare necesitatea completarii tratamentului specific cu un tratament

de sustinere, cu medicamente cu actiune complementara, care cresc eficienta
antibioticelor si scad riscul recidivei infectiei urinare (de exemplu produse
fitofarmaceutice cu extract de merisor care contine proantocianide, substanta ce inhiba
adeziunea bacteriilor la epiteliul tractului urinar si blocheaza inmultirea acestora).

Dupa finalizarea tratamentului se recomanda repetarea uroculturii si a sumarului de

urina pentru a verifica eficacitatea tratamentului si starea de sanatate a tractului urinar.
Prevenirea infectiei urinare presupune
respectarea unor reguli elementare de igiena si
alimentatie :

•Consum de lichide minim 2 litri pe zi

•Igiena riguroasa a organelor genitale

•Nu se amana momentul mictiunii atunci cand

apare necesitatea de a urina

•Se evita constipatia

•Mictiune dupa contactul sexual

Solutii naturale pentru protectia tractului urinar
Infectiile aparatului urinar nu dau imunitate pe viata, ba mai mult, pot duce la
vulnerabilizarea sistemului imunitar. Tocmai de aceea, mai ales in timpul sezonului rece, este
important sa ai de partea ta si aliati din natura, care sa te ajute in lupta cu acest tip de
afectiuni. Iata care sunt plantele cu valoare terapeutica si calitati antibacteriene,
antioxidante si antiinflamatoare, ce te vor ajuta in lupta cu acest tip de afectiuni:
•Sparanghelul - bogat in vitaminele A, B1, B2, B9 (acid folic), C, E, dar si in magneziu, fosfor,
calciu si fier, are compusi specifici - precum taninurile sau glucozidele - cu efect diuretic,
antiinflamator, antioxidant si antibacterian;
•Merisorul - contine cantitati importante de vitamina C, dar si acid salicilic si antioxidanti cu
rol antibacterian, care impiedica asezarea bacteriilor pe peretii tractului urinar;
•Coada calului - numita si „fosila vie“, este bogata in siliciu, potasiu, calciu si flavone, avand
rol diuretic si antiinflamator;
•Visinele - cu un continut bogat de antocianine - compusi antioxidanti cu proprietati in
dizolvarea sarurilor din acidul uric, contribuie la cresterea ratei de eliminare a urinei si
protejeaza aparatul urinar;
•Frunzele de maslin - au un puternic efect antibacterian si antioxidant, fiind bogate in
oleuropeina si acid cafeic;
•Agaricusul - o ciuperca medicinala cu proprietati multiple in echilibrarea
sistemului imunitar. Are rol antiinflamator si omoara celulele maligne;
Urzica si palmierul pitic - ambele folosite in tratamentul complementar al
hiperplaziei benigne de prostata - prostata dura, marita in volum, mai putin
elastica. Hiperplazia poate duce la obstructia tractului urinar;
•Semnintele de dovleac - cu efect antiinflamator si antiproliferativ la nivel de
prostata, sunt bogate in acizi grasi, aminoacizi si vitamine;
•Acizii grasi omega 3 - cu rol antiinflamator, sunt benefici in hiperplazia benigna
de prostata;
•Goldenseal - un antiinfectios natural, cu un spectru larg de actiune. Contine
berberina, care are efect antibacterian, antifungic si antiparazitar si poate
diminua proliferarea celulelor anormale din prostata;
•Wild Yam - contine un compus numit diosgenina, care ajuta la relaxarea
musculaturii netede, ajutand in eliminarea calculilor renali, care pot duce la
spasme la nivelul ureterelor;
•L-Metionina - este un aminoacid cu efecte benefice pentru sistemul renal,
avand capacitatea de a scadea pH-ul urinei. Contribuie la eliminarea calculilor
renali si a uropatogenilor;
•Probioticele - mentin echilibrul microbiomului urinar.
Alte recomandari pentru evitarea
infectiilor urinare
•Consuma multe lichide, in special apa
plata;
•Este important sa urinezi imediat ce
apare senzatia;
•Urineaza cat mai repede posibil dupa
un contact sexual;
•Evita produsele cosmetice care pot
irita uretra. Acestea pot fi deodorante,
pudra de talc sau gelurile de dus.
Cafeaua si alimentele picante irita, de
asemenea, uretra;