UROCULTURA

Microbiologie
Urocultura este o metoda de lucru utilizata In laboratoarele de microbiologie clinica pentru analiza
probelor de urina, constand din cultivarea si identificarea agentilor patogeni care produc infectii
ale tractusului urinar.
Metoda se practica ori de cate ori medicul clinician suspecteaza infectii ale cailor urinare, de la
rinichi si pana la uretra. Acest gen de infectii sunt foarte frecvente si evolueaza deseori
asimptomatic, iar la copiii sub 2 ani cu o simptomatologie nespecifica.
Prelevarea probei de urina
Se poate efectua la nivelul oricarei unitati sanitare sau chiar la domiciliul pacientului, cu
respectarea instructiunilor de recoltare. In acest scop, se face In prealabil o toaleta a organelor
genitale exterioare cu apa si sapun si stergerea cu un tampon de vata imbibat cu apa sterilizata
prin fierbere.
Prelevarea se efectueaza din jetul mijlociu direct Intr-un recipient steril (pahare din plastic
sterilizate, cu capac, de unica folosinta). Volumul necesar unei examinari uzuale este de 10 – 15
ml.
In situatii speciale, urina se poate recolta direct din vezica prin punctie suprapubiana.
Prelucrarea probei trebuie facuta inainte de inceperea tratamentului cu antibiotice si in cazul in
care este necesara urmarirea eficientei lui, recoltarea se repeta dupa 48-96 ore. Scaderea
numarului de germeni sau disparitia lor constitue un indiciu mai pretios decIt simptomatologia
subiectiva. Aspectul urinii, apreciat in momentul recoltarii sau imediat dupa aceasta, nu poate
oferi indicatii certe asupra continutului in germeni. Astfel o urina clara poate contine un numar
semnificativ de germeni, in timp ce constatarea unei turbiditati nu inseamna intotdeauna infectie.
Turbiditatea poate fi cauzata si de precipitarea elementelor in solutie ( fosfati, urati, carbonati),
fenomen care apare mai ales la rece.
Transportul trebuie sa fie asigurat in curs de o ora de la prelevare. Urina fiind un excelent mediu
de cultura sunt suficienti cativa germeni, spre exemplu din flora prezenta in uretra anterioara,
pentru a se obtine in scurt timp o contaminare masiva. In situatia In care aceasta conditie nu
poate fi respectata, urina poate fi pastrata la 2-8 grade cateva ore.
Modul de lucru
Urocultura in sensul uzual al termenului inseamna determinarea cantitativa a numarului de
germeni pe mililitru din proba de examinat,cu precizarea taxonomiei lor. Pentru realizarea
uroculturii cantitative sunt disponibile trei metode:
 metoda dilutiilor in placi;
 metoda ansei calibrate;
 metoda uricult.
Urocultura cantitativa prin metoda ansei calibrate este procedeul care asigura obtinerea de
rezultate fidele si poate fi utilizata la nivelul oricarui laborator clinic.
Calculul si interpretarea rezultatelor
Numarul UFC/ml este dat de numarul UFC de pe placa de geloza-sange x 100.
Semnificatia clinico-patogenica a numarului de germeni (UFC)se stabileste dupa urmatoarele
criterii valabile in afara oricarui tratament cu antibiotice sau cu dezinfectante urinare:
 peste 100.000 UFC/ml = bacteriurie semnificativa pentru o infectie urinara.
 10.000 – 100.000 UFC/ml = bacteriurie cu suspiciune de infectie urinara. Urocultura trebuie
repetata.
 1.000 – 10.000 UFC/ml = bacteriurie fiziologica, clinic nesemnificativa
 sub 1.000 UFC/ml = contaminare, in special atunci cand sunt prezenti germeni variati, provenind
frecvent din uretra anterioara.
Orice numar de germeni observati intr-o proba de urina recoltata prin punctie vezicala este clinic
semnificativa.
 Germenii intalniti cel mai frecvent in bacteriurii sunt cei din familia Enterobacteriaceae
(Escherichia, Proteus, Klebsiella, Enterobacter, Citrobacter, Providencia). Dar mai pot fi izolati din
infectiile urinare si germeni din alte grupe: Staphylococcus, Enterococcus, Pseudomonas,
Acinetobacter, Alcaligenes, Acromobacter, Haemophilus.
In situatii speciale se face numai urocultura calitativa, pentru identificarea urmatorilor germeni:
Neisseria, Salmonella, Leptospira Mycobacterium.
Alte articole asemanatoare:
 Exudatul nazal
 Glicozuria
 Fosfataza acida prostatica