RINITA

Ciugureanu Alina 01.02.
2019
RINITA
1. Vă deranjează secreţ iile apoase nazale?

1.1. Nu
Dacă secreţ iile poartă alt caracter, sunt î nsoţ ite de miros neplăcut, cefalee, febră, durere
î n regiunea orbitală, obstrucţ ie nazală pronunţ ată, probabil rinita s-a acutizat. Pentru precizarea
diagnosticului ş i tratamentul ulterior este necesar să vă adresaţ i la medic.
1.2. Da
2. Suferiţ i de: diabet zaharat; hipertensiune arterială; boli cardiovasculare;

glaucom; epilepsie; hipertrofia prostatei? Vârsta pacientului este până la 2 ani?
2.1. Da
Este necesar să vă adresaţ i medicului. Acestor categorii de pacienţ i le sunt contraindicate
preparatele, ce conţ in pseudoefedrină, vasoconstrictoare ş i simpatomimetice.
2.2. Nu
2.A. Aţ i utilizat preparate vasoconstrictoare î n ultimele zile?
2.A.1. Da
Rinoreea poate fi consecinţ a toleranţ ei la preparatele vasoconstrictoare: î n acest caz nu
se recomanda acest tip de preparate. Vă sunt indicate instilaţ ii cu soluţ ie izotonică de clorură
de sodiu.
2.A.2. Nu
Rinoreea este î nsoţ ită de alte simptome de răceală: febră, tuse, cefalee?
2.A.1.1. Da
Posibil, rinita este condiţ ionată de o infecție respiratorie. Este necesar să utilizaţ i un
preparat din grupa analgezicelor - antipiretice, local se vor utiliza vasoconstrictoare. Dacă peste
3 zile starea nu se ameliorează, adresaţ i-vă la medic.
2.A.1.2. Nu
Rinoreea este î nsoţ ită de strănut, lacrimaţ ie, pruritul ochilor, pielii, erupţ ii cutanate?
2.A.1.2.1. Nu
1
Ciugureanu Alina 01.02.2019
Pentru precizarea diagnosticului – adresaţ i-vă medicului; pentru ameliorarea temporară

a stării descrise sunt indicate preparate vasoconstrictoare.
2.A.1.2.2. Da
Simptomele enumerate poartă caracter sezonier?
2.A.1.2.2.1. Nu
Simptomele enumerate se ameliorează independent de anotimp?
2.A.1.2.2.1.1. Nu
Pentru precizarea diagnosticului – adresaţ i-vă medicului; pentru ameliorarea temporară
a stării descrise sunt indicate preparate vasoconstrictoare.
2.A.1.2.2.1.2. Da
Este necesar să vă adresaţ i medicului pentru identificarea alergenului. Pentru uş urarea
temporară a stării se pot utiliza preparate antihistaminice.
2.A.1.2.2.2. Da
Posibil, rinita este de caracter alergic ş i este necesară consultarea medicului; pentru
uş urarea temporară a stării este posibilă administrarea preparatelor antihistaminice. După
concretizarea diagnosticului de „rinită alergică”, se indică preparate ale acidului cromoglicic.
Dacă rinita este î nsoţ ită de simptome oculare, se recomandă administrarea acestor preparate
sub formă de colir.
2
Rinita alergică este definită ca o afecţ iune inflamatorie a mucoasei nazale, mediată de
către imunoglobulinele E (Ig E) ş i care reprezintă o problemă globală de sănătate a zilelor
noastre, fiind cauza cea mai comună de rinite. Totodată, rinita alergică este considerată o
afecţ iune respiratorie cronică majoră datorită prevalenţ ei î n creş tere (circa 20% din populaţ ia
generală), impactului asupra performanţ elor ş colare ş i a capacităţ ii de muncă, aspectului
economic (cu mari costuri financiare, un studiu recent estimând costurile la 5,3 miliarde de
dolari/anual) ş i comorbidităţ ilor pe care le implică (astm bronş ic, rino-sinuzite, polipoză
nazală, conjunctivită alergică, disfuncţ ii oto- tubare, dermatită atopică, etc.).
Tabloul simptomatic include manifestări specifice: rinoree cu secreţ ii clare, obstrucţ ie
nazală, strănut „î n salve”, reversibil spontan sau sub tratament, prurit nazal, faringian ş i nazal,
lăcrimare.
În funcţ ie de severitatea simptomatologiei, rinitele alergice se clasifică î n forme uş oare
ş i moderat/ severe. Clasic, există o subdivizare î n funcţ ie de timpul de expunere î n:
- rinite alergice sezoniere (relaţ ionate cu alergeni de exterior – polenuri, mucegaiuri)
- rinite alergice perene (cauza cea mai frecventă – praf de acarieni, mucegaiuri, insecte,
precum gândacii de bucătărie, scuame epidermice animale, plante – ficus)
- rinite alergice din bolile profesionale.
Actualmente, este acceptată clasificarea î n:
- rinita alergică intermitentă, î n care simptomele sunt prezente < 4 zile/ săptămână sau
mai puţ in de 4 săptămâni;
- rinita alergică persistentă, î n care simptomele sunt prezente > 4 zile/săptămână sau mai
mult de 4 săptămâni.
În funcţ ie de gravitate, se î ntâlnesc:
- rinita alergică uş oară – î n care nici una din următoarele caracteristici nu este prezentă:
afectarea activităţ ii ş colare / a muncii prestate, afectarea activităţ ii zilnice, perturbarea
somnului, alte simptome supărătoare;
- rinita alergică moderată / severă – î n care este prezentă cel puţ in una din caracteristicile
enunţ ate mai sus.
Din punct de vedere genetic, aparent nu există gene predispozante pentru rinita alergică
sau astmul bronş ic, dar antigenele sistemului HLA par a fi responsabile de reactivitatea
alergică, iar din punct de vedere patogenic, alergia nazală este considerată a fi rezultatul alergiei
IgE- mediate, asociată cu inflamaţ ia nazală de intensităţ i variabile.
Rinita alergică indusă de polen este exemplul tipic de boală alergică mediată de IgE,
indusă de interacţ iunea mediatorilor eliberaţ i din celule (histamină, tryptaze, chimaze, kinine
3
ş i heparină) ce sunt implicate atât î n inflamaţ ia alergică, cât ş i î n hipereactivitatea non-

specifică. Se apreciază că alergenii (datorită activităţ ii lor enzimatice proteolitice) pot activa
direct aceste celule.
Rinita alergică se caracterizează prin prezenţ a unui infiltrat inflamator realizat de diferite
celule. Acest răspuns celular include: chemotaxia, recrutarea selectivă ş i migrarea
transendotelială a celulelor, eliberarea de cito- kine ş i chemokine, localizarea celulelor î n
diferitele compartimente ale mucoasei nazale, activarea ş i diferenţ ierea diferitelor tipuri
celulare (eozinofile, lymfocite T, mastocite, celule epiteliale), prelungirea supravieţ uirii lor,
eliberarea de mediatori (histamina, cystienil leucotrienele, prostaglandina D2, N-α-tosyl-L-
arginin-metil-esteraza TAME, proteina catio- nică eozinofilică ECP) din celulele activate,
reglarea sintezei de IgE locale ş i sistemice, comunicarea cu sistemul imun ş i măduva osoasă.
Diagnosticul rinitei alergice se bazează pe: anamneză (ce permite aprecierea severităţ ii
bolii ş i a responsivităţ ii la tratament), examenul O.R.L. (pentru examenul nazal – rinoscopia
anterioară aduce informaţ ii limitate, î n timp ce endoscopia nazală, rigidă sau flexibilă, pare a
fi mai utilă), testele de alergie (cutanate, determinări de IgE specifice), examenul citologic al
secreţ iilor nazale, teste de provocare nazală, investigaţ ii radiologice, CT.
Rămân la aprecierea medicului ca fiind opţ ionale următoarele: biopsia nazală, examenul
bacteriologic al raclatului nazal, explorările CT sau RMN, examenul funcţ iei muco-ciliare ş i
al olfacţ iei.
În privinţ a supravegherii severităţ ii rinitei alergice, se apreciază că măsurătorile pentru
fluxul nazal nu sunt edificatoare ş i există o corelaţ ie slabă î ntre măsurarea obiectivă a
rezistenţ ei nazale ş i raportările subiective ale senzaţ iei de flux aerian nazal, motiv pentru care
OMS propune supravegherea clinică a rinitei alergice.
Diagnosticul diferenţ ial al rinitei alergice se face î n principal cu rinita vasomotorie, rinite
nonalergice, medicamentoase (datorate decongestionantelor topice, antihipertensivelor,
abuzului de cocaină), hormonale (graviditate, hipotiroidism, utilizarea contraceptivelor orale),
anatomice (deviaţ ie de sept, atrezie coanală, vegetaţ ii adenoide, tumori nazale, corpi străini),
diskinezia ciliară, rinita din granulomatoze (granulomatoza Wegener, sarcoidoza).
Printre posibilele complicaţ ii se î nscriu participarea sinusală sau a căilor aeriene
inferioare, polipoza nazală ş i sinusală. Prognosticul este î n general favorabil, manifestările
alergice regresând odată cu î naintarea î n vârstă, rămânând totuş i riscul comorbidităţ ii
reprezentate de astmul bronş ic.
4
În ceea ce privesc ghidurile actuale de tratament, acestea propun o strategie de abordare
complexă, sigură ş i eficientă atât pentru căile respiratorii superioare, dar ş i pentru cele
inferioare, incluzând:
1. - măsuri de control pentru mediul î nconjurător / evitarea alergenului.
2. – management farmacologic
3. – imunoterapie specifică cu alergene
4. – chirurgia O.R.L. – ca metodă adjuvantă, utilizată la puţ ini bolnavi, atent
selecţ ionaţ i.
a. Măsurile de control sunt mai eficiente pentru alergenele de interior comparativ cu cele
de exterior. Prin creş terea ventilaţ iei ş i î ncălzirea locuinţ elor se pot obţ ine unele beneficii legate
de muce- gaiurile de interior. Dintre animalele de companie, pisicile, câinii, porcuş orii de
Guineea sunt surse majore de alergene. Deş i spălatul săptămânal al pisicii reduce nivelul
expunerii, î n majoritatea cazurilor unica metodă de î ndepărtare a alergenelor din locuinţ ă
rămâne renun- ţ area la animalul favorit. De asemenea, eradicarea gândacilor de bucătărie este
adesea dificilă, fiind posibile reinfestări de la apartamentele vecine, mai ales î n zonele cu
standard economic redus. Pentru evitarea agenţ ilor sensibilizanţ i ce determină apariţ ia rinitelor
ocupaţ ionale se impune de multe ori scoaterea din mediu ş i reorientarea profesională.
b. Managementul farmacologic al rinitei alergice include: antihistaminice anti R H1,
decongestive nazale, glucocorticoizi, cromone, anticolinergice, antagoniş ti ai receptorilor de
leucotriene.
 Antihistaminicele antireceptori H1 – blochează receptorii H1 ai histaminei de la
nivelul tractului respirator, fiind eficiente î mpotriva stră- nutului, rinoreei, pruritului
sau simptomelor oculare. De actualitate sunt cele de generaţ ia a-II a, nesedative, lipsite
de efecte anticolinergice nedorite, dar care au ş i efect antiinflamator, prin faptul că
reduc expresia moleculelor de adeziune. Dintre reprezentanţ ii acestei generaţ ii de
antihistaminice amintesc: loratadina (Claritine), levocetirizina (Xyzal), desloratadina
(Aerius), astemizol (Hismanal), cetirizina (Zyrtec), ebastina (Kestine), mizolastina
(Mizollen), terfenadina (Teldane), fexofenadina (Telfast). Pentru că la astemizol ş i
terfenadină au fost pacienţ i ce au prezentat grave tulburări de ritm cardiac (tip „torsada
vârfurilor”), î n SUA ş i Europa aceste preparate au fost scoase din uzul clinic.
 Decongestionantele nazale ameliorează obstrucţ ia nazală prin acţ iunea lor pe receptori
α-vasculari de vasoconstricţ ie eficientă. Aparţ in mai multor clase, după cum urmează:
α1 agoniş ti adrenergici (fenilefrina)
5
α2 agoniş ti adrenergici (oximetazolina, nafazolina)

eliberatori de noradrenalina (efedrina, pseudoefedrina)
medicamente ce previn recaptarea noradrenalinei (antidepresive triciclice,
fenilpropanolamina).
Există preparate orale ce conţ in atât AH1, cât ş i vasoconstrictoare (Clarinase).
Decongestivele nazale nu se recomandă a fi utilizate mai mult de 10 zile datorită riscului
apariţ iei rinitei medicamentoase. De asemenea, trebuie evitate î n cazul vârstelor extreme (sub
1 an ş i peste 60 de ani), la gravide ş i hipertensivi, la cei cu glaucom, hipertiroidism, afecţ iuni
psihice.
 Glucocorticoizii au efect antiinflamator prin inhibarea transcripţ iei citokinelor
proinflamatorii, dovedindu-ş i eficienţ a î n combaterea obstrucţ iei nazale, rinoree ş i
strănut. Se recomandă utilizarea lor topică, intranazală, iar pe cale orală sau parenterală
numai î n cazuri severe ş i pe durată scurtă de timp. Eficienţ a lor este superioară AH1.
În uz există următoarele preparate: tixocortolum (Pivalone), beclometazona dipropionat
(Beconase), fluticazona propionat (Flixonase), furoat (Veramyst), budesonid
(Rhinocort), mometasona furoat (Nasonex, Asmanex Twisthaler), triamcinolon
acetonid (Nasacort).
 Mecanismul de acţ iune al cromonelor î ncă rămâne incomplet elucidat, pare-se ca
acestea acţ ionează la nivelul membranei mastocitare, pe care o stabilizează ş i blochează
declan- ş area cascadei alergice. Au un efect moderat asupra simptomelor nazale, dar
sunt extrem de utile î n conjunctivitele alergice. Datorită lipsei efectelor adverse
serioase, sunt recomandate la copii ş i gravide, utilizându-se preparate topice nazale,
respectiv cu administrare conjunctivală: cromoglicatul disodic (Intal), nedocromilul
(Tilade).
 Anticolinergicele (responsabile de blocarea receptorilor muscarinici din glandele
seromucoase, reducând astfel rinoreea), se găsesc doar sub formă de produş i topici:
ipratropium bromide (Atronase, Atrovent). Sunt eficiente î n cazul pacienţ ilor vârstnici
ş i î n cazurile de rinită persistentă, ce nu răspund satisfăcător la celelalte scheme
terapeutice.
 Antileucotrienele sunt de 2 tipuri: inhibitori ai 5- lipooxigenazei (zileuton) ş i blocanţ i
ai receptorilor periferici ai CysLT 1 (receptor de cysteinil leucotriene) – montelukast
(Singulair). Se găsesc sub formă orală, dovedindu-ş i eficienţ a î n rinita alergică la polen,
atât la copil, cât ş i la adult.
6
c. Imunoterapia specifică constă î n administrarea graduală a unor doze progresiv

crescânde de alergen î n scopul creş terii toleranţ ei la diferiţ i alergeni î n cursul expunerii
naturale. Această terapie nu se substituie celei clasice, farmacologice, dar permite scăderea
necesarului de medicaţ ie.
Contraindicaţ iile imunoterapiei sunt medicale (astm bronş ic sever, HTA necontrolată,
angină instabilă, IMA recent, tratament cu β-blocante), precum ş i î n cazul pacienţ ilor cu
imunitate compromisă (hipogammaglobulinemii, HIV/SIDA, neoplazii, lupus eritematos
diseminat, scleroză multiplă), al pacienţ ilor cu tulburări psihice, al copiilor mai mici de 5 ani.
Imunoterapia specifică se aplică numai după obţ inerea consimțământului informat al
pacientului, î ntru- un spaţ iu amenajat astfel î ncât să permită accesul rapid la echipa de
resuscitare, dar ş i la personal calificat pentru tratarea posibilelor reacţ ii sistemice.
d. Tratamentul chirurgical este util pacienților î n cazul insuficienţ ei tratamentului
medicamentos adecvat ş i are urmă- toarele indicaţ ii: hipertrofia cornetului inferior, rebelă la
tratament, deviaţ ii de sept nazal cu tulburări funcţ ionale, variante anatomice ale piramidei
nazale cu relevanţ ă funcţ ională, rinosinuzită cronică, polipoză nazală uni- sau bila- terală,
granulomatoza Wegener, tumori. Se practică rezecţ ia submucoasă ş i repo- ziţ ia septului nazal,
septoplastie, polipectomie, turbinectomie, criocauterizarea cornetului inferior, rinoplastia.
Având î n vedere cele prezentate, î n rinita alergică, opţ iunile terapeutice sugerate de
Allergic Rhinitis and Impact on Asthma pot fi sintetizate astfel:
1. pentru forma intermitentă (ce nu necesită glucocorticoterapie sistemică):
1. 1. Forma blândă: antihistaminic (oral / intranazal) decongestiv intra-azal
(maxim 10 zile ş i maxim bilunar) decongestiv oral (contrandicat copiilor )
1. 2. Forma moderată / severă: antihistaminic (oral / intranazal) antihistaminic
oral + decongestiv glucocorticoid intranazal cromonă
2. pentru forma persistentă (durata tratamentului este de 2-4 săptămâni):
2. 1. Forma blândă: antihistaminic (oral / intranazal) antihistaminic oral +
decongestiv glucocorticoid intranazal cromonă
2. 2. Forma moderată / severă: Prima linie de tratament include glucocorticoidul
intranazal.
- responsiv: continuă tratamentul cu scăderea dozei/ - neresponsiv: glucocorticoid
oral sau decongestiv intranasal.
A doua linie de tratament: - responsiv: continuă tratamentul cu scăderea dozei/ -
neresponsiv: se adaugă antihistaminic, ipratropiu bromid, antihistaminic + decongestiv ş i
reevaluare.
7
Dacă simptomatologia se ameliorează după 2-4 săptămâni, se revine la o treaptă

anterioară de tratament (corespunzătoare formei blânde persistente) pe o durată de minimum 3
luni (î n cazul rinitei alergice perene) sau pe durata sezonului cu polen (î n cazul rinitei
alergice sezoniere).
Dacă acuzele persistă mai mult de 4 săptămâni se asociază o cură scurtă de
glucocorticoizi orali pentru 1-2 săptămâni ş i decongestive nazale, ulterior se continuă cu
terapie topică.
Menţ inerea acuzelor ş i după această terapie agresivă impune reevaluarea cazului.

RINITA

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

RINITA

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ciugureanu Alina 01.02.

1. Vă deranjează secreţ iile apoase nazale?

2. Suferiţ i de: diabet zaharat; hipertensiune arterială; boli cardiovasculare;

Pentru precizarea diagnosticului – adresaţ i-vă medicului; pentru ameliorarea temporară

ş i heparină) ce sunt implicate atât î n inflamaţ ia alergică, cât ş i î n hipereactivitatea non-

α2 agoniş ti adrenergici (oximetazolina, nafazolina)

c. Imunoterapia specifică constă î n administrarea graduală a unor doze progresiv

Dacă simptomatologia se ameliorează după 2-4 săptămâni, se revine la o treaptă

S-ar putea să vă placă și