Despre educarea copiilor

Toti parintii trebuie sa-si creasca copiii pentru

Dumnezeu. (Sfantul Ioan Gura de Aur)
***

Cea mai buna mostenire pe care pot sa o dea parintii

copiilor este buna crestere. Aceasta are mult mai mare
valoare decat toate bogatiile si bunurile
pamantesti… (Sfantul Sfintit Mucenic Vladimir al Kievului)
***

Daca pruncii carora le-ai dat nastere primesc cresterea

cuvenita si prin grija ta sunt povatuiti la virtute, aceasta
va fi inceputul si temelia mantuirii tale, si, pe langa
rasplatile pentru faptele tale bune, vei primi mare plata
si pentru cresterea lor. (Sfantul Ioan Gura de Aur)
***

Suntem parinti rai, nepasatori. Si femeile nu folosesc

vremea sarcinii pentru a incepe educatia nu
numai duhovniceasca, ci pur si simplu morala. Iar dupa
aceea ne miram cum se face ca avem asemenea
copii. Or, purtarea acestora, tendintele lor sunt, pe langa toate
celelalte, si urmare a educatiei primite de la noi. Pentru ca nu
facand morala se educa copiii. Daca in familie este pace
si intelegere, liniste si dragoste, copilul capata deja o
experienta duhovniceasca normala. Daca in casa sunt
neintelegeri, certuri, rivalitate intre parinti – pe scurt,
orice manifestare a neiubirii, copilul capata rani
sufletesti care apoi vor trebui tratate toata viata, si
vindecarea lor sta sub semnul intrebarii. In felul acesta,
cu nechibzuinta, ne putem mutila proprii copii.
Bineinteles, Domnul poate, intr-un fel aparte, sa-l smulga
pe om din adancul educatiei strambe, insa aceasta este
de fiecare data o minune dumnezeiasca. De aceea, mamele
care nu s-au folosit de timpul pe care l-au avut ca sa le dea
copiilor o educatie adevarata si n-au crescut oameni adevarati
nu trebuie sa mai piarda acum vremea care le-a fost data
pentru pocainta si rugaciune, ca Domnul sa faca iarasi o
minune si sa ridice fii lui Avraam din aceste pietre. (Protoiereul
Vladislav Svesnikov)
 ***

Daca lasam copilul sa creasca de capul lui, in el va incepe

sa se dezvolte nu binele, ci raul, asa cum si in natura,
daca nu intervine omul, va creste nu grau, ci neghine,
spini si maracini. (Sfantul Sfintit Mucenic Vladimir al Kievului)
***

Tineretea, care este in sine inclinata spre toate rautatile, are

nevoie de supraveghere indeaproape, de buna crestere si
povatuire, insa in loc de asta da peste un mare rau
– sminteala cea otravita a obiceiurilor parintesti… iar
sminteala se raspandeste ca un incendiu tot mai departe,
mistuind templele cele insufletite. Vai de copii din pricina
smintelii acesteia, insa de doua ori vai de parintii care in
loc sa dea invatatura folositoare molipsesc si otravesc
inimile cu pilda lor rea! (Sfantul Tihon din Zadonsk)
***

In educatia copiilor, mai intai de toate trebuie sa ne

educam pe noi insine. Evident, caldura din familie educa
mult mai bine decat orice cuvinte, si, dimpotriva, cuvintele
anoste ale parintilor obtin exact efectul contrar. (Protoiereul
Vladislav Svesnikov)
***

Atunci cand cunun, le spun sotului si sotiei: „relatiile voastre

conjugale – respectul, dragostea, tandretea si caldura
sufleteasca – sunt 90% din educatia copiilor. Restul
trebuie doar subliniat, si nici nu trebuie sa vorbiti mult.”
(Protoiereul Valerian Krecetov)
***

Fiecare dintre voi, tati si mame, sa se si ingrijeasca de

minunatele sale opere la fel ca artistii ce fauresc cu multa
sarguinta tablouri si statui – pentru ca pictorii, punand zi de zi
tabloul in fata lor, il acopera cu culori, straduindu-se ca totul sa
fie asa cum trebuie. La fel fac si pietrarii, inlaturand ce e de
prisos si adaugand ceea ce lipseste. Si voi, la fel ca cei care
fac statui, sa folositi pentru cresterea copiilor toata
vremea pe care o aveti, facand pentru Dumnezeu statui
vrednice de minunare: inlaturati ce e de prisos, iar ceea
ce lipseste adaugati, si urmariti zi de zi cu luare-aminte
ce dar au din fire copiii, ca sa-l inmultiti, si ce lipsa, ca s-
o inlaturati, si cu deosebita osardie izgoniti orice prilej
de neinfranare, caci inclinarea catre aceasta este cu
precadere vatamatoare pentru sufletele tinere. Cel mai
bine este sa-l inveti cu trezvia inainte sa apuce sa guste
din cele molesitoare: sa biruie somnul, sa privegheze la
rugaciune, sa insemneze cu semnul crucii toate cuvintele
si toate faptele sale. (Sfantul Ioan Gura de Aur)
***

Acum, cand copiii vostri sunt inca mici, trebuie sa-i

ajutati sa inteleaga ce este bi nele. Acesta este sensul cel
mai profund al vietii. (Staretul Paisie Aghioritul)
***

Copilul trebuie invatat sa faca binele, taindu-si voia. In

acest scop, parintii insisi sa dea exemplu de buna
vietuire, facandu-le copiilor cunostinta cu cei a caror
grija de capetenie este nu pentru placeri si onoruri, ci
pentru mantuirea sufletului. Copiii urmeaza cu usurinta
exemplele care le sunt date. Cat de devreme incep sa-si
copieze mama sau tatal! Este la fel ca ceea ce se intampla cu
instrumentele acordate identic. Si copiii trebuie chemati la
fapte bune: la inceput li se porunceste sa le faca, iar
dupa ajung sa le faca singuri, daca sunt directionati cum
trebuie. (Sfantul Teofan Zavoratul)
***

Ce va zugravi pe lemn pictorul – lucruri bune sau rele,

luminoase sau pacatoase, ingeri sau draci –, aceea va si
ramane pe el. La fel si cu copilul! El va ramane cu cresterea pe
care i-o dau parintii la inceput, cu obiceiurile cu care il deprind
acestia – bineplacute lui Dumnezeu sau urate de Dumnezeu,
ingeresti sau dracesti (Sfantul Dimitrie al Rostovului)

***

Cat timp sufletul este inca moale ca ceara si in el se

intipareste cu usurinta orice, trebuie desteptat fara
intarziere, de la inceput, spre a lucra binele in tot
chipul… deprinderea usureaza sporirea. (Sfantul Vasilie cel
Mare)
***

De la o varsta frageda, copilul isi insuseste cu repeziciune ceea

ce i se spune, si ceea ce aude se intipareste in sufletul lui ca
pecetea in ceara. Prin aceasta, viata lor incepe deja sa incline
fie catre pacat, fie catre virtute. Asadar, daca chiar de la
inceput ii abatem de la pacat si ii punem pe calea cea
buna, lucrul acesta va deveni pentru ei deprindere, le va
intra in fire, si nu se vor mai abate atat de usor spre rau,
fiindca obisnuinta ii va trage la fapte bune. (Sfantul Ioan
Gura de Aur)
***

Vedem ca un copacel se apleaca lesne in orice parte si ca in ce

parte se apleaca, intr-aceea si creste. Asa este si cu copilul:
cu ce se invata, aceea va si face. Daca se invata din pruncie
cu binele, bun va fi toata viata lui. Daca se invata cu raul, rau
va fi toata viata lui. Copilul poate sa devina inger, poate sa
devina si diavol. Cum este crescut si indrumat, asa va fi:
de crestere depinde, ca de o samanta, tot restul vietii
lui. De aceea le porunceste parintilor Cuvantul lui Dum-
nezeu: cresteti-i intru invatatura si certarea Domnu lui (Efes. 6,
4). (Sfantul Tihon din Zadonsk)
***

Incotro indoi copacelul, intr-acolo va creste; vasul nou va

raspandi mirosul a ceea ce pui in el.
Gradinarul leaga rasadurile de araci, ca vantul si furtuna sa nu
le doboare; taie ramurile uscate sau netrebnice, ca sa nu
vatame pomul si sa nu-l usuce. Faceti si voi asa cu pruncii
vostri; legati inimile lor de frica lui Dumnezeu, ca sa nu
fie clatinati de cursele dracesti si sa nu paraseasca buna
credinta. Taiati patimile din ei, ca sa nu apuce sa creasca
si sa puna stapanire pe ei si sa-l omoare pe omul cel nou,
launtric, care s-a nascut la Sfantul Botez – deoarece
vedem ca atunci cand copiii cresc apar si cresc odata cu ei si
patimile pacatoase, ca niste ramuri salbatice pe un pom.
(Sfantul Tihon din Zadonsk)
***
Parintii sa-si educe copiii inca din leagan. Sa-i invete
frica lui Dumnezeu, sa taie pornirile lor cele rele, sa nu le
„caute in coarne” si sa nu le satisfaca dorintele si
gusturile rele.Ceara moale ia orice forma: si tu poti sa faci ce
vrei din copilul mic. Literele scrise pe hartie curata raman
nesterse: si ceea ce afla copilul mic ramane cu el, nesters
din memorie, pana la batranete.
Sa zicem ca asupra unui copacel sufla vantul si il indoaie:
daca ii pui proptea, o sa se indrepte; daca nu-i pui
proptea, o sa ramana stramb pentru totdeauna. Dupa ce
apuca sa creasca si sa prinda radacini, o sa crape si o sa
se rupa cand o sa vrem sa-l indreptam. La fel si cu copiii
nostri. Sa-i intarim in credinta si in frica de Dumnezeu
cat sunt inca mici. Sa le facem zid de aparare din invata-
turi si exemple bune pana cand vor prinde radacini in
virtute, si atunci nu vor mai avea a se teme de nici o
primejdie. (Staretul Filotei Zervakos)
***

Asadar trebuie sa le dam copiilor nostri evlavia odata cu

laptele mamei, ca sa zic asa, nu cu mancarea tare,
fiindca atunci cand copiii sunt inca mici se iau dupa
parinti, ii copiaza.Tocmai atunci trebuie sa ne ingriim ca
copiii sa „inregistreze pe caseta” bunatate si
dragoste. Iar cand vor creste, trebuie sa fim atenti si sa
actionam cu discernamant si cu prevedere – de pilda, ca
atunci cand intoarcem un ceas. Daca axul este slabit,
intoarcem ceasul treptat, fiindca exista pericolul sa-l
stricam, si atunci ceasul nu va mai fi bun de nimic.
Trebuie sa-i explicam copilului cu grija, cu binele, de ce
nu trebuie sa faca asa si de ce trebuie sa faca altfel. Nu
trebuie sa i se spuna mereu copilului: „asta nu”, „aia
nu”, „nu asa”, „nu altfel”. Dupa ce vom face lucrurile de
baza, trebuie sa-i dam „surubelnita” lui Hristos, ca sa
„stranga” El pana la capat „suruburile” care mai sunt de
strans. Nu trebuie sa nadajduim prea mult in noi insine,
incercand sa facem singuri totul. (Staretul Paisie Aghioritul)
***

Daca in sufletul neintarit inca vor fi intiparite invataturi bune,

nimeni nu le va mai putea sterge atunci cand el se va intari, la
fel cum se intampla cu pecetea din ceara. In copil ai o fiinta
inca sfioasa, care tremura si se teme si de o privire, si de
un cuvant, de orice: foloseste-ti stapanirea asupra lui
spre scopul cel cuvenit. Tu esti cel dintai care vei culege
roadele daca vei avea un fiu bun. Pentru tine te ostenesti.
(Sfantul Ioan Gura de Aur)
***

Buruienile sunt mai usor de smuls la o varsta frageda:

atunci trebuie urmarit ca patimile, find lasate in voia lor,
sa nu se intareasca si sa nu devina de
neindreptat (Sfantul Ioan Gura de Aur)
***

Nu neglijati dezradacinarea din inimile de copii a

neghinelor pacatelor, a gandurilor viclene si hulitoare, a
obiceiurilor, aplecarilor si patimilor pacatoase; vrajmasul
si trupul pacatos nu ii cruta nici pe copii; infatisati-le copii-
lor toate primejdiile cu care pacatele ne pandesc in calea vietii,
nu ascundeti de ei pacatele, ca nu cumva, din nestiinta si
nepasare, sa se intareasca in deprinderile si impatimirile
pacatoase, care cresc si rodesc pe masura ce copiii inainteaza
in varsta.(Sfantul Ioan din Kronstadt)
***

Nu putini sunt parintii care nu se ingrijesc deloc sa

inabuse in copiii lor anumite neajunsuri si insusiri rele,
care uneori chiar se bucura si se amuza atunci cand
copilul e capricios, cand da dovada de orgoliu, de
indaratnicie, cand isi ingaduie sa minta, sa insele si asa
mai departe. Ei cred ca toti copiii sunt asa, ca de la ei nu
avem ce sa cerem, intrucat sunt prostuti, si ca de-abia cu anii,
cand vor creste si inteligenta lor se va maturiza, fata de ei se
va putea manifesta mai multa severitate si exigenta. Mare
greseala, ratacire de neindreptat! Nu: problemele
acestea nu trec niciodata singure. Dimpotriva, ele cresc
odata cu copilul si prind radacini tot mai adanc daca nu
sunt combatute de la inceput, la fel ca buruienile de pe
camp atunci cand nu sunt plivite de la inceput. (Sfantul
Sfintit Mucenic Vladimir al Kievului)
***
Buna crestere nu sta in a lasa mai intai sa creasca
patimile, ca dupa aceea sa te stradui sa le izgonesti.
Trebuie sa iei toate masurile pentru ca ele sa nu se poata
strecura in fire. (Sfantul Ioan Gura de Aur)
***

Acum, copilul contemporan este tratat inca de mic ca un

zeu al familiei: poftele lui sunt satisfacute, dorintele ii
sunt indeplinite, este inconjurat de jucarii, de distractii,
de confort, nu este invatat si educat dupa principiile
severe ale comportamentului crestinesc, ci este lasat sa
se dezvolte in directia pe care i-o imprima poftele
lui… Poate ca asta nu se intampla in toate fami liile si tot
timpul, dar se intampla suficient de des ca sa devina o regula a
educatiei contemporane a copiilor, si chiar parintii care au cele
mai bune intentii nu pot sa evite cu totul lucrul acesta. Chiar
daca ei se straduie sa-si creasca copilul cu stric tete, rudele,
vecinii se straduiesc intotdeauna in alta directie. Lucrul acesta
trebuie luat in calcul cand este vorba de educatia copilului.
Bineinteles, dupa ce devine adult un aseme nea copil se
va inconjura cu lucrurile cu care s-a obisnuit din
copilarie: confort, distractii, “jucarii pentru oameni
mari”. Viata devine plina de cautarea continua a
distractiilor…
Dar ce pot face parintii pentru a-i ajuta pe co pii sa reziste
ispitelor lumii?… Trebuie sa fim gata sa biruim zi de zi
inraurirea lumii printr-o educatie crestineasca sanatoasa.
Tot ce afla copilul la scoala trebuie verificat si corectat
acasa. Nu trebuie sa credem ca ceea ce ii dau dascalii
este folositor sau pur si simplu neutru, caci chiar daca el
dobandeste cunostinte sau abilitati folositoare (iar
majoritatea scolilor contemporane esueaza rusinos si la
acest capitol), acolo e invatat si mul te puncte de vedere
si idei gresite. Felul in care copilul apreciaza literatura,
muzica, istoria, arta, filosofia, stiinta si, bineinteles, viata si
religia trebuie sa vina in primul rand nu de la scoala, ci de
acasa si de la Biserica, altfel copilul va primi o educatie gresita.
Parintii trebuie sa urmareasca ce lucruri inva ta copiii lor
si sa le corecteze acasa tinandu-se de o pozitie fatisa si
punand in evidenta cu claritate aspectul moral, care
lipseste cu desavarsire din educatia contemporana.
Parintii trebuie sa stie ce muzica asculta copiii lor, la ce
filme se uita (ascultand sau vizionand impreuna cu ei,
daca este neaparata nevoie), ce limbaj aud si ce limbaj
folosesc ei insisi – si toate acestea trebuie sa fie evaluate
crestin.
In casele unde lipseste barbatia de a arunca televizorul
pe fereastra, timpul petrecut in fa ta acestuia trebuie
controlat cu strictete, pentru a evita infuenta otravitoare
pe care o exercita chiar in casa asupra tinerilor acest
principal vector al ideilor si punctelor de vedere
anticrestine. (Ieromonahul Serafim Rose)
***

Televizorul este una dintre inventiile care pervertesc

crunt copiii, si asta in primul rand deoarece copiii absorb
tot ce li se prezinta prin el. Pentru adulti, el nu este atat de
periculos, fiindca ei pot sa sara peste ceea ce nu vor sa vada.
Ratiunea si sufletul copilului lucreaza atat de intens cum nici nu
ne inchipuim. Copilul primeste jumatate din informatia sa
despre viata inainte de a implini trei ani. Literatura
duhovniceasca ne vorbeste despre aceasta, si acesta este mo -
tivul pentru care Maica Domnului a fost dusa la trei ani in
templu. Copiii se joaca, dar totodata absorb tot. Si este
foarte important sa intelegem lucrul acesta, fiindca
deseori spunem: “Copiii nu aud”. Nu-i asa: copiii aud si
vad tot. Uneori, copilul spune: “Uite, lucrul pe care il cauti este
acolo”. El a vazut tot: era ocupat cu altceva, dar a vazut unde a
fost pus lucrul. Si daca principala conditie pentru educatia unei
familii ortodoxe normale este educatia bisericeasca, sa stiti ca
informatia venita prin televizor este contrara acesteia si instrai-
neaza de ea. (Protoiereul Valerian Krecetov)
***

Copilul trebuie educat in asa fel incat el, simtindu-se

puternic si viteaz, sa invete sa-si iubeasca parintii si sa
manifeste, pe cat se poate, atentie si grija pentru toti cei
din jurul sau… Copilul sa se deprinda cu ideea ca el nu
este deloc membrul principal al familiei.Ajungand la
varsta adolescentei, el trebuie sa vada in sine insusi un
ajutor al mamei sale, si va indeplini cu mare satisfactie
treburile ce-i sunt incredintate, simtindu-se deja adult.
Fie ca este vorba de curatenia din casa, de gatitul
mancarii, de spalat, de calcat, in orice ocupatie casnica
vom gasi pentru odrasla noastra o munca intru totul
accesibila puterilor si mintii sale copilaresti…
Indata ce copilul incepe sa manifeste, parintii intelepti si iubitori
ii raspund cu asprime: „Lui Dumnezeu nu Ii place asta! Ia mai
bine fa tu cum ti s-a zis, si o sa fie bine.” (Protoiereul Artemie
Vladimirov)

***

Cine vrea sa creasca bine copiii, ii creste in asprime si in

osteneli, pentru ca ei, dobandind cunostinte si purtare
deosebite, sa poata primi, cu timpul, roada ostenelilor
lor.
Fiecare varsta a copilului are grijile, si fricile, si ostenelile sale,
care sunt multe. (Sfantul Nil Sinaitul)

***

Inainte de a creste pana la masura de crestin, omul

trebuie sa fie pur si simplu om. Daca veti citi in capitolul 25
al Evangheliei dupa Matei parabola caprelor si a oilor, acolo
problema e pusa limpede: oare am fost omenosi, oare am
crescut pana la masura impartasirii cu Dumnezeu…? De
aceea, trebuie sa-l invatam pe copil sa fie drept,
credincios, viteaz, sa-i cultivam insusirile care fac din el
om adevarat – si, bineinteles, trebuie sa-l invatam
compasiunea si dragostea. (Mitropolitul Antonie al Surojului)
***

Copiii trebuie sa deprinda abnegatia. Ei nu vor putea

avea tot ce vor. Trebuie sa invete sa renunte la propriile
dorinte pentru binele celorlalti.
Ei trebuie, de asemenea, sa invete sa fie grijulii. Omul ce
n-are grija de ceilalti pricinuieste intotdeauna vatamare
si durere – nu intentionat, ci pur si simplu din
nepasare. Pentru a arata grija fata de cineva nu este
nevoie de prea mult – un cuvant de imbarbatare atunci
cand cineva are neplaceri, putina tandrete atunci cand
celalalt arata intristat, o mana de ajutor la momentul
potrivit pentru cel ce a obosit.
Copiii trebuie sa invete sa fie de folos parintilor si unul
altuia. Ei pot sa faca asta fara sa aiba nevoie de prea
multa atentie, fara sa fie o sursa de grji si de neliniste
unul pentru altul.
Indata ce vor creste putin, copiii trebuie sa invete sa se bizuie
pe sine, sa se descurce fara ajutorul altora, ca sa devina
puternici si independenti. (Sfanta Mucenita Alexandra,
Imparateasa Rusiei)

***

Se spune ca omul este liber, ca el nu poate si nu trebuie fi silit

nici in ce priveste credinta, nici in ce priveste
invatatura. Doamne, miluieste! Ce parere diavoleasca!
Daca nu-i silesti pe oameni, ce-o sa iasa din ei? Ce-o sa
iasa din tine, propovaduitor de reguli nascocite, daca nu
te vei sili la nici un lucru bun, ci vei trai asa cum te im-
pinge s-o faci inima ta patimasa, ratiunea ta trufasa,
mioapa si oarba, trupul tau pacatos? Cum te vei descurca
daca nu te vei sili? Cum sa nu fie indemnati si siliti si
crestinii sa implineasca poruncile credintei si cucerniciei?
Nu s-a zis in Sfanta Scriptura ca Imparatia cerurilor se ia cu
silinta, ca silitorii o rapesc pe ea (Mt. 11, 12)? Si cum sa nu-i
silesti pe copii, indeosebi pe baieti, sa invete si sa se
roage? Ce-o sa iasa din ei? Oare nu niste lenesi si niste
facatori de tulburare? Nu se vor invata sa faca tot felul
de rele? (Sfantul Ioan din Kronstadt)
***

Copiilor trebuie sa li se dea libertate potrivit cu varsta si cu

educatia lor. Care dintre cele doua directii este mai corecta, mai
placuta si mai satisfacatoare pentru om: de la largirea libertatii
lui la marginirea ei sau, dimpotriva, de la marginirea ei la
largirea ei? Bineinteles, aceasta din urma. Asadar copiii
trebuie adusi de la marginirea libertatii la largirea
acesteia. Altfel, cel care a devenit prea liber prea
devreme incotro se va indrepta cu dorinta sa de placere
crescanda? Oare nu va fi ispitit sa incalce dreptele hotare
ale libertatii rationale si legiuite?(Sfantul Filaret al
Moscovei)
***
Trebuie sa ne incredintam copiii lui Dumnezeu rugandu-
ne, iar dupa aceea sa avem constiinta linistita, fara a ne
tulbura sufleteste. Dumnezeu e Atotputernic: la rugaciunea
osardnica si smerita a parintilor, el poate sa le dea
copiilor o indreptare crestineasca. Te-ai ostenit mult pentru
educarea copiilor tai? Dar nemincinosul Cuvant al lui Dumnezeu
graieste: de nu ar zidi Domnul casa, in desert s-ar osteni
cei ce o zidesc (Ps. 126, 1). Alearga la Dumnezeu, si El,
dupa ce va fi curatit prin necazuri ostenelile tale pentru
cresterea pruncilor, le poate incununa cu reusita. (Sfantul
Ignatie Briancianinov)
***

Scrieti: „As vrea ca eu si sotul meu sa evitam nefastele

disensiuni in ce priveste problema educatiei, disensiuni
pe care le vad aproape in toate casniciile.” Da, cu
adevarat, lucrul acesta e foarte complicat – dar ati bagat
de seama si singura ca disputele in fata copiilor nu aduc
nici un folos. Ca atare, in cazul unei disensiuni, mai bine este
fie sa va eschivati si sa plecati, fie sa va faceti ca n-ati auzit
bine, insa nicidecum sa nu va certati in fata copiilor cu
privire la diferentele de vederi dintre dumneavoastra si
sotul dumneavoastra. Sa va sfatuiti si sa discutati aceste
probleme trebuie intre patru ochi, si cat se poate de
calm, pentru a avea cat mai mult succes. De altfel, daca
veti reusi sa saditi in inimile copiilor dumneavoastra frica
de Dumnezeu, feluritele capricii omenesti nu-i vor putea
inrauri in chip atat de vatamator. (Sfantul Ambrozie de la
Optina)

http://www.cuvantul-ortodox.ro/educarea-copiilor/