Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Unii cercetători consideră că violenţa domestica este o problemă favorizată şi de inegalitatea dintre
indivizi, diferenţa de gen constituind o dimensiune a puterii. Această formă de dominare este ,
de fapt, o acceptare de legitimate a subordonării dintre sexe, cu o distribuţie inegală a accesului la
resurse. De-a lungul evoluţiei si a socializării lor, barbaţii si femeile îşi asumă roluridiferite, care sunt
internalizate, devenind, “o identitate naturală de gen”(Sagiebiel, 2001). Rolurile respective sunt
diferite, iar domeniile de acţiune abordate , de cele maimulte ori, se disting între ele. Astfel, practicile
şi răspunsurile sociale, ritualurile poartă marca genului, întărind diferenţele acestuia. Relaţiile dintre
bărbat si femeie sunt asimetrice, fiind “caracterizate de forţe opuse ale puterii si aleneputinţei, ale
dominaţiei si ale subordonării, ale atracţiei şi ale respingerii” , putându-se vorbi chiar de o centrare a
realităţii sociale pe atributelemasculinităţii (Sagebiel, 2001). Modelul ideal este cel masculin, cu
atributele sale: putere, decizie, duritate, fermitate, şi se bucură de aprobarea întregii societaţi. Ca
urmare, barbaţii, in mod predominant în societăţiletradiţionale,trebuie să corespundă
acestui model pentru a-şi găsi identitatea sociala, altfel vor fi sancţionaţi de societate.In opoziţie cu
barbaţii, femeile trebuie sa corespundă imaginii idealizate a feminitaţii, cu atributele sale
frumusţea, fragilitatea, maternitatea, supunerea, dependenţa. Pentru a fi curtate de barbaţi , protejate si
admirate. În cazul în care ele devin independente şi se afirmă pe plan profesional, social, depărtându-
se de la rolurile atribuite tradiţional, sunt sancţionate de societate, fiind etichetate ca ticăloase, care ştiu
tot sau avide de putere.“Putere obstructivă” pentru a desemna accesul redus al femeii la putere şi
inacest fel la resursele sociale disponibile ( educaţie, statut social, bunăstarematerială), fapt
ce influenţează alegerea ulterioarară a carierei şi a stilului deviaţă. În acest context se poate considera
ca violenţa împotriva femeii şi copiluluieste o formă explozivă a unui conflict mocnit dintre femeie şi
bărbat, o formă extremă de putere obstructivă. La perpetuarea acestui model feminin tradiţional
contribuie, după cum consideră uniiautori, si Biserica Ortodoxă, prin acceptarea acestui model
comportamental. Din Perspectiva Bisericii, dupa cum subliniază (Radulescu, 2001), dependenţa
femeii faţă de bărbat devine şimai puternică, inegalitatea dintre sexe dobândind un caracter “natural”.
În sprijinul acesteiteorii a inegalităţii dintre sexe , unii exegeţi invoca modul în care a fost creată prima
perechede oameni, Adam si Eva, subliniind “ inferioritatea naturală” a femeii. Concepţia
cuprinde germenele misoginismul modern. (Tatcher, 1993), menţionează că cea mai mare parte
din gândirea biblică este androcentrică centrată în jurul bărbatului si sexistă, discriminatorie faţă de
femeie. În acest sens este evocată şi concepţia lui Toma d’Aquino, care aprecia ca violul reprezintă un
păcat nu pentru agresarea femeii, ci pentru faptul ca încalcă dreptul de proprietate al soţului sau al
tatălui. Argumentele cu caracter teologic, meţionate în sprijinul diferenţelor de gen, dovedesc
oinsuficentă aprofundare a Scripturii.